Gestiunea frauduloasă (art.214 cod penal). Decizia 732/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 732 Dosar nr-
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr 66/A/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publica, la pronunțare, se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța in vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 2 octombrie 2008, apoi pentru 6 octombrie 2008 și 8 octombrie 2008, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penala nr.2004/2007 a Judecătoriei Brașov, s-a dispus, in baza art.334 pr.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 alin.1,2 pen. in infracțiunea de delapidare prev. de art.2151alin.1 pen. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.( faptele descrise la pct. 1 din rechizitoriu), si respectiv din infracțiunea prevăzuta de art.246 pen. raportat la art.258 pct.2 pen. in infracțiunea prevăzuta de art.248/1 pen. raportat la art.248 pen.( punctul 2 din rechizitoriu).
In baza art.11 pct.2 lit.a pen. raportat la art.10 lit.d pen. achita inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.215/1 alin.1 pen. raportat la art.41 alin.2 pen.
In baza art.11 pct.2 lit.a pen. raportat la art.10 lit.b pen. achita același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.248/1 pen. raportat la art.248 pen.
În baza art.14 raportat la art.346 alin.4 pen. a lasat nesoluționata acțiunea civila promovata de partea civila Romania B sub aspectul prejudiciului pretins produs prin infracțiunea prevăzuta de art.248/1 pen. raportat la art.248 pen. si a constatat recuperat prejudiciul produs aceleiași părti civile prin infracțiunea prevăzuta de art.215/1 alin1 pen. raportat la art.41 alin. 2 pen.
Înainte de a analiza probatoriul administrat, Judecătoria Brașova reținut ca împrejurarea imputată inculpatului prin actul de sesizare, si anume faptul că a folosit banii societății în alte scopuri decât cele pentru care i-au fost încredințați, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de delapidare prev. de art.2151alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 pen. motiv pentru care a dispus în acest sens, în baza art.334 pr.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art.214 alin.1,2 pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut ca in perioada mai - septembrie 1999, inculpatul îndeplinit funcția de director al Filialei Interjudețene B, aparținând părții vătămate România.
Potrivit acuzării, urmare a efectuării, in luna noiembrie 1999, a unui control asupra activității desfășurate de inculpat, de către compartimentul economic din cadrul Filialei Interjudețene B, s-ar fi constatat cu această ocazie că, în cursul lunilor iulie - august 1999, inculpatul ar fi ridicat în mai multe rânduri de la casierie diverse sume de bani sub formă de "avansuri spre decontare", (avans materiale) - bani pe care trebuia să- folosească în interesul filialei și să- justifice ulterior prin acte. În acest mod, inculpatul ar fi ridicat de la casieria filialei suma de 4.300.000 lei (40 - 44 dosar urmărire penală), banii fiind folosiți in interesul acestuia.
Coroborând probatoriul administrat atât in cursul urmăririi penale, cat si al cercetării judecătorești, prima instanța a reținut, in privința infracțiunii reținuta la pct.1, că există un dubiu major, care nu poate să- profite decât inculpatului, conform principiului de drept "in dubio pro reo", sub forma achitării acestuia, in cauza nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute in sarcina sa, suma ridicată de inculpat nefiind însușită de acesta, ci cheltuită și justificată cu documente.
In ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului la pct.2 din rechizitoriu, prima instanța a reținut ca, având in vedere caracterul de instituție publica al regiei autonome ROMANIA, precum si calitatea de funcționar public a inculpatului ca angajat al regiei autonome in condițiile art.145 pen. încadrarea juridica corecta a faptei reținute la punctul doi din rechizitoriu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevăzuta de art.248 pen. iar in raport de cuantumul prejudiciului constat prin expertiza contabila efectuata in cauza (217.077 USD) văzând si dispozițiile art.146 pen. infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice îmbracă forma calificata prevăzuta de art.248/1 pen. sens in care a dispus schimbarea încadrării juridice.
Cu privire la aceasta infracțiune, aceea de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, prima instanța a reținut că nu este demonstrată intenția inculpatului de a cauza România o pagubă sau vătămare, cerută de art.248 și 2481pen. textul incriminând paguba produsă " cu știință" de funcționarul la care se referă aceste texte legale, Judecătoria Brașov reținând că inculpatul a încheiat cele două acte adiționale, considerate de acuzare ca păgubitoare, în scopul bunei administrări a filialei (chiar dacă demersurile sale nu au atins rezultatul urmărit) și fără încălcarea atribuțiilor de serviciu.
Prima instanța a apreciat că starea de fapt anterior expusă nu se circumscrie sferei dreptului penal, ci este o stare de fapt generată de modul de executare a convenției comerciale dintre părțile contractante, partea civilă România constituindu-se parte civilă în cauză relativ la această infracțiune pentru pretenții generate de neexecutarea contractului comercial d e către SC Industries SRL. Aceste pretenții însă nu pot fi solicitate de la inculpat care nu avea de executat aceste obligații, ci doar de la societatea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Față de considerentele mai sus dezvoltate, instanța a constatat incidența temeiului de achitare prev. de art.10 lit.b pr.pen. astfel că a dispus în acest sens în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. achitarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul achitării inculpatului pentru cele două infracțiuni.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.215/1 alin.1 pen. raportat la art.41 alin.2 pen. deoarece inculpatul nu a contestat primirea sumelor de bani drept avans spre decontare, sume pe care nu le-a justificat cu documente legale, iar materialele nu au fost recepționate de instituția reprezentată de inculpat; de asemenea, s-a mai susținut că avansurile spre decontare au fost date în vederea acoperirii unor cheltuieli viitoare făcute de angajatul societății în activitatea sa proprie desfășurată în scopul societății și nici într-un caz pentru cumpărarea de materiale, iar suma de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea facturii și suma ridicată nu este justificată în nici un fel, pe plan administrativ fiind operate rețineri din salariul inculpatului.
