Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 88/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 88/A/2009
Ședința publică din 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 58/06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.59/6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a dispus în baza art. 254 alin. 1.Cod Penal raportat la art. 7 din Legea 78/2000, condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la 27.08.1970 în Copșa-, jud. S, cetățean R, studii 12 clase, agent șef de poliție, cu CNP: -, domiciliat în Mediaș,-, jud. S, starea civilă căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c pe Cod Penal o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 254 alin. 1.Cod Penal raportat la art. 7 din Legea 78/2000, a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c pe Cod Penal o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35.Cod Penal a dispus contopirea pedepselor principale și complementare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c pe Cod Penal o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c
Cod PenalÎn baza art. 861, 862.Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 8 ani care constituie termen de încercare.
În baza art. 863al. 1.Cod Penal s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863al. 4.Cod Penal instanța a încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu supravegherea executării măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului.
În baza art. 864.Cod Penal a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Instanța a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, să se suspende și executarea pedepselor accesorii. Dispune suspendarea pedepsei complementare.
În baza art. 254 al. 3.Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totale de 175 lei.
În baza art. 191 al. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
1. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 2007 în jurul orei 15,30, martorul s-a deplasat cu microbuzul proprietatea lui, pe terenul viran al SA din Copșa-, județul S, de unde urma să încarce în autovehicul și să transporte, metale neferoase și mai multe persoane dintre cele care adunaseră fierul în saci.
După ce a început să încarce sacii, la fața locului au sosit și martorii G, agent de poliție și respectiv, polițist comunitar în Copșa-, iar ulterior la solicitarea acestora din urmă, și inculpatul G cu un autoturism al Poliției, care la acel moment se afla în patrulare, efectuând controlul pe linie de circulație.
În timp ce martorii G, au verificat și constatat că persoanele aflate la. nu au colectat metale interzise, inculpatul a luat legătura cu, în apropierea celor doi aflându-se și martorul. Inculpatul i-a solicitat martorului să îi prezinte actele personale și pe cele ale microbuzului, însă constatând că microbuzul nu este al martorului, că acesta nu deține documente pentru transport, i-a cerut să încarce toate metalele strânse și să se deplaseze la sediul Poliției Copșa-, întrucât îl va amenda, îi va reține toate actele și va confisca autovehiculul.
Față de situația creată, martorul l-a rugat pe inculpat să fie de acord să nu se deplaseze la poliție și să îl lase să plece, oferindu-i în schimb suma de 150 lei. Inculpatul s-a declarat de acord, dar a pretins să i se predea suma de 250 lei. Martorul a acceptat propunerea inculpatului, și a promis că va încerca să procure suma pretinsă, în aceeași zi, la ora când inculpatul urma să încheie serviciul.
În continuare, martorul a transportat fierul vechi la centrul de colectare aparținând lui, unde o parte din persoanele care au participat la strângere, l-au valorificat. Despre cele întâmplate, l-a anunțat și pe -proprietarul microbuzului, și pentru că nu a reușit să adune întreaga sumă pretinsă, cei doi martori s-au întâlnit cu inculpatul. În pofida discuțiilor purtate, inculpatul nu a fost de acord să primească o sumă mai de bani decât cea pe care a pretins-
Față de poziția inculpatului, martorul a apelat și la membri familiei sale, reușind astfel să strângă suma de 150 lei. L-a căutat prin localitate pe inculpat, și l-a rugat să fie de acord ca la mijlocul lunii ianuarie, după ce va primi salariul, să îi aducă și diferența de 100 lei. Deși nemulțumit de cerere, inculpatul a acceptat această primă tranșă, fiind de acord ca în luna ianuarie 2008 să primească diferența.
de atitudinea inculpatului, martorul a apelat la postul telefonic Anticorupție, fiind astfel sesizat Biroul Anticorupție pentru Județul
În acest context, la data de 15.2008, a luat telefonic legătura cu inculpatul, iar discuția acestora a fost înregistrată. Cei doi s-au înțeles să se întâlnească în ziua de 16.2008, pentru ca martorul să predea diferența de 1 milion ROL, inculpatul afirmând că va putea fi găsit la sediul Poliției Copșa-.
Drept consecință, s-a procedat la identificarea a două bancnote de 50 lei, ce urmau a fi înmânate de martorul, inculpatului. Conform procesului verbal întocmit, suma de 100 Ron era formată din 2 bancnote având seriile 057 B -, 057 D - (fila 9 dosar urmărire penală).
A doua zi, în jurul prânzului, martorul - având asupra sa cele două bancnote - s-a deplasat la sediul Poliției Copșa- și a luat din nou legătura cu inculpatul, care devenise însă suspicios și a făcut unele verificări privind buna-credință a martorului.
De aceea, în ideea de a fi precaut, inculpatul i-a cerut martorului să îl urmeze la un magazin alimentar din apropierea sediului Poliției Copșa-, unde personal i-a solicitat vânzătoarei să schimbe cele două bancnote de câte 50 lei, într-o bancnotă de 100 lei. În continuare, martorul și inculpatul s-au întors în fața sediului Poliției, unde cel dintâi i-a cerut martorului să traverseze strada și să înmâneze bancnota de 100 lei polițistului comunitar - martorul -care se afla în acel moment pe trotuarul opus. În același timp, inculpatul l-a atenționat pe martorul strigându-i: "vezi că îți dă băiatul ăsta ceva". După primirea bancnotei de la, martorul a traversat strada și împreună cu inculpatul, s-au urcat în autoturismul cu care au plecat. Ajunși în cartierul al orașului Copșa-, martorul i-a înmânat inculpatului bancnota de 100 lei, pe care acesta din urmă a schimbat-o într-un magazin alimentar aparținând "", prin intermediul vânzătoarei, martora. Martora a confirmat că a schimbat inculpatului o bancnotă de 100 lei în bani mai mici, sumă care ulterior, cu prilejul conducerii inculpatului la sediul Poliției Copșa-, a fost găsită asupra sa, cu excepția sumei de 5 lei, care conform depozițiilor martorului, a fost restituită celui din urmă.
Întrebat fiind despre provenința banilor găsiți asupra sa, inculpatul a susținut că îi aparțin și că îi avea la el încă de la prima oră a intrării în serviciu. Verificându-se registrul de evidențiere a banilor personali, a rezultat că inculpatul a menționat în registrul de serviciu că ar avea asupra sa suma de 95 lei, însă ofițerul de serviciu - martorul -a recunoscut că inculpatul a notat personal suma de 95 lei în registru, fără însă aop rezenta ofițerului de serviciu, astfel cum pretindeau regulamentele în vigoare.
De asemenea, martorul a mai precizat că în dimineața acelei zile, inculpatul i-a cerut cu titlu de împrumut suma de 5 lei, susținând că nu are la el nici un, pentru ca mai târziu, în timp ce se aflau în cartierul, să restituie martorului cei 5 lei împrumutați.
Întreaga activitate desfășurată de martorul și inculpat în ziua de 16.2008, a fost înregistrată și a fost supravegheată prin vizualizare directă de către echipa de urmărire penală constituită, activitate care a fost redată în procesul-verbal întocmit (filele 17-19 dosar urmărire penală).
Starea de fapt mai sus relevată a rezultat din materialul probator administrat în cauză, respectiv din: denunțul martorului; procesu-verbal de consemnare a denunțului oral; procesul-verbal de identificare a bancnotelor; procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice; procesul-verbal de redare a înregistrării în mediu ambiental; procesul-verbal de constatare a infracțiunii; procesul-verbal de ridicare a bancnotelor de 50 lei de la martora; procesul-verbal de ridicare a sumei de 45 lei de la inculpat; dovezi de restituire; declarațiile martorilor, G, -, -, a, -, -; referat de evaluare presentențial; raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 3.03.2009 întocmit de Institutul de Criminalistică B; adrese de la Inspectoratul de Poliție al Județului S, Poliția Copșa- conținând caracterizări ale inculpatului. Față de imposibilitatea reaudierii martorului, instanța aplicat prev. art. 327 al. 3.C.P.P. și jurisprudența în materie.
Inculpatul nu a fost audiat în cauză, întrucât atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, s-a prevalat de dispozițiile art. 70.
C.P.P.Instanța a analizat apărările formulate de inculpat după cum urmează.
● apărarea referitoare la provocarea polițienească în săvârșirea primei fapte prevăzute de art. 254.Cod Penal, a fost înlăturată cu motivarea că întâia infracțiune s-a consumat încă din data de 22 decembrie 2007, având în vedere că din punct de vedere al laturii obiective, infracțiunea de luare de mită se consumăîn momentulsăvârșiriide către făptuitor oricărei modalități alternative: primire, pretindere, acceptare sau nerespingere banilor care definesc elementul material al faptei, moment la care concomitent, apare și urmarea socialmente periculoasă. Așa fiind, consumarea infracțiunii de luare de mită nu este condiționată de predarea banilor către făptuitor și de nicio altă activitate ulterioară.
● instanța a arătat că aceleași motive, nu poate fi reținută nici teza "investigatorilor sub acoperire", care de altfel, în sensul art. 2241și următoarele C.P.P. nici nu au existat în această cauză (în prezentul dosar nu au fost folosiți lucrători operativi din cadrul poliției judiciare, sub o altă identitate decât cea reală).
În această situație, s-a considerat că dispozițiile art. 68 al. 2.C.P.P. nu au aplicabilitate în cauză, și prin urmare, solicitarea inculpatului de invalidare a probelor obținute în faza de urmărire penală nu este întemeiată, neavând fundament juridic.
● Inculpatul a mai susținut că nu se poate reține în sarcina sa comiterea faptei, întrucât raportul de constatare tehnico-științifică efectuat, nu a putut stabili că vocea de pe înregistrările de la dosar îi aparține.
S-a arătat că într-adevăr specialiștii nu au putut verifica și stabili dacă vocea este a inculpatului, dar aceasta pentru neîndeplinirea unor condiții minime de calitate (distanța în timp între momentele înregistrării și prelevării eșantioanelor de voce model de comparație, a depășit 6 luni, etc.).
Instanța a arătat că în speță se impune însă a fi evidențiată împrejurarea potrivit căreia, conținutul celor două procese-verbale (de redare a convorbirii telefonice și a înregistrării în mediul ambiental) se coroborează cu celelalte mijloace de probă de la dosarul cauzei: procesul-verbal în care s-a consemnat supravegherea directă realizată; transcrierile convorbirilor din raportul de constatare tehnico-științifică; procesele verbale de identificare a bancnotelor, de ridicare a acestora; declarațiile martorilor (iar dacă despre martorul inculpatul ar putea susține că nu este obiectiv, acest aspect nu s-ar putea invoca și cu privire la restul martorilor: colegii săi, vânzătoarele de la magazine, etc., ori la restul probelor; din punctul instanței de vedere, față de faptul că declarațiile martorului se coroborează cu restul probelor din dosar, aceste depoziții vor fi luate în considerare ).
2. În dimineața zilei de 23.12.2007, martorii, s-au deplasat cu o căruță trasă de un aparținând martorului, în zona SA Copșa-, județul S, de unde au strâns mai mult fier, pe care l-au depozitat în căruță. În momentul în care se deplasau pe drumul public cu căruța, spre centrul de colectare în vederea valorificării fierului, martorii au fost opriți de către inculpat, care aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, le-a adus la cunoștință că urmează să îi sancționeze pentru sustragerea de fier vechi și pentru că au încălcat prevederile legale (art. 96 al. 6, art. 71, 102 din nr.OUG 195/2002) și au circulat cu căruța pe drumurile publice. Cu acest prilej, inculpatul le-a solicitat celor patru să se prezinte la sediul poliției din localitate, folosind expresia"cu ce trebuie", lăsând astfel să se înțeleagă că dacă îi vor aduce o sumă de bani, îi va ierta.
În această situație, cei patru au mers și au valorificat fierul strâns, după care l-au căutat pe inculpat la sediul poliției, unde și au înmânat suma de 20 lei direct inculpatului, care a primit-
Toți cei patru martori au relatat că exprimarea inculpatului a fost explicită, aceștia înțelegând în mod clar că trebuie să dea inculpatului o sumă de bani pentru a nu fi sancționați, mai ales că martorul mai fusese anterior amendat de către inculpat pentru că a circulat cu căruța pe drumurile publice.
Declarațiile acestor martori se coroborează cu depozițiile martorei, căreia i-au vândut fierul strâns, și care a relevat că deși inițial nu a vrut să primească fierul, ulterior a cedat insistențelor martorilor, pentru că aceștia i-au relatat că dacă nu se vor prezenta cu banii la inculpatul, vor fi sancționați.
În apărare inculpatul a mai subliniat că în faza de urmărire penală, nu toți martorii au depus jurământul pretins de dispozițiile art. 85.
C.P.P.Față de împrejurarea că toți martorii au fost reaudiați în faza de cercetare judecătorească cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile - aspect necontestat de inculpat - s- conchis că probele au fost legal administrate, cu atât mai mult cu cât relatările martorilor din cele două faze procesuale coincid, iar chiar dacă unii dintre martori în faza de urmărire penală nu au depus jurământul, normele de procedură nu prevăd nici o sancțiune în acest sens.
În drept, faptele inculpatului de a solicita și de a primi diferite sume de bani, în vederea neîndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu privind încheierea unor acte constatatoare referitoare la comiterea unor infracțiuni și contravenții, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de luare de mită prevăzute fiecare de art. 254 al. 1.Cod Penal, cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce privește prima infracțiune, instanța a arătat că aceasta formează o unitate naturală, pentru că cele două rate succesive de predare a banilor au la bază aceeași unică faptă, iar infracțiunea s-a consumat în momentul săvârșirii actelor ce formează latura obiectivă, astfel încât remiterea ulterioară a ultimei tranșe de bani, nu mai are influență asupra existenței infracțiunii prevăzute de art. 254 Cod penal.
Întrucât cele două infracțiuni au fost comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a reținut că în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile impuse de dispozițiile art. 72.Cod Penal, și anume: limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, gradul de pericol social al faptelor comise ( care este determinat și de circumstanțele comiterii faptelor - calitatea inculpatului de reprezentant al autorității statului într-o comunitate, care a încălcat legea tocmai în raporturile cu membrii acestei comunități restrânse), persoana inculpatului ( care niciun moment nu a recunoscut comiterea faptelor, nu le-a conștientizat existența și gravitatea și nici nu le-a regretat, ba chiar dimpotrivă, a încercat să facă orice pentru a fi absolvit de vină, inclusiv prin comiterea altor fapte incriminate de legea penală: instigând martorii la mărturie mincinoasă). În același timp, tribunalul a luat în considerare și împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, cuantumul relativ mic al sumelor pretinse sau primite, conținutul referatului presentențial întocmit, caracterizările inculpatului realizate de Poliție și a ținut cont de dispozițiile art. 52.Cod Penal privind asigurarea scopurilor și funcțiilor pedepsei, apreciind în raport de criteriile de individualizare în vigoare la acest moment, că judicioasă este o pedeapsă care să nu atragă executarea ei în regim de detenție.
În temeiul art. 71.Cod Penal, art. 357 al. 3.C.P.P. ținând seama de natura și gravitatea faptelor comise, de valoarea socială lezată-corecta desfășurare a activităților de serviciu, de interes public, de atitudinea de sfidare și încălcarea a legilor manifestată tocmai de către un reprezentant al autorităților, precum și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie - cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă și, și Pârcălab contra României, tribunalul a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c
Cod PenalDe asemenea, instanța a apreciat că pronunțarea acestei condamnări va constitui un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea în regim de detenție a acestei pedepse, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni. Așa fiind, în temeiul art. 861, 862.Cod Penal, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 8 ani care constituie termenul de încercare.
În conformitate cu prevederile art. 863.Cod Penal instanța a măsurile de supraveghere cărora inculpatul trebuie să li se supună pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 863al. 4.Cod Penal, instanța a încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, supravegherea respectării de către inculpat a măsurilor și obligațiilor stabilite de instanță.
În raport de dispozițiile art. 254 al. 3.Cod Penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totale de 175 lei (compusă din 155 lei plus 20 lei), care a făcut obiectul luării de mită și care nu a fost restituită conform art. 19 din Legea nr. 78/2000.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Parchetul a criticat soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate, susținând că în mod greșit instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin1 din codul penal în cea prevăzută de art. 254 alin 1 și 2 din codul penal, în condițiile în care fapta a fost comisă de un funcționar cu atribuții de control precum și faptul că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 175 lei, sumă care trebuia restituită denunțătorilor.
În apelul său inculpatul a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. a din codul d e procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de apel, acesta a susținut, în esență că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală.
Aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocare au fost următoarele:
- încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție precum și a dispozițiilor art.66 din codul penal referitoare la legalitatea probelor
- încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței - respectiv instanța nu a fost sesizată în conformitate cu dispozițiile art. 264 din codul d e procedură penală, ci printr-un proces verbal care nu a fost înregistrat și nu are trecută ora întocmirii.
- încălcarea dispozițiilor referitoare la obligativitate întocmirii de acte premergătoare în faza de cercetare
- încălcarea dispozițiilor, art.228 alin3 din codul d e procedură penală referitoare la confirmarea actului de sesizare de către procurorul ierarhic superior
- încălcarea dispozițiilor referitoare la obligația organului de urmărire penală de comunicare a procesului verbal de începere a urmăririi penale cu consecințe asupra posibilității inculpatului de a-l ataca
- încălcarea de către judecător a normelor cere vizează incompatibilitate - astfel, se susține că judecătorul primei instanțe după ce s-a pronunțat asupra excepțiilor a devenit incompatibil să mai judece cauza în fond
În ceea ce privește criticile de netemeinicie acestea au vizat:
- instanța nu a avut în vedere că numărul de telefon interceptat un era al inculpatului și că raportul de constatare tehnico - științifică nu a putut stabili dacă vocea de pe interceptări este a inculpatului
- declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond sunt subiective, deoarece aceștia sunt în dușmănie cu inculpatul care i-a sancționat de mai multe ori contravențional
- declarațiile unor martori sunt contradictorii în prezentarea stării de fapt - în acest sens sunt indicate declarațiile martorilor și precum și declarația denunțătorului
Deliberând asupra apelurilor prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 371 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește criticile formulate de Parchet acestea sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor Legii 78 /2000:
"Art. 7 - (1) Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control.
"
În speță inculpatul avea la data săvârșirii infracțiunii calitatea de funcționar public - agent de poliție în cadrul formațiunii poliției rutiere Copșa - fila 217 dosar fond. Din declarațiile inculpatului rezultă că în calitatea de agent de poliție rutieră avea posibilitatea de a constata și aplica sancțiuni contravenționale - fila 25 dosar de apel.
În consecință încadrarea juridică legală a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului este de cea prevăzută de art. 254 alin 1 și 2 cu art. 7 din Legea 78/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 255 din codul penal:
"Art. 255 - Darea de mită
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat.
nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune.
Dispozițiile art. 254 alin. 3 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 și 3."
În speță sunt incidente dispozițiile art. 255 alin4 din codul d e procedură penală deoarece denunțul s-a realizat anterior sesizării organului de urmărire penală despre săvârșirea faptei. În aceste condiții soluția corectă era aceea de restituire a sumei de 155 lei către martorul și a sumei de 20 de lei către martorii, și.
În ceea ce privește apelul inculpatului acesta este nefondat.
Excepțiile ridicate de inculpat în fața primei instanțe au fost legal soluționate de aceasta iar excepțiile ridicate de acestea în motivele de apel sunt nefondate:
1. Sesizarea instanței se realizează potrivit dispozițiilor art.264 alin 1 din codul d e procedură penală prin rechizitoriu. În speță această dispoziție a fost respectată - dos.. Susținerea inculpatului în sensul că sesizarea s-a realizat prin procesul verbal de începere a urmăririi penale este neîntemeiată.
2. Neefectuarea de acte premergătoare în faza de urmărire penală nu constituie un viciu al procedurii în această fază procesuală. Potrivit dispozițiilor art. 224 din codul d e procedură penală norma care reglementează efectuarea acestora este dispozitivă, textul fiind " În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penalăpoateefectua acte premergătoare".
3. În speță începerea urmăririi penale a fost dispusă de procuror la data de 14 ianuarie 2008 iar la data de 28 01 2008 s-a dispus extinderea acesteia. Faptul că în actul de începere a urmăririi penale nu a fost înscrisă ora, așa cum prevăd dispozițiile art. 228 alin 1 indice 1 nu condu la nulitatea acestui act, deoarece neregularitatea nu se înscrie între cele prevăzute de art. 197 alin 2 din codul d e procedură penală și nici nu a fost invocată ori dovedită vreo vătămare pentru a face incidente dispozițiile art. 197 alin 1 din codul d e procedură penală. Întrucât urmărirea penală a fost dispusă de procuror nu se impunea confirmarea acesteia e către procurorul ierarhic superior, instituția confirmării subzistând doar în situația în care rezoluția de începere a urmăririi penale este emisă de organul de cercetarea penală, potrivit dispozițiilor art. 228 alin3 indice 1 din codul d e procedură penală.
4. Rezoluția de începere a urmăririi penale nu este supusă comunicării, acestei comunicări fiind supusă, în condițiile art. 228 alin.6 doar rezoluția propunerea de neîncepere a urmăririi penale și doar aceasta din urmă poate fi atacată în condițiile alineatului 6 indice 1 al aceluiași articol.
5. Judecătorul fondului nu a încălcat dispozițiile legale referitoare la incompatibilitate. Potrivit dispozițiilor art. 47 din codul d e procedură penală este incompatibil judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care s-ar putea fi dată în cauză. Prin soluționarea excepțiilor ridicate de către inculpat instanța nu și-a exprimat părerea asupra soluției cauzei ci exclusiv asupra acelor excepții. În orice caz soluționarea excepțiilor nu a antamat opinia judecătorului asupra fondului pricinii sub aspectul existenței faptei ori a vinovăției inculpatului.
6. Pe parcursul desfășurării procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în cea ce cercetare judecătorească au fost respectate toate drepturile legale și constituționale ale inculpatului. Acestuia i-a fost recunoscut dreptul de a propune în combaterea probelor de vinovăție aduse da acuzare precum și dreptul de a da sau nu declarații în fața organelor de cercetare penală și de judecată. În ceea ce privește legalitatea obținerii probelor aceasta urmează a fi analizată de C cu ocazia analizării criticilor de fond.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate și netemeinicie ce vizează fondul pricinui și acestea sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită. Astfel, s-a reținut că inculpatul a solicitat și a primit diferite sume de bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu privind încheierea unor acte constatatoare referitoare la comiterea unor infracțiuni și contravenții. Starea de fapt a fost în detaliu descrisă de către instanța de fond și întrucât Curtea și-o însușește în întregime reiterarea ei ar fi lipsită de interes.
În consecință Curtea va urma să analizeze punctual criticile apelantului.
Valoarea probatorie a declarațiilor testimoniale administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a fost corect apreciată de către Tribunal.
Cu referire la fapta din 22 12 2007:
Declarațiile martorilor - 55 dos.fond. 24-25-27 dos. - 57 dos. fond. 29,30, 31 dos., - 59 dos. fond 32 dos. -174, 45.dos. și -93, 34 dos. au fost constante pe parcursul urmăririi penal și a cercetării judecătorești și confirmă în întregime starea de fapt reținută în sarcina inculpatului.
Astfel, martora a susținut că a aflat de la martorul și de la alte persoane aflate la momentul incidentului că inculpatul a solicitat lui să-i dea suma de 250 de lei pentru a-i restitui actele mașinii și pentru a nu-l sancționa și, în acest cotext, au fost adunați bani de la mai multe persoane și chiar ea a dat suma de 5 lei. Aceeași împrejurare este confirmată și de către martora a - fila 172 dos. fond care declară "Când încărcam fierul în căruțăne-a spus la toți câți am fost acolo ca să-i dăm 50000 lei vechi ca să strângă bani ca să-i dea lui pentru a-și recupera actele. Eu i-am dat lui 50000 lei vechi." De asemenea martorul a susținut că inculpatul, în prezența sa a solicitat lui suma de 250 de lei pentru a-i restitui actele mașinii și că ulterior când inculpatul i-a oferit o sumă mai - 80 de lei pe care reușise s-o strângă a refuzat-o solicitând suma de 250 de lei. În aceste condiții martorul a continuat să strângă bani, la domiciliul martorului, și a înmânat în aceeași zi inculpatului suma de 150 de lei urmând ca restul sumei de 100 de lei să o dea ulterior. Martorul - fila 37 fila 96 dos. fond. a confirmat faptul că la domiciliul său mama lui i-a dat acestuia o sumă de bani pentru aoî nmâna inculpatului.
Susținerile inculpatului în sensul că declarațiile martorilor și ale denunțătorului sunt inconstante, demonstrând lipsa de sinceritate a acestora și în consecință conducând la un dubiu asupra existenței faptei sunt nefondate. În primul rând chiar dacă susținerea inculpatului ar fi primită și aceste declarații ar fi înlăturate din ansamblul probator aceasta nu ar fi de natură să conducă la existența unui dubiu asupra săvârșirii faptei în modalitatea în care a fost reținută de către instanța de fond în condițiile în care la dosar există și declarațiile altor martori - astfel cum au fost indicați mai sus, care susțin acuzarea adusă inculpatului. Însă declarațiile sus menționate nu se impun a fi înlăturate din ansamblul probator deoarece aspectele de inconsecvență nu sunt majore și nu privesc elementele esențiale ale stării de fapt - fiind ușor explicabile prin intervalul de timp scurs de la data comiterii faptei și data audierii martorilor în fața instanței de fond - aproximativ 10 luni. În ceea ce privește martorul acesta a revenit în fața instanței de fond( fila. 44 fond) asupra declarației date în faza de urmărire penală ( 33 ) însă ulterior a declarat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, unde a supus adevărul, (fila 182 dos. fond ) și a motivat că prima declarație dată instanței a fost influențată de inculpat care i-a cerut să mintă și l-a plătit pentru aceasta.
De asemenea sunt neîntemeiate susținerile inculpatului referitoare la faptul că declarațiile martorilor sunt nesincere fiind motivele de sentimentele de dușmănie pe care i le poartă și de dorința de răzbunare pentru faptul că în exercițiul atribuțiunilor de serviciu le-ar fi instrumentat dosare penale ori contravenționale. Această afirmație, susținută de inculpat și cu ocazia audierii sale în fața instanței de apel, prin ace încearcă să acrediteze ideea că întreg dosarul reprezintă o înscenare, nu are nici o susținere factuală. Procesele verbale de sancționare contravențională depuse la dosarul cauzei în susținerea acestei afirmații nu au fost întocmite de către inculpat ci de către în calitate de agent constatator nu privesc fapte ce constituie contravenții la legea circulației - domeniul de competență al inculpatului, ci la Legea 61 / 1991 și au fost dresate unor persoane care nu au avut calitatea de martor în cauză, cu excepția celui care-l privește pe ( fila 35 -37 dosar apel).
Curtea reține că, dimpotrivă, denunțul și depozițiile testimoniale au fost susținute pe parcursul desfășurării urmăririi penale de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel din cuprinsul înregistrării convorbirii telefonice purtate între inculpat și denunțătorul rezultă în mod evident că denunțătorul propune inculpatului să se întâlnească pentru a-i înmâna suma de 100 de lei cu care "rămăsese dator" iar acesta din urmă nu numai că nu îl refuză ci îi comunică faptul că îl găsește a doua zi la serviciu - fila 13 dos. Ulterior când inculpatul se întâlnește cu denunțătorul acesta este preocupat nu să refuze primirea sumei de bani ci să se asigure că denunțătorul nu este supravegheat de către procuror, în acest sens relevant este faptul că inițial îi propune denunțătorului să îi lase banii la stația iar ulterior îl însoțește la un magazin pentru a schimba bancnotele și îi cere să dea banii polițistului solicitându-i totodată acestuia din urmă să îi primească - fila 14 dos.
Este real faptul că raportul de constatare tehnico științifică a concluzionat că nu se poate stabili dacă vocea de pe înregistrările audio efectuate în mediul ambiental este sau nu a inculpatului din cauza faptului că înregistrările nu îndeplinesc condițiile minime pentru efectuarea unei analize comparative de voce însă această împrejurare nu conduce automat la înlăturarea lor din ansamblul probator în condițiile în care existența acestor convorbiri este susținută și de alte mijloace de probă - respectiv, declarațiile denunțătorului și ale martorilor, precum și procesul verbal din data de 16 ianuarie 2008 - fila 17 dos.
În ceea ce privește telefonul supus interceptării cu nr.- acesta aparține potrivit listingului depus la dosar de către inculpat, soției acestuia. Faptul că aceasta este titulara contractului încheiat pentru acest număr de telefon nu exclude folosirea lui de către inculpat, și dealtfel acesta din urmă în fața instanței de apel a confirmat purtarea unei convorbiri cu denunțătorul în data de 15 01 2008 - 26 dos apel.
Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentului referitoare la obținerea ilegală de probe. Inculpatul a susținut că organele de cercetare penală au încălcat dispozițiile art. 68 alin 2 din codul d e procedură penală și au dobândit probele în urma unei provocări polițienești.
Astfel cum rezultă din probațiunea administrată la data realizării supravegherii activității inculpatului activitatea infracțională a acestuia ere în curs de desfășurare acesta primind încă din data de 22 12 2008 suma de 100 de lei cu titlu de mită. În consecință susținerea inculpatului în sensul că a fost determinat în " intenția criminală" este nefondată. Este pe deplin dovedit în cauză probele au fost obținut în timp ce activitatea infracțională era în curs de derulare, hotărârea iar infracțională era consolidată.
Față de aceste aspecte cererea inculpatului apelant de a se constata incidente în cauză dispozițiile art.68 alin 2 din codul d e procedură penală sunt nefondate.
Cu referire la fapta din 23 12 2007:
Declarațiile martorilor audiați (fila 48-49 - 101 fond), (fila 50-51 -176 fond), (fila 52- 53u.p. - 103 fond), (fila 54-55 ) (fila 56u.p. ) au fost constante, relevând săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în sarcina inculpatului. Martorii, au declarat că inculpatul le-a sugerat să îi dea o sumă de bani pentru a le permite să -și valorifice fierul vechi susținând că în caz contrar îi va sancționa pentru că circulă cu căruța pe drumurile publice. Aceștia s-au conformat cerințelor inculpatului și i-au înmânat acestuia suma de 20 de lei, la sediul poliției în aceeași zi. Susținerile lor au fost confirmate de martora care a spus că a preluat fierul vechi la insistența acestora motivată de faptul că trebuiau să facă rost de bani pentru a-i da polițistului.
În fața instanței de apel inculpatul a dat o declarație în care a susținut propria versiune asupra modului de desfășurare a faptelor însă aceasta nu este confirmată de nici una dintre probele administrate în cauză. Inculpatul nu a solicitat administrarea unor probe noi în fața instanței de apel pentru a susține afirmațiile făcute ci a solicitat reaudierea tuturor martorilor audiați în fața instanței de fond. Întrucât în fața primei instanțe martorii au fost audiați cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ce asigură respectarea dreptului inculpatului la apărare, acesta având posibilitatea personal sau prin avocat să le adreseze întrebări în vederea stabilirii adevărului Curtea a apreciat că o nouă audiere a acestora nu este justificată.
Raportat la gravitatea faptelor săvârșite precum și la conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, manifestată nu numai printr-o atitudine de necunoaștere a acestora dar și prin încercarea de a influența depozițiile testimoniale și a discredita credibilitatea acestora prin afirmații lipsite de suport probator, pedeapsa aplicată de instanța de fond, orientată spre minimul special în condițiile suspendării supravegheate a executării nu este excesivă.
Față de cele ce preced, în temeiul art.379 pct.2 lit a din codul d e procedură penală Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 58/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- și va desființează sentința penală atacată numai sub aspectul calificării juridice a faptelor comise de inculpatul și a dispozițiilor privind confiscarea sumei de 175 lei, și procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
Va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpat din infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prevăzute de art. 254 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, menținând aceleași sancțiuni penale stabilite prin hotărârea atacată.
Instanța va dispune restituirea sumei de 155 lei către martorul și a sumei de 20 lei către martorii, și, conform art. 255 alin. 3 și 5 Cod penal.
Celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate vor fi menținute.
Instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 320 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 58/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul calificării juridice a faptelor comise de inculpatul și a dispozițiilor privind confiscarea sumei de 175 lei, și procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpat din infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prevăzute de art. 254 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, menținând aceleași sancțiuni penale stabilite prin hotărârea atacată.
Dispune restituirea sumei de 155 lei către martorul și a sumei de 20 lei către martorii, și, conform art. 255 alin. 3 și 5 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 320 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red./ Tehnored.
2 ex./11.11.2009
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu
