Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 112/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 112/A/2008
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan judecător
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Săndel Macavei
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin
PROCUROR:
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de inculpatul, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și martorii - și împotriva sentinței penale nr. 14/8 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254.pen. raportat la art. 5 alin. 1, art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de ședință din data de 30 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.14 din 8 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj, în baza dispozițiilor art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 27.05.1962 în municipiul C, jud. D, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, un copil minor, domiciliat în C,-, jud. D, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza dispozițiilor art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilind termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal.
Conform art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza dispozițiilor art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal din momentul în care prezenta hotărâre a rămas definitivă și până la terminarea pedepsei, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.19 din Legea nr.78/2000, inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorilor: și suma de 5.000.000 lei ROL (500 lei).
În baza art.191 alin.1 Cod penal, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești din data de 23.02.2007, dosar nr.24/P/2006 a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.254 al.2 Cod penal raportat la art.5 al.1, art.6 și art.7 al.1 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, reținându-se că în calitate de inspector vamal la Direcția Regională Vamală C - Serviciul de Supraveghere și Control, Compartimentul Echipe Mobile, a pretins și primit la data de 26.04.2006 suma de 5.000.000 lei de la denunțătorul, în scopul de a nu dispune sancționarea contravențională a acestuia și reținerea în vederea confiscării a autoturismului său BMW 318 cu nr. MI 1V1 945 pentru nerespectarea legislației vamale în vigoare.
Tribunalul a procedat la administrarea nemijlocită a probelor necesare, utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei.
Din probatoriile administrate în cauză: declarațiile inculpatului (40,56 dosar instanță); declarațiile martorilor - denunțători (13,19 dosar instanță, 99,101,106, 108, 109,110,112); declarațiile martorilor (87,93,97,104,108,110,112 dosar instanță, 103,104,105,106,209); procesul-verbal întocmit cu ocazia identificării persoanelor echipei mobile de pe autoturismul - (12); Ordonanța din 01.02.2007 a - Serviciul Teritorial Pitești privind respingerea cererii de administrare a unor noi probe formulată în data de 01.02.2007 (28); cazierul judiciar (36); fișa postului inculpatului (65); planul de misiune al echipelor mobile pe perioada 17.04.2006 - 30.04.2006 (71); ordinul de misiune nr.164/25.04.2006 (73); foaia de parcurs seria H nr.14948, pentru autoturismul VW nr. de înmatriculare - (77); raport de misiune nr.167/25.04.2006 (78); rezoluția de delegare din 12.05.2006 și ordonanța din 27.12.2006 a ofițerilor de poliție judiciară pentru administrare de probe (86,114); bilet de trimitere, seria -/05 nr.- (102); procesele verbale de confruntare (118,121,126,132,135,139); adresele nr.3687/02.02.2007, 14162/24.05.2006, 33420/26.10.2007, 31309/04.11.2007, a Direcției Regionale Vamale C (148,151,154 dosar instanță, 143,207); planșă fotografică a vestei reflectorizante (176); Ordonanța din 02.02.2007 a - Serviciul Teritorial Pitești prin care s-a dispus respingerea plângerii inculpatului contra procesului-verbal de confruntare (178); adresa nr.6605/04.10.2007 a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale V (88 dosar instanță); proces-verbal din 02.05.2006 (148); adresa Direcției de Frontieră G (328), instanța a reținut următoarele:
Inculpatul a fost inspector vamal, cls.I, gradul asistent în cadrul - Direcția Regională Vamală
Din dispoziția conducerii direcției vamale, i s-au încredințat atribuții de exercitare a controlului vamal, de urmărire și supraveghere a respectării legislației vamale în privința mărfurilor, mijloacelor de transport și a oricăror altor bunuri supuse unui regim vamal, atât pentru persoane fizice cât și pentru persoane juridice, române sau străine, de constatare și sancționare a nerespectării reglementărilor din domeniul vamal, de executare a măsurilor prevăzute de lege pentru reținerea și confiscarea, după caz, a mărfurilor și bunurilor care fac obiectul încălcării prevederilor legale în domeniul vamal.
La data de 26.04.2006, inculpatul împreună cu martorul se afla în misiune pe raza județului V, cu autoturismul de serviciu marca VW nr.-, ocazie în care i-au oprit în trafic, pe 64 D - V, în Halta, de pe raza comunei pe denunțătorii și, solicitându-le documentele de proveniență ale autoturismului, actul de identitate și permisul de conducere, după ce au analizat documentele, aceștia i-au adus la cunoștință că nu sunt în regulă pentru că nu figurează în documentele autoturismului și nu pot circula cu acest autoturism și pe cale de consecință urmează să-l sancționeze contravențional și să dispună reținerea în vederea confiscării, sens în care, i-au solicitat să-i însoțească cu autoturismul respectiv la Biroul Vamal din Rm.
Pe drum spre Biroul Vamal Rm. V, denunțătorul, cu acordul inculpatului, le-a lăsat la domiciliu pe martorele, și, după care inculpatul s-a urcat în autoturismul acestuia, BMW nr. MI 1V1 918, așezându-se pe locul din dreapta - față și au plecat împreună, fiind escortați de către martorul (celălalt membru al echipei mobile de control) care se deplasa în fața lor cu autoturismul de serviciu VW inscripționat cu cuvântul.
Pe parcurs, inculpatul, în urma unor discuții cu privire la reglementările legale în situația dată și la starea lui de sănătate, i-a sugerat că ar putea scăpa de rigorile legii dacă i-ar oferi ceva în schimb.
Ajungând pe raza orașului la o distanță de circa 15 km de domiciliul denunțătorului, inculpatul i-a cerut denunțătorului să se hotărască.
În aceste condiții, denunțătorul a întrebat cât trebuie să-i ofere, iar inculpatul arătând cele cinci degete de la mâna dreaptă, i-a dat de înțeles că suma pretinsă este de 5.000.000 lei.
Nedispunând de suma pretinsă, denunțătorul i-a spus inculpatului că pentru a face rost de bani trebuie să se întoarcă acasă, în localitatea.
Inculpatul a fost de acord, i-a dat telefon colegului său din celălalt autoturism ce rula în față, cerându-i să oprească mașina și să-l aștepte.
Ajungând la domiciliu, denunțătorul a împrumutat de la martora (sora sa) suma de 4.000.000 lei iar soția acestuia martora a mai împrumutat 1.000.000 lei, de la martora, care se afla în exercițiul funcțiunii la Biroul pentru acordarea ajutorului social din cadrul Primăriei, după care denunțătorii și au plecat cu autoturismul către localitatea unde îi aștepta celălalt coleg (martorul ) cu autoturismul de serviciu.
Ajungând la locul unde staționa autoturismul vămii, respectiv pe raza orașului, denunțătorul a oprit autoturismul și la indicația inculpatului a introdus banii în buzunarul din partea a vestonului acestuia.
După ce a primit suma de 5.000.000 lei, inculpatul a coborât din mașină și i-a spus martorului (colegul său) să-i restituie actele întrucât este în regulă.
După recuperarea documentelor, denunțătorii s-au întors la domiciliu unde le-au relatat despre cele întâmplate martorilor și și pe urmă au mers la Primăria unde se afla martora, cea de la care denunțătoarea a împrumutat suma de 1.000.000 lei și i-au spus și acesteia pentru ce au avut nevoie de bani.
Aceasta imediat l-a încunoștiințat pe șeful de post (soțul ei), care l-a chemat de îndată la sediul Postului de poliție pe denunțătorul.
La Postul de poliție împreună cu șeful de post se mai afla și ofițerul de poliție, aflat în control, astfel că denunțătorul le-a relatat și acestora despre cele întâmplate, cei doi îndrumându-l să meargă de îndată la Inspectoratul de Poliție Județean V și să formuleze denunț scris.
Astfel că, denunțătorii împreună cu martora au plecat la Rm. V pentru a merge mai întâi la cabinetul medical, iar pe urmă la. V pentru a formula denunț scris.
Pe raza orașului Rm. V au observat că în spatele autoturismului rulează mașina vămii cu echipa mobilă care i-a controlat, astfel că martora a reușit să noteze nr. de înmatriculare: -.
Pentru identificarea membrilor echipei mobile, după formularea denunțului, comisarul șef G, din cadrul V, l-a informat telefonic pe directorul Direcției Regionale a Vămilor C cu privire la denunțul primit, solicitând să-i comunica numele și prenumele inspectorilor vamali de pe auto -, astfel a aflat că cei doi sunt: inculpatul și martorul, încadrați la Serviciul Supraveghere și Control Vamal - Echipe mobile aparținând Direcției vamale (procesul - verbal 12).
Pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. A confirmat, totuși, că în ziua de 26.04.2006, echipa mobilă a oprit în trafic pentru control, autoturismul denunțătorilor marca BMW 318 nr. MI 1V1 945, solicitându-le actul de proprietate al mașinii și actul de înmatriculare. Întrucât, în opinia organelor de control, documentele prezentate nu au corespuns solicitării, aceștia i-au adus la cunoștință prevederile legale în vigoare privind mașinile înmatriculate în străinătate și consecințele nerespectării acestora și au dispus ca mașina să fie dusă la Biroul Vamal Rm. V pentru supraveghere vamală, până se clarifică situația autoturismului.
Inculpatul a susținut că pentru a scăpa de răspundere denunțătorul ar fi fugit de sub escortă, nereușind să-l prindă, informând despre acest incident conducerea vămii. Că evenimentele s-au derulat în modul prezentat de inculpat rezultă din declarațiile martorilor și, care au relatat că, în ziua de 26.04.2006, au fost înștiințați telefonic de inculpat cu privire la faptul că între orele 1000- 1130un autoturism BMV de culoare neagră înmatriculat în Italia sub nr. MI 1V1 954 fost oprit în trafic pentru control, însă conducătorul acestuia ar fi refuzat să prezinte documentele mașinii sau actul de identitate, după care s-a urcat la volan și a demarat în viteză în direcția Rm.
Cele declarate sunt în contradicție cu Rapoartele la ordinul de misiune întocmite de inculpat și de martorul, în care aceștia au consemnat că, după ce ar fi oprit în trafic, conducătorul unui autoturism BMW (nemenționându-i nr. de înmatriculare) i-au solicitat actele necesare identificării sale și a autoturismului, acesta a motivat că le-ar fi uitat acasă. Observăm că raportul nu conține nici nr. autoturismului și nici faptul că șoferul ar fi refuzat prezentarea actelor.
Elemente contradictorii apar și între declarația martorului, care a declarat că în perioada cât a fost în misiune nu s-a despărțit de inculpat acționând tot timpul împreună și procesul - verbal de confruntare a martorului cu denunțătorul, întocmit la 04.01.2007 de ofițerul de poliție judiciară în baza ordonanței de delegare emisă de procurorul șef al - Serviciul Teritorial Pitești, din care rezultă contrariul.
Astfel, acesta cu ocazia confruntării i-a adresat două întrebări denunțătorului:
1) "În momentul în care v-ați întors împreună cu numitul de la Rm. V, unde v-ați întâlnit cu soția dvs.?"
2) "Ce discuții ați purtat cu soția dvs. în contextul întâlnirii cu aceasta și în concret unde anume s-au desfășurat aceste discuții?".
Din modul de formulare și de adresare a întrebărilor rezultă nu numai faptul că martorul pe parcursul misiunii nu au acționat tot timpul împreună cu inculpatul ci și faptul că acesta și inculpatul l-au recunoscut pe denunțător, contrar celor susținute prin răspunsurile date la întrebările nr.2 din procesele verbale de confruntare.
De asemenea, cele două întrebări adresate denunțătorului se coroborează cu declarațiile acestuia și ale martorilor, din care rezultă că inculpatul s-a întors la domiciliu, în localitatea, împreună cu inculpatul, din drumul spre Biroul Vamal Rm.
Motivul întoarcerii reiese din declarațiile martorilor:, și, care se coroborează perfect cu declarațiile denunțătorului în privința reîntoarcerii inculpatului împreună cu denunțătorul în localitatea și a sumei împrumutate de 4.000.000 lei și 1.000.000 lei.
Apărarea inculpatului cu privire la fuga de sub escortă și la încercarea de identificare a autoturismului pe raza municipiului Rm. V este combătută și prin declarația martorului care precizează în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută și în fața instanței că după cele întâmplate, s-a deplasat în aceeași zi în municipiul Rm. V împreună cu denunțătorii, pentru investigații medicale, depunând în acest sens la dosar Biletul de trimitere pentru analize medicale seria -/05 nr.- eliberat în ziua de 26.04.2006 de medicul său de familie și că și-a notat nr. de înmatriculare al autoturismului de serviciu al celor doi vameși: -. Număr în baza căruia comisarul șef G de la. Vai dentificat membrii echipei mobile aflată în misiune pe raza județului V în ziua de 26.04.2006.
De asemenea, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetărilor judecătorești, martorul - ofițer de poliție, a întărit susținerile denunțătorilor și a confirmat că într-adevăr în ziua de 26.04.2006, a fost în control la Postul de poliție al comunei, ocazie cu care a aflat despre împrejurările în care cei doi vameși au pretins și primit de la denunțători suma de 5.000.000 lei și i-a îndrumat să depună denunțul la.
Inculpatul a invocat nulitatea absolută a actului de sesizare pe considerentul faptului că unele acte de urmărire penală au fost efectuate de organul de poliție, în condițiile în care urmărirea penală în cauza dedusă judecății aparține în exclusivitate procurorului. În susținere s-au invocat dispozițiile procesual penale cu caracter general, înscrise în art.209 al.3 din Codul d e procedură penală, ignorându-se normele cu caracter special reglementate de dispozițiile art.217 al.4 Cod procedură penală și art.10 din nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.
Din analiza acestor texte legale, rezultă că în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare (art.217 al.4 Cod procedură penală). De asemenea, în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, ce constituie poliția judiciară a Direcției Naționale Anticorupție, care își desfășoară activitatea numai în cadrul acestei instituții. Aceștia pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurori, desfășurându-și activitatea sub directa conducere, supraveghere și control a acestora (art.10 din nr.OUG43/2002).
Față de aceste dispoziții, audierea martorilor de către ofițerii poliției judiciare, în condițiile delegării lor prin ordonanța procurorului, nu contravine legii și nu este sancționată cu nulitatea actelor de procedură efectuate în acest context.
Raportat la susținerile inculpatului, potrivit cărora urmărirea penală a fost începută pe baza denunțului și declarațiilor denunțătorilor și, care au fost date în fața unui organ necompetent, respectiv a polițiștilor din V, s-a reținut în baza art.213 Cod procedură penală că organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lui. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent.
Rezultă astfel că, actele astfel efectuate nu își pierd valabilitatea și nici nu contravin dispozițiilor art.228 Cod procedură penală, care reglementează începerea urmăririi penale.
Raportat la susținerile inculpatului, potrivit cărora, în cauză, nu pot servi ca mijloc de probă procesele verbale de confruntare pentru că sunt încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind un monolog și o continuare a declarațiilor date de denunțători sau de martori, instanța, în baza art.87, 88 Cod procedură penală raportat la art.91 Cod procedură penală, a reținut că organul de urmărire penală când constată că există contraziceri între declarațiile persoanelor ascultate în aceeași cauză, procedează la confruntarea acelor persoane, de asemenea acesta poate încuviința ca persoanele confruntate să-și pună întrebări. Din dispozițiile legale citate nu rezultă că ascultarea persoanelor confruntate s-ar face sub prestare de jurământ, așa cum susține inculpatul în apărarea sa.
În apărarea sa inculpatul a mai invocat faptul că în faza de urmărire penală i s-a încălcat principiul "egalității de arme" promovat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la acest principiu CEDO precizează că: " egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație dezavantajată net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale" (Hot. Nr.27 din octombrie 1993). Or, în cauza de față, inculpatului i s-a oferit dreptul de a prezenta probele propuse în apărarea sa și, considerate a fi concludente și utile cauzei.
Inculpatul a mai susținut că urmărirea penală este nulă pentru faptul că deși inculpatul avea apărători aleși, aceștia nu au participat la toate actele de urmărire penală, respectiv la luarea declarațiilor de martori, prin aceasta îngrădindu-i-se dreptul la apărare. În acest sens, inculpatul a invocat decizia nr.1086 din 20.11.2007 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.172 al.1, art.173 al.1 din Codul d e procedură penală.
Din examinarea probatoriului administrat, reiese că declarațiile martorilor, s-au luat la datele de 16 și 22.05.2006, anterior datei de 24.05.2006, la care i s-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care este cercetat, scopul acestor declarații fiind acela de a completa informațiile pe care le au organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Inculpatul afirmă că urmărirea penală nu era la momentul prezentării materialului de urmărire penală completă, motivat de faptul că la data de 01.02.2007 când s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a formulat noi cereri, pe care procurorul le-a respins prin ordonanță motivată. Ulterior, la data de 07.07.2007, inculpatul a depus la dosar o serie de înscrisuri, fapt care în opinia sa ar fi trebuit să determine o nouă prezentare de material. O astfel de susținere este în contradicție cu normele procedurale, întrucât art.253 Cod procedură penală reglementează strict situațiile în care procurorul efectuează din nou prezentarea materialului de urmărire penală: atunci când a efectuat noi acte de cercetare penală sau dacă constată că trebuie schimbată încadrarea juridică a faptei. Având în vedere că nici una din aceste două situații nu se regăsește în cauză, susținerile inculpatului nu pot fi primite.
