Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 642/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 642/R/2008
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar Judecător
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
-
GREFIER: -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 23 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpații și arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului arată că ceea ce este esențial de analizat în acest moment procesual este dacă se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și dacă s-a epuizat cercetarea judecătorească pentru faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Cert este că din materialul probator administrat în cauză rezultă că situația de fapt care a permis judecătorului luarea măsurii arestării preventive și procurorului să dispună trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat nu mai subzistă raportat la probele administrate de instanța de fond. Raportat la raportul de constatare medico legală și probele testimoniale, apreciază că încadrarea juridică a faptei este vătămare corporală gravă având în vedere că leziunea care a pus în primejdie viața victimei s-a produs prin căderea victimei pe caldarâm. În mod nejustificat instanța fondului a prorogat să pună în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice având în vedere că din declarațiile martorilor propuși în acuzare rezultă că agresiunea a fost spontană și scrută în timp, precum și faptul că inculpații nu au avut intenția de a suprima viața victimei. Instanța din oficiu și la cererea părții vătămate a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă partea vătămată are în prezent discernământul păstrat sau diminuat, care este coeficientul de inteligență, precum și o expertiză medico-legală pentru a se stabili numărul total de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate și să se constate dacă această agresiune are legătură de cauzalitate cu leziunile constatate, însă apreciază că pentru stabilirea corectă a încadrării juridice este intenția directă sau indirectă de a ucide. Mai arată că la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2008 a fost audiat ultimul martor care este prietenul părții vătămate și dintr-o eroare stupidă doi dintre martorii propuși de Parchet în favoarea inculpaților nu au mai fost audiați întrucât au fost prezenți câteva minute în sala de judecată în momentul audierii părții vătămate.
În concluzie, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, precum și faptul că arestarea preventivă a inculpatului a depășit termenul rezonabil prevăzut de art.5 paragraful 3 din CEDO potrivit căreia orice persoană are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara având în vedere că inculpatul în mod constant a recunoscut și regretat fapta comisă și a arătat că este interesat să repare prejudiciul suportat de partea vătămată.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă. De zece luni această măsură preventivă a avut în vedere o anumită încadrare juridică, respectiv tentativă la infracțiunea de omor, iar pericolul concret pentru ordinea publică este raportat la încadrarea juridică dată prin rechizitoriu. Solicită ca pericolul concret pentru ordinea publică să fie apreciat în raport de starea de fapt ce rezultă din probele dosarului și nu raportat la infracțiunea de tentativă de omor. De asemenea, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, însă din raportul de constatare medico-legală și declarațiile martorilor rezultă că punerea în primejdie a vieții părții vătămate s-a produs din culpă. Acțiunea inculpatului nu a fost așa de agresivă sau sălbatică cum rezultă din încadrarea juridică reținută în rechizitoriu având în vedere că leziunile suferite de partea vătămată s-au produs în urma căderii, iar agresiunea a avut loc pe fondul consumului de alcool.
Raportat la probele administrate în cauză, precum și la faptul că inculpatul nu este o persoană violentă, este student la facultatea de Studii Economice, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în consecință revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că instanța de fond în mod corect a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și a argumentat existența fiecărui temei. Apreciază că probatoriul administrat în cauză nu a condus spre alte date față de cele de la luarea măsurii arestării preventive, infracțiunea comisă de inculpați fiind gravă, orientată împotriva vieții.
De asemenea, arată că schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă nu este în măsură să ducă la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arătând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea public, nu posedă antecedente penale, provine dintr-o familie bună, este student și a avut loc de muncă înainte de a fi arestat, a comis fapta ca urmare a unui conflict spontan, regretă cele întâmplate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința cercetării sale în stare de libertate, arătând că regretă fapta comisă.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art. 300 ind.2 rap.la art.160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
S - fiul lui și, născut la 6.01.1984 în C-N, domiciliat în C-N,-,.1, în prezent deținut în Penitenciar G și
- fiul lui și, născut la 25.03.1986 în C-N, domiciliat în C-N, str.-, nr.5,.2, în prezent deținut în Penitenciar
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii preventive formulate de inculpați, prin apărători și a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Încheierea penală nr.10/C/26.02.2008 a Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.5 și respectiv 6 din 26.02.2008. Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale prin Încheierile penale nr. 21/C/25.03.2008 și 26/C/22.04.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpații au fost trimiși in judecată, in stare de atest preventiv, pentru savârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.și ped.de art.20 rap.1a art.174, 175 liti pen.
La data de 15.05.2008, în temeiul dispozițiilor art. 300/1 pr.pen. instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, încheierea Tribunalului Cluj rămânând definitivă prin decizia penală 333/R/2008 a Curții de APEL CLUJ.
Potrivit art. 300/2 din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun În continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Făcând aplicarea textului de lege de mai sus, tribunalul a constatat că se impune în continuare menținerea măsurii arestului preventiv, aceasta fiind temeinică și legală.
