Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 6
Ședința publică din data de 29.01.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI și inculpatul, domiciliat în Pitești, str. -,.48,.B,.9, județul A și cu domiciliul ales la din B, sector 1,-,.2, parter, împotriva sentinței penale nr. 157 din data de 12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 254 al.1, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 al.2, art. 33 lit.a și art. 75 lit.a, art. 289 cu referire la art. 17 lit. din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 451 al.2, art. 33 lit.a și art. 75 lit.a și infracțiunea prev.de art. 291 cu referire la art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 al.2, art. 33 lit.a și art. 75 lit.a
În baza art. 71 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b și c, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 254 al.1, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a și b pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 21.01.2009, iar apoi la data de 29.01.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 157 din data de 12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr-, inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 21.03.1955, în com., județul A, de profesie medic militar, în prezent pensionar militar, căsătorit, are 6 copii, din care 4 minori, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Pitești, str. -,.48,.B,.9 și cu domiciliul ales la - B,-,.2, parter, sector 1, a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită, prev.de art. 254 alin.1, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 al.2 și art. 75 lit.a; la 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual, prev.de art. 289, cu referire la art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 al.2 și art. 75 lit.a și respectiv, la 1 an închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291, cu referire la art. 17 lit. din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 al.2 și art. 75 lit.a
Conform art. 34 lit.b, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 pis -a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b și c, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 254 al.1, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a și b, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Prin aceeași sentință penală au mai fost condamnați pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de luarea de mită, prev.de art. 26, rap.la art. 254 al.1, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 75 lit.a, la pedepsele de câte 3 ani închisoare, inculpații:, fiul lui și, ns.la 23.02.1956, în com., județul D, cu același domiciliu, sat, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale și, fiul lui și, ns.la 10.11.1947, în com., județul D, cu același domiciliu, sat, pensionar, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale.
În baza art. 81, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați pe un termen de încercare de câte 5 ani, stabilit conform disp.art.82 și conform art. 359 pr.penală, li s-a atras atenția acestora asupra consecințelor prev.de art. 83
În baza art. 71 li s-a aplicat celor doi inculpați pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a și b
În baza art. 71 alin.5, pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii aplicate celor doi inculpați, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.
În temeiul disp.art. 14 al.3 lit.a și art. 348 pr.penală, instanța a dispus desființarea înscrisurilor falsificate ( hotărârile de clasare falsificate și înscrisurile cu diagnosticele false ).
În baza art. 254 al.3, rap.la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de bani și a contravalorii bunurilor primite, respectiv 6.645 lei de către inculpatul; 4.380 lei de către inculpatul și 1.760 lei de la inculpatul.
În fine, inculpații au fost obligați fiecare la câte 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în aceste sume fiind incluse și onorariile avocaților desemnați din oficiu, pentru inculpații și, avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța o atare sentință instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul, în calitate de colonel doctor militar a îndeplinit funcția de Secție și de la Spitalul Militar d e Urgență " Dr. " Pitești, începând cu anul 1995 și respectiv 2000.
În conformitate cu " Normele Tehnice Medicale privind Expertiza Medico -Militară a Ministerului Apărării Naționale" aprobate prin Ordinul General al Ministerului Apărării Naționale nr. 25 din 27.10.1993, a făcut parte din Comisia de Expertiză Medico - Militară de pe lângă Spitalul Militar, inițial ca membru și ulterior ca președinte.
În perioada 1996 - 2003 profitând de atribuțiile conferite de aceste funcții, a pretins și primit direct sau prin intermediari, sume de bani și alte foloase materiale, de la diferite persoane, pentru stabilirea unor diagnostice de specialitate psihiatrică, unele fictive, care să se încadreze în " medical pentru stabilirea aptitudinii față de îndeplinirea serviciului militar obligatoriu" și să conducă la clasarea lor ca inapți pentru serviciul militar.
S-a constatat că, în activitatea sa infracțională inculpatul, a implicat-o și pe, psiholog în cadrul secției al cărei șef era și la care solicitanții, tineri recruți sau intermediarii acestora erau trimiși pentru stabilirea coeficientului de inteligență, necesar la precizarea diagnosticului "intelect liminar" consemnat în majoritatea cazurilor, în cadrul cabinetului psihologic.
În urma efectuării actelor de urmărire penală, pornind de la denunțurile și declarațiile persoanelor beneficiare, au fost identificați 60 tineri recruți din com., sat, județul D, care în majoritatea lor ( 56 ) prin intermediul inculpatului ( 28) și a inculpatului (17) au dat diverse sume de bani inculpaților și, pentru obținerea documentelor necesare exonerării acestora de obligația satisfacerii serviciului militar.
S-a mai reținut că alți tineri l-au abordat direct pe.Dr. și au obținut același rezultat, dar cu o sumă mai redusă, decurgând din renunțarea la intermediar.
S-a stabilit în urma supraexpertizării medico-militare a 51 tineri din com., sat, județul D, clasarea acestora de către Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară ca: "amânat medical" ( un tânăr pe nume ); "inapt cu revizuire după 1 an" ( 3 tineri, respectiv:, și ); "inapt cu revizuire după 3 ani (un tânăr pe nume ); "inapt pentru serviciul militar în timp de, necombatant la război" ( 30 tineri); "inapt cu scoatere din evidență" ( doi tineri - și ) și " combatant"( 14 tineri).
Pe baza probelor administrate s-a stabilit că pentru obținerea livretului militar în condițiile arătate mai sus, următorii tineri recruți au dat intermediarului - inculpat, următoarele sume de bani: 1.500.000 lei, care a fost clasat "inapt pentru serviciul militar în timp de "; - 3.000.000 lei fiind clasat "inapt serviciu militar în timp de, necombatant la război"; - 2.500.000 lei clasat ca "inapt serviciu militar" diagnosticat alături de tinerii de mai sus cu "intelect liminar";, care a dat 3.000.000 lei și clasat ca "inapt serviciu militar în timp de, necombatant la război" cu diagnosticul stabilit de "intelect liminar"; - 1.000.000 lei, clasat "inapt serviciu militar" cu același diagnostic; - 3.000.000 lei fiind clasat "inapt serviciu militar în timp de " diagnosticat cu " intelect liminar"; care a dat suma de 2.500.000 lei, fiind clasat ca "inapt serviciu militar"; care a dat pentru fiul său suma de 2.500.000 lei; - 3.000.000 lei; - 2.500.000 lei; - 2.500.000 lei, toți diagnosticați cu diagnosticul "intelect liminar" și ca atare "inapți serviciu militar în timp de, apți necombatanți la război"; - 2.500.000 lei, fiind diagnosticat cu diagnosticul "tulburări de comportament pe fond de intelect liminar și clasat inapt serviciu militar; - 3.000.000 lei; - 2.000.000 lei; - 2.000.000 lei; - 2.500.000 lei; - 1.000.000 lei; - 2.500.000 lei; - 2.500.000 lei; - 2.500.000 lei; - 2.500.000 lei; - 2.500.000 lei; - 2.000.000 lei; - 2.500.000 lei; - 3.000.000 lei; G - 2.500.000 lei; ( intermediar ) care a dat pentru fiul său - 2.000.000 lei și - 2.000.000 lei - tineri care de asemenea au fost clasați ca "inapți serviciu militar în timp de, necombatanți la război" fiind diagnosticați cu diagnosticul "intelect liminar" potrivit foilor de observații clinice.
Aceste aspecte au reieșit chiar de la inculpatul, care a susținut că la cunoscut pe.Dr., în cursul anului 1996 când l-a însoțit pe fiul său și a fost trimis la Spitalul Militar d e Urgență "Dr. " pentru clarificarea situației medico militare.
Atunci au convenit cei doi inculpați ca să aducă și alți tineri în vederea clasării ca inapți pentru serviciul militar, contra unor sume de bani și chiar după ce fiul său a primit livretul militar, în condițiile arătate, s-a prin sat că, la el a apelat și alți tineri așa cum au fot enunțați mai înainte.
Față de inculpatul, s-a stabilit că acesta a intermediat clasarea următorilor tineri recruți:, și, care pentru a fi clasați ca inapți serviciu militar au oferit intermediarului diverse sume de bani cuprinse între 2.000.000 și 4.000.000 lei.
Instanța de fond pe baza cercetărilor efectuate de organul de urmărire penală, a reținut și oat reia categorie de tineri recruți, cei mai mulți din com. sat, județul D, dar și din alte localități care nu au apelat la intermediari și s-au prezentat direct la.Dr. unde, contra unor sume de bani sau alte bunuri și-au rezolvat favorabil situația medico - militară.
tineri sunt:, Gh., care au fost clasați ca "inapți serviciu militar" contra unor sume de bani, în cuantumuri cuprinse între 300.000 lei și 1.000.000 lei, sume oferite inculpatului.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților și din declarațiile celor doi intermediari, respectiv inculpații și, care au afirmat că au dat diverse sume de bani și unor membrii ai comisiilor de recrutare - încorporare, constituite la nivelul Centrului Militar Dâmbovița, pentru obținerea trimiterilor la Spitalul Militar d e Urgență "Dr. " Pitești, nominalizându-i pe plt. adj. G și civ. G, aceștia negând acuzațiile aduse.
G cu ocazia audierii a arătat că îi cunoaște pe inculpații și, pentru că frecvent însoțeau grupurile de recruți din com., însă, niciodată nu a primit de la acești vreo sumă de bani.
Prima instanță a reținut situația de fapt și vinovăția inculpaților, pe baza denunțurilor tinerilor recruți, declarații de martori, procesele verbale de recunoaștere, acte medico-legale, actele medico-militare și coroborate cu declarațiile inculpaților, dispunând condamnarea inculpaților așa cum s-a arătat la începutul expunerii considerentelor acestei decizii.
Împotriva sentinței, au declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul.
În motivele de apel depuse în scris la dosar și susținute oral de reprezentantul - Serviciul Teritorial Ploiești, se arată că, sentința primei instanțe este nelegală pentru următoarele considerente:
1. Instanța de fond nu a dispus aplicarea pedepsei complementare prev.de art. 64 alin.1 lit.c, inculpatului ( dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitatea de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită), deși, această pedeapsă este necesară.
Se precizează că potrivit art. 65, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
De asemenea, același text de lege în alin.2 prevede că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
În condițiile în care inculpatul, în calitate de medic a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare pentru infracțiunea de luare de mită, faptă comisă, în timp ce deținea funcțiile de al Secției și comandant al Spitalului Militar d e Urgență "Dr. " Pitești, precum și de Președinte al Comisiei de Expertiză Medico - Militară, de pe lângă acest spital militar, instanța de fond trebuia să-i aplice acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev.de art. 64 lit.c, cu referire la funcțiile menționate, deoarece a fost luată pentru îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu legate de aceste funcții.
2. Un alt motiv de apel invocat este acela că, instanța de fond în mod greșit a dispus aplicarea față de inculpatul, a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în raport de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Aceasta deoarece, în caz de condamnare pentru un concurs de infracțiuni, aplicarea pedepsei complementare a unor drepturi se face atunci când este cazul, pentru fiecare infracțiune concurentă în parte, urmând a însoți fiecare pedeapsă principală stabilită.
Ca atare, este greșit procedeul de a se alătura pedeapsa complemetară a interzicerii unor drepturi numai pedepsei rezultante, la care s-a ajuns prin contopirea pedepselor așa cum a procedat prima instanță.
3. C de al treilea motiv de apel se referă la faptul că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 1760 lei de la inculpatul, deoarece suma totală de bani obținută de acest inculpat prin activitatea infracțională desfășurată a fost de 28.400 lei.
Se solicită astfel, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe sub aspectul motivelor invocate mai înainte și pronunțarea unei hotărâri legale.
La rândul său, inculpatul apelant, susține că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru motivele de apel depuse în scris la dosar și susținute oral de către apărătorul ales, sintetizate, fiind următoarele:
1. Cazul de desființare prev.de art. 379 pct.2 lit.b pr.penală, constând în nulitatea absolută a cercetării judecătorești, efectuate de cele două instanțe.
La instanța de fond s-a invocat excepția neregularității rechizitoriului, între altele și pentru aceea că "urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, respectiv subcomisarul, din cadrul D, care după ce a încheiat actul de sesizare din oficiu a procedat la identificarea autorilor, audierea acestora și dictarea autodenunțurilor cu scopul de a-i favoriza pe aceștia".
În opinia sa, apelantul, susține că, în mod greșit instanța a respins excepția fără o motivare corespunzătoare, făcând aplicarea art. 322 pr.penală, dând citire rechizitoriului și a pășit la cercetarea judecătorească, respectiv la audierea inculpaților.
Mai departe rezultă că, Tribunalul Militar Teritorial B, a efectuat cercetarea judecătorească până la termenul din 26.06.2006 în baza unei dispoziții neconstituționale, după care s-a declinat competența soluționării cauzei la instanța civilă, respectiv Tribunalul Dâmbovița, unde s-a constatat că actele efectuate de organul judiciar anterior apar ca legale și pot fi menținute de instanța în favoarea căreia s-a declinat soluționarea cauzei.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea apelului, desființarea încheierilor la care s-a făcut referire în cuprinsul motivelor scrise de apel, precum și a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
2. Un alt motiv de apel invocat de inculpat se referă la faptul că nu s-a dispus citarea ca părți vătămate a persoanelor care ar fi remis bani inculpaților, acestea fiind menționate ca martori.
Aceasta deoarece la încadrarea juridică a faptei stabilită de către procuror au fost reținute disp.art. 6 din Legea nr. 78/2000 așa încât trebuia să se facă aplicarea și a celorlalte dispoziții cu precădere a disp.art. 19 din aceeași lege, care prevăd că "în cazul săvârșirii infracțiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor, ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani".
Pentru acest motiv s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița, pentru a fi citate și părțile vătămate.
3. S-a invocat greșita condamnare a inculpatului, pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.
Sub acest aspect s-a arătat că, au fost reținute ca mijloace de probă care au stat la baza stabilirii adevărului denunțurile persoanelor care au oferit bani inculpatului pentru rezolvarea situației militare prin emiterea actelor medicale care au stat la baza clasării ca inapte serviciului militar a acestora.
Declarațiile acestor persoane care au fost apreciate probe, au fost efectuate de către procuror în faza actelor premergătoare, nefiind consemnate într-un proces verbal conform art. 224 al.3 pr.penală și ca atare, nu pot fi considerate mijloace de probă, deoarece potrivit art. 65 alin.1 pr.penală, probele pot fi administrate doar în cadrul procesului penal, respectiv, după începerea urmăririi penale.
Nelegalitatea probelor din dosarul de urmărire penală, constă și în aceea că procurorul i-a audiat pe denunțători în calitate de martori, deși aceștia erau făptuitori pentru infracțiunea de dare de mită.
Neînceperea urmăririi penale față de acești denunțători, rezultă din împrejurarea că denunțurile nu au fost făcute în condițiile art. 255 al.3, respectiv înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această infracțiune.
Se apreciază că nelegalitatea actului de urmărire penală constă și în aceea că inculpații și nu au fost asistați de apărători la urmărirea penală, în condițiile în care asistența este obligatorie.
Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât gradul de pregătire școlară al acestora impunea prezența unui apărător din oficiu.
În esență, se susține că inculpatul, nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, faptele respective neîntrunind elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, reținute de către instanța de fond.
Mai mult la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, nu trebuia reținută circumstanța agravantă prev.de art. 75 lit.a, deoarece situația de fapt stabilită de procuror și ulterior de către instanța de judecată, duce la concluzia unei greșite rețineri a încadrării juridice sub acest aspect.
Față de toate acestea se solicită, admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului, pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 378 pr.penală și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd disp.art. 371 al.2 pr.penală, constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de către inculpatul, sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai înainte, în sensul că în perioada 1996 - 2003, inculpatul, în calitate de Secție și al Spitalului Militar d e Urgență "Dr. " Pitești, profitând de atribuțiile conferite de aceste funcții a pretins și primit direct sau prin intermediari, sume de bani și alte foloase materiale în valoare totală de 66.950.000 lei ROL, pentru stabilirea unor diagnostice psihiatrice, unele fictive, în vederea clasării solicitanților, ca inapți pentru serviciul militar.
Situația de fapt, corespunde probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor este legală.
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.
Critica invocată în sensul că instanța de fond nu a dispus aplicarea pedepsei complementare prev.de art. 64 alin.1 lit.c, inculpatului, este întemeiată.
Potrivit art. 65, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
În alin.2 al aceluiași text de lege se prevede că, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Instanța de fond - respectiv Tribunalul Dâmbovița, a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa principală a închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev.de art. 254 al.1, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 al.2 și art. 75 lit.a, situație în care aplicarea disp.art. 64 alin.1 lit.c, respectiv interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii era obligatorie.
Aceasta deoarece, inculpatul, medic, în timp ce deținea funcțiile de al Secției și al Spitalului Militar d e Urgență "Dr. " Pitești, precum și de Președinte al Comisiei de Expertiză Medico Militară, de pe lângă acest spital militar, a pretins și primit sume de bani și alte foloase materiale pentru a stabili diagnostice psihiatrice, unele fictive, în vederea clasării solicitanților "inapți pentru serviciul militar".
Cea de a doua critică ce se referă la greșita aplicare de către instanța de fond față de inculpatul, a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în raport de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, este întemeiată.
Din punct de vedere tehnic, în caz de condamnare pentru un concurs de infracțiuni, aplicarea pedepsei complementare a unor drepturi se face, când este cazul, pentru fiecare infracțiune concurentă în parte, urmând a însoți fiecare pedeapsă principală stabilită.
Ca atare, este greșit procedeul aplicat de către instanța de fond de a alătura pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi numai pedepsei rezultante la care s-a ajuns, prin contopirea pedepselor conform art. 33 lit.a și art. 34 lit.b
În fine, și cea de a treia critică invocată de parchet cu privire la cuantumul greșit al confiscării sumei de la inculpatul, în temeiul disp. art. 254 al.3, rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, este întemeiat.
Din cuprinsul probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, rezultă că inculpatul a primit de la recruți suma totală de 4.300 lei, din care a dat.Dr. suma de 1340 lei.
Având în vedere și faptul că, inculpatul i-a dat din sumele de bani primite și salariatului civil suma de 120 lei se constată că suma totală de bani obținută pentru sine prin săvârșirea infracțiunii a fost de 2840 lei și nu 1760 lei cum greșit a reținut instanța de fond.
În raport de cele arătate mai înainte, Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, este fondat, urmând a fi admis conform art. 379 pct.2 lit.a pr.penală și pe cale de consecință se va desființa în parte, iar după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare stabilită față de inculpatul, se va dispune aplicarea și a pedepsei complementare prev. de art. 64 alin.1 lit.c, pentru infracțiunea de luare de mită; iar după recontopirea pedepselor, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a,b și c, va fi alăturată pedepsei principale rezultante conform art. 33 lit. a și 34 lit.b
În fine, se va dispune confiscarea sumei de 2840 lei de la inculpatul, în loc de 1760 lei cum greșit a dispus instanța de fond.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul;
Criticile formulate de apelantul - inculpat, sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la susținerea acestuia potrivit căreia urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, respectiv subcomisarul, din cadrul D, care a procedat la identificarea martorilor, audierea acestora și dictarea autodenunțurilor cu scopul de a-i favoriza pe aceștia, se constată că instanța de fond, a procedat corect atunci când a reținut, că raportat la actele și lucrările dosarului, în cauză este vorba de acte procesuale efectuate conform dispozițiile arătate în Titlul I - Cap.1 și 2 pr.penală.
Organul de urmărire penală din cadrul D, verificându-și competența în conformitate cu disp. art. 210 pr.penală, a constatat că nu este competent a efectua cercetarea și ca atare, a procedat la declinarea cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție.
Pe de altă parte, nulitatea absolută nu poate fi înlăturată în nici un mod, deoarece obligația verificării competenței de către un organ de urmărire penală este permanentă, în tot cursul urmăririi penale, iar trimiterea cauzei la organul competent putând avea loc și la terminarea urmăririi penale așa cum prevăd disp.art. 268 pr.penală și de aceea în conformitate cu disp. art. 42 al.2 pr.penală rap.la art. 45 pr.penală pot fi menținute măsurile și actele efectuate de organul care s-a desesizat.
Tribunalul Dâmbovița ca instanță de fond, în mod corect a respins excepția nulității actelor de urmărire penală efectuate de Secția Militară a și a actelor efectuate de Tribunalul Militar Teritorial B.
Inculpatul, prin apărător a invocat sub acest aspect decizia nr. 610 din 20.06.2007 a Curții Constituționale, care a constatat neconstituționalitatea disp. art. III alin. 2 și 3 din Legea nr. 356/2006, dar această decizie își produce efectele doar pentru viitor așa cum prevede art. 147 alin.4 din Constituție, neputând retroactiva.
De aceea, la data efectuării urmăririi penale și întocmirii rechizitoriului de către - Secția Militară și a efectuării cercetării judecătorești de către Tribunalul Militar Teritorial B, au fost respectate normele procedurale în vigoare, respectiv legea penală mai favorabilă, aceasta operând numai în ceea ce privește dreptul penal substanțial nu și normele de drept procedural.
Referitor la hotărârea din 21.09.2006, în cauza Maszini vs. România invocată de către inculpat, aceasta nu este aplicabilă în cauza de față, deoarece nu are ca obiect activitatea desfășurată în cadrul urmăririi penale ci, o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a unui civil de o instanță militară, iar în această cauză respectiva hotărâre a fost invocată înainte de finalizarea cercetării judecătorești.
În ceea ce privește susținerea inculpatului, că în mod greșit denunțătorii nu au fost citați în calitate de părți vătămate, aceasta nu poate fi primită întrucât persoanele în cauză nu au solicitat restituirea sumelor de bani date cu titlu de mită și ca atare potrivit art. 82 pr.penală pot fi ascultate și ca martori.
Inculpatul a mai susținut că denunțurile nu constituie mijloace de probă, critică ce de asemenea nu poate fi primită deoarece persoanele care au formulat denunțurile respective, ulterior au dat declarații atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești, așa încât aceste declarații se coroborează cu denunțurile și prezintă valoare probantă.
Referitor la activitățile desfășurate în cadrul actelor premergătoare, Curtea constată că, activitățile respective, constând în declarații de martori, prezentări spre recunoaștere după fotografie, constituie acte procedurale deoarece concluziile rezultate în urma efectuării acestora se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, aspect reținut și de instanța de fond cu ocazia cercetării judecătorești.
Susținerea inculpatului că audierea denunțătorilor în calitate de martori, deși aceștia în opinia sa erau făptuitori pentru infracțiunea de dare de mită, nu constituie motiv de nelegalitate întrucât față de denunțători operează cauza de nepedepsire prev.de art. 254 al.3, întrucât aceștia au denunțat faptele înainte de sesizarea organului de poliție.
Oricum, pentru aceste persoane procurorul putea dispune neînceperea urmăririi penale.
Pentru acest motiv, denunțătorii au fost audiați în calitate de martori atât la urmărirea penală cât și în instanță, practică stabilită și de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 249 din 13.01.2005, întrucât față de persoanele care inițial au avut calitatea de învinuiți, în cauza respectivă s-a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală și au dobândit calitatea de martori.
Privitor la solicitarea apelantului - inculpat care a susținut nelegalitatea dispozițiilor de neîncepere a urmăririi penale, din conținutul rechizitoriului, această nelegalitate invocată nu poate fi constatată decât în cadrul procedurilor reglementate de art. 278 și art. 278/1 pr.penală, întrucât instanța nu poate hotărî asupra legalității acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale, întrucât potrivit art. 317 pr.penală judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare.
Apelantul - inculpat a mai susținut că în cursul urmăririi penale, și, nu au fost asistați de apărători în conformitate cu disp. art. 2 alin. ultim din Legea nr. 83/21.07.1992.
Această critică este neîntemeiată deoarece respectiva lege a fost abrogată prin art. 33 din Legea nr. 78/2000 conform căreia orice prevedere contrară prezentei legi se abrogă.
Mai mult, potrivit art. 31 prevederile acestui act normativ se completează în ceea ce privește urmărirea și judecata cu dispozițiile Codului d e Procedură Penală.
În cuprinsul motivelor de apel apelantul - inculpat a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond și pentru considerentul că, în cauză nu au fost audiați toți martorii din acte.
Se poate observa că, instanța de fond a constatat că din anumite motive obiective unii martori nu au putut fi audiați, așa încât în mod corect a dispus aplicarea disp.art. 327 al.3 pr.penală.
Critica invocată de apelant în sensul că acesta a fost condamnat pe nedrept deoarece nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată iar pe de altă parte faptele respective nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, este de asemenea neîntemeiată.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanelor care nu au apelat la intermediari ci s-au prezentat direct în biroul Dr., unde contra unor sume de bani sau alte bunuri și-au rezolvat favorabil situația medico-militară, se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu celelalte probe administrate, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului, așa încât în mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea acestuia, iar încadrarea juridică a faptelor este legală.
Curtea constată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și al modalității de executare.
Potrivit art. 72, în procesul de individualizare juridică al pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, în opinia Curții pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare care să fie executată într-un loc de deținere apare ca o măsură excesivă.
Fără a fi ignorat pericolul social al faptelor reținute față de acesta, trebuie luate în seamă elementele ce caracterizează persoana inculpatului în sensul că, în prezent este pensionar, este căsătorit, are 6 copii din care 4 minori și este infractor primar, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că în prezent serviciul militar obligatoriu nu se mai execută, așa încât nu mai există posibilitatea pentru inculpat de a comite fapte de genul celor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, precum și de perioada îndelungată care a trecut de la săvârșirea acestora.
De aceea, nu se justifică executarea pedepsei în regim de detenție așa cum a dispus prima instanță, întrucât scopul preventiv al pedepsei prev.de art. 52, poate fi atins și fără executarea acesteia, motiv pentru care urmează a se pronunța o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, conform art. 86/3 al.2
Pe cale de consecință, conform art. 379 pct.2 lit.a pr.penală prin admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul, se va desființa în parte sentința primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, se va proceda potrivit art. 345 și urm. pr.penală, în sensul că:
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b și c, aplicate inculpatului, în pedepsele componente de 4 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și respectiv un an închisoare.
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 254 al.1 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 al.2 și art. 75 lit.a, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b și c
Conform art. 33 lit.a, art. 34 lit.b și art. 35 alin.1, se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b și c
Urmează a i se aplica inculpatului pedepsele accesorii prev.de art. 71 și 64 lit.a teza a-II-a și b
În baza art. 86/1 al.2, se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, prev.de art. 86/2
Conform art. 86/3, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere și anume: să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecție al Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă dacă inculpatul se va reintegra în muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art. 359 pr.penală, i se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, în baza art. 71 al.5, se va dispune suspendarea și a executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Totodată se va dispune confiscarea de la inculpatul, a sumei de 2840 lei (RON) și nu 1760 lei (RON) cum greșit a dispus instanța de fond.
Deoarece nici la examinarea din oficiu, a sentinței efectuată conform art. 371 al.2 pr.penală, nu s-a mai constatat și alte nelegalități, urmează ca celelalte dispozițiuni să fie menținute.
Urmează totodată a se dispune plata sumei de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de către inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 21.03.1955, în mun., de profesie medic militar, în prezent pensionar militar, căsătorit, are 6 copii, din care 4 minori, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Pitești, str. -,.48,.B,.9 și cu domiciliul ales la - B,-,.2, parter, sector 1 B, împotriva sentinței penale nr. 157 din data de 12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și în consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a, b și c, în pedepsele componente de 4 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și un an închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin.1 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 75 lit.a, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a, b și
Conform art. 33 lit.a, art. 34 lit.b și art. 35 alin.1 aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de, 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b și c
Aplică art. 71 și art. 64 lit.a teza a-II-a și b
În baza art. 86/1 alin.2, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, prev.de art. 86/2
Conform art. 86/3, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, dacă se va reintegra în câmpul muncii;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Conform art. 359 pr.penală, îi atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86/4, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin.5 se dispune suspendarea și a executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Confiscă de la inculpatul suma de 2840 lei și nu 1760 lei cum greșit a dispus instanța de fond.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Dispune plata sumei de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2009.
Președinte, Judecător,
Fiind în concediu de odihnă,
prezenta decizie se semnează de
președintele completului,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./19.02.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru
