Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 117/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 117
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat la termenul de judecată din data de 01.10.2009 prin procuror
La ordine fiind judecarea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 118 din 26.02.2008 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 118/26.02.2008, a Tribunalului Iașis -au hotărât următoarele:
"În baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpatul fiul lui și, născut la 22.05.1960 în com., Jud. I, cu același domiciliu, pentru săvârșirea infracțiunilor de "efectuare de acte de comerț de către o persoană aflată în stare de incompatibilitate" prev. de art. 12 lit. a din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare (două infracțiuni).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. Cod procedură penală, achită pe inculpatul (cu datele de stare civilă de mai sus) pentru săvârșirea infracțiunilor de"abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art. 248 Cod penal raportat la art. 132din legea nr. 78/2000 (două infracțiuni);
În baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art. 248 Cod penal(opt infracțiuni)."
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
"Urmare unor sesizări adresate Prefecturii I de către mai mulți cetățeni ai comunei, jud. I, în perioada 31.01.2005 - 03.03.2005 - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, prin organele sale de specialitate, a efectuat în perioada 31.01.2005 - 03.03.2005 inspecția de audit la Primăria comunei, jud. I, între obiectivele controlului menționat fiind și acela de a se verifica respectarea prevederilor legale referitoare la cheltuielile angajate de Primăria com. în anii bugetari 2001 - 2004 pentru întreținerea drumurilor, la modul de atribuire a contractelor de achiziție, la legalitatea plăților, la recepția lucrărilor realizate.
În perioada anilor 2001 - 2004, funcția de primar al comunei menționate a fost îndeplinită de inculpatul.
Atât din procesul verbal încheiat de organele de control menționate, cât și din actele dosarului, rezultă că, în cursul anului 2001 Primăria comunei, prin reprezentantul său legal, inculpatul, a încheiat contractele de achiziție nr. 826/19.04.2001 și nr. 1630/6.08.2001 cu, al cărei administrator este numita - soția inculpatului.
Ambele contracte încheiate cu în valoare totală de 153.083.980 lei vechi - invalide - având ca obiect efectuarea serviciilor de transport piatră spartă, refuz, balast, nisip, lemn foc, lemn de construcție a materialelor necesare întreținerii drumurilor comunale și aprovizionării unităților școlare de pe raza comunei cu material lemnos de foc și construcție - au avut ca suport Hotărârea nr. 12 din 14.03.2001 și respectiv Hotărârea nr. 14/6.08.2001, emise de Consiliul Local al comunei.
Conform acestor hotărâri s-a stabilit ca Primăria să perfecteze contracte de prestare a serviciilor menționate cu deoarece, dintre cele trei societăți ce au depus oferta de a contracta, aceasta a prezentat oferta de preț cea mai avantajoasă.
În actul de control amintit, s-a concluzionat că hotărârile Consiliului Local ce au stat la baza încheierii celor două contracte de prestări servicii sunt nelegale, motivându-se că sarcina atribuirii contractelor de achiziție publică revine persoanei juridice, respectiv autorității contractante, Primăria, conform art. 2.3 și art. 2.4. din Regulamentul privind organizarea licitațiilor pentru achiziții publice de bunuri și servicii, aprobat prin nr.HG 63/1994 republicată, în vigoare până la data de 11.05.2001 și a normelor de aplicare a nr.OUG 60/2001 privind achizițiile publice aprobate prin HG461/2001 valabile după data de 11.05.2001, care avea obligația de a numi prin decizie o comisie de licitație care verifică respectarea condițiilor referitoare la publicitatea licitației, răspunde de activitatea de deschidere, examinare, clarificare, evaluare și acceptare a ofertelor, precum și de respectarea procedurii de desfășurare a licitației.
În raport de elementele de fapt expuse, instanța constată că, în speță, se pretinde săvârșirea de către inculpat, în contextul reținut, a două infracțiuni prevăzute de art. 12 lit. a din legea nr. 78/2000 (cu modificările și completările ulterioare) în concurs real între ele, precum și a două infracțiuni de "abuz în serviciu contra intereselor publice", prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 132din Legea nr. 78/2000 cu art. 33 lit. a Cod penal și a unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 Cod penal.
În ce privește fapta incriminată de art. 12 lit. a din legea citată, instanța constată că, în speță, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia, respectiv nu sunt realizate cerințele ce condiționează existența laturii subiective a acesteia.
Potrivit art. 12 lit. a din legea citată constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacție financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale, dacă este săvârșită în scopul obținerii, pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
Din analiza dispozițiilor citate rezultă că faptele care definesc elementul material al laturii obiective a infracțiunii trebuie să fie săvârșite în scopul dobândirii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, ceea ce impune concluzia neîndoielnică că infracțiunea nu poate fi săvârșită decât cu intenție directă calificată de scop.
Din conținutul acelorași dispoziții rezultă și că, pentru săvârșirea infracțiunii nu este necesară și materializarea scopului propus, fiind suficient și necesar ca făptuitorul să acționeze urmărind aceasta.
În speță, inculpatul a recunoscut în ambele faze procesuale că, în calitate de primar al comunei, jud. Iaî ncheiat la data de 19.04.2001 și 6.08.2001 contractele de prestări servicii nr. 826 și nr. 1630 cu "", având ca administrator pe soția sa, însă nu se poate reține că scopul urmărit de acesta a fost acela de a dobândi pentru sine sau pentru societatea menționată bunuri, bani sau alte foloase necuvenite, din moment ce realizarea acestor acte de comerț a avut ca suport hotărârea nr. 12/14.03.2001 și hotărârea nr. 14/6.08.2001 ambele ale Consiliului Local, prin care s-a stabilit, în raport de un anumit criteriu, care dintre societățile ce au prezentat ofertele de contractare va presta serviciile de transport al materialelor necesare pentru întreținerea drumurilor comunale.
Instanța constată că inculpatul, în calitate de primar, a acționat în deplină conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 ce îl obligă la punerea în aplicare, între altele, a hotărârilor consiliului local, precum și cu dispozițiile din art. 62 alin. 1 din aceeași lege potrivit cărora primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în relațiile cu persoanele fizice sau juridice române ori străine.
Pin urmare, în lipsa cerințelor ce condiționează existența laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea 78/2000, instanța va dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. a și a art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpatului (pentru două infracțiuni).
Și în privința infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 132din Legea 78/2000, instanța constată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia.
Infracțiunea menționată care este, în esență, un abuz în serviciu, fie contra intereselor publice, fie intereselor persoanelor - săvârșit de către un funcționar public, care a obținut astfel pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial - trebuie analizată, în speță, prin raportare la dispozițiile din art. 248 Cod penal ce încriminează fapta de "abuz în serviciu contra intereselor publice".
Analiza acestor din urmă dispoziții determină concluzia că, din punctul de vedere al laturii obiective, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice poate fi săvârșită, alternativ, printr-o inacțiune (omisiune) constând în neîndeplinirea unui act sau printr- acțiune (comisiune) concretizată în îndeplinirea defectuoasă a acesteia de către subiectul activ aflat în exercițiul atribuțiilor ce-i revin.
În speță, i se impută inculpatului că în calitate de primar a încheiat la data de 19.04.2001 și la data de 6.08.2001 două contracte de prestări servicii cu "", fără respectarea procedurii privind organizarea licitațiilor pentru achiziții publice de bunuri și servicii instituită prin art. 2. 3 și 2.4. din Regulamentul privind organizarea licitațiilor pentru achiziții publice de bunuri și servicii, aprobat prin HG63/1994, republicată, în vigoare până la data de 11.05.2001 și a normelor de aplicare a nr.OUG 60/2001 privind achizițiile publice aprobată prin nr.HG 461/2001 valabile după data de 11.05.2001.
Este de necontestat că încheierea celor două contracte de prestări servicii cu societatea administrată de soția sa, în condiții de nerespectare a producerii legale de organizare a licitațiilor publice pentru achiziții publice de bunuri și servicii, a produs avantaje patrimoniale acesteia din urmă, însă nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 din moment ce legiuitorul,în art. 248 Cod penal, condiționează existența acestei infracțiuni fie de cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unei autorități, instituții de stat sau unei alte unități din cele prevăzute de art. 145 Cod penal - fie de producerea unui prejudiciu material.
Este real că, în speță, inculpatul nu a respectat procedura legală menționată anterior, aspect recunoscut și de inculpat, însă prin aceasta nu a produs în dauna comunei sau vreunei autorități, instituții de stat sau a vreunei unități dintre cele arătate de legiuitor în art. 145 Cod penal vreo pagubă materială și nici vreo tulburare însemnată bunului mers al acestora.