Din actele dosarului și din probatoriul administrat în prezent reiese că există indicii că inculpații au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată, acestea constând în depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și al judecății, concluziile raportului de constatare medico-legală privind
pe partea vătămată G, parțial din declarațiile inculpaților, precum și declarația părții vătămate.
Tribunalul a apreciat că este în continuare incident temeiul arestării prev.de art.148 lit.f Codul d e procedură penală, respectiv inculpații sunt trimiși în judecată pentru o infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, prima cerință a textului de lege sus-menționat fiind astfel îndeplinită.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putință de tăgadă că o întreagă colectivitate sau ordinea de drept ar fi puse în primejdie prin lăsarea libertate a infractorilor. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f se C.P.P. pornește și de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea În libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță socială a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Inculpații sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții unei persoane, de săvârșirea unei agresiuni de o violență deosebită, în public, urmările acesteia asupra stării de sănătate a părții vătămate fiind extrem de serioase, așa cum reiese din raportul de constatare medico-legală. Partea vătămată nu este refăcută nici până în prezent, medicii afirmând că la momentul de față relaționarea cu pacientul este extrem de dificilă și i se recomandă acestui a consult psihiatric, împrejurare constatată în mod nemijlocit și de către instanță care de altfel a și dispus efectuarea a două expertize medico-legale în cauză vizând-o pe partea vătămată.
În aceste condiții, independent de împrejurarea că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală și au manifestat ulterior regret față de cele petrecute, cercetarea lor în stare de libertate în acest moment procesual poate conduce la crearea acelei stări de dezaprobare publică, la care se adaugă și sentimentul de insecuritate pe care l-ar re simți partea vătămată și persoanele apropiate acesteia.
În acest moment procesual, discuțiile legate de o posibilă schimbare de încadrare juridică a faptei nu împietează asupra oportunității menținerii măsurii, față de gravitatea faptei concret imputate, urmăririle acestei și în condițiile în care oricum și infracțiunea de vătămare corporală gravă a cărei existență o susțin inculpații prin apărători este pedepsită cu . a de la 2 la 10 ani.
Din aceleași considerente, se impune și respingerea cererii de înlocuire a acestei măsuri în acest moment procesual.
Constatând în consecință că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații și cu respectarea dispozițiilor art.143 al.l-3.C.P.P. iar temeiul prev.de art.148 lit.f p Cod Penal, impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat în termen legal, recurs, inculpații, criticând hotărârea ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat faptul că lăsarea or în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că fapta comisă este un accident în viețile lor, aceștia fiind integrați în societate, fiind studenți. De asemenea s-a mai arătat că inculpații nu au acționat cu intenția de a ucide, că a fost un incident pe care îl regretă, că cercetarea judecătorească este aproape finalizată și nu se mai impune privarea de libertate a acestora, mai ales că durata măsurii preventive este deja foarte lungă și se încalcă termenul rezonabil.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Inculpații au fost arestați la data de 26.02.2008 prin încheierea penală nr. 10/C/2008 a Tribunalului Cluj, măsura fiind prelungită în cursul urmăririi penale și apoi menținută în timpul judecății.
Din probele administrate în timpul urmăririi penale precum și în faza cercetării judecătorești, rezultă existența unor indicii temeinice care să la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapta descrisă în actul e sesizare a instanței, fiind deci întrunite cerințele art.143
C.P.P.În ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, se constată că acestea subzistă și în continuare.
Astfel, prima instanță a reținut corect incidența în continuare a dispozițiilor art.148 lit.f C.P.P. în condițiile în care inculpații sunt bănuiți de comiterea unei infracțiuni de o violență deosebită cu urmări extrem de grave, urmări ce se deduc din conținutul și concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză.
Partea vătămată, în urma agresiunii fizice suferite nu și-a revenit nici până în prezent, medicii afirmând că, la momentul de față relaționarea cu pacientul este dificilă și i se recomandă acestuia consult psihiatric.
În aceste condiții, independent de împrejurarea că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală și au manifestat ulterior regret față de cele petrecute, cercetarea lor în stare de libertate în acest moment procesual poate conduce la crearea acelei stări de dezaprobare publică, la care se adaugă și sentimentul de insecuritate pe care l-ar resimți partea vătămată și persoanele apropiate acesteia.
Mai mult decât atât, curtea apreciază că menținerea stării de arest preventiv nu este în contradicție cu normele CEDO, că nu s-a încălcat termenul rezonabil așa cum este acesta definit în jurisprudența CEDO, raportat la complexitatea cauzei și la măsurile dispuse.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va obliga pe inculpați să plătească suma de câte 150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații fiul lui și,născut la data de 06.01.1984 și, fiul lui și născut la data de 25.03.1986, aflați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din data de 23.10.2008 a Tribunalului Cluj.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe inculpați să plătească suma de câte 150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
4 ex./07.11.2008
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