În ceea ce privește greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.248/1 pen. raportat la art.248 pen. în dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că, deși inculpatul cunoștea conținutul Deciziei nr. 100/1999 emisă de România B, prin care se preciza că închirierile de spații în cinematografe se fac numai pe bază de licitație directă iar prelungirea contractelor existente se poate face doar cu aprobarea Comitetului Director al filialelor, inculpatul a încheiat două acte adiționale cu SC SRL prin care nu numai că prelungea în mod nelegal durata primului contract, dar extindea efectele acestuia și cu privire și la sala Aac inematografului, deși această societate comercială datora părții vătămate suma de 219,6 milioane ROL, reprezentând chirie neplătită și utilități neachitate din 1997; s-a mai arătat că prin actul adițional nr. 2 s-a modificat obiectul contractului inițial, în sensul că SC SRL urma să execute un suport pentru ecranul de cinema și o căsuță metalică pentru proiecție, iar la capitolul"prețul contractului"se prevedea că executantul va prezenta la sfârșitul lucrării un deviz final de lucrări care va fi acceptat de beneficiar prin încheierea unui proces verbal de compensare prin care se va stinge din datoria SC SRL către o sumă egală cu cea prevăzută în deviz; astfel, la data de 26.08.1999, între inculpat și SC SRL s-a încheiat un proces verbal de stingere a datoriilor reciproce, fiindu-i prezentată serviciului contabilitate factura nr. -/26.08.1999, prin care se atestă că societatea susmenționată a efectuat lucrări în sumă de 179.340.000 ROL, sumă care urma să se scadă din datoria acumulată; se concluzionează că inculpatului nu i-a lipsit intenția de a săvârși această infracțiune întrucât, prin faptele sale a creat toate condițiile necesare pentru ca partea interesată SC SRL ( în prezent SC SRL ) să profite pe mai departe de spațiile aparținând părții vătămate fără însă a-și achita sumele datorate, iar prin abuzul săvârșit, inculpatul a cauzat părții vătămate un prejudiciu de 217.077 USD.
Tribunalul Brașov, prin decizia penala nr.66/A/18.03.2008, a respins apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 2004/03.12.2007 a Judecătoriei Brașov, pe care a menținut-o, însușindu-si motivarea primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticile aduse de procuror vizând netemeinicia soluției de achitare dispusa in cauza, motivele de recurs fiind dezvoltate in memorial de la filele 4-10 dosar.
Recursul este fondat, insa pentru alte motive ce vor fi arătate in continuare.
Un element esențial in cazul infracțiunilor de abuz in serviciu il constituie cauzarea unei vătămări, vătămare care, de cele mai multe ori, are o valoarea patrimoniala.
In cauza de fata, pe parcursul derulării procesului penal, instanța de judecata a dispus, in dosarul -, efectuarea unei expertize tehnice contabile, raportul de expertiza întocmit urmare a dispoziției instanței aflându-se la filele 99-114 din dosarul amintit.
Curtea retine ca obiectivele stabilite si care au fost avute in vedere de expert la întocmirea raportului de expertiza, au fost formulate in mod defectuos, iar din cuprinsul expertizei nu rezulta cu claritate modalitatea de calcul avuta in vedere de expert la stabilirea prejudiciului presupus a fi fost cauzat de activitatea inculpatului, fiind avute in vedere calculele efectuate si depuse de către partea civila România B - filiala interjudețeana
In aceste condiții, la rejudecarea pe fond a cauzei, având in vedere limitele deciziei nr.5562/03.10.2005, trebuia sa fie avuta in vedere motivarea Înaltei Curți de Casație si Justiție conform căreia "fundamentarea calculării prejudiciului pe o chirie care, probabil, s-ar fi obținut, ca urmare a licitației, nu duce la stabilirea unui prejudiciu cert, iar valoarea acestuia are relevanta atât pentru soluționarea laturii civile a cauzei, cat si pentru încadrarea juridica a faptei". Or, din conținutul raportului de expertiza întocmit in cauza - raport ce a fost avut in vedere ulterior la pronunțare de către instanțele de judecată - nu rezulta ca ar fi fost avut in vedere si un alt preț pentru chiria practicata in acea perioada pentru un spațiu similar si cu aceeași destinație, deși inculpatul a susținut pe parcursul procesului penal faptul ca este nevinovat.
Pentru aceste considerente, in baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.66/A/18.03.2008 a Tribunalului Brașov pe care o va casa, desființând si sentința penala nr.2004/03.12.2007 a Judecătoriei Brașov, si va retine cauza spre rejudecare, urmând a fi efectuata o expertiza contabila in cauza, precum și orice alte probe necesare aflării adevărului pentru justa soluționare a cauzei.
Văzând si dispozițiile art.189 si 192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
In numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr 66/A/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează, desființând și sentința penală nr 2004/2007 a Judecătoriei Brașov și reține cauza spre rejudecare.
Stabilește termen de judecată la data de 29 octombrie 2008 ora 12, 30.
Cheltuielile judiciare în recurs ( în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei) rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. E/24.10.2008
Dact MB/24.10.2008
- 2 exemplare -
Jud apel - +
Jud fond -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Constantin Epure, Laura Popa