În cauză probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății, dovedesc în mod cert, că autorul infracțiunii de luare de mită este inculpatul și că faptele au existat în realitate.
În concluzie, tribunalul a reținut că fapta inculpatului de a pretinde și primi o sumă de bani în scopul de a nu dispune sancționarea și reținerea în vederea confiscării a autoturismului BMW 318 cu nr. MI 1V1 945 pentru nerespectarea legislației vamale în vigoare de către denunțătorul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.254 al.2 Cod penal raportat la art.5 al.1, art.6 și art.7 al.1 din Legea nr.78/2000.
Infracțiunea de luare de mită se săvârșește numai cu intenție directă, deoarece inculpatul își dă seama, în momentul săvârșirii faptei, că banii sau foloasele pe care le pretinde sau le primește sau care constituie obiectul promisiunii pe care o acceptă sau nu o respinge, nu i se cuvin și, cu toate acestea, el vrea să le pretindă sau să le primească ori să accepte sau, să nu respingă promisiunea ce i s-a făcut, în același timp, inculpatul are reprezentarea stării de pericol care se produce pentru buna desfășurare a activității de serviciu, urmare pe care o dorește.
Luarea de mită este o infracțiune instantanee, care se consumă în momentul în care funcționarul a primit, pretins, a acceptat sau nu a respins banii sau alte foloase necuvenite în scopul de a nu îndeplini sau a întârzia efectuarea unui act la care este obligat potrivit îndatoririlor sale de serviciu, ori a efectuat un act contrar acestor îndatoriri.
Practica judiciară a confirmat constant acest punct de vedere, statuând repetat că atâta vreme cât infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul pretinderii de către funcționar a unor sume de bani sau alte foloase, în scopurile arătate mai sus, este lipsit de relevanță faptul că banii au fost puși într-un loc sau altul sau că denunțătorul nu-și mai amintește monetarul sumei înmânate inculpatului.
În speță, infracțiunea comisă s-a consumat la 26 aprilie 2006 în momentul pretinderii de către inculpat a sumei de 5.000.000 lei.
În cauză în mod judicios parchetul a reținut incidența dispozițiilor art.5 al.1, art.6 și art.7 al.1 din Legea nr.78/2000 față de calitatea specială a inculpatului, de inspector vamal cu atribuții de control și respectiv de persoană cu atribuții de constatare sau urmărire a infracțiunilor, încadrare menținută și de instanța de judecată.
În sinteză, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de luare de mită fiind dovedită, acesta urmează să răspundă penal pentru comiterea ei.
Potrivit art.72 din codul penal la stabilirea și aplicarea pedepsei s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile sociale impuse de societate.
S-a constatat că inculpatul, în perioada anterioară comiterii faptelor, a desfășurat o muncă de răspundere, în care s-a implicat, pentru rezolvarea problemelor dificile cu care s-a confruntat instituția -
Potrivit art.74 Cod penal, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă de acesta pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii și arestării participanților, pot fi considerate circumstanțe atenuante.
Din analiza acestor texte de lege, precum și a probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că în speță există împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Astfel, inculpatul nu a mai comis fapte penale, este în vârstă de 46 de ani, este căsătorit, are un copil minor, iar în prezent și-a dat demisia din Faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, nu înseamnă că a adoptat o poziție de nesinceritate pe parcursul procesului penal, ci în acest mod a înțeles să-și facă apărarea în cauză.
Reținând toate aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante conform art.74 Cod penal, Tribunalul a procedat în conformitate cu art.76 Cod penal și i-a aplicat inculpatului pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În speță, toate elementele, pornind de la conținutul infracțiunii, funcția avută de inculpat, suma modică primită drept mită, până la împrejurările în care a comis infracțiunea, datele referitoare la persoana sa și concluziile judecății, îl indică a fi reeducabil, chiar fără executarea pedepsei.
Ținând seama de aspectele sus menționate, instanța a reținut că există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile suspendării condiționate prevăzute de art.81 Cod penal.
Aplicarea unei pedepse severe inculpatului, nu ar duce la reeducarea acestuia și ar lipsi de conținut dispozițiile art.72 și 52 Cod penal, creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei în sensul de a se face aplicarea prevederilor art.86/6 Cod penal, solicitată de reprezentanta, s-a apreciat că supunerea condamnatului pe durata termenului de încercare, unor măsuri de supraveghere speciale și cerinței de a respecta anumite obligații stabilite de instanță, în cazul de față, nu se justifică deoarece pregătirea profesională respectiv inginer electronist și comportamentul anterior comiterii faptei îl indică a fi reeducabil și în lipsa unor măsuri și obligații stabilite de instanță.
Împotriva hotărârii, în termen legal, s-au exercitat căile de atac ale apelului de către inculpat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA Serviciul Teritorial Cluj și numiții și.
Parchetul arată că soluția atacată este netemeinică pentru motivele învederate în scris, cu mențiunea că pedeapsa stabilită este criticată sub aspectul reținerii de circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată fiind neîndestulătoare. În acest sens reținerea de circumstanțe atenuante în ceea ce privește persoana inculpatului nu i se poate recunoaște valabilitate de principiu întrucât în raport de faptă și împrejurări, circumstanțele atenuante nu îndreptățesc coborârea pedepsei sub limita legală. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute ca fiind nejustificate, iar pedeapsa care se va aplica să fie în limitele legale prevăzute de lege, cu menținerea modalității de executare stabilită de instanța de fond.
Martorii și solicită admiterea apelului declarat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a li se da acestora posibilitatea de a beneficia de o cale de atac în calitate de părți vătămate sau părți civile. În subsidiar, solicită admiterea pretențiilor civile formulate, raportat la timpul scurs de la momentul declanșării cercetărilor, la numeroasele drumuri pe care martorii au fost nevoiți să le facă din Italia în România, la eforturile substanțiale făcute pentru a se prezenta în instanță și a susține ceea ce au perceput.
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței penale și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în principal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. a pr.pen. se solicită achitarea inculpatului, iar în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 pr.pen. se solicită achitarea inculpatului.
Între declarațiile martorilor există flagrante contradicții. Astfel, în denunțurile inițiale cei doi martori-denunțători arată că le-a fost pretinsă suma de 5 milioane lei, iar pentru că nu avea decât 3.000.000 lei la ei, cei doi se duc acasă, unde martorul îi cerere surorii sale 4.000.000 lei și soției șefului post 1.000.0000 lei. Soția șefului de post, cu ocazia audierii, a arătat că suma i-a fost solicitată de martora acasă, iar martora a declarat că a solicitat suma de 1.000.000 lei la Primărie. De asemenea, polițistul, cu ocazia audierii, a arătat că a auzit personal când martorul s-a plâns de ce i s-a întâmplat, motiv pentru a sunat la Consideră că din probele administrate în cauză nu s-a înfrânt principiul de nevinovăție al inculpatului, mai ales că toate probele sunt indirecte și nu există nici o probă din care să rezulte cu certitudine vinovăția inculpatului.
În subsidiar, apreciază că suma de 5.000.000 lei este derizorie și permite ca instanța să considere că s-a adus o atingere minimă ordinii de drept și legii penale, iar fapta este lipsită de importanță.
Solicită a se avea în vedere și că inculpatul nu putea să-l sancționeze pe denunțător pentru că nu acesta era proprietarul bunului, astfel că soluția de condamnare se bazează pe probe indirecte și contravine dispozițiilor CEDO și practicii instanței, fiind un precedent deosebit de grav, mai ales că toate părțile din dosar au un interes în cauză, inclusiv denunțătorii, care au solicitat daune morale în cauză.
Se învederează instanței că la dosar există 12 variante de precizări ale locului unde au fost puși banii, fiind foarte important pentru această infracțiune locul unde se găsesc banii, modalitatea în care s-au dat și în ce formă. O condamnare doar pe declarația denunțătorului nu este posibilă, mai ales acestea nu a avut o declarație uniformă. Mai mult, denunțătorul a ascuns data aducerii în țară a autoturismului, tocmai pentru că au mai făcut acest lucru, raportat și la adresa comunicată de Poliția de Frontieră, recunoscând că în comună s-au mai oprit mașini pentru acest lucru, iar inculpatul și colegul acestuia au mai sancționat persoane pentru aceleași fapte. Este evident interesul denunțătorilor, care este pe deplin dovedit, deoarece aceștia erau în neregulă cu autoturismul.
Inculpatului i s-a încălcat dreptul la tăcere, de care inculpatul a vrut să uzeze când a fost chemat la confruntări cu denunțătorul și i s-a aplicat un tratament juridic diferit față de colegul lui, față de care s-au apreciat exagerate declarațiile denunțătorilor.
Instanța de apel analizând apelurile formulate, motivele exprese invocate, cu incidența disp.art.376 pr.pen. reține următoarele:
Esențială este împrejurarea că Tribunalul a procedat la administrarea nemijlocită a probelor necesare, utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei. Așadar, din probatoriile administrate în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului (40,56 dosar instanță); declarațiile martorilor - denunțători (13,19 dosar instanță, 99,101,106, 108, 109,110,112); declarațiile martorilor (87,93,97,104,108,110,112 dosar instanță, 103,104,105,106,209); procesul-verbal întocmit cu ocazia identificării persoanelor echipei mobile de pe autoturismul - (12); Ordonanța din 01.02.2007 a - Serviciul Teritorial Pitești privind respingerea cererii de administrare a unor noi probe formulată în data de 01.02.2007 (28); cazierul judiciar (36); fișa postului inculpatului (65); planul de misiune al echipelor mobile pe perioada 17.04.2006 - 30.04.2006 (71); ordinul de misiune nr.164/25.04.2006 (73); foaia de parcurs seria H nr.14948, pentru autoturismul VW nr. de înmatriculare - (77); raport de misiune nr.167/25.04.2006 (78); rezoluția de delegare din 12.05.2006 și ordonanța din 27.12.2006 a ofițerilor de poliție judiciară pentru administrare de probe (86,114); bilet de trimitere, seria -/05 nr.- (102); procesele verbale de confruntare (118,121,126,132,135,139); adresele nr.3687/02.02.2007, 14162/24.05.2006, 33420/26.10.2007, 31309/04.11.2007, a Direcției Regionale Vamale C (148,151,154 dosar instanță, 143,207); planșă fotografică a vestei reflectorizante (176); Ordonanța din 02.02.2007 a - Serviciul Teritorial Pitești prin care s-a dispus respingerea plângerii inculpatului contra procesului-verbal de confruntare (178); adresa nr.6605/04.10.2007 a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale V (88 dosar instanță); proces-verbal din 02.05.2006 (148); adresa Direcției de Frontieră G (328), sunt de reținut următoarele:
Inculpatul a fost inspector vamal, cls.I, gradul asistent în cadrul - Direcția Regională Vamală
Din dispoziția conducerii direcției vamale, i s-au încredințat atribuții de exercitare a controlului vamal, de urmărire și supraveghere a respectării legislației vamale în privința mărfurilor, mijloacelor de transport și a oricăror altor bunuri supuse unui regim vamal, atât pentru persoane fizice cât și pentru persoane juridice, române sau străine, de constatare și sancționare a nerespectării reglementărilor din domeniul vamal, de executare a măsurilor prevăzute de lege pentru reținerea și confiscarea, după caz, a mărfurilor și bunurilor care fac obiectul încălcării prevederilor legale în domeniul vamal.
