Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

(600/2009)

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la data 13 mai 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Viorica Costiniu

JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru

JUDECĂTOR 3: Luciana Mera

GREFIER - - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat prin procuror .

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 76/A din data de 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de libertate și asistat de avocați și în baza împuternicirii avocațiale nr.43899/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsă fiind: intimata parte civilă Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Profesionale, și intimata parte responsabilă civilmente SRL pentru care răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet individual.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.

Reprezentantul Parchetului, critică decizia recurată sub două motive circumscrise limitativ cazurilor de casare reglementate de art. 385/9 pct. 17 și pct. 14 Cod procedură penală. respectiv greșita schimbare a încadrării juridice și individualizarea judiciară a pedepsei.

Astfel, în legătură cu primul motiv de recurs detaliat pe larg în cadrul motivelor scrise aflate la dosar, înțelege să sublinieze diferențierile calitative între cele două infracțiuni de deturnare de fonduri prev. de art.302/1 Cod penal și cea prev. de art. 18/2 alin. 1 din Legea nr. 78/2000. În esență, consideră că în mod greșit instanțele de judecată au considerat că inculpatul a conceput proiectul de mobilitate de la bun început ca pe o sursă de câștig personal urmărind să-și însușească diferența dintre costul real al stagiului și subvenția primită. Având în vedere unitatea de timp scursă între actele de executare, folosirea unor procedee diferite în săvârșirea activității infracționale, inexistența unei certitudini privind posibilitatea săvârșirii celei de-a doua infracțiuni în momentul comiterii primei infracțiuni, se impune concluzia că schimbarea de încadrare a fost greșită, rezoluția infracțională nefiind suficient de determinată pentru a se putea reține o singură infracțiune continuată.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs dezvoltat, de asemenea, pe larg în motivele scrise aflate la dosar, solicită a se observa că din considerentele expuse de către instanța de apel rezultă că nu a ținut cont în realitate de gravitatea faptei exprimată prin folosirea mijloacelor frauduloase de care s-a servit inculpatul.

Față de aceste considerente, solicită în temeiul art. 385/15, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, pronunțarea unei decizii legale și temeinice. Totodată, în măsura în care se va admite recursul sub aspectul punctului unu din motivele de recurs în ceea ce privește existența acestor două infracțiuni, solicită a se observa că în raport de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 302/1 Cod penal sunt susceptibile dispozițiile legii de grațiere prev. de art. 7 din Legea nr. 543/2000.

Apărătorii recurentului inculpat, având pe rând cuvântul, susțin oral, pe larg, motivele de recurs aflate în scris la dosarul cauzei.

Consideră că fapta pentru care clientul lor a fost trimis în judecată și condamnat, nu există. Invocă cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În esență, s-a reținut că inculpatul a coordonat activitatea unui grup de tineri trimiși să studieze în străinătate, beneficiind de fonduri europene. Inculpatul însă nu a fost de față pentru a supraveghea activitatea tinerilor, nu și-a însușit nici o sumă de bani, respectiva activitate a fost coordonată de către o altă persoană. Prin urmare, în opinia apărării, nu a existat o deturnare fondurilor europene, ci o schimbare a partenerului care trebuia să realizeze programul de instruire, așa încât, solicită a se constata că din probele existente la dosar rezultă o cu totul altă stare de fapt și în raport de care se poate aprecia asupra existenței sau inexistenței vreunei fapte.

Totodată, invocă dispoz. art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, considerând că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea formulată la instanța de apel în legătură cu probele reprezentând audiere de martori și efectuarea unei expertize. În plus, mai arată că recursul vizează și încheierea din 29.11.2007 în virtutea dispoz. art. 385/9 alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală, întrucât este complet nemotivată.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10, lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea discutării și administrării probatoriului în cauză.

Cu privire la recursul Parchetului, solicită admiterea numai sub aspectul referitor la dispozițiile Legii nr. 543/2000, în sensul constatării grațierii faptei prev. de art. 302/1 pct. 1 Cod penal.

Reprezentantul Parchetului, în esență, solicită, a se observa că nu se va găsi la nici una dintre infracțiunile astfel cum sunt reglementate, respectiv cea din codul penal,deturnare de fonduri, și cea din legea specială, element material al laturii obiective - însușire, care este specifică unei alte infracțiuni, respectiv delapidarea.

În al doilea rând, urmează a se observa că printre obligațiile contractuale asumate de către recurentul inculpat, în calitatea sa de unic responsabil pentru realizarea în totalitate a obiectivelor proiectului respectiv, se aflau și cele referitoare la gestionarea administrativă și financiară, efectuarea plăților către bursieri, efectuarea selectării responsabile a bursierilor în raport de competența profesională, asumarea răspunderii față de conduita profesională a bursierilor pe toată perioada desfășurării stagiului. Astfel, recurentul inculpat a avut posibilitatea pe toată perioada urmăririi penale să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile raportului tehnico - științifice de către specialiștii. Consideră că, înscrisurile noi sunt nerelevante, în condițiile în care recurentul inculpat a menționat că în cadrul programului derulat s-au realizat vizite de lucru la diverse șantiere de amenajări urbane, contacte cu muncitori i în domeniu care au condus la un schimb de experiență, precum și cu specialiști în domeniul instalaților sanitare și termice, chestiune total neadevărată în raport cu declarațiile martorilor declarați în cauză, respectiv a stagiarilor. De asemenea, a rezultat că nici un stagiar nu a semnat și nu a urmat cursuri de limba ă cu accent pe termeni tehnici, contrar celor menționate de recurentul inculpat.

Concluzionând, urmează a se observa că instanța de apel s-a pronunțat asupra probelor administrate în cauză, astfel încât, nu sunt incidente dispoz. art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală. Totodată, consideră că nu se poate aduce atingere garanțiilor instituite prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului câtă vreme în mod constant cu prilejul soluționării cauzei la prima instanță inculpatul a declarat că nu mai are alte cereri și probe de solicitat, precum și că este de acord cu renunțarea la audierea martorilor indicați în practicaua încheierii de dezbateri de la acel termen din 29 noiembrie 2007, textul fiind pe deplin aplicabil în ceea ce privește art. 329 alin. 1 Cod procedură penală.

Așa fiind, solicită în baza art. 385/15 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat.

În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită a fi luate în considerare probele care au fost depuse la dosar ulterior, întrucât nu s-a aflat în posesia tuturor actelor doveditoare, respectiv sumele cheltuite, decât după ce s-a deplasat în ia, și se raliază la concluziile puse de apărătorii săi.

CURTEA,

Pentru a da posibilitate părților să depună note scrise la dosar și având nevoie de timp pentru a delibera conform art. 306 Cod procedură penală,

DISPUNE,

Amână pronunțarea la data de 27 mai 2009.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la data de 27 mai 2009

CURTEA,

În aceiași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE,

Amână pronunțarea la data de 03 iunie 2009.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(600/2009)

DECIZIA PENALĂ NR. 843/

Ședința publică de la data 03 iunie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - -

GREFIER - - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat prin procuror .

Pe rol, pronunțarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 76/A din data de 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 13 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2009 și apoi la data de 03 iunie 2009, când a dat următoarea decizie penală.

CURTEA,

Asupra recursului penal de fata:

Prin sentința penala nr.2440 din data de 6.12.2007 pronunțată de Judecătoria sector 4 B în temeiul art. 334.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea de deturnare de fonduri prev. de art. 302/1 alin.l pen. și infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prev. de art. 18/2 alin.l din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. ambele cu aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul real (art. 33 lit.a pen.), într-o singură infracțiune împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prev. de art. 18/2 alin.l din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.

In temeiul art. 18/2 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. a condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene (schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor), în formă continuată.

In temeiul art. 71.pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că partea civilă Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Profesionale a renunțat la acțiunea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL, prejudiciul fiind recuperat.

In temeiul art. 163.pr.pen. a desființat sechestrul asigurător (poprire) instituit asupra conturilor bancare aparținând inculpatului, prin Ordonanța nr. 342/P/2003 din data de 29.05.2007 (conturi deschise la SC Comercială Română -Agenția, 165 ) și prin Ordonanța nr. nr. 342/P/2003 din data de 29.05.2007 (cont deschis la BANK NV - Sucursala B, 173 ), ambele emise de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției.

Executorie cu privire la desființarea măsurilor asigurătorii.

In temeiul art. 348.pr.pen. a desființat înscrisurile falsificate ( 2-5, 154 -258, 259 - 360 vol. V ).

In temeiul art. 191 alin.l pr.pen. a obligat inculpatul la 11.000 lei noi cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca că inculpatul, în calitate de reprezentant legal al SC SRL, a încheiat cu Centrul Național pentru Programul de Profesională " Da " un contract având ca obiect obținerea unei finanțări nerambursabile în cuantum de 40.200 euro, din fonduri ale Comunităților Europene, pentru proiectul "Pregătirea tinerilor
muncitori în domeniul construcțiilor de locuințe, respectiv în dezvoltarea noilor
tehnologii pentru instalații sanitare și de încălzire" (propus de societatea inculpatului) și că ulterior a schimbat destinația legală a avansului în cuantum de 23.900 euro, precum și a tranșei intermediare în cuantum de 8.040 euro, prin utilizarea acestor sume pentru plata unor cheltuieli neeligibile sau în interes personal.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 26.04.2002, s-a încheiat contractul nr. RO/2001/87048/M între Centrul Național pentru Programul de Profesională " da ", pe de-o parte, și SC SRL, prin director general, în calitate de contractant, pe de altă parte, având ca obiect alocarea unei contribuții financiare din fondurile Comunităților Europene pentru proiectul prezentat de contractant și selecționat de Centrul Național, având ca obiect"Pregătirea tinerilor muncitori în domeniul construcțiilor de locuințe, respectiv în dezvoltarea noilor tehnologii pentru instalații sanitare și de încălzire"(217-227, vol.3 ).

Contractul face referire la cererea de finanțare nerambursabilă înaintată de SC SRL, prin reprezentant legal, împreună cu proiectul "Pregătirea tinerilor muncitori în domeniul construcțiilor de locuințe privind dezvoltarea de noi tehnologii pentru execuția instalațiilor sanitare și de încălzire" (162-198, vol.3 ).

În motivarea proiectului propus, aplicanta SC SRL a arătat că s-au dezvoltat noi tehnologii pentru instalațiile de încălzire și de alimentare cu apă, tehnologii care în contextul liberalizării pieței au început să fie utilizate și în România,fiind necesară o instruire corespunzătoare a forței de muncă ce se ocupă cu montarea noilor tipuri de instalații sanitare și de încălzire. În consecință, s-a propus realizarea unei pregătiri profesionale adecvate în parteneriat cu o firmă de profil din ia, urmând ca 15 muncitori români să se deplaseze pentru o perioadă de 8 săptămâni în ia și să lucreze în toată această perioadă la parteneri i cu activitate în domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire, în scopul pregătirii lor teoretice și practice.

În concret, în cadrul proiectului s-a arătat că rezultatele preconizate sunt "dobândirea de către muncitori a unor cunoștințe importante în domeniul construcțiilor și în special al instalațiilor sanitare și de încălzire;asimilarea unor cunoștințe tehnologice importante pentru montajul, repararea și întreținerea instalațiilorcare sunt utilizate în străinătate și care s-au introdus și la noi; promovarea în rândul muncitorilora unei discipline, începând cu ordinea la locul de muncă și până la tehnologii de montaj al componentelor și o bună operare a acestora" (180, vol. 3 ).

Partenerul extern propus pentru desfășurarea proiectului a fost firma " " ( mit beschrnkter, societate cu răspundere limitată, potrivit legislației e) din localitatea, reprezentată de numitul, acesta exprimându-și acordul pentru participarea la proiect printr-un înscris datat 12.01.2001, în care se arată că "suntem de acord ca un număr de 15 persoane să vină pentru 8 săptămâni în ia pentru a beneficia de formare în domeniul legat de tema proiectului" (134-135, vol. 3 ).

În ce privește acest acord, revocat ulterior, s-a constatat că nu există nici un document atașat cu privire la obiectul de activitate al firmei, ori cu privire la aptitudinea reală a acesteia de a asigura instruirea tinerilor muncitori în domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire; de altfel, Direcția Generală Educație și Cultură din cadrul Comisiei Europene a remarcat într-un raport din 22.12.2003 că scrisoarea de intenție (ca și cea de reziliere) este "foarte generală și redactată într-o ă aproximativă" (13, vol. 6 ).

Având în vedere că proiectul a fost selectat de Centrul Național în vederea finanțării, obiectivele și condițiile sale au devenit obligatorii prin efectul contractului din data de 26.04.2002, care le înglobează și face trimitere explicită la ele.

În preambulul contractului s-a prevăzut că orice modificare privind compoziția parteneriatului prevăzut în proiect presupune, în mod necesar, o amendare a prezentului contract, în condițiile în care caracterul transnațional al proiectului și obiectivele acestuia rămân neschimbate. Sunt considerate modificări în compoziția parteneriatului schimbarea țăriisau a instituției partenere.Amendarea prezentului contract presupune încheierea unui act adițional, semnat de Centrul Național și de contractant, urmând ca la actul adițional să se anexeze atât scrisoarea oficială de renunțare a instituției partenere, cât și scrisoarea de acceptare a participării la proiectul " da ", semnată de către noul partener (218, vol.3 ).

Potrivit art. 1 din contract, coroborat cu art. 3.1 și art. 4.1.1. obiectul contractului a constat în acordarea din bugetul programului " da " a unei subvenții de maximum 40.200 euro, pentru derularea proiectului propus și aprobat ( considerente pct.1), care urma să se desfășoare pe o durată de 8 săptămâni, între 1.05.2002 - 9.07.2002, descrierea detaliată a proiectului fiind cuprinsă în anexele nr.1 și 4, parte integrantă a contractului, anexe pe care reprezentantul contractantului, respectiv inculpatul, a declarat că le cunoaște și le acceptă.

Obiectivele convenite ale programului de stagiu au fost: a) realizarea unui curs de pregătire lingvistică; b) pregătirea teoretică și practică a stagiarilor în domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire, cu sprijinul unor specialiști din ia; c) instruirea stagiarilor în domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire în cadrul unor firme partenere din ia.

Potrivit art. 2.1 din contract, contractantul SC SRL, reprezentată legal de inculpatul, este unicul responsabil pentru realizarea integrală a obiectivelor proiectului, pentru gestiunea administrativă și financiară a acestuia și pentru realizarea plăților către stagiari, asumându-și în acest scop următoarele obligații: a)desemnarea prin decizie scrisă a unei echipe pentru gestiunea proiectului, incluzând un responsabil cu programul de formare profesională și un expert contabil pentru gestiunea financiară a proiectului; b) organizarea și efectuarea selecției stagiarilor, potrivit unor criterii punctuale prestabilite, în așa fel încâtcompetența profesională, calitățile morale, nivelul de cultură generală și de educație să asigure realizarea integrală a obiectivelor stabilite prin proiect; c) încheierea unor contracte de stagiu cu fiecare stagiar, precum și a unor acorduri cu partenerii, în vederea asigurării unei derulări normale a proiectului; d) monitorizarea permanentă, prin mijloace specifice, a realizării obiectivelor programelor de stagiu și asigurarea unor condiții rezonabile de cazare și masă pentru stagiari. S-a prevăzut în mod expres obligația unității contractante de lua legătura cu partenerul extern și de a întreprinde demersurile necesare pentru corectarea rapidă și eficientă a abaterilor de la prevederile proiectului; e)informarea neîntârziată a Centrului Național despre orice împrejurare care poate prejudicia desfășurarea normală a proiectului.

urmau a fi selecționați princoncurs, potrivit unei proceduri stabilite la art. 2.1.6. din contract, iar contractantul și-a asumat obligația de a propune în vederea participării numai persoane angajate cu carte de muncă, ori elevi sau studenți, în toate cazurile numai persoane care își desfășoară activitatea profesională ori studiile în cadrul unității contractante, respectiv SC SRL (art. 2.1.7.).

Potrivit art. 4.1.1. din contract, contractantul SC SRL sau stagiarul nu pot folosi, sub nici un motiv, sume provenind din subvenția financiară alocată proiectuluiîn alte scopuri decât cele prevăzute în proiectul la care se referă prezentul contract.

În condițiile art. 4.1.4. toate plățile efectuate de Centrul Național către contractant sunt considerate a fi avansuri, până la aprobarea raportului final și a decontului financiar corespunzător. Cota de eligibilitate urma să fie fixată de Centrul Național, în temeiul analizei raportului final și a decontului financiar, ținând seama de aprecierea rezultatelor proiectului și de evaluarea eligibilității cheltuielilor aprobate.

În acest sens, art. 5.1.3. dispune fără echivoc că Centrul Național poate refuza plata soldului, în cazul în care contractantul nu respectă termenul limită de prezentare a raportului final, oricalitatea documentelor prezentate nu permite aprobarea acestora. În acest caz, contractantul s-a obligatsă ramburseze sumele primite, pentru care nu s-au prezentat documente justificative, în termen de 3 zile de la notificarea sa de către Centrul Național.

Potrivit art. 4.1.7. contractantul acceptă ca subvenția financiarăsă nu poată da naștere niciunui profit, iar orice venit generat de derularea proiectuluisă fie declarat în bilanțul financiar și să diminueze cuantumul subvenției alocateprin programul " da ", fiind astfel evident că unicul scop al subvenției din fondurile comunitare este realizarea efectivă a obiectivelor programului, în beneficiul formării profesionale a stagiarilor, și nicidecum obținerea unei beneficiu, direct ori indirect, de către contractantul SC SRL, ori de către partenerul extern al acestuia.

În ce privește transferul subvenției financiare în contul bancar al contractantului, s-a stipulat un avans în cuantum de 60 % din totalul subvenției, respectiv 24.120 euro, în termen de 60 de zile de la semnarea contractului de către ambele părți, o tranșă intermediară de 20 % din totalul subvenției maximale, plătibilă în termen de 60 de zile de la primirea subvenției de la Comisia Europeană, precum și plata soldului (diferența dintre subvenția totală și avansuri), în termen de 60 de zile de la confirmarea aprobării raportului final.

Potrivit art. 5.3 din contract, unica persoană autorizată să administreze contul bancar al contractantului, deschis pentru primirea subvenției financiare, este inculpatul. Administrativ și Financiar (anexa 3 la contract, parte integrantă din acesta conform art. 8) prevede că persoana cu drept de semnăturăeste persoana legal îndreptățită să angajeze din punct de vedere juridic promotorul ori partenerul în cadrul plasamentului(262, vol.3 ), inculpatul fiind astfelpersoana responsabilă pentru gestionarea corectă a fondurilor comunitare(considerate doar avansuri până la confirmarea realizării integrale a proiectului) și pentru atingerea obiectivelor stagiului.

Instanța a constatat că potrivit art. 4.2. din contract (coroborat cu art. 2.1.12) alocațiile financiare individuale, în sumă maximă de 2.380 euro pentru fiecare stagiar, trebuia să fie plătite fiecărui stagiar, costurile eligibile ce puteau fi acoperite din alocația financiară individuală fiind costuri pentru cazare și masă, costuri de mobilitate (transport)în scopul realizării obiectivelor proiectului, costuri pentru asigurări (medicală și accidente de muncă), taxe de viză, orice alte cheltuieli fiind considerate neeligibile. Dispoziția contractuală amintită se coroborează cu art. 4.1.5. din care a rezultat că contractantul avea obligația transferului fondurilor primite către organismele gazdă și/sau către stagiari, în temeiul unor contracte specifice, în formă tip, în care să se prevadă activitățile specifice, cuantumul, modalitățile și termenele de plată. Administrativ și Financiar (267, vol. 3 ) prevede în acest sens că se recomandă ca alocația forfetară de sejur, destinată beneficiarului (stagiarului), să-i fie virată acestuia într-un cont bancar. În condițiile art. 5.2, contractantul s-a obligt să plătească stagiarilor participanți la plasament alocațiile financiareindividuale cu cel mult 2 zile înaintea plecării din România, iar potrivit art. 5.2.1. contractantul va plăti stagiarului alocația financiară individuală pe baza unui "stat de plată" sau "dispoziții de plată", cu menționarea scopului plății, sub semnătura beneficiarului.Atunci când efectuează plăți în favoarea stagiarului (cazare, masă, transport, asigurare medicală, taxă viză) contractantul va notifica în scris stagiarului sumele aferente cheltuielilor întreprinse, iar notificarea trebuia făcută în cel mult 6 zile de la efectuarea plății. Aceste dispoziții contractuale subliniază că plasamentul avea ca scop exclusiv realizarea obiectivelor programului, în interesul stagiarilor, beneficiarii alocațiilor financiare individuale.

În condițiile art. 8, fac parte integrantă din contract Condițiile generale aplicabile subvenției primite din fondurile comunitare, precum și Administrativ și Financiar aprobat de Comisia Europeană; fac de asemenea parte integrantă din contract lista nominală a stagiarilor selecționați și fișele individuale ale acestora.

Art.1.2 din Condițiile generale aplicabile subvenției dispune că, cu excepția unui caz de forță majoră, contractantul este obligat să repare orice daună cauzată Centrului Național sau Comisiei Europene ca urmare a realizării, slabei realizări ori nerealizării proiectului.

Instanța a considerat relevante dispozițiile art. 2 din condițiile generale, intitulat "conflictul de interese", potrivit cărora contractantul se angajeazăsă ia toatemăsurile de precauție necesarepentru a preveni orice conflict de interese. În acest scop,va aduce la cunoștința Centrului Național, fără întârziere, orice situație generatoare de conflict de interese, sau susceptibilă să conducă la un conflict de interese.

Din declarațiile martorului a rezultată că acesta nu a fost angajat, ci colaborator al SC SRL, colaborare ce viza prestarea unor servicii de consultanță în domeniul arhitecturii și al construcțiilor, fără a exista o legătură între convenția de colaborare și implementarea proiectului cu finanțare externă.

Cu toate acestea, la sugestia numitului și la solicitarea inculpatului, administratorul și asociatul unic al SC SRL, martorul a propus proiectul menționat ( considerente, pct. 2 - 5), martorul fiind cel care a propus atât tematica proiectului, cât și obiectivele specifice ale acestuia.

Instanța a considerat deosebit de relevantă declarația martorului (136-141 vol.1 ), potrivit cu care " avea cunoștință de aceastăoportunitate de a câștiga bani, context în care propunerea avansată de către nu era un element de noutate decât pentru mine", întrucât din această declarație rezultă un prim indiciu - confirmat de toate probele administrate în cauză - că inculpatul a propus și desfășurat proiectul de mobilități în scopul de a obține un beneficiu personal, neavând intenția reală de realizare a obiectivelor propuse.

Atât din declarațiile martorilor și, cât și din declarațiile inculpatului, coroborate cu actele dosarului, a rezultat că inculpatul nu s-a conformat obligațiilor stabilite prin contractul de finanțare și nu a desemnat prin decizie scrisă o echipă pentru gestiunea proiectului ( considerente, pct.11) și nu a existat nici o evidență contabilă specială și distinctă pentru gestiunea financiară a proiectului, aspect ce contravine ui Administrativ și Financiar (257 - 273, vol.3 ), însușit prin semnătură de inculpat, ale cărui apărări referitoare la necunoașterea acestor dispoziții nu pot fi primite. Astfel, Administrativ și Financiar prevede utilizarea unei evidențe contabile care să permită identificarea surselor de finanțare a proiectului, respectiv a cheltuielilor legate de proiect și survenite pe parcursul contractului. Se recomandă totodată ca persoanele responsabile de administrarea proiectului să fie diferite de cele responsabile de gestiunea financiară (II.5.3, 272), aspect nerespectat de inculpatul, care, în calitate de semnatar al contractului, este persoana responsabilă pentru administrarea proiectului și care, totodată, este singura persoană autorizată să dispună de sumele transferate în contul special.

La data de 16.10.2001, a transmis o notificare semnată de reprezentantul (199, vol.3 ), prin care a anunțat că nu poate participa la proiectul propus de SC SRL, iar la data de 6.11.2001, societatea DE-BE- (fără alte indicații cu privire la natura juridică a entității, respectiv tipul societății comerciale) a comunicat un înscris, semnat de numitul, prin care și-a exprimat acordul să devină partenerul SC SRL în derularea proiectului derulat de această societate (considerente, pct.2-5). Entitatea DE-BE- își exprima acordul ca 15 persoane să vină în ia pentru 8 săptămâni, "pentru a se instrui în legătură cu tema proiectului" (200, vol.3 ).

Scrisoarea semnată de numitul nu a fost însoțită de nici un document justificativ cu privire la înființarea și obiectul de activitate al firmei (singura mențiune de pe antet fiind aceea de "consultanță IT") și de nici un fel de dovezi cu privire la aptitudinea entității DE-BE- de a asigura pregătirea profesională a tinerilor muncitori în domeniul noilor tehnologii în execuția instalațiilor sanitare și de încălzire.

Acest aspect este subliniat în raportul din data de 22.12.2003 întocmit de Direcția Generală Educație și Cultură din cadrul Comisiei Europene (considerente, pct.6), care relevă în mod judicios, cu privire la scrisoarea de intenție a DE-BE-, că "e de mirare că o întreprindere "IT-" ("consultanță IT") se angajează într-un proiect "Instalații sanitare și de încălzire" (13, vol.6 ). Din același raport rezultă că societatea DE-BE- a mai fost implicată în alt proiect desfășurat, prin Centrul Național, cu SC Internațional SRL, reprezentată de numitul, înlocuind și în cadrul acelui proiect firma, reprezentată de. În raportul Direcției Generale Educație și Cultură se reține că raportul final al acestui proiect prezintăasemănări izbitoarecu raportul final al proiectului ce formează obiectul prezentei cauze.

Din cuprinsul actelor înaintate de autoritățile judiciare e, solicitate prin comisie rogatorie, coroborate cu raportul de constatare întocmit de specialistul Direcției Naționale Anticorupție ( 194 - 260 vol.2 ), a rezultată de altfel că deși promotorul SC SRL a arătat că proiectul urmează a se realiza în colaborare cu un partener ce poate asigura o pregătire profesională, societatea nu a funcționat niciodată în mod real la sediul indicat (localitatea, nr.8), imobilul de la adresa respectivă aflându-se în proprietatea unei familii din anul 1976; societatea a fost înregistrată la, în perioada 1.10.2000 - 24.04.2002, și a avut trei asociați:, și numitul, acesta din urmă fiind în același timp asociat în societatea Internațional SRL cu fiul inculpatului, firmă ce a beneficiat la rândul ei de o finanțare prin programul " da ".

La data de 6.12.2001 s-a încheiat contractul de stagiu între promotorul SC SRL și partenerul extern DE-BE-, reprezentat de această dată de numita (206-210,.211 - 216, vol.3 ). Prin acest contract, promotorul SC SRL, reprezentat de inculpatul, s-a obligat să întreprindă toate măsurile necesare pentru funcționarea eficientă a plasamentului, în condițiile stabilite prin contractul încheiat între promotor și Centrul Național " da "; totodată, partenerul extern DE-BE-, având statut de organizație gazdă, s-a obligat să colaboreze cu persoana responsabilă cu monitorizarea schimbului, să asigure condiții rezonabile de cazare și masă pentru stagiari șisă transfere stagiarilor, pe baza unor documente scrise, sub semnătură, alocațiile financiare individuale ce li se cuvin, subliniindu-se astfel încă o dată că, în concepția Programului " da ", sumele alocate de Comisia Europeană pentru derularea proiectelor finanțate trebuie, în cea mai mare parte, să fie utilizate în mod nemijlocit și individual de stagiarii implicați în proiecte, desigur în concordanță cu scopurile stagiului (considerente, pct.19).

Din datele comunicate, prin comisie rogatorie, de municipalitatea orașului am (61-64, vol.2 ) a rezultat că au existat două entități juridice cu denumirea DE-BE-, respectiv una înființată la data de 18.10.2001 și radiată la 28.02.2002, reprezentată de, iar alta înființată la data de 1.03.2002 și radiată la data de 26.08.2003, reprezentată de. Ambele firme au avut ca obiect de activitate "dezvoltarea și consilierea în domeniul procesării electronice a datelor, ofertarea de măsuri de formare profesională în cadrul programului de asistență al Uniunii Europene " da ", în colaborare cu societățile corespunzătoare".

Contractul încheiat la data de 16.12.2001 între SC SRL, prin inculpatul, și DE-BE-, prin, a fost încheiat cu o entitate fictivă, inexistentă la data respectivă, societatea DE-BE- administrată de numita fiind înființată abia ulterior. În consecință, contractul este lovit de nulitate absolută, pentru lipsa capacității de folosință a uneia din părțile contractante, iar în contract a fost indicat contul bancar personal al, nu un cont al societății partenere.

Pe de altă parte, din raportul întocmit de autoritățile judiciare e în cadrul comisiei rogatorii (30 - 38, vol. 2 ) a rezultat că în urma percheziționării domiciliului numitei, ca și a sediului firmei DE-BE-, s-a constatat că această societate nu a efectuat înregistrări contabile, fiind găsite doar documente referitoare la derularea, în colaborare cu firme românești, a unor programe finanțate din fondurile programului " da ". În urma neregulilor constatate și expuse în cadrul raportului menționat, s-a deschis o anchetă penală împotriva numitei și a altor două persoane pentru fraudă de subvenție economică, infracțiune prev. de art. 264.pen..

Durata scurtă de existență a societăților intitulate DE-BE-, obiectul de activitate al acestora, care fie nu avea nicio legătură cu proiectul ce formează obiectul prezentei cauze (consultanță în domeniul procesării electronice a datelor), fie consta tocmai în desfășurarea unor programe cu finanțare comunitară, precum și celelalte împrejurări constatate în cadrul comisiei rogatorii au condus la concluzia că aceste entități nu aveau aptitudinea reală de a asigura pregătirea profesională a tinerilor muncitori în domeniul tehnologilor de execuție a instalațiilor sanitare și de încălzire, fiind înființate pentru derularea proiectelor cu finanțare comunitară, în colaborare cu societățile reprezentate de inculpatul și de fiul acestuia, numitul.

De altfel, numita, născută, este verișoara inculpatului, iar încheierea contractului dintre inculpat și a generat un evident conflict de interese, în discordanță cu dispozițiile explicite ale art. 2 din Condițiile generale aplicabile subvenției (considerente, pct. 22). Nu pot fi primite apărările inculpatului, în sensul că relația sa de rudenie cu nu constituie în sine un astfel de conflict de interese, întrucât pentru orice persoană rațională și de bună-credință este evident că încheierea, în contextul dat, a unui contract cu o societate reprezentată de o rudă a acesteia arecel puțin aptitudinea de a da naștere unui conflict de interese.Existența în cauză a conflictului de interese rezultă și din dispozițiile Regulamentului financiar al Comisiei Europene nr. 1605/2002, potrivit cu care conflictul de interese poate rezulta dintr-un interes economic -din motive familiale sau afective, sau dinorice alt tip de interes susceptibil de a influența executarea imparțială și obiectivă a proiectului."

Prin urmare, inculpatul nu și-a îndeplinitobligația de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni un conflict de interese- prin căutarea altui partener extern, să asigure realizarea obiectivelor programului - și nici pe aceea de a informa neîntârziat Centrul Național despre această situație,cel puțin susceptibilă de a constitui un conflict de interese.

Instanța a constatat totodată că deși renunțarea firmei s-a produs la 16.10.2001, iar două luni mai târziu a fost încheiat contractul de colaborare cu entitatea DE-BE-, reprezentată de, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a informa Centrul Național cu privire la schimbarea partenerului extern, de a prezenta scrisorile de renunțare a partenerului inițial și de acceptare din partea noului partener și de a solicita încheierea unui act adițional la contractul de finanțare, schimbarea partenerului extern fiind condiționată de acceptul Centrului Național ( considerente, pct.8).

În acest mod, s-a ajuns la situația în care partenerul extern fusese deja schimbat, dar în proiectul anexat contractului de finanțare și devenit obligatoriu prin acest contract se specifică în continuare că partenerul extern ar fi (243, vol.3 ), ceea ce duce la concluzia că Centrul Național a încheiat contractul de finanțare în necunoștință de cauză, atât în ce privește adevăratul partener extern al contractantului, cât și în ce privește conflictul de interese decurgând din rudenia inculpatului cu numita. "Omisiunea" inculpatului de a aduce la cunoștință schimbarea partenerului extern constituie astfel o veritabilă inducere în eroare a Centrului Național, fiind evidentă lipsa de onestitate de care a dat dovadă inculpatul, încă din faza înaintării proiectului și a semnării contractului de finanțare.

Potrivit contractului de finanțare, stagiarii selectați în vederea participării la program trebuia să fie angajați cu carte de muncă, ori elevi sau studenți aflați în curs de pregătire profesională la contractantul SC SRL, fiind totodată necesară organizarea unei proceduri formale de selecție a stagiarilor, prin concurs (considerente pct. 12).

Martorul a întocmit în fals "Lista nominală cu stagiarii selecționați să participe la proiect", precum și fișele individuale ale stagiarilor, documente în care se menționa că aceștia ar fi tehnicieni și muncitori în instalații, angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată la promotorul SC SRL (2-5, vol.5, 276 - 292, vol.3 ). Totodată, martorul a semnat în fals în numele stagiarilor.

Cu toate acestea, din adresa nr. 5883/R/7.03.2007 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bar ezultat că niciunul din cei 15 stagiari, beneficiari ai plasamentului, nu erau angajați cu carte de muncă ai SC SRL (77, vol. 2 ).

Din declarațiile concordante ale inculpatului, ale martorului și ale tuturor stagiarilor audiați în calitate de martori a rezultat că cei 15 stagiari, participanți la proiect, nu au lucrat niciodată în calitate de angajați cu carte de muncă, ori de colaboratori, pentru SC SRL, fiind recrutați în mod aleatoriu, prin diverse cunoștințe comune ori studenți, de către învinuitul (desemnat ca responsabil de proiect de către inculpatul ). Totodată, stagiarii audiați în calitate de martori au declarat că nu au semnat lista nominală și contractele individuale de stagiu, anexate contractului de finanțare.

Martorul a declarat că înainte de semnarea contractului de finanțare, s-a ocupat împreună cu inculpatul de selectarea stagiarilor; procedura de selecție a fost una informală "și astfel ne-am axat pe diverse cunoștințe comune, diverși studenți care lucrau la alte firme - La acel moment am aflat că pentru finanțarea proiectului era necesar ca viitorii stagiari să fie angajați ai SC SRL, însă era o chestiune imposibilă în condițiile în care această firmă avea doi sau trei angajați" (149 - 159, vol 1 ).

În fața instanței, martorul a declarat că persoanele selectate erau studenți, ori persoane care aveau diverse joburi, și că a căutat camăcar unele dintre acesteasă aibă cunoștințe din domeniul construcțiilor, putând astfel să-i pună în temă și pe ceilalți; principalul criteriu de selecție a fost însă să fie vorba de persoane cunoscute.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat de altfel că cei mai mulți dintre aceștia nu aveau nicio legătură cu domeniul construcțiilor, cu atât mai puțin cu tehnologiile din domeniul instalațiilor sanitare ori de încălzire, motiv pentru care nu erau în mod real interesați de obiectivele programului (cu excepția martorului ); astfel, realizarea acestor obiective a fost zădărnicită din, prin modalitatea în care inculpatul a înțeles să selecționezeatât participanții la stagiu, cât și partenerul extern.

afirmații ale martorului și ale inculpatului au relevat de altfel indiferența manifestă a martorului și a inculpatului față de realizarea obiectivelor programului inițiat de cei doi și față de respectarea prevederilor contractului de finanțare semnat de aceștia. Astfel, martorul a declarat în fața instanței că nu s-a realizat o procedură formală de selecție, întrucât "nu era cazul, fiind vorba de o firmă privată", cu toate că potrivit contractului de finanțare, concursul pentru selectarea stagiarilor era obligatoriu. Totodată, inculpatul a declarat că muncitorii angajați de SC SRL nu erau angajați permanent, ci numai în măsura în care societatea contracta lucrări (42 dosar instanță), iar martorul a relevat că era imposibil ca SC SRL să-i angajeze pe tineri și să plătească contribuțiile către stat numai pe durata desfășurării contractului. Se constată însă că rațiunea accesării fondurilor europene puse la dispoziție prin programul " da " era tocmai îmbunătățirea aptitudinilor profesionale ale unor muncitori angajați, prin ipoteză, anterior și în mod durabil, real, iar nu doar pentru crearea unei aparențe neconforme realității și pentru ascunderea neeligibilității unui proiect pur formal.

Martorul a recunoscut de altfel că în urma consultării cu inculpatul, a întocmit în fals lista nominală anexată contractului și fișele individuale ale stagiarilor, din care rezultă că aceștia ar fi fost angajați cu carte de muncă la SC SRL, în calitate de tehnicieni sau muncitori în instalații, semnând totodată în fals în locul stagiarilor. Totodată, în februarie - martie 2002, martorul a completat contractele individuale de stagiu și le-a semnat în locul stagiarilor; pentru SRL, contractele de stagiu au fost semnate de inculpatul, care era perfect conștient de întocmirea unor acte atestând împrejurări false și care i-a solicitat verbal martorului să se implice în derularea proiectului, în temeiul unor legături anterioare între familiile și.

Lipsa de eligibilitate a proiectului propus de societatea administrată de inculpat, în ceea ce privește condiția ca stagiarii să fie angajații SC SRL, convenită prin contractul de finanțare, a fost prin urmare ascunsă prin activitatea infracțională a martorului, care a indicat în listele nominale și fișele individuale, anexate contractului, că stagiarii ar fi tehnicieni și muncitori în instalații, angajați cu carte de muncă ai SC SRL, împrejurare total neadevărată. Instanța constată însă că inculpatul nu a fost străin de această activitate infracțională, determinându-l pe martorul să mistifice actele care au stat la baza selectării proiectului și semnând un contract de finanțare întemeiat pe acte și declarații false ( considerente, pct. 39).

Participarea martorului la această operațiune se datorează, potrivit depoziției sale, faptului că "aveam o obligație morală față de inculpatul, întrucât într-un moment în care firma de arhitectură nu mergea bine, iar soția mea nu avea serviciu, în anul 2001,soția inculpatului - doamna - a angajat-o pe soția mea la Ministerul Integrării Europene, unde a lucrat până la sfârșitul lui 2005, fiind greu să nu colaborăm în aceste condiții".

Potrivit contractului de finanțare încheiat de Centrul Național cu SC SRL, obiectivele convenite ale programului de stagiu au fost: a) realizarea unui curs de pregătire lingvistică; b) pregătirea teoretică și practică a stagiarilor în domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire, cu sprijinul unor specialiști din ia; c) instruirea stagiarilor în domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire în cadrul unor firme partenere din ia.

În urma audierii în calitate de martori a stagiarilor implicați în proiect (G, (fostă ), -, -, -, -, ) a rezultat că timp de 8 săptămâni aceștia nu au fost implicați în absolut nicio activitate prevăzută în proiect, în schimb au vizitat obiective turistice din ia. Totodată, stagiarii au declarat că nu au beneficiat de nicio pregătire lingvistică organizată, cu atât mai puțin de una legată de conținutul plasamentului. Partenerul extern s-a limitat la a asigura cazarea și hrana stagiarilor, precum și la a le înmâna la sfârșitul programului câte un certificat care atesta participarea lor la plasament.

Astfel, martorul - a declarat că la data derulării proiectului (vara anului 2002) era student în anul I la Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie și Mediu, nefiind interesat de domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire. Martorul a declarat că în cursul stagiului s-au efectuat doar câteva vizite pe șantiere, la care se ducea doar cine era interesat, că au existat aproximativ 4-5 persoane care erau mai interesate de domeniul construcțiilor și care au participat la discuții cu, "care am înțeles că are o pregătire în domeniu". Martorul a declarat că "am avut impresia că efectuarea unei pregătiri profesionale în domeniul instalațiilor se urmărește mai mult formal", el rezumându-se la vizite cu caracter turistic și la o vizită la aeroportul din.

Martorul G, la data derulării contractului student la Facultatea de Marketing, a declarat că nu cunoștea decât în linii generale conținutul programului, de care nu a fost interesat, întucât nu avea legătură cu pregătirea sa profesională; motivul determinant pentru martor (ca și pentru majoritatea participanților) a fost ocazia de a vizita o țară străină. Martorul a declarat că "în timpul desfășurării programului am vizitat orașul și zona limitrofă și ne-am bucurat de timpul petrecut acolo - nu cunoșteam limba ă și nu a existat un curs de pregătire lingvistică, nici înainte și nici după plecarea în ia. De noi s-a ocupat în acea perioadă un cuplu cu băiatul lor ( și () și fiul lor - inst.), care ne aduceau mâncare și ne asigurau cele necesare - Din câte îmi aduc aminte, cam asta a fost tot. Nu am desfășurat activități comune cu această familie. Nu s-au desfășurat activități referitoare la programul instalațiilor - ceilalți participanți nu mi-au spus că ar fi luat parte la vreo pregătire în domeniul instalațiilor - Pe inculpatul l-am cunoscut în prima zi când am ajuns în ia, a avut o discuție cu noi în legătură cu modul în care trebuie să ne purtăm într-o țară străină. nu am mai discutat." Martorul a declarat totodată că a consemnat în mod nereal în cuprinsul raportului de stagiu activitățile ce ar fi fost desfășurate, la solicitarea unei persoane din cadrul firmei care l-a trimis.

Martora (fostă ), la data proiectului studentă la Facultatea de Drept, s-a întors în țară la numai câteva zile după ce a ajuns în ia, împreună cu inculpatul, pentru a susține un examen, întorcându-se la abia după aproape 3 săptămâni. Instanța a constatat că martora nu a adus la cunoștința inculpatului înaintea plecării că urma să se întoarcă în țară, dar și că această împrejurare (lipsa pentru 3 săptămâni a martorei) nu a fost evidențiată în raportul final întocmit de inculpat, fapt ce ar fi avut drept consecință cel puțin diminuarea cheltuielilor eligibile și deci a subvenției încasate. Martora a declarat că "activitățile specifice programului s-au realizat într-o mică măsură, în sensul că am efectuat o vizită pe un șantier cu persoanele care se ocupau de noi,fără a exista însă contacte cu firme e de profil. Nu a existat nicio pregătire lingvistică pe parcursul programului - Condițiile de cazare au fost foarte bune,iar în timpul petrecut acolo am desfășurat preponderent activități turistice."

Din datele referitoare la traficul de frontieră, comunicate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (179 - 185, vol. 1 ) rezultă că a lipsit din ia în perioada 5.06. - 26.06.2002, a ajuns în România la 16.07.2007, iar, la 24.07.2007, cu 2 săptămâni, respectiv 1 săptămână înainte de finalizarea stagiului.

Martorul a declarat că atât în 2002 cât și în prezent lucrează ca inginer în domeniul instalațiilor în construcții, fiind interesat de program din punct de vedere profesional (iar nu turistic, întrucât mai lucrase în ia și cunoștea zona ). Potrivit declarației martorului, din punct de vedere profesional "programul a fost sub așteptări,întrucât nu am avut contacte cu firme e de profil ori cu specialiști în domeniu; de noi s-a ocupat dna., care este inginer și mi-a pus la dispoziție mai multe normative în construcții - am realizat niște vizite la aeroportul din, precum și pe niște șantiere, fără ca acestea să fi fost intermediate de firmele care lucrau acolo -au fost organizate mai multe vizite turistice cu microbuzul aflat la dispoziția echipei de acolo, însă eu nu am participat, deoarece cunoșteam zona din alte ocazii - Condițiile de cazare au fost bune - probabil însă cădacă s-ar fi organizat altfel, în sensul ca noi să ne căutăm cazarea în temeiul bursei primite, ar fi fost mai bine-." Același martor a declarat în cursul urmăririi penale că "referitor la calitatea stagiului, declar că aceasta a fost îndoielnică, întrucât nu am avut niciodată percepția că organizatorii funcționează ca o societate comercială capabilă să susțină un astfel de proiect, pregătirea tehnică a lăsat de dorit, bagajul de cunoștințe nu s-a îmbunătățit și trebuia să facem tot timpul economii. Spre exemplu, dl. ne-a sfătuit să consumăm cât mai puțină apă, curent și gaz, ca să facem economii" (134, vol.1 ).

Martorul, la data proiectului student la Facultatea de Construcții Civile, a declarat că "am vizitat o dată o structură în construcție de la aeroportul din, fiind însoțiți de dl. și de.Nu au existat contacte cu firme e de proiectare sau construcție și nici cursuri lingvistice. La sfârșit am considerat că am avut o vacanță de 2 luni(.) Din punct de vedere profesional, acest lucru nu m-a ajutat, însă am diploma acasă."

Aceeași situație a rezultat și din declarațiile învinuitului, care i-a însoțit pe stagiari în ia și care, revenind la după 3 săptămâni, a aflat de la că aceasta nu a fost în măsură să stabilească contactele necesare cu firme din domeniu, iar stagiarii i-au comunicat că s-au limitat la vizite turistice în zona. În aceste condiții, martorul a "vizitat" împreună cu stagiarii aeroportul din (într-o zonă accesibilă publicului și fără ca vizita să fi beneficiat de asistența vreunui specialist în construcții) și a pătruns incidental în incinta unor șantiere din zona -, fără a exista vreun contact profesional cu vreo firmă Martorul l-a informat pe inculpatul că stagiul nu-și atinge obiectivele propuse, însă acesta nu a avut nicio reacție.

Astfel, martorul a declarat că "la începutul lunii iunie 2002 am plecat împreună cu cei 15 stagiari în ia - Cazarea stagiarilor s-a realizat într-un imobil P + 1 (din localitatea - - inst.), alcătuit din 5 camere de locuit gen dormitor, două băi și o bucătărie, despre care am înțeles că fusese închiriat de către pentru o perioadă mai lungă, avându-se în vedere faptul derulării și altor proiecte cu finanțare externă.Înaintea noastră, în fuseseră cazați alți stagiari veniți în practică cu, fiul lui, prin firma "SC Internațional" SRL, iar după noi urmau să fie cazați alți stagiari aduși printr-o organizație non-profit " ", a lui.În cele 3 zile cât am stat în ia, mi-a spus că deja a stabilit mai multe contacte cu firme din domeniul construcțiilor pentru vizitarea unor șantiere și a unor firme de echipamente și instalații sanitare, însă fără să-mi arate vreun document - La data de 6.06.2002, m-am reîntors în țară cu autoturismul lui, cu mențiunea că una dintre stagiare, studentă la Drept, la venit cu noi în condițiile în care avea un examen de dat, pentru 2-3 zile. În fapt, stagiara a revenit în ia în data de 25.06.2002 împreună cu mine, cu autocarul - Am rămas în ia până în data de 27.06.2002, locuind în aceeași clădire cu cei 15 stagiari. Aceștia mi-au spus căîn cele 3 săptămâni de stagiu nu vizitaseră nicio firmă în domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire, iar mi-a confirmat acest lucru, spunând că nu a putut stabili contactele necesare. nu făcuseră în acea perioadă decâtvizite turistice de socializare. După discuția mea cu - am vizitat aeroportul din -am vizitat o zonă a aeroportului, un terminal în curs de execuție, unde era permis accesul oricărei persoane aflate în aeroport.Așa cum se observă, nici această vizită nu a fost intermediată oficial de vreun reprezentant al aeroportului din, sau al vreunei firme care își desfășura activitatea în modernizarea acestuia. Tot la inițiativa mea,am luat o parte din stagiarii care au vrut să meargă cu mine și i-am condus la două șantiereorganizate în localitatea - accesul nu a fost permis de vreo persoană din partea, cipur și simplu am intrat "la liber"- Despre pregătirea lingvistică, nu am niciun fel de date în legătură cu susținerea unei astfel de pregătiri. La întoarcere i-am dat lui toate facturile emise de către DE-BE- și i-am relatat faptul că nu se stabilise niciun contact cu firmele din domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire,însă acesta nu a avut niciun fel de reacție." (138 - 140, vol. 1 ).

Instanța a considerat că declarația martorului este veridică și va înlătura ca nesincere apărările inculpatului, care a încercat să susțină că el nu era la curent cu modul de realizare a stagiului, nefiind informat corespunzător de martorul.

Audiat de instanță, inculpatul a recunoscut că nu deținea documente privind obiectul de activitate și capacitatea firmei DE-BE- de a asigura plasamentul stagiarilor la firme de profil, însă a avut încredere în verișoara sa, care l-a asigurat că va stabili contactele personale necesare, în cadrul unei asociații a antreprenorilor în construcții din landul. Inculpatul a susținut că nu a fost informat de martorul cu privire la neîndeplinirea obiectivelor stagiului, și că a aflat abia în anul 2003 detalii în legătură cu desfășurarea acestuia, însă a "presupus" că în măsura în care martorul i-a povestit despre o neregulă, a sunat-o pe. În fine, inculpatul a susținut în apărarea sa că nu putea în mod rezonabil să monitorizeze desfășurarea stagiului de la B, iar cheltuieli pentru deplasările sale în ia (care ar fi costat mulți bani) nu erau prevăzute în proiect (41-44).

Au fost înlăturate susținerile inculpatului, în sensul că nu ar fi fost la curent în legătură cu modul de desfășurare a stagiului, acestea fiind neverosimile și contrazise de probele administrate; astfel, inculpatul a fost prezent la începutul stagiului la, iar o minimă diligență ar fi cerut să se informeze în detaliu cu privire la desfășurarea programului, nefiind rezonabil ca într-un stadiu atât de avansat al proiectului să se fi mulțumit cu asigurări generice ale, că "va stabili contacte" cu firme din domeniu. Pe de altă parte, inculpatul a fost informat cu exactitate de către martorul cu privire la faptul că stagiarii nu au desfășurat nicio activitate în legătură cu proiectul și s-au rezumat la activități turistice, însă nu a avut nicio reacție, fapt ce relevă cu prisosință că inculpatul însuși nu se aștepta și nici nu urmărea ca stagiul să aibă o finalitate reală. Nu în ultimul rând, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și în primul rând scrisorile descoperite în locuința cu ocazia percheziției domiciliare (și înaintate prin comisie rogatorie) rezultă că inculpatul și au ținut legătura constant în timpul stagiului; este de altfel cu totul neverosimil ca cei doi să nu fi vorbit la telefon pe durata desfășurării stagiului.

Nu au fost primite nici apărările referitoare la imposibilitatea de a monitoriza desfășurarea stagiului, întrucât acestea contravin clauzelor convenite prin contractul de finanțare (art.2.1.15), care stipulează obligația inculpatului de a monitoriza permanent realizarea obiectivelor programelor individuale de stagiu, precum și de a lua în mod operativ toate măsurile necesare pentru corectarea eventualelor deficiențe (considerente, pct.11). Pentru realizarea acestei monitorizări nu era necesară deplasarea fizică în ia (care a avut totuși loc), fiind suficiente contactele telefonice ori prin internet; acestea ar fi fost de altfel îndestulătoare, dacă inculpatul ar fi selectat instituția parteneră și stagiarii într-o manieră adecvată, de natură să răspundă exigențelor contractului de finanțare.

Din declarațiile menționate ( considerente, pct.52 - 60), ca și din declarațiile similare ale celorlalți stagiari audiați în cauză ca martori a rezultat cu certitudine că programul desfășurat nu și-a atins niciunul din obiectivele sale, respectiv instruirea teoretică și practică și desfășurarea unor activități practice în cadrul unor firme e specializate în executarea instalațiilor sanitare și de încălzire, precum și pregătirea lingvistică; mai mult, din declarațiile martorilor rezultă că firma DE-BE- nu a luat nicio măsură concretă care să asigure în mod serios realizarea obiectivelor stagiului, iar inculpatul a cunoscut această împrejurare și nu a întreprins nimic, de unde rezultă concluzia certă că inculpatul și verișoara sa, nu au avut nici un moment intenția de a desfășura în mod efectiv programul pentru care au solicitat și obținut fonduri comunitare într-un cuantum semnificativ, proiectul înaintat pentru obținerea finanțării fiind unul pur formal. Această concluzie este întărită de împrejurarea că inculpatul a permis unui număr de 3 participanți să lipsească mai multe săptămâni de la desfășurarea stagiului, dar a ascuns această împrejurare - care făcea ca toate cheltuielile să devină neeligibile - la redactarea raportului final.

Scopul real al desfășurării stagiului rezultă limpede din scrisoarea olografă, datată 20.06.2002, adresată de inculpatul verișoarei sale, în care acesta arată că "până pe data de 22.06. a cheltuit 21.097, 20 euro, deci după plata curentului, a gazelor și a apei se va depăși suma prevăzută de voi, de 21.429, 95 euro, implicit se micșorează și suma ce se împarte între cele 2 firme!. te, să economie la cheltuielile de învățământ, transport, mâncare, ca să putem lua fiecare cât prognozăm." (45 - 46, vol. 2 ) . inculpatului cu privire la realizarea acestor economii a fost adresat de altfel și participanților la stagiu (considerente pct. 57). Conținutul lipsit de echivoc al acestei scrisori se coroborează cu scrisoarea dactilografiată, adresată de inculpatului (47, vol. 2; ambele scrisori au fost înaintate de autoritățile judiciare e, prin comisie rogatorie), intitulată "Lieber!" (" verișorule!"), în care aceasta arată că "programul tău costă aproximativ 21.400 euro, tu ai primit în prima suma de 2.400 euro, deci vreau J din diferență (9.382 euro), bani pe care îi trimiți cu." În partea de jos a scrisorii, face un calcul elementar, arătând că "suma primită (24.000) - cost proiect (21.400) =cistig (2.600) 1.300 tu, 1.300 eu. Cost proiect (21.400) - suma plătită de tine (13.318) = diferență de plătit (8.082)". Documentul nu este datat, însă din el rezultă cunoașterea de către a faptului că la 10.05.2002, inculpatul primise avansul în cuantum de 24.000 euro, iar cu ocazia vizitei sale în ia din perioada 31.05 - 6.06.2002 (potrivit datelor comunicate de Poliția de Frontieră), inculpatul a plătit verișoarei sale în numerar suma de 13.318 euro.

Din conținutul acestor scrisori a rezultat foarte clar că costul real al proiectului (21.400 euro) era mult inferior subvenției cerute din fondurile comunitare, alocate prin programul " da " (maximum 40.200 euro), iar inculpatul și verișoara sa au conceput programul cape o sursă de câștig personal, urmărind să minimizeze costurile deplasării stagiarilor în ia și să-și însușească diferența, de până la 18.800 euro. La prima vedere, sumele despre care face vorbire în scrisoarea sa sunt destul de mici (1.300 euro pentru fiecare), însă la finalul aceleiași scrisori, se precizează că "Diferența de plătit (8.082 euro) + cistigul meu (1.300) = suma pe care o aștept de la tine 9.382". Este prin urmare evident că inculpatul și verișoara sa au acoperit costurile stagiului exclusiv din avansul de 60 % și au preconizat de la bun început să-și însușească integral tranșa intermediară de 8.000 euro, precum și soldul ce urma să fie plătit de Centrul Național după aprobarea raportului final.

Având în vedere considerentele ce preced, nu a putut fi primită interpretarea dată de inculpatul conținutului scrisorii sale (43), întrucât din conținutul scrisorilor nu rezultă că subvenția comunitară ar fi fost cheltuită integral, ci că inculpatul și verișoara sa au încercat să limiteze cheltuielile, astfel încât acestea să se încadreze în limitele avansului de 60 %, urmând ca restul sumelor primite să fie însușite de cei doi.

Bugetul aprobat al proiectului, anexă la contractul de finanțare încheiat între Centrul Național și SC SRL, prevedea următoarele costuri eligibile, toate calculate în funcție de numărul de beneficiari (15) și de durata preconizată a stagiului (8 săptămâni): A) Cheltuieli de gestiune și monitorizare - 1.500 euro (de unde rezultă că, contrar susținerilor inculpaților, era alocată o anumită sumă pentru deplasarea promotorului în ia și monitorizarea stagiului); B) Cheltuieli de mobilitate: cheltuieli de deplasare: 8.625 euro; asigurare: 1825 euro; sejur: 25.200 euro, subtotal 35.700 euro; C) Alte cheltuieli: pregătire pedagogică, lingvistică și culturală: 3.000 euro; total 40.200 euro. Aceste cheltuieli urmau a fi acoperite integral din bugetul programului cu finanțare comunitară, fără contribuție proprie din partea contractantului SC SRL, deși în Administrativ și Financiar se prevede clar că "sumele care vor fi atribuite organismelor promotoare pentru a asigura mobilitatea sunt o contribuție", care "nu-și propune să acopere în totalitate costurile aferente proiectelor de plasament/schimb, eventualele diferențe dintre subvenția comunitară și costurile aferente proiectului trebuind să fie asigurate din alte surse de finanțare".

La data de 26.07.2002, a emis în numele DE-BE- 5 facturi fiscale (191 - 197 vol. 1; 114 - 117, 120-122, vol. 5 ) pentru: 1) servicii de cazare pentru 15 participanți, în valoare de 12.200 euro; 2) transport intern - 1.700 euro; 3) transport extern B - și retur - 2.430 euro; 4) pregătire lingvistică - 3.000 euro; 5) alocații de hrană pentru cei 15 stagiari - 19.000 euro.

Din probele aflate la dosar rezultă că sumele facturate - cu excepția cheltuielilor pentru transport extern, care au fost justificate prin biletele de autocar - nu au avut la bază niciun document justificativ, fiind facturate și plătite nu numai activități care în fapt nu s-au realizat (cum ar fi pregătirea lingvistică), dar și cheltuieli neeligibile.

Potrivit ui Administrativ și Financiar, sunt eligibile cheltuielile legate de programul propus (mobilitate), iar eligibilitatea unei cheltuieli va fi judecată în raport cu contextul ei general, cu natura și cu valoarea ei. În toate cazurile, vor fi considerate neeligibilecheltuielile care nu au legătură directă cu proiectul și cheltuielile care nu sunt justificate în cadrul mobilității(265, vol. 3 ).

În ce privește prima factură fiscală, emisă pentru suma de 12.200 euro, se constată că potrivit Administrativ și Financiar, cheltuielile de cazare și subzistență trebuie să fie rezonabile, ținând cont de locul sejurului. Cu toate acestea, nu există niciun document contabil care să ateste plata chiriei și a utilităților pentru imobilul din am -, --.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de și actelor transmise în cadrul comisiei rogatorii (documente de evidență primară întocmite de ), pentru imobilul închiriat a fost alocată suma de 7.136, 53 euro, însă pe de-o parte din această sumă trebuie scăzute costuri ce nu au legătură cu programul (bani de buzunar, mobilă), iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere că a fost partenerul extern pentru 3 proiecte derulate de membrii familiei și de numitul, imobilul în cauză fiind folosit în mod succesiv de 3 grupe de stagiari, astfel încât costul amintit nu poate fi atribuit exclusiv programului ce formează obiectul cauzei. Se constată oricum că suma facturată este mult mai mare decât cea reală, calculată prin raportul de constatare la suma de 5.420, 20 euro (254 vol.2 ).

A doua factură a fost emisă pentru suma de 1.700 euro, reprezentând contravaloarea transportului intern, însă potrivit ui Administrativ și Financiar, aceste cheltuieli nu erau eligibile, întrucât pentru fiecare plasament/schimb, vor fi eligibile numai cheltuielile unei călătorii dus-întors pe beneficiar (transport extern). Totodată, impune ca toate cheltuielile de călătorie să fie legate în mod direct de activitățile proiectului și să fie clar justificate în decontul final; transportul intern, efectuat de membrii familiei cu un microbuz închiriat, nu îndeplinește aceste condiții, întrucât potrivit depozițiilor stagiarilor audiați ca martori, deplasările cu acest microbuz nu au avut legătură cu obiectivele programului, având finalități preponderent turistice. Pe de altă parte, și în acest caz nu există documente justificative care să ateste plata chiriei și a combustibilului vehiculului închiriat.

În ce privește cea de-a treia factură, emisă pentru suma de 2.430 euro, reprezentând contravaloarea transportului extern, în acest caz există documente justificative (biletele de transport cu autocarul emise de ""). S-a constatat însă încălcarea prevederilor ui Administrativ și Financiar, care prevedea ca mijloace de transport avionul ori trenul, iar alte mijloace de transport, numai sub rezerva prezentării unui deviz estimativ din care să rezulte că varianta aleasă este cea mai avantajoasă. În cauză se poate însă presupune în mod rezonabil că transportul cu autocarul nu a costat mai mult decât o deplasare cu trenul, ori cu avionul.

Factura nr. 4 (suma de 3.000 euro reprezentând contravaloarea pregătirii lingvistice) nu are la bază documente justificative, iar pe de altă parte, toți stagiarii audiați ca martori, precum și martorul, au declarat că nu au participat la cursuri de limbă ă, organizate de persoane calificate, și că în fapt nu a avut loc nicio pregătire lingvistică. Potrivit ui Administrativ și Financiar, pregătirea lingvistică trebuie să fie direct legată de conținutul plasamentului și să fie făcută de profesioniști în domeniu, iar cheltuielile trebuie să fie reale și să rezulte din documente justificative, condiții care fără îndoială nu sunt îndeplinite în cauză. În raportul său, Direcția Generală Educație și Cultură din cadrul Comisiei Europene a criticat în mod sever includerea sistematică în cuantumul subvenției a unor cheltuieli pentru pregătire lingvistică, arătând că acestea trebuia să fie suportate de organizația promotoare.

În ce privește factura nr. 5, emisă pentru suma de 19.000 euro, reprezentând costul hranei asigurate stagiarilor, se constată că această factură, nu are la bază niciun document justificativ (chitanțe, bonuri fiscale) care să ateste cheltuielile reale cu hrana asigurată stagiarilor. Suma facturată este de altfel disproporționată în raport de hrana asigurată în mod efectiv stagiarilor; astfel, din declarația martorului (120, vol.1 ), a rezultat că stagiarii au beneficiat de "mâncare gătită când de, când de, când de alți participanți.erau luate de la hipermarket, iar programul de masă era de 2 mese, cu excepția week-end-ului, când mâncam 3 mese". Chiar dacă martorii audiați în cauză au declarat că condițiile de cazare și masă au fost bune, suma facturată nu poate fi considerată reală în lipsa oricărui document justificativ, cu atât mai mult cu cât nu s-a luat în considerate absența a trei stagiari în anumite perioade ale programului ( - 3 săptămâni; - o săptămână; - 2 săptămâni).

Mai mult, din analiza documentelor de evidență primară întocmite de și transmise prin comisie rogatorie, precum și din raportul de constatare întocmit de rezultă că a achiziționat alimente în valoare totală de 5.683, 36 euro,suma facturată fiind de peste 3 ori mai mare decât cheltuielile reale.

Chiar dacă a emis "chitanțe" (196 - 198 vol.1 ) din care rezultă că martorul i-ar fi plătit în numerar contravaloarea primelor 4 facturi, precum și suma de 6.150 euro reprezentând plată parțială a facturii nr. 5, aceste chitanțe nu sunt veridice sub aspectul sumelor remise, fiind contrazise de alte probe, și nu justifică eligibilitatea cheltuielilor, plata în numerar fiind de altfel interzisă.

La data de 10.05.2002, contul SC SRL a fost creditat cu avansul de 24.120 euro, reprezentând 60 % din totalul subvenției financiare (92, vol.2 ); la data de 16.05.2002, inculpatul a retras în numerar suma de 23.900 euro, în temeiul unei dispoziții de plată valutară intitulată "deplasare externă".

Inculpatul a încălcat astfel cu bună-știință prevederile ui Administrativ și Financiar, potrivit cărora retragerile în numerar din contul special nu sunt autorizate (272 vol.3 ) și prevederile referitoare la efectuarea unor înregistrări contabile transparente, care să facă posibilă verificarea surselor de finanțare și a cheltuielilor legate de proiect (considerente, pct.26). Practic, prin retragerea avansului în numerar, inculpatul a zădărnicit controlul realității cheltuielilor efectuate și a creat premisa schimbării destinației fondurilor, asigurând caracterul clandestin al tuturor operațiunilor efectuate.

Inculpatul a încercat să justifice retragerea sumelor în numerar prin solicitările, care ar fi avut nevoie de numerar pentru efectuarea cumpărăturilor zilnice, pentru valori mici (43). Cu toate acestea, nimic nu ar fi împiedicat transferul întregii sume în contul bancar al firmei DE-BE- și retragerea sumei în numerar de către, respectiv efectuarea plăților prin card bancar (posibilitate existentă și în ia), variantă care ar fi asigurat și transparența utilizării fondurilor. Inculpatul era de altfel obligat să respecte prevederile contractului de finanțare și ale anexelor acestuia, însușite prin semnătură, indiferent de solicitările în sens contrar ale verișoarei sale.

Cu toate că, în lipsa oricărui virament bancar, inculpatul a încercat să justifice suma retrasă în numerar prin cele 5 facturi emise de și anexele la aceste facturi ( considerente, pct. 70 - 79), s-a constatat că potrivit declarațiilor învinuitului, acesta a remis, în numerar, suma de 5 - 6.000 euro, cu ocazia celei de-a doua deplasări în ia (154 vol. 1 ). Această declarație se coroborează cu mențiunile cuprinse în scrisoarea olografă a inculpatului din 20.06.2002, care arată că a remis o dată cu scrisoarea, prin, suma de 5.815 euro, pentru: 1.650 euro - casă; 1.165 euro - microbuz; 300 euro - motorină; 200 euro - (fiul - inst.); 2.500 euro - mâncare (45-46, vol.2 ).

Scrisoarea atestă de altfel utilizarea avansului primit de la Centrul Național pentru efectuarea unor cheltuieli care nu aveau nicio legătură cu programul, nefiind eligibile, cum sunt cheltuielile pentru "protocol" (palincă, vin sec, șampanie) ori sumele remise lui "", respectiv, precum și ratele pentru microbuz.

Inculpatul a declarat în fața instanței că o parte din subvenția financiară din fondurile comunitare a fost folosită pentru mobilarea casei închiriate de: "casa închriată de a fost închiriată goală, iar cele 3 firme care au desfășurat programul, trimițând cursanți în acea locație, au cumpărat din banii primiți de la Centrul " da " mobilă, respectiv paturi și dulapuri, aragaz, frigider, tot ce era necesar pentru buna desfășurare a programului. Este vorba despre firmele, și. U ca după terminarea programelor,aceste bunuri să se valorificeși să vedem ce bunuri mai rămân (.) din câte îmi aduc aminte,SC a contribuit aproximativ 4-5.000 euro din banii primiți de la Centru la achiziția mobileidespre care am făcut vorbire" (44).

Cu alte cuvinte, firma, care nu avea nicio capacitate reală de a asigura pregătirea stagiarilor și îndeplinirea obiectivelor programului, a închiriat o casă nemobilată, la costuri minime, casă care a fost mobilată prin deturnarea fondurilor comunitare destinate exclusiv desfășurării stagiului; câștigul preconizat prin însușirea diferenței între sumele primite și costul real al programului urma să fie augmentat prin valorificarea ulterioară, în beneficiu personal, a mobilei achiziționate din fondurile programului " da ", acestea fiind deturnate de la destinația lor legală.

În consecință, din avansul în cuantum de 24.120 euro, primit de la Centrul Național " da ", inculpatul a efectuat plăți în numerar în valoare aproximativă de 14.869 euro (după cum rezultă din scrisoarea adresată de inculpat, găsită cu ocazia percheziției domiciliare, 45-46, vol. 2 ), însă din aceste cheltuieli nu pot fi considerate eligibile decât cheltuielile cu transportul extern, după cum rezultă din considerentele ce preced (pct. 71 - 80).

La data de 13.05.2003, Centrul Național a transferat în același cont special, aflat la dispoziția inculpatului, tranșa intermediară de 8.040 euro (153, vol. 2 ), sumă din care inculpatul a efectuat în perioada 27.05.2003 - 14.07.2003 plăți ce nu aveau nicio legătură cu proiectul (plata unor facturi emise de SC SA, SC Consult SRL, SC SRL, "diverse plăți", plata impozitului pe salarii și a contribuțiilor la asigurări sociale ale SC SRL, etc.; 153 - 190, vol. 2 ). Toate aceste plăți nu aveau nicio legătură cu programul derulat în colaborare cu Centrul Național " da ", fiind evident că inculpatul și-a însușit subvenția comunitară, folosind-o în scopuri exclusiv personale.

La data de 3.09.2003, inculpatul a efectuat o plată a sumei de 3.300 euro, prin transfer bancar, reprezentând plată parțială în contul facturii nr. 5 (considerente, pct. 78) în contul personal al de la Bank, am, firma DE BE fiind deja radiată din data de 26.08.2003. Faptul că este vorba despre un cont personal al persoanei fizice, iar nu despre contul partenerului extern DE-BE-, rezultă chiar din adresa emisă de această societate, din care rezultă că noul cont bancar are ca date de identificare: ", Bank am, - 500 90500, Nr. -" (raport de constatare, 241, vol.2 ). De altfel, societatea DE-BE- era deja radiată din data de 26.08.2003 (considerente, pct.32).

Din totalul de 32.160 euro, primiți în 2 tranșe de la Centrul Național, inculpatul a achitat suma de 18.160 euro verișoarei sale, restul de 14.600 euro fiind însușit și utilizat în scopuri personale de inculpat.

Cu toate acestea, având în vedere prevederile contractului de finanțare (art. 4.1.1. 4.1.4, 5.1.3. ), ale art.3.3 din Condițiile generale aplicabile subvenției (anexa nr.2 la contract), potrivit cărora constituie cauze de denunțare a contractului nerespectarea dispozițiilor referitoare la evitarea conflictelor de interese; prezentarea de către contractant a unor declarații false ori incomplete, precum și prevederile ui Administrativ și Financiar, inculpatul trebuie să restituie integral fondurile alocate, întrucât obiectivele programului nu au fost atinse (pregătirea teoretică și practică în domeniul instalațiilor, pregătirea lingvistică) și au fost facturate cheltuieli neeligibile, proiectul fiind lipsit de finalitate ( considerente, pct.9-22, 65), fără ca obligația de restituire să aducă atingere posibilității aplicării unor sancțiuni penale.

Din analiza raportului final de stagiu din data de 15.08.2002, semnat pe propria răspundere de inculpatul, a rezultat numeroase afirmații neadevărate, inculpatul încercând să disimuleze realitatea în privința modului în care s-a desfășurat stagiul, în scopul obținerii și însușirii întregii subvenții comunitare aprobate prin contractul de finanțare.

Astfel, inculpatul a susținut în mod nereal că unitățile la care s-ar fi desfășurat stagiul ar fi fost "câteva șantiere din zona, Aeroportul Internațional din în plină extindere, firme de proiectare de instalații, furnizori de echipamente sanitare și de încălzire", cu toate că nu au existat niciun fel de contacte cu firme e, cu atât mai puțin vreun schimb de experiență profesională pentru stagiari; inculpatul a mai susținut că ar fi avut loc o pregătire lingvistică, împrejurare în întregime, precum și că în calitate de stagiari ar fi fost aleși "cei mai bine pregătiți", cu toate că era vorba preponderent despre studenți care nu aveau nicio legătură cu domeniul instalațiilor; nu în ultimul rând, inculpatul a depus la Centrul Național rapoarte individuale de stagiu întocmite și semnate de martorul în locul stagiarilor (154 - 258, vol.5 ), rapoarte care conțineau aceleași inexactități, afirmații generale și neadevăruri ca și raportul final întocmit de inculpat în numele SC SRL; totodată, au fost prezentate fotocopii plăsmuite ale pașapoartelor stagiarelor și, pentru a ascunde împrejurarea că acestea s-au întors în România înainte de finalizarea stagiului (raport constatare 230 - 236, vol. 2 ).

Instanța a mai reținut că inculpatul a depus la dosar o "confirmare oficială" din partea partenerului străin, DE-BE-, cu privire la participarea unui număr de 15 stagiari în perioada 3.06.2002 - 28.07.2002 ( 97 - 113, vol.5 ), cu toate că atât inculpatul cât și partenerul extern cunoșteau cu exactitate că stagiarele, și nu au fost prezente pe toată durata stagiului, însă pentru a nu restitui partea corespunzătoare din finanțarea nerambursabilă, au prezentat documente care atestau nereal efectuarea stagiului complet.

împrejurărilor de fapt referitoare la pregătirea și desfășurarea stagiului, referitoare la utilizarea subvenției din fonduri comunitare pentru cheltuieli neeligibile și în interes personal, precum și la demersurile laborioase pentru prezentarea unor rapoarte și înscrisuri necorespunzătoare adevărului relevă fără putință de tăgadă că inculpatul a acționat cu intenție directă în vederea schimbării destinației fondurilor obținute de la Comunitatea Europeană, în temeiul unei rezoluții infracționale unice, fiind depășit cu mult stadiul culpei, care ar fi dat naștere doar răspunderii civile delictuale.

Din actele normative care reglementează la nivel comunitar Programul " da " - Deciziile nr. 1994/819/CE și nr. 1999/382/CE ale Consiliului, Decizia nr. 402/2000 a Comisiei Europene, Regulamentul Financiar stabilit de Consiliul - precum și din actele normative naționale, referitore la participarea României la acest program, astfel cum erau în vigoare la data faptelor - HG nr. 191/1998, modificată prin HG nr. 555/1998, precum și HG nr. 1307/2002, ambele referitoare la Centrul Național pentru Programul de Profesională " da " - rezultă că subvențiile alocate prin program pentru desfășurarea proiectelor de mobilități selectate provin din fonduri ale Comunităților Europene, fiind fonduri publice.

În drept, potrivit art. 302¹alin.1 pen. constituie infracțiunea de deturnare de fonduri schimbarea destinației fondurilor bănești sau ale resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activității economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ sau instituții de stat sau unei alte unități la care se referă art. 145, și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

În condițiile art. 18²alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit art. 41 alin.1 și 2.pen. în cazul infracțiunii continuate nu există pluralitate de infracțiuni. Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Din situația de fapt pe larg expusă în cele ce preced rezultă că inculpatul a conceput proiectul de mobilitate de la bun început ca pe o sursă de câștig personal, urmărind să-și însușească diferența dintre costul real al stagiului și subvenția primită. Prin urmare, actele de executare succesive, prin care inculpatul a schimbat destinația fondurilor publice, obținute din bugetul Comunității Europene, prin programul " da ", au fost săvârșite în realizarea unei rezoluții infracționale unice, ansamblul activității infracționale fiind suficient de precis prefigurat încât să fie atrasă incidența dispozițiilor art. 41 alin.2 pen.

Sunt pertinente, în acest sens, argumentele aduse de apărare în sprijinul cererii de schimbare a încadrării juridice, potrivit cărora este vorba despre o singură subvenție, alocată în temeiul unui singur contract de finanțare, împrejurarea că subvenția a fost alocată în două tranșe succesive (din cele trei prevăzute inițial) nefiind de natură să justifice reținerea a două infracțiuni distincte, astfel cum a apreciat parchetul.

Având în vedere că actele de executare a infracțiunii au fost realizate în anii 2002 și 2003 (considerente, pct. 81-90), ultimele acte de executare și prin urmare epuizarea infracțiunii având loc sub imperiul legii penale noi - art. 18²din Legea nr. 78/2000 a fost introdus prin Legea nr. 161/2003 și a intrat în vigoare la data de 21.04.2003 - întreaga activitate infracțională urmează a fi raportată la momentul săvârșirii ultimelor acte de executare și al epuizării infracțiunii, în concordanță cu prevederile art. 10.pen. potrivit cărora legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare (principiul activității legii penale).

Această soluție a fost confirmată de interpretarea sistematică a art. 143 alin.2 și art. 144.pen. și este în concordanță cu punctul de vedere exprimat în doctrină, potrivit căruia legea penală aplicabilă în cazul unei succesiuni de legi în timp va fi cea în vigoare la momentul epuizării infracțiunii, având în vedere unitatea acesteia.

În consecință, este întemeiată cererea inculpatului, prin avocat ales, privind schimbarea încadrării juridice date faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea de deturnare de fonduri prev. de art. 302¹alin.1 pen. și infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prev. de art. 18²alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. ambele cu aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul real (art. 33 lit.a pen.), într-o singură infracțiune împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prev. de art. 18²alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen, urmând a fi admisă și a se dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor ce preced.

Fapta inculpatului, reprezentant legal al SC SRL, care, în perioada 16.05.2002 - 3.09.2003, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, a schimbat în mod repetat și fără respectarea dispozițiilor legale destinația sumelor de 23.900 euro, respectiv 8.040 euro, provenite din bugetul Comunităților Europene și alocate pentru proiectul de mobilitate prin Centrul Național " da " din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, prin utilizarea acestor sume în interes personal (plata unor cheltuieli neeligibile, plata unor debite ale SC SRL, care nu aveau nicio legătură cu proiectul desfășurat, plăți către persoana fizică ) și în scopul însușirii pe nedrept a diferenței dintre costul real al stagiului și subvenția primită, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prev. de art. 18²alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere, potrivit art. 72.pen. dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în norma incriminatoare (închisoare de la 6 luni la 5 ani), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate ridicată, a rezultatat din modalitatea și mijloacele de comitere a faptelor expuse pe larg în cele ce preced.

Din situația de fapt expusă (îndeosebiconsiderentepct.47 - 50, 65-67, 81-96) a rezultat că inculpatul a conceput și realizat un proiect de mobilități pur formal, pe care nu a avut niciodată intenția de a-l desfășura într-o manieră adecvată și corespunzătoare obiectivelor programului " da ", respectiv formarea profesională și dezvoltarea competențelor care facilitează inserția și dezvoltarea profesională pe piața comunitară. Dimpotrivă, scopul proiectului de mobilitate a fost obținerea unui câștig personal, pentru inculpat și verișoara sa.

Gravitatea faptei este mărită de mijloacele frauduloase de care s-a servit inculpatul, respectiv întocmirea unor acte false cu privire la ocupația și pregătirea stagiarilor, selectarea unui partener extern fără personalitate juridică și inapt sub aspect funcțional să participe la realizarea proiectului, ascunderea relației de rudenie cu și a evidentului conflict de interese rezultat din aceasta, mistificarea raportului final și a rapoartelor individuale ale stagiarilor, precum și a celorlalte acte prezentate "Centrului Național", toate acestea conținând neadevăruri manifeste, în scopul ascunderii modului real de desfășurare a proiectului și implicit în scopul însușirii subvenției contractate.

Chiar dacă actele utilizate au fost falsificate în mod nemijlocit de martorul - a cărui responsabilitate morală și juridică pentru contribuția sa la săvârșirea faptelor nu poate fi subestimată - acesta a acționat la solicitarea și sub controlul inculpatului, care s-a folosit de prietenia celor doi, precum și de faptul că martorul se simțea obligat moral față de familia inculpatului, întrucât soția martorului fusese angajată într-un post important la Ministerul Integrării Europene (considerente pct.50).

Instanța an avut în vedere totodată importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin infracțiunea săvârșită, respectiv alocarea justă și în conformitate cu legea a fondurilor publice - atât naționale, cât și comunitare, distribuite cu concursul autorităților naționale - precum și încrederea publică ce trebuie să existe în corectitudinea alocării și utilizării fondurilor publice.

Aceste valori ocrotite de legea penală sunt esențiale pentru existența statului de drept, democratic și social, care presupune domnia efectivă a legii, egalitatea reală a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și crearea unui mediu economic sănătos, întemeiat pe o concurență liberă și corectă, iar nu pe corupție și nepotism.

În acest context, infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate specială, întrucât ea are ca obiect fondurile publice alocate prin Programul comunitar " da ", fonduri care nu sunt destinate unei activități economice generatoare de profit, ci realizării unei pregătiri profesionale adecvate în contextul mobilității transnaționale presupuse de piața comunitară.

În ce privește împrejurarea că, la data săvârșirii faptelor (2001 - 2003), soția inculpatului, numita, era ministrul integrării europene în Guvernul României, instanța a constatat că la dosar nu există probe din care să rezulte, fie și indirect, implicarea soției inculpatului în deciziile de alocare a fondurilor publice către societatea inculpatului, ori în activitățile infracționale desfășurate de acesta.

Cu toate acestea, instanța a apreciat că inculpatul ar fi trebuit să depună o diligență sporită pentru a evita și cea mai mică aparență că s-ar folosi, fie și indirect, de împrejurarea că soția sa era membră a Guvernului în funcție la acea dată, luând toate măsurile necesare pentru ca accesarea fondurilor comunitare să se facă în strictă conformitate cu legea, cu excluderea oricărui beneficiu personal ilicit. Faptul că nu a procedat în acest mod, ci a conceput și realizat programul de mobilitate ca o sursă de beneficiu personal, imprimă faptei o gravitate specială, întrucât este de notorietate că la nivelul opiniei publice există o suspiciune pronunțată cu privire la modalitatea în care un context politic favorabil (oricare ar fi acesta) poate facilita accesul preferențial, într-o manieră incorectă, la fondurile gestionate public. O astfel de suspiciune, justificată sau nu, este profund dăunătoare pentru funcționarea statului de drept, care presupune încrederea cetățenilor în maniera în care statul reușește să-și îndeplinească funcțiile ce i-au fost delegate.

Chiar dacă prin raportare la gravitatea sporită a infracțiunii săvârșite s-ar impune aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special al pedepsei, de 5 ani închisoare, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurare care va fi valorificată în sensul aplicării unei pedepse privative de libertate orientate spre mediul limitelor prevăzute de lege.

Instanța a constatat însă că inculpatul a încercat să șteargă urmele infracțiunii comise și a avut o atitudine procesuală nesinceră. Astfel, deși a recunoscut materialitatea faptelor ce nu puteau fi contestate, cum sunt neatingerea obiectivelor stagiului extern și însușirea tranșei intermediare, inculpatul a încercat să diminueze propria sa implicare și responsabilitate și să dea vina pe martorul, precum și pe, negând totodată scopul obținerii unui beneficiu personal și implicarea sa în întocmirea și prezentarea unor rapoarte neadevărate (poziție procesuală infirmată de toate probele administrate în cauză). Inculpatul a negat conflictul de interese decurgând din rudenia cu și a încercat să acrediteze ideea că stagiul extern a avut un efect benefic, prin experiența de viață de care au beneficiat tinerii. Fără a nega împrejurarea că vizita în ia a fost interesantă pentru cei mai mulți stagiari, precum și faptul că au beneficiat de condiții de cazare și masă acceptabile, se constată totuși că scopul proiectului era instruirea profesională în domeniul instalațiilor sanitare și de încălzire, nicidecum efectuarea unui sejur turistic.

Totodată, inculpatul a oferit motivații inacceptabile pentru retragerea sumelor în numerar și caracterul clandestin al operațiunilor financiare efectuate, încercând să se exonereze de răspundere prin afirmația că nu cunoștea care sunt clauzele contractului și regulile aplicabile acestuia, apărare contrazisă, la rândul ei, de conținutul contractului însuși, semnat și însușit de inculpat.

Atitudinea nesinceră a inculpatului, care a dovedit că nu a înțeles gravitatea infracțiunii săvârșite și a reparat prejudiciul cauzat doarin extremis, după trimiterea sa în judecată, cu precizarea expresă că plata sumelor datorate nu constituie o recunoaștere de vinovăție, a determinat convingerea instanței că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei, în penitenciar, fiind neîntemeiată cererea apărării de suspendare a executării pedepsei, în temeiul art. 81.pen. Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin.1 lit.c, respectiv art. 86¹alin.1 lit.c pen. întrucât comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei demonstrează că simpla aplicare a pedepsei, chiar fără executare efectivă, nu ar fi de natură să asigure atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia.

Astfel, gravitatea infracțiunii, semnificația valorilor sociale ocrotite și gravitatea atingerii aduse acestora, astfel cum a fost reținută în cele ce preced (considerente, pct. 109 - 116) au impus aplicarea unei pedepse cu executare efectivă, singura aptă să asigure realizarea scopului de prevenție specială (constrângerea inculpatului și formarea unei atitudini de respect față de ordinea de drept), precum și a celui de prevenție generală, acesta din urmă fiind deosebit de important în cazul faptelor care pot fi considerate, în sens larg, de corupție.

În consecință, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, considerând că aceasta este necesară și suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, și proporțională cu gravitatea faptei și a vinovăției inculpatului.

În temeiul art. 71.pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b pen. pe durata executării pedepsei principale, având în vedere Decizia nr. 74/2007 a Curții de Casație, în Secții Unite, potrivit căreia dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În raport de aceste criterii, în mod special în raport de natura și gravitatea infracțiunii, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn să-și exercite drepturile electorale pe durata executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că Agenția Națională Pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Profesionale, succesoarea în drepturi a Centrului Național " da ", s-a constituit parte civilă în contra inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL cu suma de 32.160 euro (17). Având în vedere că partea civilă nu a înțeles să pretindă dobânda bonificată la subvenția primită, potrivit concluziilor raportului de constatare, și nici să pretindă dobândă legală de la data plății subvenției către contractant și până la data restituirii efective, instanța constată că în ce privește acțiunea civilă, este pe deplin aplicabil principiul disponibilității, conform art. 17.pr.pen. interpretat per a contrario, art. 129 alin.6 și art. 721.pr.civ.

În cursul judecății, inculpatul a plătit părții civile, la data de 2.11.2007, suma de 32.160 euro, după cum rezultă din extrasul de cont aflat la 78 dosar, motiv pentru care partea civilă a depus o cerere prin care a arătat că renunță la acțiunea civilă formulată (77).

Prin urmare, instanța a luat act că partea civilă Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Profesionale a renunțat la acțiunea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL, prejudiciul care forma obiectul acțiunii civile fiind recuperat.

În consecință, în temeiul art. 163.pr.pen. a desființat sechestrul asigurător (poprire) instituit asupra conturilor bancare aparținând inculpatului, prin Ordonanța nr. 342/P/2003 din data de 29.05.2007 (conturi deschise la SC Comercială Română - Agenția, 165 ) și prin Ordonanța nr. nr. 342/P/2003 din data de 29.05.2007 (cont deschis la BANK NV - Sucursala B, 173 ), ambele emise de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției. Măsura este executorie cu privire la desființarea măsurilor asigurătorii, potrivit art. 353 alin.2 pr.pen.

În temeiul art. 348.pr.pen. a desființat înscrisurile falsificate de învinuitul, scos de sub urmărire penală prin rechizitoriu, sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, fiind vorba despre următoarele înscrisuri: listele nominale ale stagiarilor, rapoartele individuale de stagiu, întocmite (respectiv întocmite și semnate) de învinuitul, contracte individuale de stagiu, angajamente ale stagiarilor ( 2-5, 154 - 258, 259 - 360 vol. V ). Instanța apreciază că este competentă să desființeze aceste înscrisuri, având în vedere strânsa legătură a acestora cu faptele care constituie obiectul judecății (art. 317.pr.pen.), precum și faptul că aceste înscrisuri se află în prezentul dosar penal, o altă soluție fiind de natură să fragmenteze în mod nejustificat judecata și să prejudicieze buna administrare a justiției.

În temeiul art. 191 alin.1 pr.pen. obligat inculpatul la 11.000 lei noi cheltuieli judiciare către stat, având în vedere și suma de 10.000 lei noi, stabilită prin rechizitoriu cu titlu de cheltuieli judiciare pentru activitățile de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul.

Parchetul de pe linga ÎCCJ - DNA a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica sub trei aspecte:

a) gresita schimbare a incadrarii juridice;

b) gresita individualizare a pedepsei;

c) omisiunea aplicării pedepsei complementare si accesorii prev. de art.64 lit.c

Cod Penal

Inculpatul critica soluția primei instanțe ca fiind nelegala si netemeinica, solicitând achitarea sa, iar in subsidiar a solicitat suspendarea condiționată a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 76/A din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art.379 pct.2 lit.a C.P.P. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție - Direcția Naționala Anticorupție si apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2440 din 6.12.2007 a Judecătoriei sector 4 B pronunțată in dosar nr-.

S-a desființat in parte sentința penala nr. 2440 din 6.12.2007 a Judecătoriei sector 4 B pronunțată in dosar nr- si rejudecând:

In temeiul art.71 a Cod Penal interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a, teza a II a si b si c Cod Penal(dreptul de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii).

In baza art.65 a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a si b si c pe Cod Penal o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

In baza art.81 suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani si 6 luni închisoare pe o durata de 4 ani si 6 luni, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit art.82

Cod Penal

In baza art.71 al.5 pe Cod Penal durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.

In baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra art.83 referitoare Cod Penal la revocarea suspendării condiționate a pedepsei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.

Examinând legalitatea si temeinicia soluției instanței de fond atât din punct de vedere al motivelor de apel cit si din oficiu, conform art.371 al.2 C.P.P. tribunalul a constatat criticile formulate in parte de Parchet ca fiind fondate, mai exact cea referitoare la omisiunea aplicării pedepsei complementare si accesorii prev. de art.64 lit.c Cod Penal, cit si critica formulata de inculpat sub aspectul modalității executării pedepsei.

Referitor la criticile Parchetului, tribunalul a reținut ca motivul de apel formulat in cauza, privind greșita schimbare a încadrării juridice nu este fondat, deoarece din situația de fapt pe larg expusă în cele ce preced rezultă că inculpatul losif a conceput proiectul de mobilitate de la bun început ca pe o sursă de câștig personal, urmărind să-și însușească diferența dintre costul real al stagiului și subvenția primită. Prin urmare, actele de executare succesive, prin care inculpatul a schimbat destinația fondurilor publice, obținute din bugetul Comunității Europene, prin programul " da ", au fost săvârșite în realizarea unei rezoluții infracționale unice, ansamblul activității infracționale fiind suficient de precis prefigurat încât să fie atrasă incidența dispozițiilor art. 41 alin.2 pen.

Având în vedere că actele de executare a infracțiunii au fost realizate în anii 2002 și 2003,ultimele acte de executare și prin urmare epuizarea infracțiunii având loc sub imperiul legii penale noi - art. 18/2 din Legea nr. 78/2000 a fost introdus prin Legea nr. 161/2003 și a intrat în vigoare la data de 21.04.2003 - întreaga activitate infracțională urmează a fi raportată la momentul săvârșirii ultimelor acte de executare și al epuizării infracțiunii, în concordanță cu prevederile art. 10.pen. potrivit cărora legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare (principiul activității legii penale).

In consecință, este întemeiată cererea inculpatului, prin avocat ales, privind schimbarea încadrării juridice date faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea de deturnare de fonduri prev. de art. 302¹alin.l pen. și infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prev. de art. 18²alin.l din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. ambele cu aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul real (art. 33 lit.a pen.), într-o singură infracțiune împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prev. de art. 18²alin.l din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.

In ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei, tribunalul a constatat ca ci aceasta critica este nefondata, deoarece la individualizarea pedepsei prima instanța a avut in vedere disp.art.72 p, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa stabilite in norma incriminatoare (închisoarea de la 6 luni la 5 ani), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.

Tribunalul a considerat si a constatat totodată ca fiind fondata critica formulata de Parchet referitoare la omisiunea aplicării pedepsei complementare si accesorii prev.de art.64 lit.c Cod Penal, deoarece din tot ansamblul probator al dosarului rezulta in mod indubitabil ca inculpatul a săvârșit infracțiunile desfășurând o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, adică de administrator al SC SRL.

Referitor la apelul formulat de inculpat, tribunalul a constatat ca fiind fondata critica formulata privind aplicarea dispozițiilor prev. de art.81 Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru următoarele considerente:

- Pedeapsa aplicata este până in trei ani, respectiv 2 ani si 6 luni.

- Inculpatul este pentru prima data când intra in conflict cu legea penala, este un infractor primar.

- Scopul pedepsei poate fi atins fara executarea acesteia.

Totodata s-a ținut seama si de faptul ca prejudiciul a fost recuperat integral, ca inculpatul este un om in varsta care are probleme de sanatate.

Împotriva sentinței penale au formulat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Parchetul a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 302¹alin. 1 Cod penal și infracțiunea prevăzută de art. 18²alin. 1 din Legea 78/2000 într-o singură infracțiune, cea prevăzută de art. 18²alin. 1 din Legea 78/2000, întrucât cele 2 infracțiuni prezintă diferențe sub aspectul obiectului juridic, obiectului material, subiectului și laturii obiective, astfel încât reținerea în concurs a celor două infracțiuni este justificată.

A mai criticat Parchetul greșita individualizare a pedepsei solicitând aplicarea unei sancțiuni mai aspre.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzută de art. 385⁹pct. 17 și pct. 14 Cod procedură penală.

Inculpatul a criticat soluția ca netemeinică și nelegală solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, invocând în acest sens cazul de casare prevăzută de art. 385⁹pct. 18 Cod procedură penală

Inculpatul a invocat în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 Cod procedură penală considerând că instanța de apel nu s-a pronunțat în legătură cu probele solicitate de inculpat - efectuarea unei expertize și audierea unor martori.

A fost invocat de asemenea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 9 Cod procedură penală care vizează încheierea din 29.11.2007, întrucât aceasta este nemotivată.

Curtea, analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și prin prisma celor care, conform art. 385⁹alin. 3 Cod procedură penală se iau în discuție din oficiu, constată că acestea sunt nefondate.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, Curtea constată că s-a făcut o corectă calificare juridică de către prima instanță.

Parchetul, în motivele de recurs a evidențiat diferențele existente între infracțiunea de deturnare de fonduri prevăzută de art. 302¹Cod penal și cea prevăzută de art. 18²alin. 1 Legea 78/2000 și anume că obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art. 302¹Cod procedură penală constă în relațiile sociale referitoare la disciplina financiară, a cărei respectare impune folosirea fondurilor bănești și a resurselor materiale potrivit destinației lor legale, fără să se facă vreo specificație asupra naturii acestora, pe când în cazul infracțiunii prevăzute de art. 18²alin. 1 din Legea 78/2000 ne aflăm în prezența unei infracțiuni speciale de deturnare de fonduri alocate din bugetele Comunităților Europene, cu un obiect juridic constituit din relațiile sociale referitoare la disciplina financiară impusă de Comisia Europeană.

În ceea ce privește latura obiectivă, infracțiunea prevăzută de art. 302¹cp este o infracțiune de rezultat, schimbarea destinației fondurilor bănești sau a resurselor materiale fiind legată de producerea unei pagube sau a unei perturbări a activității economico-financiare, condiții care nu se cer în cazul infracțiunii prevăzute de art. 18²alin. 1 din Legea 78/2000, aceasta fiind o infracțiune de pericol.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, Curtea reține următoarele: activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada 10.01.2001 - 3.09.2003.

Fapta inculpatului de a schimba destinația legală a sumei de 23.900 Euro alocată din fonduri publice de către Centrul Național " Da " din cadrul Ministerului Educației Naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 302¹alin. 1 Cod penal. Aceste fonduri proveneau din resursele bugetare ale Consiliului Uniunii Europene din 26.04.1999, doar gestionarea acestora realizându-se de către Centrul Național " Da vinci".

Fapta reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 302¹privind deturnarea de fonduri, pentru că la acea vreme nu exista un text special care să incrimineze deturnarea de fonduri europene.

Începând cu data de 21.04.2003, odată cu intrarea în vigoare a 161/2003 care a modificat Legea 78/2000, deturnarea fondurilor publice de proveniență comunitară a intrat sub incidența infracțiunii prevăzute de art. 18²din Lega 78/2000 care în alin. 1 prevede "schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

Incriminarea din norma specială (art. 18²alin. 1 din Legea 78/2000 modificată) este aceeași cu cea din norma generală, cu singura deosebire că cea din norma specială se referă la o categorie restrânsă de fonduri - cele obținute din bugetul general al Comunităților Europene.

Ca atare, faptele inculpatului care în perioada 27.05.2003 - 3.09.2003 a schimbat, în mod repetat (4 acte materiale) destinația legală a sumei de 8.040 euro provenită din bugetul general al Comunităților Europene, întrunește elementele constitutive ale infr.prev.de art.18²alin.2 din Legea nr.78/2000 modificată.

Nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul a conceput proiectul de mobilități ca pe o sursă de câștig personal, urmărind însușirea celei mai mari părți din sumele alocate acestui proiect. Actele de executare succesive prin care a fost schimbată destinația legală a fondurilor au fost executate în realizarea unei rezoluții infracționale unice, astfel încât sunt incidente dispozițiile privind infracțiunea continuată (art. 41 alin. 2 Cod penal).

Cum în cauză e vorba de o singură subvenție, un singur contract de finanțare, chiar dacă sumele au fost acordate în tranșe succesive, nu se poate vorbi de existența a 2 infracțiuni în concurs, având în vedere că textele ce le reglementează sunt în vigoare și unul din ele (art. 300²Cod penal) reprezintă norma generală în raport de celălalt (infr. prev. de art. 18²alin. 1 Legea 78/2000), care reprezintă norma specială.

De aceea, aplicând principiul "specialia generalibus derogant", în cauză nu poate fi reținută decât infracțiunea prevăzută de art. 18²alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, pentru întreaga activitate infracțională.

Deși aparent s-ar ajunge la o retroactivitate a legii penale, întrucât încadrarea juridică ar fi raportată la momentul săvârșirii ultimelor acte de executare și al epuizării, dar ar cuprinde și fapte anterioare intrării în vigoare a normei, în realitate nu e vorba despre o retroactivitate, pentru că și anterior modificării din 21.04.2003 a Legii 78/2000 legea sancționa o asemenea activitate, iar pedeapsa prevăzută pentru o asemenea faptă era aceeași. Soluția propusă de Parchet, de reținere în concurs a celor două infracțiuni ar fi injustă, pentru cele expuse anterior, și l-ar prejudicia pe inculpat.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs al Parchetului - greșita individualizare a pedepsei, în sensul că aceasta nu răspunde gravității faptei săvârșite, - Curtea constată că cele două instanțe au aplicat o sancțiune adecvată gravității faptei săvârșite și circumstanțelor personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recuperat prejudiciu. De asemenea modalitatea de executare - suspendarea condiționată a fost bine aleasă, având în vedere faptul că în raport de vârsta inculpatului (63 de ani) și de aspectul că nu a săvârșit o infracțiune de violență care să releve o periculozitate sporită pentru ordinea publică, executarea pedepsei în regim de detenție ar apărea ca excesivă.

De aceea și sub acest aspect, recursul Parchetului apare ca nefondat.

În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 9 raportat la încheierea din 29.11.2007, întrucât aceasta este motivată, iar dispozitivul nu contrazice considerentele.

Nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 Cod procedură penală, deoarece nu se pot reține cele invocate de inculpat - și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la probele solicitate: efectuarea unei expertize și audierea unor martori din acte. Instanța de apel s-a pronunțat respingând probele propuse de inculpat pentru că, acesta nu a solicitat efectuarea expertizei la judecata în fond și pentru că a renunțat în fața primei instanțe la audierea acelorași martori, (motiv care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură penală).

Inculpatul a mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 Cod procedură penală solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta de a schimba destinația fondurilor europene nu există, sumele provenite din contractul încheiat cu Centrul Național " Da " fiind folosite conform prevederilor contractului.

Deși invocă drept motiv de casare pct. 18 din art. 385⁹, inculpatul nu arată în ce constă eroarea gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Eroarea gravă de fapt constă în inexacta oglindire, ca pură stare de fapt, a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, fără vreo imixtiune în domeniul aprecierilor sau raționamentelor făcute de instanță.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor, ci exclusiv discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au drept consecință pronunțarea altei soluții. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute în absența cărora nu poate fi socotită gravă: să fie evidentă, adică starea de fapt să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să influențeze hotărâtor soluția dată în cauză.

Deși vorbește de eroarea gravă de fapt, în realitate inculpatul este nemulțumit de felul în care au fost interpretate probele și de faptul că a fost stabilită vinovăția în sarcina sa.

Prima instanță a analizat pe larg probatoriul administrat în cauză și a concluzionat cu privire la răspunderea penală și la vinovăție, motiv pentru care Curtea nu va relua argumentația din sentință, pe care însă și-o însușește, constatând că în calea de atac a recursului nu a fost identificată vreo eroare gravă de fapt.

Având în vedere aceste considerente, va respinge ca nefondate în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile formulate, urmând ca în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 76/A din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.

Obligă recurentul inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact.

2 ex.-6.07.2009

-Secția a II-a Penală

Jud. apel:;

Președinte:Viorica Costiniu
Judecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera

#Judecator Viorica Costiniu

Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti