Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 16/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 16/
Ședința publică din data de 25 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu dr. - -, judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.426 din data de 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, cauză strămutată de la Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra apelului au avut loc la data de 10 februarie 2009, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie. Instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului precum și pentru a da posibilitatea apărătorului apelantului să depună la dosarul cauzei concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.02.2009, 24.02.2009 și 25.02.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.426 din 11.04.2008, Tribunalul București - Secția a II-a penală, în baza art.257 Cod penal, raportat la art.7 alin.l și 3 din Legea nr.78/2000 a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.04.1967 în sat Cetatea, județul G, domiciliat în sat, județul G, fără antecedente penale,
CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în regim de detenție.
A menținut starea de arest a inculpatului.
A făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării acestuia de la data de 03.10.2007 la zi.
În baza art.257 alin.2 Cod penal rap. la 256 alin.2 Cod penal a dispus confiscarea specială de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 1.500 euro în echivalentul lei la data confiscării, care au făcut obiectul infracțiunii și care nu au fost găsiți.
A obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 250 RON reprezentând cheltuieli judiciare statului în contul -Z-XXX-; Cod fiscal - - deschis la Trezoreria Sector 4 B, beneficiar Tribunalul București.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cursul lunii mai 2007, în timp ce se afla în autoturismul său personal, cu nr.de înmatriculare GR-3-, inculpatul a primit de la denunțătorul suma de 1.500 euro dându-i acestuia de înțeles că, în calitatea sa de poliție la Postul, va interveni în dosarul penal nr.4679/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C, pentru ca fratele său să nu suporte consecințele juridice ale săvârșirii unei infracțiuni de conducere fără permis.
Pentru reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, instanța de judecată a avut în vedere declarațiile denunțătorului -, care atât în fața instanței de judecată (filele 90-91 dosar ) cât și în faza de urmărire penală (filele 34 verso -36 ) afirmă că, aflând despre accidentul de circulație al fratelui său, care nu poseda permis de conducere, s-a gândit să ia legătura cu un polițist de la pentru a rezolva în mod favorabil dosarul, cât și depoziția martorului . "
Împrejurarea că denunțătorul - a luat legătura cu inculpatul rezultă atât din depoziția martorului -, cât și din declarația inculpatului, care la fila 18 verso arăta: "- am fost sunat de un frate al conducătorului motocicletei implicate în accident care părea panicat întrucât șeful de post de la s-a deplasat în mod repetat la discoteca din B, cerând familiei să se prezinte la audieri în dosar ".
De asemenea, faptul că ulterior, inculpatul a mers în comuna B Deal, la domiciliul numiților (un alt frate al conducătorului motocicletei implicate în accident) rezultă atât din depoziția martorului, cât și din declarațiile martorului (la fila 30 verso "a doua zi după producerea accidentului - am fost sunat de care m-a rugat să trec pe la discotecă - pentru a asista la o discuție. nu mi-a spus în mod explicit cine urma să participe la această conversație, dar mi-a dat de înțeles că era vorba despre o persoană care l-ar la ajuta pe în problema cu accidentul -. Nu îmi amintesc cu exactitate data la care agentul a venit -, dar știu că era după amiază. Împreună cu și ne-am deplasat la domciliul lui ".
Declarația martorului cu privire la pretinderea de către inculpat a unei sume de bani (fila 31: "După plecarea polițistului, mi-a spus că are nevoie de 1.500 euro, pe care să-i dea lui pentru ajutor"), se coroborează cu declarația inculpatului (fila 35: "întâlnirea a avut loc la domciliul fratelui, meu, de față la discuția pe care am avut-o cu fiind și. L-am întrebat pe cum să facem cu fratele meu, să nu fie cercetat, răspunsul acestuia fiind în sensul că problema se poate rezolva. La întrebarea mea: "ce sumă de bani trebuie să dau?", mi-a spus că: "Trebuie ceva bani". Am insistat asupra acestui aspect și mi s-a spus că se rezolvă cu 1.500 euro. mi-a dat de înțeles că nu îi revine întreaga sumă, urmând să o mai împartă și cu alte persoane -, precum și cu depoziția martorului (la fila 23 verso.: "In seara zilei în care m-a contactat telefonic, m-am întâlnit cu acasă la el, la In discuție mi-a spus că găsit pe cineva care îi poate rezolva problema fratelui său, în sensul ca acesta să nu răspundă pentru fapta săvârșită. Nu cunoșteam identitatea persoanei cu care discutase, dar acesta mi-a spus că individul i-a cerut 1.500 euro pentru a-l ajuta în dosar. Întrucât eram prieten cu, mi-a cerut să-i dau 750 euro, cu titlu de împrumut. I-am spus că - îl pot împrumuta cu 400 euro, urmând a se întâlni a doua zi pentru a-i înmâna banii"). -
Împrejurarea că inculpatul s-a întâlnit cu denunțătorul și a primit suma de 1.500 Euro de la acesta, rezultă atât din declarația martorului, (care la fila 35 verso a declarat: "A doua zi după întâlnirea pe care am avut-o cu, am procurat cei 1500 euro și l-am sunat pentru a-i comunica acest lucru. mi-a spus să ne întâlnim în după-amiaza aceleiași zile în cartierul Militari, la restaurantul. M-am deplasat la locul stabilit împreuna cu. La vederea acestuia din urmă, mi-a spus că nu mai rezolvă nimic întrebându-mă cine este și de ce l-am adus cu mine.
In timpul consumației pe care am făcut-o la restaurant, în prezența lui, nu a avut loc nici discuție pe tema dosarului. La finalul întâlnirii, s-a oferit să mă ducă acasă cu mașina lui, lucru pe care l-am acceptat. Pe drum, în apropierea stației de metrou, l-am întrebat pe ce să facă cu banii pe care i-am adus. Acesta mi-a spus să-i în torpedo dându-mi de înțeles că promisiunea lui va fi respectată și că fratelui meu nu i se va întâmpla nimic"), cât și din martorului, care a arătat că: "A doua zi dimineață, am ajuns în fața restaurantului, în jurul orei 9,45 - 10,00. m-a sunat comunicându-mi că mai întârzie. După aproximativ 10-15 minute a sosit la locul întâlniri și. I-am dat acestuia suma de 400 euro și el mi-a cerut să mai rămân, urmând să se întâlnească cu persoana care îl va ajuta în dosarul fratelui său. La scurt timp, în fața restaurantului a oprit un autoturism Audi de culoare închisă, din care a coborât un individ cu înălțimea de aproximativ 1,80 m, constituție solidă, păr blond, față, de culoare deschisă, persoana respectivă era îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de stofa de culoare neagră și cu un tricou cu scurtă. nu a reușit să îmi prezinte persoana care tocmai sosise, deoarece acesta din urmă, la vederea mea, a devenit nervos, spunând - Ce ți-am spus eu că afacerile nu se fac în 3! se fac în 2! Nu discut nimic cu voi!, am terminat!
Văzând ca individul voia să plece, a insistat să rămână să bem o cafea. Ne-am așezat la o masă, am comandat toți 3 câte un suc. Pe parcursul conversației, nu s-a menționat nimic în legătură cu dosarul, dar cei 2 păreau că se cunosc, adresându-i-se cu "Șefule" și acesta din urmă spunându-i pe nume. După ce am terminat consumația, a spus că mașina lui este la serviciu, ocazie cu care individul s-a oferit să îl conducă cu autoturismul său la Când cei doi au plecat, am notat pe un bilet numărul de înmatriculare al mașinii -, întrucât mi s-a părut suspectă întâlnirea și știam că are asupra lui o sumă de bani. Menționez că am asupra mea biletul respectiv pe care îl depun la dosar. După aproximativ 2 ore, am fost sunat de, care mi-a spus că " e OK, că a rezolvat problema. Cu ocazia unei discuții ulterioare, am aflat că i-a dat individului suma de 1.500 euro".
De asemenea, instanța de judecată constată că toate aceste declarații care se coroborează între ele, sunt susținute și de procesele-verbale de redare a înregistrărilor efectuate în baza autorizației Tribunalului București.
Astfel, la data de 11.09.2007, ora 13.22, denunțătorul l-a sunat pe inculpatul, care, după ce s-a prezentat ca fiind "fratele lui de la B", denunțătorul i-a cerut inculpatului să se întâlnească pentru a discuta, spunându-i inculpatului "că au început să-l caute pe frate-meu" referindu-se la vizita făcută de șeful de post. Inculpatul, care a dat de înțeles că l-a recunoscut pe apelant, i-a răspuns că știe și că "nu-i problemă, stai liniștit!", propunând să dea "pe seară o fugă.la disco", instanța de judecată reținând interesul inculpatului față de subiect, lui aparținându-i inițiativa de a-l vizita pe denunțător, precum și insistența acestuia de a-l liniști pe acesta.
Din discuția care a avut loc între denunțător și inculpat, în seara zilei de 1.09.2007, în jurul orei 20.15, la discoteca XXX din B Deal și care a fost înregistrată în baza autorizației Tribunalului București nr. 612/L/2007, neîndoielnic temeinicia acuzațiilor formulate împotriva agentului de poliție, respectiv atât primirea de către inculpat a sumei de 1500 EURO cât și înțelegerea anterioară a celor doi, în sensul ca agentul de poliție să intervină în soluționarea dosarului în care era cercetat.
După ce denunțătorul a exprimat îngrijorarea sa și a întregii familii urmare a vizitei șefului de post, loan, la, "să-l ia pe frate-meu la cercetat", inculpatul i-a asigurat că "voi m-ați speriat degeaba", că "nu-l ia la cercetat, trebuia să-l audieze". Pentru a spori convingerea interlocutorului său, inculpatul a insistat că "este discutată", "are cunoștință despre problema aia și se merge pe soluția despre care a fost vorba cu procurorul, știu eu.îi dă o amendă acolo în dosar și cu asta basta". A mai adăugat inculpatul că a primit un telefon de la o persoană care "l-a ținut până acum", referindu-se la dosar, "dar nu pot să-l țin mai mult.să se liniștească apele".În scopul convingerii denunțătorului de lipsa de temeinicie a temerilor pe care le are, inculpatul l-a asigurat că "eu m-am dus la oameni, am pus oamenii în mișcare și-ți pui problema acuma."
Pe parcursul conversației denunțătorul a menționat despre întâlnirea pe care cei doi au avut-o "la frate-meu", inculpatul răspunzându-i că "ți-am spus și atunci. băi, tată, se merge pe acea procedură.până vine adresa.și se promovează așa", recunoscând astfel existența discuției anterioare, care a avut loc la domiciliul lui.
In condițiile în care, în timpul conversației, denunțătorul a adus în discuție de mai multe ori problema sumei de bani pe care i-a dat-o pentru soluționarea favorabilă a dosarului, inculpatul nu a negat niciodată primirea ei, atitudinea acestuia denotând acceptare tacită adevărului afirmațiilor interlocutorului său.
"am dat și eu niște bani, știi destul de bine.am lăsat și eu mașina" inculpatului "tată, nu e de alarmă, mă!". La insistențele denunțătorului "dă, din banii ăia 1500, care eu ți -am dat, ai rezolvat ceva sau mai trebuie în continuare.da1am dat și eu niște bani" inculpatul l-a sfătuit să stea "potolit"."tocmai asta este problema: nu trebuie să îți probleme. De nici un fel. - Deci nu trebuie să-ți, cum să-ți spun eu, nici măcar o virgulă de problemă, nici cu virgula,
am spus repet, ce dracu!.se face audierea. Nu contează, că puteam să vin și eu, dacă eram în serviciu și nu eram în concediu veneam eu. Ș-atunci nu era nici un fel de problemă. Singura, pentru tine, singurul semnal de alarmă e că a venit altcineva. Dacă veneam eu și spuneam: Bă, adu-l la audieri, că a venit dosarul!, ce problemă era?"
În contextul în care denunțătorul își exprima temerea că și- creat obligații financiare și inculpatul nu și-a îndeplinit promisiunea (" da bre, dacă îi luam banii pentru mine și-i luam și eu, cu folos. Așa, i-am luat pentru degeaba și, barem, nu s-a rezolvat problema."), acesta din urmă i- răspuns: "Cum degeaba? Cum să nu se rezolve, mă? Dar tu nu auzi că e rezolvată? Asta e bună!.Se face audierea și poate să mai țină o lună până se promovează soluția. Pe tine ce te deranjează? în loc să zici:, s-a rezolvat, s-a lungit, n-a fost tam-tam.atuncea ieșea cel mai mare tam-tam ". Mai mult, inculpatul denotă că avea cunoștință despre demersurile denunțătorului care a împrumutat banii, spunându-i acestuia că nu este vinovat de problemele cu creditorii.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că în drept fapta (inculpatului întrunește elementele de conținut constitutiv al infracțiunii prev. și ped. de art.257 Cod penal rap la art.7 alin.1, 3 din Legea nr.78/2000, sub forma intenției directe ca formă a vinovăției.
In raport de încadrarea juridică data faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă pentru fapta săvârșită, la individualizare a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal și anume circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, gradul concret de pericol social pe care l-a prezentat săvârșirea faptei (având în vedere că inculpatul la acel moment era șef de post, deci o autoritate în care societatea ar fi trebuit să aibă încredere), urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea faptei (sentimentul de insecuritate în rândul cetățenilor, în sensul că legea nu este respectată, și că soluțiile pot fi "aranjate"), precum și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei în ciuda unor probe evidente, a susținut existența unei "conspirații" împotriva sa, în care sunt implicați toți factorii care au contribuit la cercetarea și judecarea sa, nu este cunoscut cu antecedente penale,are trei copii minori în întreținere.
Tot în circumstanțiere instanța de judecata a reținut și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform căruia, în raport cu atitudinea sa de negare a implicării în activitatea infracțională, perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului sunt medii.
de circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită și față de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre 5 ani închisoare este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului, și apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă în regim de detenție.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea de ședință din data de 06.08.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a judecării cauzei formulată de inculpatul și a dispus strămutarea soluționării apelului declarat de acesta la Curtea de APEL PITEȘTI.
Pentru acest motiv, prin încheierea de ședință din data de 21.08.2008, Curtea de Apel Bucureștia dispus scoaterea cauzei de rol și înaintarea dosarului la Curtea de APEL PITEȘTI.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL PITEȘTI.
În susținerea apelului, inculpatul arată că hotărârea este lovită de nulitate absolută, întrucât, la prima înfățișare, instanța nu a verificat regularitatea actului de sesizare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.300 alin.1 Cod procedură penală.
Pe fond, inculpatul arată că este nevinovat, solicitând achitarea sa. Dovadă în acest sens sunt probele administrate în cauză.
În subsidiar, în situația în care se va reține vinovăția sa, inculpatul solicită reducerea pedepsei prin orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul mai solicită ca executarea pedepsei să se facă în condiții neprivative de libertate.
Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, astfel cum impus dispozițiile art.371 Cod procedură penală, curtea constată că apelul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate în sensul că în cursul lunii mai 2007, în timp ce se afla în autoturismul său personal, cu nr. de înmatriculare GR-3-, inculpatul a primit de la denunțătorul suma de 1.500 euro dându-i acestuia de înțeles că, în calitatea sa de agent de poliție la Postul, va interveni în dosarul penal nr.4679 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C, pentru ca fratele să nu suporte consecințele juridice ale săvârșirii unei infracțiuni de conducere fără permis.
Susținerea inculpatului și a nume că nu sunt probe de vinovăție nu au suport probator.
În acest sens sunt declarațiile denunțătorului, care se coroborează cu declarațiile martorilor, care au fost prezentate, pe larg și analizate de prima instanță.
Martorul a relatat organelor judiciare despre pretinderea de către inculpat a unei sume de bani, respectiv 1500 euro iar despre primirea acestora a relatat martorii și.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.257 Cod penal rap.la art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000.
În legătură cu individualizarea judiciară pedepsei aplicate, curtea apreciază că aceasta este în acord cu dispozițiile art.72 Cod penal și art.52 Cod penal și satisface pe deplin scopul pedepsei.
Fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare, singura modalitate de executare este cea prevăzută de art.57 Cod penal.
Numai în acest cuantum și prin executarea efectivă a pedepsei pot avea loc constrângerea și reeducarea inculpatului, realizându-se astfel prevenția specială.
S-a susținut de către inculpat că hotărârea este lovită de nulitate absolută întrucât la prima înfățișare, instanța nu a verificat regularitatea actului de sesizare.
Și această critică este neîntemeiată.
În acest sens, curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, printre altele, dispozițiile relative la sesizarea instanței.
În acest caz și în legătură cu speța dedusă judecății, legea a avut în vedere sesizarea primară care se face prin rechizitoriu (art.264 Cod procedură penală) și nu omisiunea consemnării în încheiere a verificării legalității actului de sesizare.
Regularitatea actului de sesizare a fost verificată, dovada fiind citirea actului de sesizare prin încunoștințarea inculpatului despre faptă, care formează obiectul cauzei și administrarea probelor.
Această omisiune de consemnare nu constituie încălcarea dispozițiilor legale care ar putea justifica nulitatea hotărârii pronunțate.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.197 alin.4 Cod procedură penală referitoare la nulitatea relativă.
Dacă ipotetic s-ar aprecia că, în cauză, totuși ar fi vorba de nulitatea relativă, aceasta ar fi trebuit invocată numai în cursul efectuării actului, respectiv la termenul de judecată din data de 29.11.2007, când inculpatul a fost prezent și ascultat.
Neprocedând astfel, nulitatea a fost acoperită și nu mai poate fi ridicată în altă etapă a procesului penală.
Prin prisma celor ce preced, motivele de apel sunt neîntemeiate, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Prin urmare, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale numărul 426 din data de 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a-II-a Penală, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe apelant să plătească 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
2 ex.
jud.fond: - Trib.
07.04.2009.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
