Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 128/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.78/2000 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.128
Ședința publică de la 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -a
din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 25 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul declarat Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, Biroul Teritorial Târgu J i u, împotriva sentinței penale nr.715 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, privind pe inculpata și partea civilă Banca Comercială Română - Sucursala
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr.715 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.b Cod pr.penală, a achitat inculpata - fiica lui și, născută la data de 11.03.1961, în, județul G, domiciliată în orașul Novaci,-, județul G, posesor al seria - nr.-, CNP -, pentru infracțiunea prev. de art.26 Cod penal, rap. la art. 10 lit.b din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, a achitat aceeași inculpată pentru infracțiunile prevăzute de art.26 Cod penal, rap. la art.296 Cod penal, comb. cu art.2481Cod penal, cu aplic. art.146 Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.258 Cod penal, art.290 Cod penal, combinat cu art.17 lit. și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art. 323 alin.1 și 2 Cod penal, rap. la art. 17 lit.b și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art. 23 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.
Cheltuielile de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu au rămas în sarcina statului și suportate în avans din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr- din 31.08.2006 petiționara a solicitat desființarea soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea față de aceasta a unei amenzi administrative, în condițiile art.10 lit.1Cod pr.penală și art. 181Cod penal și 92 Cod penal, soluția adoptată de către procuror prin rechizitoriul nr. 82/P/2004 din 30.03.2006 al
Prin 449/26.10.2006 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, iar prin 77 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosarul nr-, a fost declinată competența soluționării plângerii, în favoarea Tribunalului Gorj, iar în baza art.43 Cod pr.penală, s-a constatat existența conflictului negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, prin încheierea nr. 3088/08.07.2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, instanță căreia i s-a trimis dosarul.
Tribunalul Gorj, prin încheierea din 21.12.2007 a admis plângerea formulată de petentă, a desființat mențiunile din rechizitoriul nr. - al DNA privind scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ a învinuitei.
A reținut cauza spre rejudecare, în condițiile disp. art. 2781alin.8 lit.c Cod pr.penală, sesizând președintele secției penale pentru repartizarea aleatorie a cauzei.
Fiind astfel sesizat, tribunalul în vederea soluționării pe fond a cauzei, a reținut că în motivarea plângerii petiționara a subliniat, în esență, faptul că nu se putea reține responsabilitatea sa în legătură cu faptele care i-au fost imputate, arătând că potrivit contractului individual de muncă avea doar posibilitatea să încunoștințeze conducerea băncii asupra eventualelor abuzuri la care era supusă.
Petiționara a mai arătat împrejurările care circumstanțiată persoana sa, invocând și încercările și greutățile la care a fost supusă de viață în perioada cuprinsă între începerea anchetei și în prezent
În cadrul cercetării judecătorești efectuată, a fost audiată inculpata, au fost audiați martorii propuși în acuzare de către reprezentantul A-ului și au fost audiați martorii propuși în apărare de către inculpată și apărătorul ales al acesteia, respectiv martorii:, și s-a solicitat de la BCR- Sucursala G dosarul de credit global de exploatate al SC SRL, în valoare de 67 miliarde lei acordat de BCR.
Tribunalul, analizând actele de cercetare judecătorească efectuate, văzând și actele de urmărire penală anexate la dosarul cauzei, reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție nr. 82/P/2004 s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art.10 lit.1Cod pr.penală și art. 181Cod penal și 92 Cod penal, a învinuitei și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 10 milioane lei vechi pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.26 Cod penal, rap. la art. 10 lit. b din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, - 26 Cod pennal, rap. la art.246 Cod penal, combinat cu art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 146 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 258 Cod penal.
- 290 Cod penal, combinat cu art. 17 lit. c și art. 18 alin.1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
- art. 323 alin. 1 și.2 Cod penal, rap. la art.17 lit.b și art.18 al.1 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
- art. 23 alin.1, lit.a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
S-a reținut că, în calitate de ofițer de credite și membru în Comitetul director, în perioada ianuarie 2002-aprilie 2003 contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul, " " sau aflate în legătură cu grupul întocmind referate de credite incomplete și restul documentației de credit pe baza unor acte fictive (contracte comerciale, facturi fiscale, file cec, ordine de plată și bilete la ordin) prezentate de administratorii societăților comerciale.
Totodată, a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de ședință ale Comitetului director în perioada 12.12.2002-04.02.2003, nu a urmărit modul de utilizare, derulare și rambursare a creditelor, încălcându-și atribuțiile de serviciu, cauzându-se astfel o pagubă a patrimoniului BCR.
Prin activitatea ilegală desfășurată a contribuit la producerea unei pagube în patrimoniul BCR.
Pe de altă parte, învinuita a cunoscut învinuirea ce i-a fost adusă la cunoștință pe parcursul desfășurării urmării penale, iar activitatea acesteia, precizată mai sus, a fost desfășurată în mod deliberat și în deplină cunoștință de cauză, ceea ce conturează elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În aprecierea faptelor penale ca fiind lipsite de pericol social s-a avut în vedere de către procuror contribuția învinuitei la activitatea ilegală de creditare ca fiind redusă, având în vedere că toate operațiunile au fost efectuate din dispoziția directorului și cu aprobarea șefului Biroului Contabilitate, persoane trimise în judecată prin același rechizitoriu.
Cu privire la faptele pentru care a fost cercetată inculpata prin reținerea cauzei spre judecarea în fond, în condițiile sus arătate, tribunalul a constatat, în primul rând, că prin dispozițiile Legii nr.69/26.03.2007 au fost abrogate prevederile art. 10 lit. b și c din Legea nr. 78/2000.
Așadar, art. 10 lit.b din Legea 78/2000, conform căruia "acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor sau subvențiilor ori neurmărirea creditelor restante, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani" a fost modificat în sensul că s-a dezincriminat acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor bancare, rămânând în continuare incriminată numai acordarea de subvenții cu încălcarea legii.
Cu această motivare pentru fapta reținută în sarcina inculpatei, prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 10 lit. din Legea nr. 78/2000 s-a dispus achitarea, în baza 11 pct. 2 lit. a pr.pen. și în temeiul art. 10 lit. b pr.pen. pe temeiul dezincriminării acestei infracțiuni.
Actele de cercetare penală efectuate în cauză precum și actele de urmărire penală existente la dosarul cauzei nu confirmă săvârșirea celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatei.
Astfel, din conținutul declarațiilor martorilor luate în cursul cercetării judecătorești și anume, rezultă, în esență, că inculpata, în calitate de ofițer de credite și membru în Comitetul Director în cadrul filialei Novaci a BCR Tg-J, în perioada ianuarie 2002-aprilie 2003 nu a contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul, " " sau aflate în legătură cu grupul întocmind referate de credite incomplete și restul documentației de credit pe baza unor acte fictive (contracte comerciale, facturi fiscale, file cec, ordine de plată și bilete la ordin) prezentate de administratorii societăților comerciale.
De asemenea, nu a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de ședință ale Comitetului Director în perioada 12.12.2002-04.02.2003 și nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu.
Prin urmare, activitatea desfășurată de către inculpată, în virtutea funcției deținute de ofițer de credite și membru în Comitetul Director al filialei BCR Novaci, chiar dacă a fost realizată și cu încălcarea legii sau a normelor bancare se circumscrie faptei de acordare de credite în aceste condiții, infracțiune care a fost dezincriminată prin Legea 69/2007, așa cum s-a expus mai sus.
De altfel, în conținutul rechizitoriului adoptat în dosarul nr. 82/P/2004 al DNA, filele 982-983, volumul II, s-a reținut sub aspectul laturii obiective, că activitate infracțională numai faptul că în perioada ianuarie 2002-aprilie 2003 contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul, " " sau aflate în legătură cu grupul întocmind referate de credite incomplete și restul documentației de credit pe baza unor acte fictive (contracte comerciale, facturi fiscale, file cec, ordine de plată și bilete la ordin) prezentate de administratorii societăților comerciale.
Totodată, a aprobat creditele acordate semnând procese verbale de ședință ale Comitetului Director în perioada 12.12.2002-04.02.2003, nu a urmărit modul de utilizare, derulare și rambursare a creditelor, încălcându-și atribuțiile de serviciu, cauzându-se astfel o pagubă a patrimoniului BCR.
Prin activitatea ilegală desfășurată a contribuit la producerea unei pagube în patrimoniul BCR.
Or, această contribuție la activitatea de acordare de credite în mod ilegal a fost dezincriminată, așa cum am arătat, iar, din probatoriul administrat, rezultă că documentele bancare ștampilate și semnate în alb erau primite numai de la directorul filialei BCR Novaci- - și restituite după completare aceluiași director, nefiind primite astfel de documente bancare de la inculpată cu ordin de a fi completate, director ce a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.
Așa fiind, nu se poate reține în sarcina inculpatei infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată cu producerea unor consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 246 Cod penal combinat cu art. 2481Cod penal, cu aplic. art. 146 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 258 Cod penal.
De asemenea, probele administrate în cauză nu confirmă nici săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals săvârșite în scopul de ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a doua și a treia din Legea nr. 78/2000.
A constatat tribunalul, fără putință de dubiu, că inculpata nu s-a asociat cu ceilalți funcționari ai filialei BCR Novaci în vederea săvârșirii vreunei infracțiuni prevăzută în secțiunile a doua și a treia din Legea 78/2000 sau la litera a din prezentul articol, pentru că în primul rând singura infracțiune reținută în sarcina inculpatei din aceste secțiuni ale Legii 78/2000, este cea prevăzută de art. 10 lit. b, care, așa cum am arătat, a fost dezincriminată.
În fine, cercetarea judecătorească efectuată în cauză, precum și actele de urmărire administrate, nu au putut confirma săvârșirea infracțiunii de spălare de bani de către inculpată prevăzută de art. 23 alin.1 lit.a și c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
O semnificație deosebită în adoptarea soluției de achitare pe temeiul art. 10 lit. a Cod pr.penală, față de inculpată o constituie și aprecierea la modul general succintă și fără suport probatoriu a învinuirii adusă acesteia, prin rechizitoriul nr.82/P/2004, la filele 984-985, fără a se stabili în concret o stare de fapt corectă și completă cu privire la săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile reținute de către procuror în sarcina inculpatei.
Or, în Codul d e procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală prin decizia penală nr.3465/2007 "prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art.52statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte " erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
Având în vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatei, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art.3 Cod pr.penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. . justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor".
În speța dedusă judecății, în fapt tribunalul nu a putut administra probe certe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, îndoiala persistând în ceea ce privește vinovăția, astfel că îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpata urmează a fi achitată și pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa de către parchet în temeiul art. 10 lit. a pr.pen.
Având în vedere aceste considerente, instanța în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.a și b Cod pr.penală, a achitat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 26 Cod penal, rap. la art. 10 lit. b din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. - 26 Cod penal, rap. la art.246 Cod penal, combinat cu art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 146 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 258 Cod penal.
- 290.Cod Penal combinat cu art. 17 lit.c și art. 18 alin.1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
- art. 323 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art.17 lit. b și art. 18 al.1 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
- art. 23 alin.1 lit.a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a Tribunalului Gorja formulat în termen legal apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, Biroul Teritorial Târgu J i u, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei, în temeiul art.10 lit.a Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.26 Cod penal, rap.la art.246 Cod penal, combinat cu art.2481Cod penal, cu aplicarea art.146 Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.258 Cod penal, art.290 Cod penal, combinat cu art.17 lit.c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.323 alin.1 și 2 Cod penal, rap.la art.17 lit.b Cod penal și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.23 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.
În motivarea apelului, DNA - Biroul Teritorial Târgu J i u, a arătat că din ansamblul probatoriilor administrate în dosarul de urmărire penală finalizat cu rechizitoriul nr.82/P/2004 din 30 martie 2006 al DNA - Serviciul de Combatere a Infracțiunilor, rezultă detaliat și cu certitudine activitatea infracțională desfășurată de inculpata, soluția de achitare a acesteia de către Tribunalul Gorj bazându-se doar pe probatoriul administrat în fața acestei instanțe și fără a avea în vedere actele și probele întocmite în dosarul nr.82/P/2004, instanța pronunțând o hotărâre fără a avea atașat acest dosar de urmărire penală și fără a audia martorii care au dat declarații în acest dosar, solicitând admiterea apelului în baza art.379 pct.2 lit.b Cod pr.penală, desființarea sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând apelul formulat, Curtea urmează să-l admită în baza art.379 pct.2 lit. Cod pr.penală, pentru considerente care vor fi arătate în continuare:
Analizând considerentele sentinței Tribunalului Gorj apelate, Curtea va constata că această instanță și-a bazat soluția pronunțată, aproape în exclusivitate, pe probatoriile administrate nemijlocit în fața sa, făcând doar o trimitere tangențială la ansamblul probelor care au rezultat din dosarul nr.82/P/2004 al Direcției Naționale Anticorupție, în condițiile în care, raportat la cadrul procesual cu care fusese investit prin încheierea din 21 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- (fila 128), trebuia să aibă în vedere în aceeași măsură și aceste probe, astfel încât, din coroborarea lor, să pronunțe o hotărâre legală și temeinică în ceea ce o privește pe inculpata.
Curtea, examinând declarațiile martorilor date de către aceștia în fața Tribunalului Gorj, inclusiv declarațiile inculpatei (filele 127 și 145-153), constată, în concordanță cu ceea ce a reținut și Tribunalul Gorj, că inculpata, având calitatea de ofițer de credit în cadrul BCR - Sucursala Novaci, în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, nu a contribuit la acordarea de credite în condiții nelegale firmelor constituite în grupul " " sau aflate în legătură cu acest grup, prin întocmirea de acte nelegale și nici nu a aprobat credite acordate semnând procese-verbale de ședință ale comitetului director în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, însă, această stare de fapt reținută ca fiind corectă de către tribunal este incompletă, atâta vreme cât ea nu are la bază și celelalte probatorii administrate în dosarul de urmărire penală. Ori, în condițiile luării în considerare a tuturor acestor probe, Curtea va constata că starea de fapt este cu totul diferă, inculpata făcându-se vinovată de săvârșirea unora din infracțiunile pentru care a fost cercetată.
Astfel, în faza de urmărire penală, finalizată cu întocmirea rechizitoriului finalizată cu întocmirea dosarului nr.82/P/2004, au fost administrate un ansamblu amplu de mijloace de probă (înscrisuri, expertize, declarații de martori), care, analizate și coroborate cu cele administrate nemijlocit în fața sa de Tribunalul Gorj, conduc la concluzia săvârșirii de către inculpata a unora din infracțiunile pentru care a fost cercetat.
Din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală nr.82/P/2004 al DNA, coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză și declarațiile martorilor audiați, a rezultat că inculpata - aspecte de altfel recunoscute parțial de către aceasta în declarațiile date în fața Tribunalului Gorj, în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției de ofițer de credit în cadrul Băncii Comerciale Române - Sucursala Novaci, ocupându-se de activitatea de creditare a societății SC SRL, a întocmit referate de credit pentru credite pe cec-uri, pe care le-a și semnat, fără însă ca aceste referate să fie complete, încălcându-se astfel prevederile pct.168 și 459 și ale anexei 41 din Normele metodologice nr.1/2000, privind activitatea de creditare ale BCR SA, precum și ale pct.3 pct.4 din Circulara BCR SA nr.10 din 5 februarie 2002, privind unele reglementări din domeniul creditării, activitate prin care a facilitat obținerea de către societatea susmenționată a unor credite, fără întocmirea documentelor legale la acea dată, acordarea finală a acestora fiind aprobată de conducerea băncii de la acea dată.
Procedând în același mod deficitar și cu încălcarea dispozițiilor legale interne în materie de creditare, inculpata a facilitat obținerea de aceeași societate SC SRL a unor alte credite, însă prin ordine de plată, credite de scont, credite pentru facilități de cont, credite pe descoperiri de cont - overdraft, credit global de exploatare, în fiecare din aceste situații activitatea infracțională a inculpatei rezumându-se, în esență, fie la lipsa unor referate de credit care trebuiau întocmite de către acesta, fie la existența unor deficiențe sau lipsuri majore la întocmirea celor realizate, toate contribuind în mod direct la obținerea creditelor dorite de către societate de la BCR Sucursala Novaci.
Însă, activitatea infracțională descrisă anterior a inculpatei, nu s-a rezumat doar la înlesnirea sau ajutarea societății SC SRL în a obține în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003, sub coordonarea conducerii din acea perioadă a BCR - Sucursala Novaci, a unor credite totale în valoare de 1.146.526.857.854 lei vechi, ci ea a continuat de aceeași manieră și în ceea ce privește acordarea, tot cu încălcarea dispozițiilor legale și în conivență cu conducerea băncii, de credite societăților SC SRL, SC SRL H, SC SRL Râmnicu V, producând pagube majore băncii unde-și desfășura activitatea.