La data de 26.04.2006, inculpatul împreună cu martorul se aflau în misiune pe raza județului V, cu autoturismul de serviciu marca VW nr.-, ocazie în care i-au oprit în trafic, pe 64 D - V, în Halta, de pe raza comunei pe denunțătorii și, solicitându-le documentele de proveniență ale autoturismului, actul de identitate și permisul de conducere. După ce au analizat documentele, aceștia i-au adus la cunoștință că nu sunt în regulă pentru că nu figurează în documentele autoturismului și nu pot circula cu acest autoturism și pe cale de consecință urmează să-l sancționeze contravențional și să dispună reținerea autoturismului în vederea confiscării, sens în care, i-au solicitat să-i însoțească cu autoturismul respectiv la Biroul Vamal din Rm.
Pe drum spre Biroul Vamal Rm. V, denunțătorul, cu acordul inculpatului, le-a lăsat la domiciliu pe martorele, și, după care inculpatul s-a urcat în autoturismul acestuia, BMW nr. MI 1V1 918, așezându-se pe locul din dreapta - față și au plecat împreună, fiind escortați de către martorul.
Pe parcurs, inculpatul, în urma unor discuții cu privire la reglementările legale în situația dată și la starea lui de sănătate, i-a sugerat că ar putea scăpa de rigorile legii dacă i-ar oferi ceva în schimb. Ajungând pe raza orașului la o distanță de circa 15 km de domiciliul denunțătorului, inculpatul i-a cerut denunțătorului să se hotărască.
În aceste condiții, denunțătorul a întrebat cât trebuie să-i ofere propunerea inițială fiind de 3 milioane lei, iar inculpatul arătând cele cinci degete de la mâna dreaptă, i-a dat de înțeles că suma pretinsă este de 5.000.000 lei.
Nedispunând de suma pretinsă, denunțătorul i-a spus inculpatului că pentru a face rost de bani trebuie să se întoarcă acasă, în localitatea.
Ajungând la domiciliu, denunțătorul a împrumutat de la martora (sora sa) suma de 4.000.000 lei iar soția acestuia, martora, a mai împrumutat 1.000.000 lei, de la martora, care se afla în exercițiul funcțiunii la Biroul pentru acordarea ajutorului social din cadrul Primăriei, după care denunțătorii și au plecat cu autoturismul către localitatea.
Ajungând la locul unde staționa autoturismul vămii, respectiv pe raza orașului, denunțătorul a oprit autoturismul și la indicația inculpatului a introdus banii în buzunarul vestonului acestuia.
După ce a primit suma de 5.000.000 lei, inculpatul a coborât din mașină și i-a spus martorului (colegul său) să-i restituie actele întrucât este în regulă.
După recuperarea documentelor, denunțătorii s-au întors la domiciliu unde le-au relatat despre cele întâmplate martorilor și și pe urmă au mers la Primăria unde se afla martora, cea de la care denunțătoarea a împrumutat suma de 1.000.000 lei și i-au spus și acesteia pentru ce au avut nevoie de bani. Aceasta imediat l-a încunoștiințat pe șeful de post (soțul ei), care l-a chemat de îndată la sediul Postului de poliție pe denunțătorul.
La Postul de poliție împreună cu șeful de post se mai afla și ofițerul de poliție, aflat în control, astfel că denunțătorii le-au relatat și acestora despre cele întâmplate, cei doi îndrumându-i să meargă de îndată la Inspectoratul de Poliție Județean V și să formuleze denunț scris. împreună cu martora au plecat la Rm. V pentru a merge mai întâi la cabinetul medical, iar pe urmă la. V pentru a formula denunț scris.
Pe raza orașului Rm. V au observat că în spatele autoturismului rulează mașina vămii cu echipa mobilă care i-a controlat, astfel că martora a reușit să noteze nr. de înmatriculare: -.
Pentru identificarea membrilor echipei mobile, după formularea denunțului, comisarul șef G, din cadrul V, l-a informat telefonic pe directorul Direcției Regionale a Vămilor C cu privire la denunțul primit, solicitând să-i comunica numele și prenumele inspectorilor vamali de pe auto -, astfel a aflat că cei doi sunt: inculpatul și martorul, încadrați la Serviciul Supraveghere și Control Vamal - Echipe mobile aparținând Direcției vamale (procesul - verbal 12).
Această derulare a evenimentelor a fost susținută de cei doi denunțători inclusiv în cuprinsul declarațiilor date în fața instanței de apel. Aceștia au reiterat aceleași detalii esențiale deslușirii pricinii, ce se coroborează cu restul probatoriului administrat.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. A confirmat, totuși, că în ziua de 26.04.2006, echipa mobilă a oprit în trafic pentru control, autoturismul denunțătorilor marca BMW 318 nr. MI 1V1 945, solicitându-le actul de proprietate al mașinii și actul de înmatriculare. Întrucât, în opinia organelor de control, documentele prezentate nu au corespuns solicitării, aceștia i-au adus la cunoștință prevederile legale în vigoare privind mașinile înmatriculate în străinătate și consecințele nerespectării acestora și au dispus ca mașina să fie dusă la Biroul Vamal Rm. V pentru supraveghere vamală, până se clarifică situația autoturismului. Aceeași poziție a fost reiterată și în cuprinsul declarației date în fața instanței de apel, cu accent intenționat însă pe un detaliu constând în aceea că "nici acum și nici la data controlului nu pot stabili dacă numitul era pasibil sau nu de vreo sancțiune". Esențial este însă aspectul că acesta nu era proprietarul mașinii, chiar inculpatul a prezentat procedura clasică pentru astfel de situații, care s-a și derulat, respectiv însoțirea autoturismului până la cel mai apropiat birou vamal pentru clarificarea situației, concomitent cu indisponibilizarea acestuia.
Inculpatul însă a susținut că pentru a scăpa de răspundere denunțătorul ar fi fugit de sub escortă, nereușind să-l prindă, informând despre acest incident conducerea vămii. Cele declarate sunt în contradicție cu Rapoartele la ordinul de misiune întocmite de inculpat și de martorul, în care aceștia au consemnat că, după ce ar fi oprit în trafic, conducătorul unui autoturism BMW (nemenționându-i nr. de înmatriculare) i-au solicitat actele necesare identificării sale și a autoturismului, acesta a motivat că le-ar fi uitat acasă. Raportul nu conține nici nr. autoturismului și nici faptul că șoferul ar fi refuzat prezentarea actelor. Elemente contradictorii apar și între declarația martorului, care a declarat că în perioada cât a fost în misiune nu s-a despărțit de inculpat acționând tot timpul împreună și procesul - verbal de confruntare a martorului cu denunțătorul, întocmit la 04.01.2007 de ofițerul de poliție judiciară în baza ordonanței de delegare emisă de procurorul șef al - Serviciul Teritorial Pitești, din care rezultă contrariul. Astfel, acesta cu ocazia confruntării i-a adresat două întrebări denunțătorului iar din modul de formulare și de adresare a întrebărilor rezultă nu numai faptul că martorul pe parcursul misiunii nu au acționat tot timpul împreună cu inculpatul ci și faptul că acesta și inculpatul l-au recunoscut pe denunțător.
Concret, din declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul s-a întors la domiciliu, în localitatea, împreună cu inculpatul, din drumul spre Biroul Vamal Rm.
Motivul întoarcerii reiese din declarațiile martorilor, și, care se coroborează cu declarațiile denunțătorului în privința reîntoarcerii inculpatului împreună cu denunțătorul în localitatea și a sumei împrumutate de 4.000.000 lei și 1.000.000 lei.
Apărarea inculpatului cu privire la fuga de sub escortă și la încercarea de identificare a autoturismului pe raza municipiului Rm. V este combătută și prin declarația martorului care precizează în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută și în fața instanței de fond că după cele întâmplate, s-a deplasat în aceeași zi în municipiul Rm. V împreună cu denunțătorii, pentru investigații medicale, depunând în acest sens la dosar Biletul de trimitere pentru analize medicale seria -/05 nr.- eliberat în ziua de 26.04.2006 de medicul său de familie și că și-a notat nr. de înmatriculare al autoturismului de serviciu al celor doi vameși: -.,număr în baza căruia comisarul șef G de la. Vai dentificat membrii echipei mobile aflată în misiune pe raza județului V în ziua de 26.04.2006.
De asemenea, martorul - ofițer de poliție, a întărit susținerile denunțătorilor și a confirmat că într-adevăr în ziua de 26.04.2006, a fost în control la Postul de poliție al comunei, ocazie cu care a aflat despre împrejurările în care cei doi vameși au pretins și primit de la denunțători suma de 5.000.000 lei și i-a îndrumat să depună denunțul la.
Consemnând ca fiind corectă starea de fapt redată de instanța de fond, cu reținerea de vinovăție în sarcina inculpatului raportat la învinuirea adusă, în mod judicios la individualizarea pedepsei, instanța a reținut incidența disp.art.74 lit.a rap.la art.76 lit.c pen.
Concret, inculpatul nu are antecedente penale, este persoană în vârstă de 46 ani, căsătorit, un copil minor, bine integrat din punct de vedere social. pedepsei sub minimul special legal era o necesitate și față de împrejurarea că practic se pune problema unei luări de mită constând în aceea că inculpatul în calitate de inspector vamal, de la a primit o sumă de 5.000.000 lei.
Esențial însă este de remarcat că suntem în fața unei infracțiuni de corupție, într-un context în care lupta împotriva acestui fenomen constituie unul din elementele cheie în politica penală a statului, urmărindu-se o modificare de mentalitate în rândul populației românești, într-o anumită măsură obișnuită cu astfel de situații anormale și,pe celălalt plan, cu încercarea de surprindere a persoanelor, unele având chiar anumite funcții, într-un astfel de câmp infracțional - caz în care se necesită a fi cu adevărat punitivi și în nici un caz a trece cu vederea faptele probate sau a le considera neinfracționale prin simplul fapt că nu s-au încasat sume semnificative.
Acest lucru l-a făcut instanța de fond când a aplicat o soluție de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea pe care o considerăm rezonabilă în cuantum,raportat la fapta concretă comisă de către inculpat.
În niciun caz nu se pune problema de majorare a sancțiunii, indiferent de împrejurările juridice, contextul mai sus menționat face ca hotărârea atacată, sub aceste aspecte, să fie pronunțată în deplină legalitate.
În funcție de cele mai sus precizate, se dă răspuns atât la apelul cât și la solicitarea formulată în apelul inculpatului,subsidiară, de incidența a disp.art.18/1 pen. în cauză.
Raportându-ne la solicitarea principală, de achitare a inculpatului de sub învinuirea adusă, sunt de reiterat până la urmă aspectele esențiale din cuprinsul mijloacelor probatorii administrate ce au condus neechivoc la reținerea de vinovăție din partea sa. Este adevărat că rechizitoriul cuprinde o serie de neconcordanțe sau inexactități, elementul esențial însă fiind pe deplin redat și anume aceea că inculpatul se face vinovat de faptul că în calitate de funcționar vamal a pretins și primit la data de 26.04.2006 suma de 5.000.000 lei de la denunțător.
S-au născut anumite neclarități și dubii în ceea ce privește momentul efectiv al achitării sumei pretinse, sau, buzunarul în care a fost introdusă suma. Până la urmă aceste evenimente s-au petrecut, fiind de o mai mică importanță detalierea riguroasă a acestora, depozițiile martorilor audiați confirmă pe deplin împrumutarea numitului cu suma de bani pe care acesta afirmă că a achita-o în favoarea inculpatului, toate celelalte derulări conexe faptice au fost confirmate prin prisma depozițiilor martorilor chiar oculari, așa încât nu se poate în nici un caz susține că încriminarea nu are temei sau să se nască cel puțin acele dubii reale,profitabile inculpatului și care să conducă la o soluție de achitare.
Chiar și în cuprinsul declarațiilor date în fața instanței de apel, denunțătorii, elemente principale în cadrul unui astfel de proces, și-au reiterat afirmațiile făcute inițial, au prezentat detalii plauzibile, acestea de altfel nici nu au fost combătute la modul efectiv și substanțial de către inculpat, așa încât o soluție de condamnare a inculpatului se necesită. Concret, predarea banilor s-ar fi făcut la, banii au fost introduși în buzunarul vestonului, cu ridicarea în prealabil a vestei reflectorizante pe care o purta inculpatul deasupra.
Hotărârea atacată suferă sub aspectele de nelegalitate raportat la dispozițiile ce vizează persoanele numiților și.
Privitor la aceste din urmă persoane este de reținut că aceștia au avut la un moment dat calitatea de făptuitori raportat la infracțiunea de dare de mită, în final dispunându-se neînceperea urmăririi penale atâta vreme cât au promovat denunțul ce stă la baza derulării procesului de față și în consecință au beneficiat de cauza de impunitate prev.la art.255 al.3 pen.
Suntem în fața unei infracțiuni de pericol nu de rezultat, evident că aceste persoane, depozițiile lor, sunt esențiale pentru lămurirea cauzei, calitatea procesuală neputând fi alta decât aceea de martori, menționată pe întreg parcursul derulării procesului penal.
Pretenții pot fi formulate din partea acestor persoane raportat strict la restituirea sumelor ce au fost date ca și mită, cadrul legal permițând astfel de situații, existând astfel o deplină acoperire legislativă în promovarea unei soluții precum cea de la nivelul Tribunalului Sălaj de obligare a inculpatului să restituie denunțătorilor suma de - lei. în conformitate cu art.19 din Legea nr.78/2000. Concret, în cazul săvârșirii de astfel de infracțiuni, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a rasplati pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
În continuare însă, nimic nu oprește aceste persoane în a formula și alte pretenții, fără însă a le cataloga ca fiind cu adevărat despăgubiri civile, cu implicarea unei calități ca aceea de parte civilă în cauză - cu solicitarea, spre exemplu, a vreunor sume constând chiar și în daune morale,ceea ce au și încercat aceste persoane a face.
Aceste persoane nu s-au rezervat în a formula doar anumite pretenții de ordin civil,ce se impuneau a fi respinse, cu dispoziție neechivocă în acest sens, ca inadmisibile, de către instanța de fond, și au solicitat în continuare și altfel de sume constând în cheltuielile avansate de către aceste persoane pe parcursul instrumentării dosarului penal de față, cheltuieli ce apar, de principiu, ca fiind admisibile, urmând a decela în ce măsură pot fi și acordate la modul efectiv.
Cu toate că există la dosar solicitări în acest sens ( 121), instanța de fond nu a menționat această împrejurare în cuprinsul hotărârii atacate și în consecință nici nu s-a pronunțat în vreun fel asupra lor, ori evident că avem de a face cu cerere esențială pentru aceste persoane de natură să garanteze drepturile lor, putându-se discuta chiar de un proces neechitabil derulat în sarcina lor, de o omisiune esențială a instanței în a se pronunța asupra unor cereri expres formulate de o personă implicată într-un dosar penal, cu drepturile sale.
În acest context, încălcându-se deplina legalitate în derularea și soluționarea procesului penal în ceea ce privește aceste persoane, pentru a nu fi privați de vreun grad de jurisdicție pus la dispoziția lor de către legiuitorul român, instanța de apel va promova o soluție de admitere a apelului formulat de către aceste persoane, cu desființarea sentinței atacate,în parte, și cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalul Sălaj, doar sub aspectul celor detaliate, respectiv în ceea ce privește soluționarea pretențiilor formulate de și,cu menținerea restului dispozițiilor sentinței apelate.
Pășind la rejudecarea pricinii, instanța de fond se va preocupa de soluționarea doar a acestor aspecte evidențiate privitoare la situația martorilor respectivi, când se va preocupa de înlăturarea omisiunii strecurate, va decela în ce măsură pretențiile formulate constând în cheltuielile suportate de aceste persoane apar a fi justificate și dovedite și se va pronunța în consecință. Cu privire la pretențiile solicitate, instanța de fond va lua în considerare toate aceste solicitări, cu trimitere inclusiv la documentele depuse în fața instanței de apel în acest sens, cu remarcarea împrejurării juridice că actele procesuale derulate în fața instanței de fond vor fi considerate ca fiind valide.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.b Cpp admite apelurile declarate de către martorii - și, ambii domiciliați în com., sat, jud. V și cu reședința în Italia, Milano-, nr.2, împotriva 14/08.02.2008 a Tribunalului Sălaj pe care o desființează în parte și judecând:
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Sălaj, doar sub aspectul soluționării pretențiilor formulate de către martorii apelanți - și.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul, domicilat în C,- jud.
Conform art.192 alin.2 Cpp obligă inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 lei, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.SM/MR
4 EX./11.11.08
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Săndel Macavei
