Infracțiunea de spălare de bani (legea 656/2002 art. 23). Decizia 69/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2489/2008)
DECIZIA PENALĂ NR. 69/
Ședința publică de la data de 18 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera- - -
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol, pronunțarea apelurilor declarat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL BUCUREȘTI, inculpații, -., partea civila AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței penale nr. 837/08.07.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI -Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 25 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04 martie 2009, 11 martie 2009 și apoi la data de 18 martie 2009, când a dat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.837 din 8.07.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului, cetățean irakian, la o pedeapsă de 3 ani închisoare în baza dispozițiilor art.9 lit.b și f din Legea nr.242.005 cu aplicarea art.41alin.2 Cod penal.
În baza art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.23 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2002 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar conform art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 la o pedeapsă tot de 5 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.33 lit.a, 34 alin.1 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
În baza art.9 lit.b și f din Legea nr.242.005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, cetățean sirian, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.23 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2002 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Conform art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a, 34 alin.1 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
Prin aceeași sentință s-a dispus în baza art.26 Cod penal raportat la art.9 lit.b și f din Legea nr.242.005 condamnarea inculpatului, cetățean iranian, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Conform art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.291 Cod penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.23 alin.1 lit.a și din Legea nr.656/2002 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar în baza art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Conform art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a, 34 alin.1 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
Prin aceeași sentință s-a dispus în baza art.26 Cod penal raportat la art.9 lit.b din Legea nr.242.005 condamnarea inculpatului, cetățean libanez, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.23 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2002 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Conform art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a, 34 alin.1 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus durata arestării preventive pentru inculpații și de la 22.12.2006 la 2.01.2007, pentru inculpatul de la 10.08.2006 la 6.01.2007 iar pentru inculpatul s-a dedus reținerea de o zi - 5/06.12.2006.
Conform art.17 alin.1 și 3 Cod penal s- dispus expulzarea inculpaților de pe teritoriul României după executarea pedepsei principale.
În baza art.14 și 346Cpp au fost obligați în solidar inculpații și părțile responsabile civilmente SC SRL, SC SRL, SC Import SRL, SC International SRL, SC transport SRL, SC Com SRL, SC SRL, SC SRL și SC SRL la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a sumei de 3.349.519,72 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii de la data când acestea au devenit scadente și până la cea a executării integrale a plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, pe baza probatoriilor administrate, că în perioada 2005 - martie 2006, inculpatul, în calitate de administrator de fapt al construirii și funcționării unui număr de 9 societăți comerciale prin intermediul administratorilor de drept, a coordonat sustragerea de la plata taxelor și a impozitelor datorate statului, prin omisiunea evidențierii în tot sau în parte a operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 850.000 euro, el a emis dispoziții în sensul efectuării de transferuri bancare a sumelor de bani încasate din vânzarea de mărfuri între societățile implicate, fără o justificare reală, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor de bani. S-a mai stabilit că inculpatul a emis dispoziții vizând retrageri de numerar, și-a însușit sume de bani provenite din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a distribuit o parte din fondurile ilicite între membrii grupării infracționale pe care a inițiat-
În sarcina inculpatului tribunalul a reținut săvârșirea acelorași infracțiuni, în modalități faptice similare și în contextul cooperării sale ilicite cu inculpatul.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a stabilit că acesta a înființat SC SRL la solicitarea inculpatului pentru a înlesni sustragerea de la plata taxelor și a impozitelor datorate statului, prin omisiunea evidențierii în totalitate a operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute și prin declararea inexactă de mențiuni cu privire la sediul social. Tribunalul a mai reținut că inculpatul a cauzat un prejudiciu de 304.983 RON prin încredințarea administrării societății către inculpatul, cu consecința unor transferuri succesive din conturi între cei implicați în operațiuni frauduloase, fără o justificare legală, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor de bani, a retragerii, direct sau prin intermedieri, a acestora și încredințării lor coinculpaților.
În sarcina sa s-a mai reținut și fapta de a adera la o grupare infracțională și de a utiliza un permis de ședere în România, cunoscând că este falsificat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, tribunalul a reținut că acesta a înființat SC SRL la solicitarea inculpatului în aceleași scopuri ilicite, aderând la o grupare infracțională și acționând în maniera deja menționată, cu consecința producerii unui prejudiciu bugetului de stat de 343.025 RON.
În cursul cercetării judecătorești, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 3.349.519,72 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și cei patru inculpați.
Prin apel, astfel cum a fost formulat în scris, Parchetul a criticat sentința sub un singur aspect, și anume cel al modului în care a fost dedusă, conform art.88 Cod penal, perioada arestării preventive pentru inculpații și.
S-a susținut (și au fost depuse înscrisuri în acest sens), că inculpatul a fost încarcerat în cauză la 5 decembrie 2006, iar inculpatul la 7 decembrie 2006.
Cu prilejul dezbaterilor, reprezentantul Parchetului a criticat și încadrarea juridică dată infracțiunii de evaziune fiscală, solicitând ca pentru inculpații și să se rețină forma complicității, în condițiile art.26 Cod penal raportat la art.9 din Legea nr.242.005.
În ceea ce îi privește pe inculpații și, s-a cerut să se rețină coautoratul la aceeași infracțiune, iar nu complicitate, așa cum dispus instanța de fond.
Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentant legal al Statului Român, a criticat sentința sub aspectul omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la solicitarea sa de a dispune înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților și a părților responsabile civilmente, în vederea recuperării prejudiciului.
Inculpatul a declarat apel, solicitând Curții să dispună repunerea în termenul de formulare a căii de atac și suspendarea executării sentinței, arătând că a fost plecat din țară iar despre comunicarea extrasului din hotărâre a aflat mult mai târziu.
Pe fondul cauzei a susținut că nu există dovezi certe ale vinovăției sale, astfel încât solicitat să se dispună achitarea.
Prin apel și cu prilejul dezbaterilor, inculpatul solicitat efectuarea unei noi expertize contabile, care să stabilească valoarea prejudiciului și cine este responsabil de producerea lui. Apelantul inculpat a mai susținut că nu există dovezi privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu atât mai mult cu cât nu avea calitatea de administrator. În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei, despre care a arătat că este prea severă, neținându-se seama de circumstanțele sale personale favorabile.
Inculpații apelanți și au susținut că nu au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, dovezile administrate nefiind concludente. În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor, despre care au arătat că sunt prea aspre.
Pronunțându-se cu prilejul dezbaterii apelurilor asupra cererii inculpatului de efectuare a unei noi expertize contabile, Curtea a respins-o, considerând această nouă probă ca nefiind utilă cauzei, în contextul în are s-a întocmit deja o expertiză contabilă care nu a fost contestată. În plus, apelantul inculpat nu învederează existența unor documente, împrejurări sau aspecte noi care să fie avute în vedere, el exprimându-și doar nemulțumirea față de concluziile raportului.
În ceea ce privește apelurile, Curtea, examinând întregul material probator administrat în cauză, în contextul criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, reține următoarele:
Cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul este nefondată. Acesta aflat în stare de libertate, fost prezent la dezbaterea cauzei, la 17.06.2008, astfel încât, potrivit prevederile art.363 Cod procedură penală, termenul de apel, de 10 zile, curge de la pronunțarea sentinței, care a avut loc la 8.07.2008. El a declarat apelul abia la data de 31.07.2008, deci mult după expirarea termenului legal, arătând, fără aduce nicio dovadă în acest sens, că a fost plecat din țară și a aflat ulterior despre soluția pronunțată. Or, dispozițiile art.364alin.1 Cod procedură penală privitoare la repunerea în termen se relevă la o "interzicere determinată de o cauză temeinică de împiedicare", ceea ce în speță nu s-a dovedit.
În consecință, apelul declarat de inculpat urmează a fi respins ca tardiv, potrivit prevederilor art.379 pct.1 lit. Cod procedură penală.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant legal al Statului Român, acesta este fondat.
Deși instanța de fond a constatat existența unui prejudiciu important adus bugetului de stat, a omis să dispună luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților și ale părților civilmente responsabile.
O astfel de măsură, care apare ca fiind necesară, nu poate fi luată însă direct în apel, prin omiterea unui grad de jurisdicție.
În consecință, admițând apelul părții civile în condițiile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, Curtea va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Această soluție, având ca efect rejudecarea cauzei, conduce la admiterea și a celorlalte apeluri declarate în termen, cu excepția celui tardiv al inculpatului, în legătură cu care cauza va fi reexaminată ca efect al extinderii în condițiile art.373 Cod procedură penală.
Cu prilejul rejudecării instanța de trimitere va avea în vedere toate criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate prin apeluri, referitoare în principal la întrunirea elementelor ale infracțiunilor, eventuala schimbare a încadrărilor juridice, vinovăția inculpaților, individualizarea pedepselor și modul de deducere a perioadelor de arestare preventivă.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de repunere în termenul de declarare a apelului.
Respinge ca tardiv apelul declarat de acest inculpat împotriva sentinței penale nr.837 din 8 iulie 2008 Tribunalului București - secția a II-a penală.
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpații, și, cu extindere și cu privire la inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Onorariul avocaților din oficiu, de câte 300 lei, pentru inculpații lachine, și, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2009.
PRȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./11.05.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu
