Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2827/2008)
DECIZIA PENALĂ NR. 437/
Ședința Publică de la data 18 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru- - -
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LINGA CURTEA DE APEL B - reprezentat prin procuror.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 1146/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr. 658/A din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală în dosarul nr-, privind pe intimații inculpați și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 04 martie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2009 și apoi la data de 18 Martie 2009, când a dat următoarea decizie penală.
CURT E A,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1146 din 23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B s- dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10lit.c Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.26 Cod penal raportat la
art.211 alin.1,2 lit.c și 21lit.a Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.c Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.b,c și 21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate și Surtea nu s-au constituit părți civile.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că în rechizitoriu se susține faptul că în perioada 13-21.01.2001, cei doi inculpați ar fi comis mai multe infracțiuni în dauna unor minori. Astfel, despre s-a arătat că la data de 13.01.2001, în jurul orelor 13.30, l-a ajutat pe numitul să-l deposedeze prin violență pe minorul de un lănțișor și alte obiecte mărunte. În ceea ce-l privește pe inculpatul s-a menționat în actul de sesizare că la data de 19.01.2001, în jurul orelor 20.00, a sustras cu violență, împreună cu numitul, mai multe bunuri de la minorul Surtea.
Instanța a reținut însă că probele administrate, atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești nu confirmă săvârșirea de către inculpat a faptelor imputate.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, care nu a fost prezent la judecată, probele incriminatoare administrate la urmărirea penală sunt declarația lui că a participat și el la comiterea tâlhăriei și recunoașterea din grup efectuată de partea vătămată. În faza cercetării judecătorești nici și nici inculpatul nu au putut fi audiați iar partea vătămată a declarată că la poliție i-a fost indicat făptuitorul, însă el nu este sigur că este vorba de inculpat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, deși acesta a recunoscut fapta, declarația sa, survenită în anul 2007, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă și ridică mari semne de întrebare cu privire la sinceritatea ei, în contextul în care între timp el a suferit multiple alte condamnări. Nici depozițiile martorilor nu îl incriminează în mod concludent, astfel încât s-a concluzionat că nu există probe certe care să conducă la condamnare.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva acestei sentințe a fost respins, cu o motivare similară, prin decizia penală nr.658/A din 15.10.2008 a Tribunalului București - secția a II-a penală.
Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa declarat recursul de față, invocând prevederile art.3859pct.18 Cod procedură penală și susținând că soluția de achitare a celor doi inculpați este nelegală și netemeinică, consecință a unei eronate aprecieri a probatoriilor administrate.
În cuprinsul recursului s-a arătat în esență că din coroborarea plângerilor părților vătămate cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și mai ales cu planșele foto, cu declarațiile martorului, ale făptuitorilor condamnați și, cu declarațiile inculpatului, în care recunoaște și descrie comiterea faptei, se poate trage concluzia săvârșirii cu vinovăție a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Prezent în instanță, intimatul inculpat a fost de acord să dea o declarație cu privire la fapta ce i se impută, acest înscris atașându-se la dosarul cauzei.
Cu prilejul dezbaterilor, Curtea a pus din oficiu în discuție eventuala schimbare a încadrării juridice date faptelor (art.3859pct.17 Cod procedură penală) în raport de modificările legislative intervenite și de aplicare a legii penale mai favorabile.
Examinând în acest context actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este în parte întemeiat, în sensul considerațiilor ce succed.
Soluția de achitare a intimatului inculpat pentru că nu ar fi comis fapta reținută în sarcina sa este greșită, fiind consecința unei examinări insuficiente și a unei aprecieri eronate a probatoriilor administrate.
Cu o motivare incompletă și neconvingătoare, atât instanța de fond cât și cea de apel au înlăturat dovezi concludente care conduc la concluzia săvârșirii faptei de către inculpat. Nu numai că acesta a recunoscut complicitatea de tâlhărie, dar a fost incriminat și de autorul, iar partea vătămată, prezentă în instanță la termenul de la 31.05.2007, a precizat, referindu-se la planșele foto, că inculpatul se încadrează în semnalmentele celui de-al treilea participant la comiterea faptei.
Audiat în fața Curții, intimatul inculpat a precizat că a fost prezent la locul faptei, chiar el le-a atras atenția celorlalți că partea vătămată are în picioare pantofi frumoși și, deși nu a participat efectiv la deposedare, a primit 50.000 ROL de la ceilalți făptuitori "ca să tacă".
Această recunoaștere se coroborează cu ansamblul probatoriilor administrate și conduce la concluzia că inculpatul, prin prezența sa la locul și momentul tâlhăriei, prin participarea pe care a avut-o la deposedarea victimei, i-a sporit acesteia sentimentul de teamă și amenințare specifice faptei de complicitate la tâlhărie iar ulterior a tras foloase materiale de pe urma infracțiunii.
În consecință, reținând că intimatul inculpat a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, Curtea va admite recursul declarat de Parchet în temeiul prevederilor art.38515pct.2 lit.d combinat cu art.3859pct.17 și 18 Cod procedură penală, va casa în parte hotărârile cu referire la acest inculpat și va proceda la rejudecarea cauzei.
În raport de prevederile art.13 Cod penal, Curtea va dispune potrivit dispozițiilor art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din art.26 raportat la art.211 alin.1 și 2 lit.c și 21lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a și e Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
Curtea va reține în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante personale, în condițiile art.74 lit.c și 76 lit.b Cod penal, constând în vârsta tânără la momentul comiterii faptei, gradul de participare relativ redus și sinceritatea manifestată inclusiv în fața instanței de recurs.
În consecință, se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare, care reflectă, în condițiile art.72 Cod penal, ansamblul circumstanțelor reale și personale ale cauzei, contribuind la atingerea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal.
Se va face aplicarea prevederilor art.71-64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.118 lit.e Cod penal se va confisca de la inculpat suma de 5 RON, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii.
În ceea ce-l privește pe intimatul inculpat, soluția de achitare este corectă, probatoriile administrate, mult mai puțin concludente decât în cazul inculpatului, neputând înfrânge prezumția de nevinovăție. În mod justificat ambele instanțe au apreciat că depoziția unei singure persoane nu este suficientă pentru a trage concluzia săvârșirii faptei, cu atât mai mult cu cât partea vătămată, nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței nu l-a putut recunoaște în mod cert pe acest inculpat pe planșele foto iar alte dovezi, nici măcar indirecte, nu există.
În consecință, hotărârile pronunțate în cauză vor rămâne nemodificate cu privire la inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.658/A din 15.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI -secția a II-a penală.
Casează în parte atât decizia menționată cât și sentința penală nr.1146 din 23.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 doar în ceea ce-l privește pe inculpatul și rejudecând:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.1 și 2 lit.c și 21lit. Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.a și e Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.a și e Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, art.74 lit.c și art.76 lit.c Cod penal condamnă pe inculpatul la 2 ani închisoare.
Face aplicarea art.71-64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.118 lit.e Cod penal confiscă de la inculpat suma de 5 lei, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii.
Obligă pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat pentru soluționarea cauzei în primă instanță și apel.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.05.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
