Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 604/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 604/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă Ministerul Apărării Naționale (pentru 01969 Câmpia ) împotriva deciziei penale numărul 41/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic pentru partea civilă Ministerul Apărării Naționale, avocat cu delegație de apărător desemnat din oficiu pentru inculpații intimați și și avocat apărătorul intimatei părți responsabile civilmente - - lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pentru motivele formulate în scris, menținerea sentinței penale nr. 604/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu, prin care în mod corect s-a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor părții responsabile civilmente.
Reprezentantul părții civile recurent Ministerul Apărării Naționale, consilier juridic solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Solicită admiterea recursului formulat în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de către partea civilă.
Avocat pentru partea civilmente responsabilă intimată - - solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.
În mod corect instanța de apel a desființat sentința instanței de fond cu privire la menținerea măsurii sechestrului asigurator, înlăturându-l dispozițiile art. 42 alin. 2 Cod pr. penală nefiind incidente în prezenta cauză, instanța neputând menține un act lovit de nulitate absolută.
Pe de altă parte dacă toate actele de urmărire penală efectuate de parchetul militar sunt lovite de nulitate absolută fiind efectuate cu încălcarea competenței și după calitatea persoanei, în mod implicit și încheierea prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurator este lovită de nulitate absolută.
Avocata desemnată din oficiu pentru inculpații intimați lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor declarate în cauză.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 604 din 30 octombrie 2008 Judecătoriei Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. b pr.pen. rap. la art. 10 lit. g pr.pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților:
-, fiul luiși, născut la data de 13.11.1956 în I, jud. I, domiciliat în com., jud. V, cu CNP -, cetățean rămân, posesor al seria - nr. -, studii 8 clase, pensionar, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale
-,fiul lui și, născut la data de 10.07.1944 în M, jud. Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 20, jud. Sibiu, cu CNP -, cetățean român, posesor al seria - nr. -, studii 4 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale
pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 2.pen. cu aplic. art. 13.pen. ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c pr.pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită prin încheierea din 10.06.2003 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. 173/2001 asupra bunurilor părții responsabile civilmente - - până la concurența sumei de 22.396.882,75 lei (RON).
În baza art. 347.pr.pen. a fost disjunsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Apărării față de inculpații și partea responsabilă civilmente prin lichidator judiciar B, cu sediul în B, str. - nr. 59,. 1, jud. B și s-a îndrumat dosarul la Registratura udecătoriei Sibiu în vederea formării unui nou dosar.
În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 15.10.2008 partea responsabilă civilmente, prin apărător, a invocat excepția prescripției răspunderii penale și a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. b pr.pen. raportat la art. 10 lit. g pr.pen. încetarea procesului penal.
Deliberând cu privire la excepția invocată, instanța o găsește întemeiată și o va admite pentru următoarele considerente:
Pedeapsa prevăzută de art. 249 alin. 2.pen. este închisoarea de la 2 la 10 ani, iar art. 258 alin. 1.pr.pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996 prevede că în cazul în care această infracțiune este săvârșită de un simplu funcționar, maximul pedepsei se reduce cu o treime (este vorba de o lege mai favorabilă, fiind incidente prevederile art. 13.pen.), deci va fi de 6 ani și 8 luni (în cauză ambii inculpați erau simpli funcționari, iar nu funcționari publici).
Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. 2.pen. raportat la art. 258 alin. 1.p4en. este, conform art. 122 alin. 1 lit. c pen. de 8 ani.
Potrivit art. 124.pen. care reglementează prescripția specială, prescripția înlătura răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă
Deci, termenul de prescripție specială în cauză este de 12 ani, termen ce a început să curgă de la data infracțiunii pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată (9.05.1996), și, deși a fost întrerupt prin începerea urmăririi penale și audierea acestora (conform art. 123 alin. 1.pen.), s-a împlinit la data de 8.05.2008 (potrivit art. 154.pen.).
Pe cale de consecință, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. b pr.pen. rap. la art. 10 lit. g pr.pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 13.pen. ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În privința măsurii sechestrului asigurator instituită prin încheierea din 10.06.2003 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. 173/2001 asupra bunurilor părții responsabile civilmente - - instanța, văzând prevederile art. 42 alin. 2.pr.pen. (și menținând acest act al Tribunalului Militar Cluj ) și ținând seama că acest sechestru nu a fost niciodată ridicat ( Tribunalul Sibiu, prin decizia penală nr. 11/2008, menționată mai sus, nu a ridicat sechestrul, ci a stabilit doar că nu putea fi menținut pe calea procedurii speciale reglementate de art. 196.pr.pen. privind înlăturarea unor omisiuni vădite), în baza art. 357 alin. 2 lit. c pr.pen. va menține această măsură până la concurența sumei de 22.396.882,75 lei (RON) reprezentând cuantumul pretențiilor civile formulate în cauză.
Având în vedere faptul că soluționarea acțiunii civile formulate de partea civilă Ministerul Apărării ar tergiversa soluționarea acțiunii penale, instanța, în baza art. 347.pr.pen. va disjunge acțiunea civilă exercitată față de inculpați și partea responsabilă civilmente - - prin lichidator judiciar B și va îndruma dosarul la Registratura udecătoriei Sibiu în vederea formării unui nou dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea responsabilă civilmente B criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În esență apelanta susține că în mod nelegal prima instanță a menținut sechestrul asigurator deoarece hotărârea prin care a fost instituit a fost desființată.
Tribunalul Sibiu - secția penală - prin decizia penală nr. 41/18 februarie 2009 admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente - - B, a desființat în parte sentința atacată sub aspectul laturii penale și rejudecând, a înlăturat dispoziția privind măsura menținerii sechestrului asigurator.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare formulate de apelantă.
În considerentele deciziei instanța de apel a reținut următoarele:
Prin încheierea din 10 iunie 2003 Tribunalului Militar Cluj, pronunțată în dosarul nr. 173/2001 al acelei instanțe a fost instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor celor doi inculpați și al părții responsabile civilmente. Măsura asiguratorie a fost menținută față de partea responsabilă civilmente prin sentința penală nr. 60 din 8 noiembrie 2005 pronunțată în acest dosar.
Sentința mai sus menționată a fost desființată prin decizia nr. 50 din 30.11.2006 pronunțată de Militar Teritorial București în dosarul nr. 66/Ap/2005.
Potrivit art. 361 alin. 3.pr.pen. apelul declarat împotriva sentinței s-a socotit a fi făcut și împotriva încheierilor. În principiu, desființându-se sentința au fost desființate și încheierile din cursul judecății.
Pe de altă parte, este adevărat că în cauză așa cum se și motivează în sentința atacată, erau incidente prevederile art. 42 alin. 2.pr.pen. fiind vorba de o declinare de competență.
Instanța de fond avea însă obligația conform art. 332 alin. 3.pr.pen. atunci când a restituit cauza pentru refacerea urmăririi penale să se pronunțe și asupra măsurilor asiguratorii, ceea ce nu a făcut, așa cum reiese din dispozitivul sentinței penale nr. 517 din 12.09.2007 a Judecătoriei Sibiu.
Faptul că ulterior s-a pronunțat printr-o încheiere în sensul "înlăturării omisiunii vădite" a mențiunii sechestrului a fost sancționat de Tribunalul Sibiu prin decizia penală nr. 11 din 14 ianuarie 2008 care a casat în recursul părții responsabile civilmente încheierea în discuție.
Cert este că, în aceste împrejurări, trimițând cauza la parchetul civil competent cu instrumentarea, măsura asiguratorie a sechestrului nu mai era în vigoare.
Sesizând acest lucru, partea civilă Ministerul Apărării Naționale a formulat într-o cerere adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente (fila 7 dosar nr. 760/P/2008). Asupra acestei cereri parchetul nu s-a pronunțat. Cererea nu a mai fost reiterată în fața instanței de fond, motiv pentru care probabil partea civilă nici nu a atacat sentința.
Așa fiind, Tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a menținut sechestrul asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente întrucât o asemenea măsură nu mai subzistă ca urmare a desființării sentinței nr. 60/2005 a Tribunalului Militar Cluj și implicit a neconfirmării ei prin procedura arătată mai sus.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Legislație și Asistență Juridică pentru Unitatea Militară nr. 01969 Câmpia criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu cât și partea civilă recurentă Ministerul Apărării Naționale au solicitat casarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În expunerea motivelor de recurs recurenții arată că măsura asiguratorie luată prin încheierea din 10 iunie 2003 de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. 173/2001 nu a fost revocată expres, ea rămâne câștigată cauzei până la soluționarea ei definitivă.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată fondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Legislație și Asistență Juridică pentru următoarele considerente:
Măsurile asigurătorii sunt măsuri de constrângere reală și constau în indisponibilizarea până la soluționarea definitivă a cauzei a bunurilor și veniturilor inculpatului, în vederea asigurării reparării pagubei cauzate prin infracțiune.
Ele pot fi revocate și mai înainte de această dată, dacă au dispărut temeiurile pentru acre au fost luate, de către același organ care le-a dispus sau de instanța în fața căruia se află cauza.
Însă, atâta timp cât o măsură asiguratorie indiferent de faza procesuală în care a fost luată, nu a fost revocată expres, ea rămâne câștigată până la soluționarea ei definitivă.
Împrejurarea că prin sentința penală nr. 517/12.09.2007 a Judecătoriei Sibiu prin care s-a restituit cauza în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare, instanța a omis să mențină măsura sechestrului în încheierile ulterioare date în acest sens de înlăturare a omisiunii vădite și de îndreptare a erorii materiale au fost casate în recurs, trebuia avut în vedere, pe de o parte că omisiunea instanței de a se pronunța și asupra menținerii măsurii asiguratorii nu produce efectul invers, neputând fi interpretate în sensul că sechestrul a încetat de drept să existe, iar pe de altă parte, prin decizia dată în recurs, instanța de control a constatat doar că instanța de fond nu putea să înlăture această omisiune din cuprinsul sentinței, cu motivarea că acest text de lege vizează doar ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe asupra ridicării măsurilor asiguratorii și nu cu privire la menținerea acestora, constatare care, de asemenea nu poate fi asimilată cu o încetare de drept ori o revocare implicită a sechestrului.
În aceste condiții, instanța de fond constatând că această măsură nu a fost niciodată ridicată a pronunțat o sentință temeinică și legală.
Pe cale de consecință, în cauză fiind prezent motivul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17/1 Cod pr. penală, Curtea în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. penală va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă Ministerul Apărării Naționale, va casa decizia penală atacată și va menține ca temeinică și legală sentința penală nr. 604/30.10.2008 a Judecătoriei Sibiu, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 6 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 Cod pr. penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum total de 600 lei, câte 300 lei pentru fiecare inculpat va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția Legislație și Asistență Juridică împotriva deciziei penale nr. 41/18.02./2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 604/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum total de 600 lei, câte 300 lei pentru fiecare inculpat, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored. LS/02.12.2009
Jud.fond:
Jud.apel:, C-tin
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