Potrivit dispozițiilor art.246 Cod penal, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește un mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați - director BCR - Sucursala Novaci și - șef birou contabilitate, prin nr.212 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, în forma calificată a acestei infracțiuni prevăzută de art.2481Cod penal, respectiv cu consecințe deosebit de grave, având în vedere valoarea totală a prejudiciului cauzat băncii.
Pornind de la activitățile descrise anterior și efectuate de inculpata, în cadrul BCR - Sucursala Novaci, unde îndeplinea funcția de ofițer de credite, Curtea apreciază că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prev.de art.26 Cod penal, rap.la art.246 Cod penal, rap.la art.2481Cod penal, coroborat cu art.146 Cod penal și art.258 Cod penal, în condițiile în care la data săvârșirii activității infracționale, inculpata avea calitatea de funcționar, Banca Comercială Română fiind o societate cu capital majoritar de stat.
Curtea apreciază că sunt întrunite în cauză atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, deoarece prin acțiunile sale de întocmire în mod deficitar a documentației de creditare pentru societățile susmenționate, inculpata, cunoscând la acea dată care îi sunt obligațiile și atribuțiile și fiind pe deplin conștientă că și le încalcă, a înlesnit acordarea de credite acestor societăți de către conducerea de la acea dată a BCR Novaci, reprezentată de - director și - șef birou contabilitate, creându-se astfel un prejudiciu total în patrimoniul BCR SA de 42.821.000 lei RON. de reținut este și faptul că existența referatelor de creditare întocmite deficitar de către inculpată, reprezenta o condiție esențială pentru aprobarea dosarelor de creditare de către sucursală sau, în anumite cazuri, de către filiala centrală, aspect care dovedește odată în plus, importanța sprijinului dat de către inculpată conducerii băncii în vederea acordării acestor credite nelegale. Cum activitatea infracțională a inculpatei a presupus săvârșirea mai multor acțiuni de aceeași natură, la diferite intervale de timp, Curtea urmează a reține în cauză și dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a se aplica inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.181Cod penal, potrivit cu care nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, alin.2 al aceluiași articol, prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se va ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Analizând activitatea infracțională a inculpatei, prin raportare la elementele prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, Curtea va constata că faptei săvârșite de aceasta îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece a participat la întocmirea deficitară a documentațiilor doar pentru anumite societăți, și nu pentru toate pentru care i se solicitase de către conducerea sucursalei, activitatea desfășurată s-a datorat și presiunilor permanente exercitate de către directorul și a altor persoane din interiorul sucursalei, a avut un comportament deschis și de colaborare pe parcursul procesului, apreciind că se impune achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală.
Având în vedere ansamblul probelor existente la dosarul cauzei, Curtea, raportându-se și la declarațiile date de către inculpată, inclusiv în fața Tribunalului Gorj, va constata că aceasta a semnat procese-verbale de ședință ale comitetului director din perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, în calitate de membru, fără ca aceste ședințe să aibă loc și fără a participa personal, ședințe în care s-au aprobat acordarea de credite pentru diferite societăți, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Curtea apreciază că semnarea ulterioară a acestor procese-verbale de către inculpată, în condițiile în care nici măcar nu a participat la desfășurarea ședințelor comitetului director al BCR - Sucursala Novaci, în perioada 12 decembrie 2002 - 4 februarie 2003, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, inculpata realizând această activitate cu știință, în sensul că a cunoscut atât faptul că aceste ședințe nu au avut loc, cât și scopul lor, respectiv acordarea de credite diferitelor societăți comerciale. Cum această activitate a fost realizată de inculpată prin mai multe acțiuni, la diferite intervale de timp, fiecare din acestea întrunind elementele prev.de art.290 Cod penal, urmează a se reține în cauză și dispozițiile art.41 Cod penal, referitoare la infracțiunea continuată.
În condițiile în care instanța de fond, pentru infracțiunea prev.de art.26 Cod penal, rap.la art.10 lit.b din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a dispus achitarea în mod legal a inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b Cod pr.penală, deoarece această formă a infracțiunii a fost dezincriminată, rămânând în continuare incriminată numai acordarea de subvenții cu încălcarea legii (aspect de altfel necriticat de către parchet prin apel), Curtea va constata că infracțiunea prev.de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a fost săvârșită în condițiile prev.de art.17 lit.c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, deoarece falsul în înscrisuri sub semnătură privată a fost săvârșit în vederea realizării scopului urmărit, respectiv acordarea nelegală de credite unor societăți de către sucursala BCR Novaci.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi se aplica inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, rap.la art.17 lit.c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, Curtea, pentru aceleași considerente avute în vedere cu ocazia aplicării art.181Cod penal, în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.26 Cod penal, rap.la art.246 Cod penal, rap.la art.2481Cod penal, coroborat cu art.146 Cod penal și art.258 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, respectiv contextul în care s-a săvârșit fapta de către inculpată, presiunea exercitată de conducerea băncii, precum și poziția corectă pe parcursul urmăririi penale, apreciază că se impune și în acest caz aplicarea art.181Cod penal, cu consecința achitării inculpatei și pentru această infracțiune, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală,.la art.10 lit.1Cod pr.penală.
Având în vedere soluțiile pronunțate în ceea ce privește cele două infracțiuni pentru care Curtea apreciază că există elementele constitutive, respectiv achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală, în baza art.181Cod penal, rap.la art.91 lit.c Cod penal, urmează a i se aplica inculpatei sancțiunea administrativă de 400 lei amendă.
În ceea ce privește celelalte două infracțiuni pentru care DNA a formulat apel, criticând soluția Tribunalului Gorj în sensul aprecierii greșite a stării de fapt, cu consecința nelegalei achitări pentru aceste infracțiuni, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică în ceea ce privește achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală.
Astfel, din elementele existente atât la dosarul de urmărire penală, cât și cel al Tribunalului Gorj, nu se poate concluziona cu certitudine că există probe în sensul că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea prev.de art.23 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2002, fie în forma prevăzută de lit.a a acestui articol, fie în forma prevăzută de lit. Referitor la forma prevăzută de lit.a din art.23 din Legea nr.656/2002, probele existente la dosar nu au confirmat că inculpata ar fi efectuat acte sau fapte constând în schimbul sau transferul de bunuri, având cunoștință că provin din infracțiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora, sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile, să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, iar în ceea ce privește forma prevăzută de lit.c a aceluiași articol, de asemenea, nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi dobândit, deținut sau folosit bunuri, cunoscând că provin din infracțiuni.
De asemenea, Curtea împărtășește punctul de vedere al Tribunalului Gorj și în ceea ce privește inexistența infracțiunii prev.de art.323 alin.1 și 2 Cod penal, deoarece din probele administrate în dosar nu rezultă că inculpata s-ar fi asociat sau a inițiat constituirea unei asocieri în vederea săvârșirii de infracțiuni, ori a aderat ori a sprijinit sub orice formă o astfel de asociere, în vederea săvârșirii unei infracțiuni, activitatea acesteia în cadrul băncii desfășurându-se sub coordonarea și conducerea directorului și a contabilului șef, fără însă a se putea vorbi de existența unei înțelegeri exprese între aceștia și inculpată în vederea săvârșirii infracțiunilor, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului, rezultă, dimpotrivă, că în anumite cazuri, inculpata a acționat numai în urma amenințării exprese a acestora cu sancționarea sau, chiar înlăturarea din bancă.
Având în vedere considerațiile expuse anterior, Curtea urmează ca în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, să admită apelul DNA - Biroul Teritorial Târgu J i u, cu consecința desființării în parte a sentinței apelate, urmând ca în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală, să achite pe inculpata, pentru infracțiunea prev.de art.26 Cod penal, rap.la art.246 Cod penal, rap.la art.2481Cod penal, coroborate cu art.146 Cod penal și art.258 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunea prev.de art.290 Cod penal, rap.la art.17 lit.c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Ca o consecință a achitării, în baza art.181Cod penal rap.la art.91 lit.c Cod penal, va aplica inculpatei sancțiunea administrativă de 400 lei amendă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Văzând și art.191 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, Biroul Teritorial Târgu J i u, împotriva sentinței penale nr.715 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, privind pe inculpata.
Desființează în parte sentința.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală;
Achită pe inculpata, pentru infracțiunile prev.de art.26 Cod penal, rap.la art.246 Cod penal, rap.la art.2481Cod penal (comb. cu art.146 Cod penal, art.258 Cod penal), cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și de art.290 Cod penal, rap.la art.17 lit.c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.181Cod penal, rap.la art.91 lit. Cod penal;
Aplică inculpatei sancțiunea administrativă de 400 lei amendă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Obligă intimata inculpată la plata a 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 3 iunie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
PS/16.09.2009
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mirela Ciurezu Gherghe