Relevante sunt concluziile expertizei contabile efectuată în cursul judecății formulate în sensul că încheierea celor două contracte menționate, precum și a contractelor ulterioare cu alți agenți economici, în perioada 2001-2004, în condițiile în care nu a fost respectată procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prevăzută de actele normative în vigoare, nu a produs daune în patrimoniul comunei sau vreo tulburare însemnată bunului mers al acesteia sau al altei autorități, instituții. În același sens este și adresa nr. -.05.2007 (fila 31) emisă de Primăria Comunei din care rezultă că, neconstatându-se vreo pagubă în dauna Comunei de către a Jud. ce a analizat activitatea inculpatului desfășurată în perioada 2001 - 2004 (procesul-verbal de inspecție nr. 4324/4.03.2005), nu se constituie parte civilă în cauză.
Nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 132din Legea 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal și pentru aspectul că nu s-a probat săvârșirea celor două fapte cu intenție directă sau indirectă. Cum s-a arătat deja, inculpatul, în calitate de primar, nu a făcut decât să pună în aplicare efectivă cele două hotărâri ale Consiliului Local al comunei privind perfectarea contractelor cu - acte care au fost contrasemnate, pentru legalitate, de către secretarul consiliului menționat și care nu au fost infirmate ulterior în condițiile art. 48 alin. 2 raportat la art. 126 din legea nr. 215/2001.
În considerarea acestor aspecte, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și a art. 10 lit. d din Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 132raportat la art. 248 Cod penal.
În cursul anului 2002, în aceeași calitate, inculpatul a încheiat cu contractul nr. 1667/30.07.2002 prin care aceasta din urmă s-a obligat să presteze activități de transport piatră refuz și balast, devize ce au fost achitate conform facturii nr. 0786 302/11.11.2002 (fila 112 dosar urm. penală).
Din actele și lucrările dosarului rezultă că atribuirea contractului menționat s-a făcut fără respectarea procedurii legale privind achizițiile publice instituită de OUG nr. 60/2001 și HG461/2001. Mai rezultă că serviciile de transport contractate în folosul comunei, respectiv pentru întreținerea și îmbunătățirea drumurilor publice locale, au fost efectiv executate, aspect confirmat atât de expertiza contabilă, de actul de recepție nr. 2814/18.11.2002 cât și de declarațiile martorilor audiați în cauză ce se coroborează cu declarațiile inculpatului.
Actul de recepție menționat este nesemnat de unul dintre cei trei membri ai comisiei de recepție constituită în baza dispoziției nr. 75/1.07.2000 dată de inculpat, în calitate de primar, omisiune ce nu poate fi imputată acestuia ci comisiei constituită în acest scop, dar face dovada deplină a serviciilor prestate de.
Nici în privința acestei fapte referitoare la încheierea și executarea contractului menționat nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 Cod penal, din moment ce perfectarea contractului de prestări servicii cu, în condițiile nerespectării procedurii legale de atribuire a contractelor de achiziții publice, nu a produs vreuna dintre urmările prevăzute de legiuitor, respectiv producerea unei pagube materiale în patrimoniul comunei sau tulburarea bunului mers al vreunei autorități, instituții de stat sau unități dintre cele la care face referire art. 145 Cod penal.
Prin urmare, în lipsa cerințelor legale ce condiționează latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și a art. 10 lit. d Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului.
În cursul anului 2003, în vederea întreținerii drumurilor locale, inculpatul, în calitate de primar, a încheiat cu Tîrgu contractul nr. 1274/4.06.2003, având ca suport hotărârea Consiliului local al com. nr. 2/23.05.2003.
Serviciile de transport contractate au fost efectiv executate, aspect demonstrat de actele de recepție existente la dosar (filele 118-120), de expertiza contabilă efectuată în cauză, dar și de declarațiile martorilor menționați. Aceleași probe demonstrează și executarea efectivă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de inculpat cu I prin care aceasta din urmă s-a obligat să livreze în folosul comunei cantitățile de 5003piatră refuz, balast 1003, nisip spălat 50 mc, în valoare totală de 47.724.950 lei și care au fost transportate de către Târgu în baza contractului sus-amintit.
Și în această situație, instanța constată că deși perfectarea celor două contracte menționate s-a făcut cu nerespectarea de către inculpat a procedurii legale de atribuire a contractelor de achiziție publică, nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice din moment ce prin aceasta nu s-a produs vreuna dintre urmările prevăzute de legiuitor în art. 248 Cod penal.
Ca atare, instanța, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și a art. 10 lit. d Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului.
Din materialul probator instanța reține că, în cursul anului 2004, lucrările de întreținere a drumurilor comunale au fost executate cu materiale achiziționate de la COM P N în valoare de 59.083.500 lei, materiale ce au fost transportate de către AS Târgu în baza contractului nr. 767/5.04.2004.
Și în privința acestui contract de prestări servicii transport, instanța reține că, deși a fost perfectat cu nerespectarea procedurii prevăzută de actele normative în vigoare privind atribuirea contractelor de achiziții publice, a fost integral executat fără a se înregistra în patrimoniul comunei vreo pagubă materială ori vreo tulburare însemnată în bunul mers al vreunei autorități (primărie, consiliu local) sau instituții de stat - aspect demonstrat de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Omisiunea semnării actului de recepție privind achiziționarea efectivă a materialelor furnizate de COM P N nu poate fi imputată inculpatului ci comisiei de recepție constituită, în acest scop, și nici nu poate conduce la concluzia neexecutării celor două contracte menționate.
Prin urmare, în lipsa cerințelor ce condiționează existența laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și a art. 10 lit. d Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului.
Din materialul dosarului instanța reține și că în cursul anului 2004, inculpatul, în aceeași calitate, a dispus, fără obținerea prealabilă a aprobării consiliului local dotarea parcului de joacă pentru copii (amplasat la școala din com. ) cu un grad metalic și alte bunuri (coșuri, bănci, scrânciob balansoar) ce au fost achiziționate de la Rediu PNc ontra sumei totale de 565.279.250 lei. Și în această situație inculpatul nu a respectat procedura legală de atribuire a contractului de achiziție publică stabilită prin normele de aplicare ale O:U: 60/2001 privind achizițiile publice aprobate prin nr.HG 461/2001, aspect ilustrat și de procesul-verbal de inspecție al a jud.
Expertiza contabilă efectuată în cauză, dar și declarațiile martorilor audiați în cauză demonstrează că achiziționarea bunurilor menționate anterior, în lipsa unui contract de achiziție publică și fără respectarea normelor legale enunțate, s-a realizat în mod efectiv, inclusiv dotarea unității școlare cu acestea, astfel că, constatând inexistența vreunui prejudiciu material în patrimoniul comunei sau a vreunei tulburări însemnate de natură să afecteze bunul mers al vreunei autorități, instituții de stat, etc. instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu art. 10 lit. d Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului.
Actul de control al al jud. Ias cos în evidență și că în cursul anului 2004 nu a fost ținută o evidență a deplasărilor efectuate cu autoturismul proprietate personală de către angajații Primăriei, iar ordonatorul de credite nu a aprobat în prealabil astfel de deplasări conform dispozițiilor din pct. 15 al nr.HG 543/1994 republicată privind drepturile bănești ale salariaților și instituțiile publice, regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării și deplasării în alte localități, context în care s-au decontat în mod nejustificat cheltuieli în sumă totală de 18.407.677 lei. Parte din suma menționată ce a fost decontată în mod nejustificat a fost recuperată (3.686.625 lei (fila 166 din dosar urm. penală) iar pentru recuperarea diferenței de 14.731.052 lei s-au luat angajamente de plată salariaților (, - -, și - filele 167 - 173 din dosar urm. penală).
Instanța constată că, deși inculpatul, în calitate de primar și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile ce îi revin în exercițiul funcției de ordonator principal de credite conferită prin art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, în sensul că nu a respectat dispozițiile din HG543/1995 republicată, aspect ce a determinat decontarea nejustificată a sumei de 18.417.677 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare efectuate de salariații primăriei în interesul serviciului.
Cu toate acestea, instanța, constatând că în cauză nu s-a produs vreun prejudiciu material în dauna bugetului local al comunei, și nici vreo tulburare însemnată a bunului mers al vreunei autorități, instituții publice de stat, aspect ce rezultă atât din expertiza contabilă efectuată în cauză, din declarațiile martorilor audiați, dar și din adresa Consiliului Local nr. 1385/2.05.2007 (fila 31), în lipsa cerințelor cerute de lege ce condiționează existența laturii obiective a infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice", prev. de art. 248 Cod penal, va dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatului.
Din dosarul cauzei instanța reține și că inculpatului i se impută omisiunea încheierii unui contract de închiriere cu numitul căruia i s-a dat în folosință în cursul anului 2004 suprafața de 30 h teren pășune (islazul "") de pe raza comunei, astfel cum s-a dispus prin hotărârea nr. 14/30.03.2003 și hotărârea nr. 10/31.03.2004, ambele ale Consiliului Local, și nedepunerea sumelor de 30.000.000 lei încasate cu titlu de chirie pentru terenul menționat în anii 2003 și 2004 la casieria primăriei.
Din conținutul celor două hotărâri rezultă că închirierea (aflat în proprietatea Consiliului Local și în administrarea Primăriei) a fost aprobată de Consiliul Local al comunei în anii 2003, 2004, hotărându-se și ca sumele încasate de la numitul să fie predate consilierilor parohiali pentru cumpărarea unui teren în vederea extinderii cimitirului ortodox din com..
Instanța constată că, deși inculpatul, în calitate de primar, avea în conformitate cu art. 61 alin. 2 din legea 215/2001 obligația punerii în aplicare a celor două hotărâri ale consiliului local referitoare la închirierea celor 30 ha teren pășune, în fapt, au fost materializate aceste dispoziții, prin exploatarea acestui teren de către numitul, în anii 2003, 2004 contra sumei de 30.000.000 lei, fără a se perfecta vreun contract în acest sens.
În privința sumelor de bani încasate de la pentru folosința terenului în discuție, atât actul de control al a Jud. I cât și expertiza contabilă efectuată în cauză demonstrează că acestea nu au mai fost folosite pentru achiziționarea terenului necesar extinderii cimitirului din localitate, dar au fost depuse la casieria Primăriei până la data finalizării inspecției organelor de control.
Instanța constată că inculpatul, în calitate de primar, avea obligația respectării dispozițiilor art. 24 pct. 3 din nr.OUG 45/2003 privind finanțele publice locale, în sensul de a dispune, predarea sumelor menționate la casieria primăriei (acestea constituind venituri ale bugetului local), însă decizia asupra modului de utilizare a acestor sume nu aparține acestuia, ci a fost luată de consiliul local prin hotărârile menționate ce au fost contrasemnate pentru legalitate de secretarul acestuia din urmă și care nu au fost infirmate ulterior.
Și în privința acestei fapte, instanța constată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art. 248 Cod penal, în condițiile în care, neîndeplinirea corectă a atribuțiilor ce-i reveneau inculpatului, în calitate de primar, nu a avut drept rezultat prejudicierea patrimoniului com. sau tulburarea însemnată a bunului mers al primăriei, consiliul local, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și a art. 10 lit. d Cod penal, se va dispune achitarea inculpatului."
În termen legal parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a formulat apel împotriva acestei sentințe criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului.
În esență, reprezentantul parchetului susține că sentința atacată conține aspecte contradictorii și se bazează pe un probatoriu insuficient administrat. Expertiza contabilă pe care s-a fundamentat hotărârea de achitare nu reflectă realitatea și instanța trebuia să ceară lămuriri expertului sau sa solicite o nouă expertiza u sa își însușească cu ușurință aceste concluzii necorespunzătoare.
Verificând sentința atacată, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 371 al. 2 C.P.P. Curtea constata ca apelul parchetului este nefondat din următoarele motive:
Potrivit art. 62 cod proc. penală, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Conform art. 63 al. 2 cod proc. penală probele nu au o valoare dinainte stabilita. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Art. 65 al 1, stipulează că: sarcina administrării probelor in procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.
În Codul d e procedură penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5 ind. 2 statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte"erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Se poate observă că instanța de fond, pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori, dimpotrivă, nevinovăția inculpatului, a administrat un probatoriu, complex a audiat inculpatul și a dispus admiterea de probe noi, față de cele administrate în faza de urmărire penală. Acest probatoriu a fost evaluat în lumina dis part. 63.C.P.P.
. justiției penale solicită instanțelor de judecată să nu își fundamenteze o hotărâre pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza probe decisive, complete și sigure, care să reflecte realitatea obiectivă.
Critica principală a reprezentatului parchetului vizează insuficiența probelor în general, și în special al expertizei efectuate în cauză care nu a reflectat realitatea și că instanța trebuia să dispună efectuarea unei alte expertize care să lămurească cauza.
Urmare acestei critici și solicitării din partea Reprezentantului parchetului instanța de apel a admis efectuarea unui supliment de expertiză.
Conform acestui supliment de expertiză aflat la dosar, expertul concluzionează că:
- pentru anul 2001, întreținerea drumurilor comunale, s-a realizat in baza contractelor de achiziție nr. 826 din 19.04.2001 și 1630 din 06.08.2001, încheiate de Primăria com. cu SRL. Atribuirea contractelor acestei societăți, s- a făcut în baza Hotărârii nr. 12 din 14.03.2201, a Consiliului Local al com. dată în temeiul art. 28 al. 1 din Lg. 69/1991. Serviciile contractate de reprezentanții primăriei, în calitate de beneficiar pentru perioada analizată, au fost prestate de titularii respectivele contracte la nivelul plăților efectiv efectuate.
- din situațiile financiare ale primăriei pentru perioada 2001-2004, rezultă o creștere a valorii elementelor patrimoniale ale comunei cu suma de 96.070, din care o creștere semnificativă s-a înregistrat la mijloacele fixe și obiecte de inventar.
Aceste supliment de expertiză aflat la fila 118 dosar, completează constatările din raportul de expertiză efectuat inițial la instanța de fond și este favorabil menținerii soluției de achitare dispusă de prima instanță. În linii generale expertul arată că la nivelul com. s-au întreținut și modernizat unele facilități sociale, in scopul sporiri gradului de confort si civilizație impus de contextul economic general în care evoluează și această comună.
Practic suplimentul de expertiză întărește expertiza efectuată la fond, care a avut pondere în ansamblul probator ce au condus la achitarea inculpatului.
Cu privire la infracțiunile prev de art. 12 din lg. 78/200, este de observat ca inculpatul a recunoscut și în faza de cercetare penala și în fata instanței de fond precum și în apel precum că, în calitate de primar al comunei, jud. Iaî ncheiat la data de 19.04.2001 și 6.08.2001 contractele de prestări servicii nr. 826 și nr. 1630 cu "", având ca administrator pe soția sa, însă nu a urmărit sa dobândească pentru sine sau pentru societatea menționată bunuri, bani sau alte foloase necuvenite, din moment ce actele au fost încheiate in baza hotărârii nr. 12/14.03.2001 și hotărârea nr. 14/6.08.2001 ambele ale Consiliului Local, prin care s-a stabilit, în raport de un anumit criteriu, care dintre societățile ce au prezentat ofertele de contractare va presta serviciile de transport al materialelor necesare pentru întreținerea drumurilor comunale.
Si instanța de apel constată că inculpatul, în calitate de primar, a acționat în deplină conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 ce îl obligă la punerea în aplicare, între altele, a hotărârilor consiliului local, precum și cu dispozițiile din art. 62 alin. 1 din aceeași lege potrivit cărora primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în relațiile cu persoanele fizice sau juridice române ori străine.
Cu privire la infracțiunile prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, este de observat ca legiuitorul, condiționează existența acestei infracțiuni fie de cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unei autorități, instituții de stat sau unei alte unități din cele prevăzute de art. 145 Cod penal - fie de producerea unui prejudiciu material.
În speța de față, așa cum se arată în expertiza contabilă și în suplimentul efectuat în apel, nu s-a cauzat nici o tulburare a bunului mers a primăriei, ba dimpotrivă unele elemente de patrimoniu au crescut în perioada de referință.
Instanța de apel își însușește motivarea instanței de fond conform căreia nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 132din Legea 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal și pentru aspectul că nu s-a probat săvârșirea celor două fapte cu intenție directă sau indirectă. Inculpatul, în calitate de primar, nu a făcut decât să pună în aplicare efectivă cele două hotărâri ale Consiliului Local al comunei privind perfectarea contractelor cu - acte care au fost contrasemnate, pentru legalitate, de către secretarul consiliului menționat și care nu au fost infirmate ulterior în condițiile art. 48 alin. 2 raportat la art. 126 din legea nr. 215/2001.
Și achitarea pentru infracțiunile prev. de art. 248 Cod penal este temeinică și legală din moment ce nu s-a putut dovedi prejudicierea patrimoniului com. sau tulburarea însemnată a bunului mers al acesteia.
Prin urmare,criticile formulatede reprezentantul parchetului cu privire la achitarea inculpatului nu sunt fondate.
Prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul nu a putut fi răsturnată, așa încât soluția hotărâtă de prima instanță este în concordanță cu materialul probator solid, care susține nevinovăția sa.
Nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței apelate.
Pentru cele ce preced apelul parchetului va fi respins ca nefondat, conform art. 379 pct. 1 lit. b cod procedura penala.
În temeiul disp. art 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în cauză vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII.
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva sentinței penale nr. 118 din 26.02.2008, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2ex.
26.10.2009
Judecător de fond:
Tribunalul Iași - Președinte -
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena
