Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 26/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.36 din Legea 115/1996,
- Art.17 lit.c din Legea nr.78/2000-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA NR.26
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe Judecător
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror DNA
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la 21 ianuarie 2008, care formează corp comun cu prezenta sentință, privind pe inculpata -, trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.231/P/2006 din 31 octombrie 2007, emis de DNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile de fals în declarații prev.de art.36 din Legea 115/1996 și de fals în declarații în scopul ascunderii unei fapte de corupție prev.de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.292 cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra procesului penal de față;
Constată că prin rechizitoriul nr.231/P/2006 din 31 octombrie 2007, emis de DNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații în scopul ascunderii unei fapte de corupție prev.de art.17 lit.c din legea nr.78/2000 rap.la art.292 p, și de fals în declarații prev.de art.36 din legea nr.115/1996.
În actul de inculpare s-a reținut în fapt că inculpata în calitate de judecător la Tribunalul Gorja completat declarația de avere din 4 mai 2005, iar în conținutul acesteia a omis să declare deținerea unui teren în suprafață de 400 mp, situat în comuna județul G, în scopul ascunderii modului ilicit de dobândire a acestuia, respectiv prin săvârșirea de către soțul său, a infracțiunii prev.de art.12 lit.a din legea nr.78/2000.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8377 din 25 octombrie 2002, inculpata și martora, în calitate de cumpărătoare, au achiziționat de la G, în calitate de vânzător, imobilul compus din teren în suprafață de 1035 mp și două case de locuit cu anexe, situate în comuna județul D la prețul de 460.000.000 lei.
Ulterior, aceste bunuri au fost partajate prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.2078 din 17 martie 2003, iar lotul familiei s-a compus din întreaga suprafață de teren de 1035 mp și o construcție - casă și anexe.
La data de 21 aprilie 2003, a încheiat cu o convenție de schimb, prin care s-a obligat să predea terenul în suprafață de 1035 mp, convenția fiind aprobată prin Hotărârea CNLO nr.6 din 17 iunie 2003.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.467 din 20 ianuarie 2004, soții și au vândut soților și suprafața de 635 mp, din totalul de 1035 mp, întrucât cu ocazia partajului voluntar soții dobândiseră numai construcții, iar înțelegerea dintre copartajanți a fost în sensul împărțirii și a terenului.
Totodată, s-a reținut că prin achiziționarea succesivă de imobile - terenuri și construcții - aflate în zone ce urmau a fi afectate de exploatările miniere, urmată de semnarea unor convenții de schimb cu exploatările miniere, s-a ajuns la reconstrucția unui imobil în suprafață totală de 344 mp, prin cumularea suprafețelor ce urmau a fi reconstruite în baza fiecărei convenții, valoarea imobilului reconstruit fiind de 7,2 miliarde lei.
În aceste condiții, parchetul a reținut că inculpata a cunoscut, la data completării declarației de avere din 4 mai 2005, despre faptul că suprafața de 400 mp a rămas în proprietatea sa, după încheierea succesivă a actelor de cumpărare, partaj și vânzare a terenului din comuna G, în suprafața inițială de 1035 mp, și în mod deliberat a omis declararea acestui imobil, pentru care nu operase transferul dreptului de proprietate prin convenția de schimb încheiată cu, întrucât convenția de schimb nu a fost autentificată, în scopul ascunderii modului ilicit de dobândire a terenului, respectiv prin săvârșirea de către soțul său a infracțiunii prev.de art.12 lit.a din legea nr.78/2000, apreciindu-se că și inculpata cunoștea că scopul achiziționării terenurilor de către CNLO era extinderea exploatărilor miniere. În acest fel, s-a reținut că omisiunea indicării în conținutul declarației de avere a elementelor care să permită identificarea locației bunurilor dobândite au servit la obținerea unui beneficiu ilicit, respectiv imobilul reconstruit în valoare de 7,2 miliarde lei, din care 4,14 miliarde lei au fost achitați de.
De asemenea, s-a reținut că urmărirea penală în prezenta cauză, finalizată cu trimiterea în judecată a inculpatei s-a dispus prin Ordonanța nr.1038/II/2006 din 17 octombrie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție, prin care s-a admis plângerea petentei, dispunându-se infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală, a acesteia, în calitate de învinuită, în temeiul art.262 pct.2 lit.a p, rap.la art.11 pct.1 lit.b p și art.10 lit.1p, coroborat cu art.181p, precum și redeschiderea urmăririi penale în sensul completării conform dispozițiilor acestei ordonanțe.
Față de această situație, s-a analizat incidența principiului neagravării situației în propria cale de atac, motivându-se că este inaplicabil fazei de urmărire penală deoarece în cazul trimiterii în judecată a unei persoane, după admiterea plângerii acesteia împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală, nu este încălcat principiul liberului acces la justiție, deoarece instanța sesizată cu judecarea cauzei, va putea analiza cauza sub toate aspectele și va pronunța o hotărâre supusă căilor de atac.
În faza de urmărire penală s-a procedat la audierea martorilor G, G, au fost atașate în copie declarațiile de avere din 4 mai 2005 și 28 decembrie 2006, completate de inculpată; contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.9377 din 25.10.2002, 2075 din 14.06.2002, contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.2428 din 17.03.2003, convenția de schimb din 21.04.2003 încheiată între și O, situația reconstrucțiilor de locuințe pentru familia, contracte de prestări servicii - reconstrucție gospodărie și chitanțe de plată, copia rechizitoriului nr.10/P/2005 din 5 septembrie 2006 prin care a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 p, art.12 lit.b din legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 p, art.17 lit.d din legea 78/2000 rap.la art.248 - 2481p, cu aplic.art.41 alin.2 p, două infracțiuni prev.de art.17 lit.c din legea 78/2000 rap.la art.292 p și art.36 din legea 115/1996; două infracțiuni prev.de art.17 lit.c din legea 17/2000 rap.la art.290 p; două infracțiuni prev.de art.17 lit.c din legea 78/2000 rap.la art.292
Primind dosarul, Curtea a înregistrat cauza nr-, procedând la interogarea inculpatei, la termenul din 10 decembrie 2007, și la audierea martorilor din acte G, și, și atașând la dosar înscrisurile depuse în apărare de inculpată, constând în copia unui articol publicat în cotidianul Adevărul din 7 februarie 2005, privitor la declarațiile date mass-media de către, în calitate de ministru-secretar de stat inclusiv cu privire la reconstrucția imobilului în baza convenției de schimb încheiată cu Oltenia, precum și adresa nr.37 din 17.01.2008 emisă de TC Complexul Energetic SA privitor la despăgubirile achitate pentru teren și plantațiile aferente, precum și la plata sumelor reprezentând contravaloarea lucrărilor de reconstruire a imobilului aferent convenției de schimb din 21.04.2003.
Analizând materialul probator aflat la dosar, se reține:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de fals în declarații, în modalitatea calificată prevăzută de art.36 din legea 115/1996 și de fals în declarații săvârșit în scopul ascunderii unei fapte de corupție prev.de art.17 lit.c din legea nr.78/2000 raportat la art.292 p, infracțiuni de natură complexă, care necesită următoarele analize de principiu:
1.Pe de o parte, se reține că legea 115/1996 - pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici (publicată în Monitorul Oficial nr.263 din 28.10.1996 și modificată prin legea nr.161/2003, OUG nr.24/2004 și legea nr.54/2006)- incriminează în art.36 o modalitate calificată a infracțiunii de fals în declarații, prin calitatea cerută subiectului activ al infracțiunii (de a avea una din calitățile, profesională sau eligibilă, prevăzută în art.2 din lege) precum și prin stabilirea expresă a domeniului de aplicare, respectiv de materializare a activității infracționale (sub forma declarației de avere).
Fiind vorba de o modalitate agravată a infracțiunii de fals în declarații, pentru existența infracțiunii este necesar să fie îndeplinite și celelalte condiții ale laturilor obiectivă și subiectivă, astfel cum sunt incriminate în conținutul infracțiunii prevăzută de art.292 din codul penal, care reprezintă forma tipică a infracțiunii, respectiv: declararea necorespunzătoare adevărului este aptă să producă acea consecință juridică prevăzută de lege; făptuitorul acționează în vederea producerii acelei consecințe, pentru sine sau pentru altul.
Coroborând aceste elemente, care țin de structura infracțiunii, cu rațiunea pentru care legiuitorul a incriminat această modalitate calificată a falsului în declarații, astfel cum rezultă din expunerea de motive prezentată în Proiectele Legislative nr.220/2003, pe rolul Camerei Deputaților și nr-.107/2003 pe rolul Senatului, respectiv expunerea de motive la promulgarea Legii 115/1996 (nr.279 din 21.04.2003) se reține că a fost incriminată fapta de declara averea, necorespunzător adevărului, cu scopul de a împiedica realizarea controlului asupra averii deținute, în condițiile legii, conform art.7, respectiv "dacă între averea declarată la data investirii sau numirii în funcție a persoanei prevăzută la art.2 și averea dobândită pe parcursul exercitării funcției se constată diferențe vădite și există dovezi certe că unele bunuri sau valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau există dovezi certe că aceste bunuri sau valori au fost dobândite pe alte căi ilicite".
În acest sens se reține argumentul din Expunerea de motive din Titlul I, lit.c, Cartea II privind modificarea unor reglementări în scopul prevenirii și combaterii corupției, conform căruia a fost necesară incriminarea falsului în declarații în materia declarațiilor de avere pentru a înlătura suspiciunile referitoare la modul în care sunt dobândite bunurile de către (între alți demnitari și funcționari publici) magistrați, în scopul asigurării unui control eficient al societății civile asupra autorităților publice.
2.Raportat la aceste considerente urmează a se înlătura apărarea inculpatei care a invocat împrejurarea că declarația de avere, fiind dată în fața Consiliului Superior al Magistraturii nu are aptitudinea de a produce efectele unei declarații false, în sensul art.292 cod penal, întrucât nu are competența de a se sesiza și de a urmări infracțiuni; această apărare este neîntemeiată cât timp asigură publicitatea declarațiilor de avere date de magistrați, devenind astfel autoritatea publică care conferă oficialitatea declarației de avere, iar prin aceasta, configurează responsabilitatea magistratului, în calitate de purtător al unei demnități publice, privitor la transparența asupra averii sale.
3. Totodată, sub aspectul domeniului de aplicare a normei prev.de art.36 din Legea 115/1996 se reține că legiuitorul a incriminat declararea necorespunzătoare adevărului privitoare la bunurile proprii, bunurile comune și bunurile deținute în indiviziune, inclusiv cele aflate în patrimoniul comun al familiei căreia îi aparține persoana obligată să dea declarații de avere ( conform art.3 din legea 115/1996), fiind neîntemeiată apărarea inculpatei conform căreia obligația de declarare a averii include numai bunurile deținute efectiv, iar nu și bunurile cu privire la care există nuda proprietate.
Analizând conținutul normei prevăzută în art.3 se constată că voința legiuitorului a fost de a realiza o reglementare exhaustivă, prin includerea atât a bunurilor aflate în proprietate ( cu atributele sale - posesia, detenția, dreptul de proprietate incorporal) cât și a bunurilor aflate în stăpânirea materială efectivă a persoanei obligate la declararea averii, fără a interesa dacă este o detenție justificată de existența unui drept real în patrimoniul persoanei sau numai o detenție precară.
4. În privința infracțiunii prevăzută de art.17 lit.c din legea 78/2000 raportat la art.12 lit.a din aceeași lege, se reține că această normă penală specială sancționează fapta de fals săvârșit în scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, ori de încheiere de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale.
Din interpretarea logică a acestor dispoziții, se constată că poate avea calitate de autor al infracțiunii prev.de art.17 lit.c din legea nr-78/2000, numai persoana aflată în una din următoarele ipoteze: persoana care întrunește și calitatea de autor, instigator sau complice la infracțiunea prevăzută în art.12 lit.a; persoana care are obligația de a denunța săvârșirea acestei infracțiuni organelor de urmărire penală, astfel cum sunt definite în art.23 din legea 78/2000, drept "persoanele cu atribuții de control care au cunoștință de orice date din care rezultă indicii că s-a efectuat o operațiune sau un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală potrivit legii de sancționare a faptelor de corupție", respectiv persoane care primesc aceste informații în timpul exercitării actului de control.
Acest raționament este justificat de împrejurarea că în conținutul art.17 lit.a din legea 78/2000 au fost incriminate, drept infracțiuni distincte faptele de tăinuire a bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a II-a și a III-a ( care includ infracțiunea prev.de art.12 lit.a) și faptele de favorizare a persoanelor care au comis o astfel de infracțiune.
5. Apărarea inculpatei formulată la termenul din 19 noiembrie 2007, în concluziile scrise depuse la dosar - prin care a invocat împrejurarea că prin sintagma "falsul și uzul de fals" folosite de legiuitor în conținutul art.17 lit.c din legea 78/2000, nu s-a dorit incriminarea și a infracțiunii de fals în declarații, prev.de art.292 p, deoarece aceasta excede infracțiunilor de fals în înscrisuri prev.de art.288 - 290 p, denumite generic "falsuri", iar legiuitorul avea posibilitatea să definească expres includerea și a infracțiunii prev.de art.292 p, deoarece legea penală este de strictă interpretare - este neîntemeiată pentru următoarele argumente: falsul în declarații are semnificația unui fals intelectual, derivat din declarația necorespunzătoare adevărului, deoarece înscrisul în care este consemnată declarația mincinoasă ( în speță declarația de avere) devine, în mod, un înscris fals, de a produce consecințele conferite prin lege.
Corespunzător acestor analize de principiu asupra naturii infracțiunilor deduse judecății, instanța reține următoarea situație de fapt:
În declarația de avere datată 4 mai 2005, inculpata, în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Gorja indicat la categoria bunuri imobile o casă de locuit, situată în municipiul Tg.J, în suprafață de 230 mp, menționând la rubrica "valoare impozabilă - în construcție" iar la rubrica "mod de dobândire - contract de schimb reconstrucție".
Din înscrisurile autentificate depuse în copie la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor, Gac onvenției de schimb din 21.04.2003 și adresa nr.37/2008 emisă de CE se reține că inculpata împreună cu martora au cumpărat, dobândind proprietatea în indiviziune asupra unui imobil situat în comuna județul G, compus din construcții ( două case de locuit) anexe și terenul aferent în suprafață de 1035 mp, de la vânzătorul G pentru prețul de 460.000.000 ROL ( contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8377 din 25 octombrie 2002).
Ulterior, au intervenit trei acte translative ale dreptului de proprietate privitor la acest imobil, construit și neconstruit, respectiv: contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.2428 din 17.03.2003 prin care soții și, pe de o parte, soții și pe de altă parte, ieșeau din indiviziune privitor la construcții, iar soții dobândeau terenul în suprafață de 1035 mp; prin contractul de vânzare-cumpărare din ianuarie 2004, soții transmiteau soților proprietatea asupra terenului în suprafață de 675 mp, devenind astfel proprietari asupra terenului în suprafață de 360 mp, situat în comuna județul G, teren pe care erau edificate construcțiile din lotul nr.1 stabilit prin contractul de partaj voluntar din martie 2003 ( fila 68 dosar urmărire penală).
În consecință, în ianuarie 2004 inculpata deținea în proprietate, împreună cu soțul său, un teren în suprafață de 360 mp situat în comuna G, iar prin convenția de schimb încheiată la 21 aprilie 2003, de către cu Compania Națională a Oltenia, acesta a predat un imobil constând în casă de locuit și anexe, în suprafață totală de 155,92 mp și terenul în suprafață de 1035 mp (convenția de la fila 61) în schimbul cărora se obliga să realizeze o construcție la prețurile de proiectare practicate de CNLO Tg.
Din adresa nr.37 din 17.01.2008 emisă de Complexul Energetic (fila 30) se reține că a achitat despăgubiri pentru terenul reprezentând curtea casei, suma de 2.898.000 lei ROL, la data de 5 decembrie 2003 la valoarea de 2.800 lei/mp precum și despăgubiri pentru pomii aflați pe terenul gospodăriei, plata fiind efectuată la aceeași dată - 5 decembrie 2003; în conținutul aceleiași adrese s-a menționat că EM a obținut autorizație pentru desființarea locuinței pe baza acceptului scris al martorului, iar din situația reconstrucției locuinței soților (filele 2-26 din.II al dosarului 231/P/2006) rezultă că lucrările de reconstrucție au început în anul 2002.
Față de aceste constatări în fapt se reține că inculpata a indicat, în declarația de avere din 4 mai 2005, o casă de locuit în suprafață de 260 mp dobândită prin contract de schimb și reconstrucție, declarație care nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații incriminată de art.36 din legea 115/1996 pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, prin indicarea, în declarația de avere a unui imobil compus din construcție - casă de locuit - în suprafață de 260 mp, s- declarat implicit și terenul pe care, în mod, era edificată construcția, iar prin indicarea expresă a modalității de dobândire, a dat publicității informațiile necesare pentru ca orice persoană interesată să sesizeze comisia, abilitată în condițiile art.8 și 9 din legea 115/1996, pentru inițierea controlului asupra condițiilor concrete de încheiere și executare a contractului de schimb și reconstrucție.
Pe de altă parte, inculpata a declarat constant, atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată, împrejurarea că la completarea declarației de avere a folosit informațiile furnizate de soțul său - - referitoare la imobilele ce au format obiectul schimbului și în locul cărora a fost aprobată reconstrucția, având astfel reprezentarea că terenul indicat în declarația de avere, teren aferent reconstrucției, corespunde terenului deținut în proprietate în comuna, cât timp și acest teren era afectat de construcții ( casă de locuit și anexe) care au fost preluate și demolate de către în anul 2003, cele două terenuri neputând fi individualitate distinct în raport de construcțiile edificate asupra lor.
În acest sens se reține conținutul contractului încheiat între G în calitate de vânzător și în calitate de cumpărătoare, în cadrul căruia nu se individualizează terenul față de construcții, ci se menționează "imobil compus din 1035 mp teren, curți, construcții", fiind astfel veridică apărarea inculpatei conform căreia avut reprezentarea dobândirii în proprietate a unui imobil "construit și neconstruit", în suprafață de 360 mp în luna ianuarie 2004.
Față de aceste constatări, se reține că declarația de avere, având conținutul analizat anterior, nu constituie infracțiunea de fals în declarații incriminată în art.36 din legea 115/1996, deoarece nu este de natură să genereze consecința prevăzută de lege, respectiv împiedicarea controlului asupra averii prin omisiunea declarării unor bunuri de valoare însemnată, a căror proveniență nu se poate justifica prin veniturile obținute de magistrat.
Totodată se reține că pentru întregirea conținutului constitutiv al infracțiunii de fals în declarații este necesar să se dovedească, în mod cert, existența intenției calificată prin scop, respectiv împrejurarea că inculpata, în momentul completării declarației de avere a avut reprezentarea asupra consecinței prevăzute de lege - împiedicarea efectuării controlului averii - și a urmărit producerea acestui rezultat, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Astfel, chiar în actul de sesizare a instanței (fila 20 din rechizitoriu paragraf 1) s-a menționat că inculpata s-a aflat în eroare privitor la omisiunea declarării întregii suprafețe a imobilului ce i se reconstruia, deoarece probatoriul administrat nu a evidențiat suficiente elemente care să ateste împrejurarea cunoașterii situației reale, raționament care trebuie aplicat și în privința infracțiunii analizate.
Concluzionând asupra considerentelor dezvoltate anterior se reține că în cazul infracțiunii de fals în declarații prev.de art.36 din legea 115/1996 rap.la art.292 p, sunt incidente dispoz.art.10 lit.d p, respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, urmând să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a
C.P.P.În privința infracțiunii prev.de art.17 lit.c din legea 78/2000 rap.la art.12 lit.a din aceeași lege, se constată că legiuitorul a incriminat fapta de fals în declarații, drept infracțiune în legătură cu infracțiunile de corupție, numai dacă există situația premisă a săvârșirii falsului drept infracțiune mijloc, în vederea ascunderii, comiterii unei infracțiuni asimilată infracțiunii de corupție prev.de art.12 lit.
Ori, cât timp în cauză nu există proba certă asupra săvârșirii cu vinovăție de către - soțul inculpatei - a infracțiunii prev.de art.12 lit.a din legea 78/2000, în prezent față de acesta nefiind pronunțată o soluție de condamnare, ci fiind doar trimis în judecată, existând indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că a săvârșit această infracțiune, situația premisă nu este dovedită în speță.
Mai mult, în raport de considerentele prezentate la analizarea în principiu a conținutului infrac.prev.deart.17 lit.c din legea 78/2000, se reține că inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.12 lit.a în calitate de coautor, instigator sau complice și nici pentru încălcarea obligației prev.de art.23 din aceeași lege, inaplicabil de altfel în speță, cât timp în rechizitoriu s-a reținut că inculpata a luat cunoștință despre faptele lui, în virtutea calității sale de soț, în cadrul relațiilor de familie, iar nu în calitatea profesională de magistrat, situație în care nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prev.de art.17 lit.
De altfel, în opinia legiuitorului român calitatea de soț sau de rudă apropiată operează drept o cauză specială de nepedepsire în cazul infracțiunii de nedenunțare a unei infracțiuni, astfel cum este reglementat în art.262 alin.1 și 2
Totodată se reține că pentru consumarea infrac.prev.de art.17 lit.c din legea 78/2000 este necesar să se dovedească atât săvârșirea cu vinovăție a infracțiunii de fals în declarații, cât și scopul comiterii acesteia constând în ascunderea săvârșirii infracțiunii prev.de art.12 lit.a; pentru considerentele analizate în prima parte a sentinței, referitoare la infracțiunea de fals în declarații, se constată că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.17 lit.c urmând ca în temeiul art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit. p, să se dispună achitarea inculpatei și pentru această faptă.
În cursul procesului penal inculpata a beneficiat de asistență juridică prin apărător ales, iar în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat la cele două faze procesuale, vor fi aplicate dispozițiile art.192 alin.3 p, urmând să fie suportate din fondurile Ministerului d e Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.11 pct.2 lit.a C.P.P. rap.la art.10 lit.d p;
Achită pe inculpata - fiica lui și, născută la 14.06.1955 în municipiul C județul D, domiciliată în municipiul Tg.J, str.-.-, bloc 6,.4,.19, județul G, CNP - pentru infracțiunea de fals în declarații săvârșit în scopul ascunderii unei fapte de corupție prev.de art.17 lit.c din legea 78/2000, rap.la art.292 p și pentru infracțiunea de fals în declarații prev.de art.36 din legea 115/1996 rap.la art.292
Cheltuielile judiciare în sumă de 1000 lei rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2008.
Președinte
- - -
Grefier
- -
S/05.02.2008
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe
