Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 5/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 5
Ședința publică din data de 29.01.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ion Stelian
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 14.12.1982, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 192 din data de 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit.i S-a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.și ped.de art. 20 rap.la art. 174-175 lit.i în cea prev. și ped. de art. 182
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, intimatul - parte vătămată, personal, lipsă fiind intimați - părți civile Spitalul Județean B și Spitalul Clinic de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelantul - inculpat, având cuvântul personal, arată că este de acord să fie audiat în fața instanței de apel.
S-a audiat inculpatul, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
-2-
Avocat, având cuvântul pentru inculpat arată că instanța de fond nu a avut în vedere circumstanțele atenuante ale acestuia, din probele administrate în cauză nu rezultă intenția de a ucide, era prieten cu partea vătămată, a fost provocat de acesta și nu a vrut altceva decât să-l sperie.
Mai arată că inculpatul era în stare de ebrietate, este la prima abatere, este de acord să despăgubească partea vătămată, regretă fapta comisă și apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare.
Solicită instanței admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, având în vedere că lipsește intenția de a ucide, urmând a se avea totodată în vedere și circumstanțele reale dar și cele personale ale inculpatului.
Intimatul - parte vătămată, având cuvântul personal, arată că faptele nu s-au petrecut așa cum a declarat inculpatul, s-au împins reciproc, nu l-a lovit cu pumnul pe acesta așa cum se declară de către apelant și consideră că nu poate fi vorba de comiterea infracțiunii de vătămare corporală întrucât i s-a pus viața în pericol.
Mai arată că ei se cunoșteau din cartier, sunt vecini de bloc și solicită instanței menținerea pedepsei aplicate acestuia de instanța de fond și a cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că susținerile inculpatului sunt în contradicție cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică este corectă, partea vătămată a fost înjunghiată iar inculpatul a acționat cu intenție.
Consideră că nu pot fi reținute disp.art. 73 lit.b, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul este cel care provocat incidentul, iar infracțiunea de vătămare corporală se săvârșește cu praeterintenție.
Mai arată că de la incidentul care a avut loc între părți și până la momentul săvârșirii faptei a trecut o perioadă bună de timp, în care trecuse și starea de agitație dintre aceștia.
Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată și solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, urmând a se menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a fost doar vina sa și consideră pedeapsa aplicată ca fiind prea mare.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.192 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost condamnatul inculpatul fiul lui și, născut la data de 14 decembrie 1982 în municipiul B, cu același domiciliu, str.- -, bloc 17,.B, apart.91, județul B, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani
- 3 -
interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal (cu excepția dreptului de a alege) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 - 175 lit.i cod penal.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Conform art.350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive de la 14 iulie 2008 la zi.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate, constituită parte civilă suma de 29.000 lei cu titlu de daune materiale și 40.000 lei daune morale.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat la plata sumelor de 3.259,94 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență B și respectiv 411,12 lei cu același titlu către partea civilă Spitalul Județean de Urgență B, sume la care se adaugă dobânda calculată de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea debitelor.
În fine, inculpatul a mai fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariu pentru apărător și 2.000 lei cu același titlu către stat.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul în vârstă de 26 de ani, locuința în municipiul B și în relațiile obișnuite cu persoane de vârste apropiate a cunoscut și pe partea vătămată, în vârstă de 22 de ani, care locuiește împreună cu părinții săi, într-un apartament dintr-un bloc din același cartier situat în municipiul
S-a stabilit că întâlnirile acestora erau ocazionale și întâmplătoare, în principal la o sală de internări,la baruri sau întâlniri de grup lângă blocurile la care locuiau.
În seara zilei de 02 septembrie 2006, în jurul orei 23,00 inculpatul, zis "" care se afla în stare avansată de ebrietate, a ajuns în fața blocului 15, unde se aflau, G și și cu toate că nu era în relații deosebite cu vreuna din aceste persoane, a rămas la discuții în grup, în fața scărilor de intrare în bloc.
La scurt timp, a venit în același loc și partea vătămată, care s-a integrat în discuțiile persoanelor din grup, prin care și inculpatul.
- 4 -
Între timp, în același loc a apărut numitul -, care de asemenea locuiește în același bloc și a parcat autoturismul, după care s-a oprit în fața scării de acces în bloc, la discuții cu persoanele din grup.
Inculpatul a intrat în discuții cu acesta cerând să-l cinstească cu o bere.
Partea vătămată a apreciat ca nepotrivită atitudinea inculpatului față de - care era pe poziția de a accepta solicitarea și a intervenit în semn de protecție în favoarea acestuia, care era ținut de braț de inculpat.
Inculpatul a fost deranjat de intervenția părții vătămate care i-a reproșat acest fapt și a plecat în mod spontan în direcția blocului în care locuiește.
Ajuns la domiciliu, inculpatul a luat un cuțit de dimensiuni medii, în scop de agresiune și s-a întors în fața blocului nr.15 unde se afla partea vătămată, împreună cu și.
Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și de celelalte persoane, după care a scos cuțitul amenințător, care până la acel moment l-a avut ascuns la brâu.
Partea vătămată a realizat că este în pericol să fie lovită cu cuțitul și în această conjunctură s-a retras, intrând în holul blocului împreună cu, iar a fugit ocolind blocul.
Inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată și a încercat să intre în holul blocului, dar acesta împreună cu au încercat să țină ușa blocată, să nu poată intra. Inculpatul a lovit cu cuțitul geamul ușii pe care l-a spart, timp în care partea vătămată și martora au realizat că nu mai sunt în siguranță și s-au retras spre corpul B, prin luminatorul comun de la parter.
Partea vătămată, imediat ce as ieșit din bloc, în parcare a fost surprinsă de inculpatul care l-a lovit cu cuțitul în zona toracică.
Victima a continuat să se deplaseze spre blocul său și pe traseu s-a întâlnit cu martorii și, cărora le-a spus ce i s-a întâmplat, iar ei l-au ajutat să ajungă în fața blocului și i-au anunțat părinții despre situația respectivă.
Victima a fost transportată la Spitalul Județean B, fiind internată cu diagnosticul "Plagă înjunghiată toraco-abdominală dreapta, șoc hemoragic" fiind necesară intervenția chirurgicală de urgență.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată, a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător tăietor și au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, iar prin gravitatea lor, leziunile suferite i-au pus viața în primejdie.
S-a mai reținut că urmărirea penală nu a putut fi finalizată, deoarece după săvârșirea faptei inculpatul a dispărut de la domiciliu și s-a sustras de la urmărirea penală, a fost dat în urmărire după ce în prealabil Tribunalul Buzăua dispus arestarea preventivă a acestuia, iar la data de 14 iulie 2008 fost prins la Punctul de Frontieră, județul A, în momentul în care voia să treacă în Ungaria.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a susținut că aceasta este nelegală și netemeinică.
- 5 -
De susține că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor, lucru care nu corespunde realității, deoarece nu a avut intenția de a ucide și ca atare, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă.
O altă critică se referă la faptul că în mod nejustificat prima instanță nu a reținut că fapta a fost comisă în stare de provocare și ca atare, la încadrarea juridică a faptei trebuia să fie reținută circumstanța atenuantă a provocării prev.de art.73 lit.b Cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse minime având în vedere că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum s-a reținut în actul de acuzare în sensul că era prieten cu partea vătămată, la data comiterii faptei s-au împins reciproc și chiar a fost lovit cu pumnul de către aceasta.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd disp.art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de către inculpat este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a dat o justă interpretare probelor administrate în cauză, reținând o corectă situație de fapt, așa cum a fost arătată în mod detaliat mai înainte, în sensul că în ziua de 230 septembrie 2006 inculpatul în loc public a lovit cu cuțitul pe partea vătămată, producându-i grave leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie.
Probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală, planșele foto, procesele verbale de constatare încheiate de organele de poliție, procesele verbale de confruntare și cu declarațiile inculpatului, au dovedit fără echivoc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor și în mod legal prima instanță a dispus condamnarea acestuia.
Critica invocată de inculpat în sensul că fapta acestuia constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, este neîntemeiată.
Fapta inculpatului de a lovi cu cuțitul pe partea vătămată, într-un loc public, provocându-i grave leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal.
Inculpatul a folosit în agresiune un obiect de a ucide, a aplicat lovitura cu cuțitul într-o zonă vitală a corpului, iar intensitatea loviturii a fost mare, întrucât a produs o plagă penetrantă în zona abdominală, cu lezarea de organe interne.
Pe plan subiectiv, este de menționat faptul că inculpatul s-a înarmat cu un obiect de agresiune și chiar dacă nu ar fi avut intenția directă de a ucide, prin modalitatea de acțiune a avut reprezentarea gravității faptei sale, inclusiv posibilitatea uciderii părții vătămate, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința și acțiunea lui. victimei a fost salvată datorită asistenței medicale acordată de urgență.
- 6 -
Și critica referitoare la nereținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prev.de art.73 lit.b Cod penal, de către prima instanță este neîntemeiată.
Din modul în care a acționat inculpatul în sensul că la data comiterii faptei a părăsit pentru un moment grupul de tineri din fața blocului, a ajuns în apartament de unde a luat un cuțit după care a revenit în același loc, a urmărit victima și a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toracică, nu se poate susține că fapta respectivă a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări, sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei acestuia sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Ca atare, încadrarea juridică reținută de instanța de fond este legală.
Cu privire la pedeapsa principală de 8 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Prima instanță a dat o justă interpretare și aplicare a acestor dispozițiuni, ținând seama de gravitatea deosebită a faptei, modul și condițiile în care a fost săvârșită, precum și conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală cât și în instanță.
Astfel, în timpul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine de obstrucționare a activității de urmărire penală prin dispariția de la domiciliu și sustragere de la urmărirea penală, în condițiile în care realiza gravitatea faptei săvârșite și avea cunoștință că este urmărit de organele de poliție.
După ce a fost prins, nu a avut o atitudine total sinceră, încercând să inducă o stare de fapt și neplauzibilă, care să-i atenueze răspunderea penală în sensul că nu ar fi intențional să lovească cu cuțitul și că în cazul conflictului final, partea vătămată s-a manifestat agresiv și a intrat involuntar cu corpul în cuțit.
De fapt, aceeași atitudine a avut-o inculpatul și cu ocazia reaudierii sale de către instanța de apel.
Pentru aceste considerente, nu se poate reține față de inculpat circumstanțele atenuante personale prev.de art.74 Cod penal și reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege, așa cum s-a solicitat.
Pedeapsa astfel cum a fost stabilită, este o pedeapsă dreaptă și corespunde rolului preventiv educativ prev.de art.52 Cod penal.
Pe cale de consecință, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere, motiv pentru care apelul declarat de inculpatul se privește ca fiind nefondat și va fi respins conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Întrucât, inculpatul este arestat preventiv în cauza de față, urmează ca în baza art.383 alin.3 Cod procedură penală, combinat cu art.88 Cod penal, să se compute detenția acestuia de la 14 iulie 2008 la zi.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
- 7 -
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, născut la 14.12.1982, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 192 din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Menține starea de arest a inculpatului - apelant și deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 14.07.2008 la zi.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru apelantul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2009.
Președinte Judecător
Grefier
Red.VM
Tehnored.EV
4 ex./10.02.2009
dos.f- Tribunalul Buzău
a
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian
