Infractiuni drepturi de autor Legea 8 1996 Spete. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 78/A/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă PRIN REPREZENTANT împotriva sentinței penale nr. 75/23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul intimat asistat de avocat ales, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța a procedat la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului susține apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și solicită admiterea acestuia pentru motivele expuse pe larg în scris, desființarea sentinței penale atacate și procedând la rejudecarea cauzei a se pronunța o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu. Precizează că din probele administrate rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute, s-a dovedit scopul comercial și în prețul produsului nu a fost inclus și prețul licenței.
În ce privește apelul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia sub rezerva ca în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare se impune și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Avocatul ales al inculpatului solicită ca în temeiul art. 379 pct.1 lit.b pr.penală respingerea apelurilor ca fiind nefondate. Arată că sesizarea s-a făcut pe firmă - "in rem" iar în momentul în care se identifică persoana trebuie verificat și caracterul nemijlocit, iar răspunderea personală nu se poate înlocui cu răspunderea pentru altcineva. Mai arată că la firma inculpatului nu se instalau programe pe computere.
În ce privește latura civilă, instanța în mod just a respins cererea de constituire de parte civilă deoarece nu s-a făcut nicio dovadă a prejudiciului.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită respingerea apelurilor ca fiind nefondate precizând că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 75/23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. pr. penală s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 li art. 33 lit.a cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.d pr.penală s-a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 139/6 alin.2 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și art. 33 lit.a cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) pr.pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a pen.
În baza art. 14, 346.pr.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și de judecată, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a adopta această soluție, Tribunalul Sibiua reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2008, s-a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea punerii în discuție a calității de parte civilă a.
Aceasta întrucât, în dezbaterea pe fond a cauzei s-a invocat de către inculpat prin apărător că acțiunea civilă a fost formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, cererea de constituire ca parte civilă în cauză a fiind nelegală.
Instanța a respins această susținere ca nefondată.
Astfel, condițiile în care persoanele fizice sau juridice străine pot invoca prevederile legale în această materie, se desprind din art. 147 din Legea nr. 8/1996, potrivit căruia "Persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să beneficieze, la rândul lor. De tratament similar în statele respective".
Din aceste dispoziții rezultă că o persoană fizică sau juridică străină, în calitate de titular de drepturi de autor, intră sub protecția conferită de Legea nr. 8/1996, fie a) - în baza unor convenții, tratate sau acorduri internaționale la care România este parte, fie b) - pe bază de reciprocitate cu statul persoanei fizice sau juridice străine.
Aceeași protecție este recunoscută și prin legea de reglementare a raporturilor de drept internațional privat, Legea nr. 105/1992, care stabilește în art. 63 că "drepturile de autor - ale persoanelor juridice străine sunt ocrotite pe teritoriul României, conform legii române și convențiilor internaționale la care România este parte".
În ceea ce privește afirmația conform căreia nu ar intra sub incidența protecției legale în materia drepturilor de autor și nu ar avea, astfel, calitate procesuală activă, urmează a fi respinsă, având în vedere următoarele precizări:
În primul rând, s-a reținut că România este membru fondator al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (), creată prin Convenția pentru instituirea. De asemenea, Statele Unite ale Americii este stat membru al din 1970. În această calitate, ambele state au semnat și ratificat Tratatul cu privire la Dreptul de Autor, care prevede în art. 4 că "Programele pentru calculator sunt protejate ca și operele literare, în sensul art. 2 din Convenția d l Berna. Protecția prevăzută se aplică programelor pentru calculator indiferent de modul sau forma de exprimare.
În al doilea rând, Convenția d l Berna privind operele literare și artistice, ratificată (în ultima ei formă revizuită, de la ) de statul român prin Legea nr. 77 din 1998, și ratificată de asemenea și de statul american, în martie 1989, obligă statele semnatare la protejarea reciprocă a drepturilor de autor asupra "tuturor lucrărilor din domeniul literar, științific și artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare" (art. 2 din Convenție), opere enumerate ulterior în mod exemplificativ.
În al treilea rând, s-a constatat că ambele sunt state membre ale Organizației Mondiale de Comerț (), și, ca atare, au semnat și au ratificat Acordul ( Aspects of Intellectual ) care prevede, în art. 10, că "Programele de calculator, fie că sunt exprimate în cod sursă, fie în cod obiect, vor fi protejate ca opere literare în baza Convenției d l a Berna ".
În al patrulea rând, statul român este semnatar al Acordului privind relațiile comerciale dintre Guvernul României și Guvernul Unite ale Americii, ratificat de Parlament prin Legea nr. 50/1992. Art. 8 din acest Acord prevede că fiecare dintre părți asigură protecția drepturilor de autor aparținând din celălalt stat sau semnatar, în condițiile paragrafului 2 lit. a) pct. i) din scrisoarea anexată acestui acord. Așa cum stabilește textul menționat, se bucură de această protecție atât programele de calculator, cât și titularii drepturilor de autor. le este recunoscut expres dreptul exclusiv de a împiedica existența și difuzarea pe teritoriul României a copiilor neautorizate ale programelor de calculator ce le aparțin. Acordul menționat face trimitere la Convenția d l Berna, pentru protecția operelor literare și artistice, stabilind expres faptul că "programele de calculator vor fi protejate ca opere literare", ceea ce înseamnă că vor beneficia de toate mijloacele de protecție acordate acestora din urmă.
Așadar, există convenții internaționale, la care atât România, cât și SUA sunt parte, care impune semnatare, pe cale de consecință și României, să acorde protecție, pe teritoriul lor, de drepturi persoane fizice sau juridice aparținând de celelalte state semnatare.
Mai mult, există și un acord între România și Statele Unite ale Americii care prevede reciprocitatea în ceea ce privește protecția acordată de drepturi de autor din celălalt stat.
Având în vedere că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 147 din Legea nr. 8/1996 pentru ca o persoană fizică sau juridică străină (în situația de față din ) să beneficieze de protecția conferită de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu sediul în Statele Unite ale Americii, în calitate de titular de drepturi de autor, este îndreptățită să solicite și să obțină această protecție.
Față de susținerea conform căreia nu a formulat, în mod legal, cererea de constituire de parte civilă în cauză, instanța constată că potrivit art. 174.pr.pen. părțile pot fi reprezentate, inclusiv partea civilă. Mandatul fiind un contract de natură civilă, regulile reprezentării sunt stabilite de legea civilă, inclusiv de legea procedural civilă.
Conform art. 67.pr.civ. mandatul cu procură generală este suficient pentru reprezentare, în cazul în care cel care l-a dat nu are domiciliul sau reședința în țară. Întrucât, titulara drepturilor de autor încălcate, are sediul în, ar fi suficient chiar și un mandat general pentru reprezentarea sa.
În cauză nu este vorba despre un mandat general, ci despre un mandat special, în sensul art. 1535.civ.: "Mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandantului". Caracterul special al mandatului nu trebuie interpretat decât în strictă conformitate cu legea - mandatul fiind cu suficiență special dacă va indica natura operației juridice și obiectul ei.
Procura deținută de reprezentantul părții civile este specială, fiind anume acordată pentru un anumit tip de drepturi care aparțin, și anume pentru protejare drepturilor de proprietate intelectuală ce îi aparțin.
Potrivit textelor legale în vigoare, prin mandat special se înțelege nu numai un mandat dat pentru o singură operațiune juridică, ci pentru o categorie determinată de operațiuni și acte juridice. Așadar, reprezentantul părții civile nu a primit un mandat general ("procuratio omnium bonorum") cu privire la totalitatea afacerilor companiei parte civilă în România, ci numai un mandat special, limitat la operațiunile juridice necesare apărării drepturilor de proprietate intelectuală aparținând părții civile.
Chiar Legea nr. 8/1996, în art. 139 indice 1 alin. 2, stabilește ce se înțelege prin "mandat special" - "- mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situație de încălcare a drepturilor sale". Având în vedere că acestea sunt cerințele de mandat special în materie penală pentru protejarea drepturilor de autor, cu atât mai mult ele pot fi aplicate prin analogie în materia civilă de protejare a drepturilor de autor, astfel cum a susținut și partea civilă.
S-a mai susținut în concluziile scrise că în conținutul procurii, paragraful 3, în care sunt enumerate expres activitățile cu care a fost împuternicită mandatara, "se menționează explicit că aceasta nu poate formula constituiri de parte civilă". paragrafului 3, menționat chiar de inculpat, demonstrează că mandatara a fost împuternicită să reprezinte societatea mandantă, inclusiv pentru acțiuni de recuperare a daunelor produse prin fapta ilicită.
Rezultă, așadar, că a împuternicit mandatara să formuleze acțiuni civile în răspundere civilă delictuală nu doar pe calea procesului civil, ci și prin alăturarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.
S-a mai susținut că Legea nr. 8/1996 prevede, în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care pot formula, în mod legal, constituirea de parte civilă, în art. 139 alin. 1 tezele I și II. Potrivit acestei susțineri, în afara de drepturi, pot formula o cerere de constituire de parte civilă doar organismele de gestiune, asociațiile de combatere a pirateriei sau persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin Legea nr. 8/1996, conform mandatului acordat. Astfel, un avocat chiar cu procură specială, nu ar putea formula o constituire de parte civilă în numele și pentru titularii de drepturi de autor.
În mod evident, o asemenea interpretare a art. 139 alin. 1 îngrădește libertatea părții de a-și alege reprezentantul în justiție. Scopul acestei reglementări a fost de a conferi calitate procesuală activă și altor persoane interesate în asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, iar nu de a îngrădi libertatea titularului de drepturi de autor de a-și exercita drepturile prin reprezentare, libertate de altfel conferită de textele de lege de drept comun.
Este adevărat că se enumeră categoriile de persoane care pot acționa în numele și pentru titularul de drepturi, dar avocatul nici nu trebuia amintit printre acestea, deoarece se prezumă în mod absolut că acesta are posibilitatea de a reprezenta un titular de drepturi.
Susținerea că în procura specială s-ar preciza că reprezentanta părții civile nu este împuternicită să introducă acțiuni civile, rezultând din sintagma "neconstituiri de parte civilă" (fila 19 dosar urmărire penală), instanța o apreciază în sensul că reprezentanta acestei părți are la latitudine faptul de a se constitui sau nu parte civilă în cauză, în funcție de diverse împrejurări (prejudiciu recuperat, prejudiciu redus, ).
Cu privire la starea de fapt, din probele de la dosar rezultă că la data de 03.11.2006, organele de poliție din cadrul Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în cadrul societate administrată de inculpatul, sunt comercializate calculatoare pe care sunt instalate programe de calculator, fără a fi achiziționate și licențe.
La data de 06.11.2006, conform procesului verbal de la fila 9 dosar urmărire penală, s-a procedat la sediul Sibiu la verificarea ui achiziționat de către de la Sibiu, constatându-se că pe acesta erau instalate Windows XP Professional și Professional 2003, deși a fost achiziționat fără licențe.
Din actele de la dosar rezultă că numitul a achiziționat în cauză la data de 25.10.2006 cu factură fiscală seria - - nr. -, plătind suma de 1096 RON.
Martorul a declarat în faza de urmărire penală că în jurul datei de 18.10.2006, s-a deplasat la Sibiu împreună cu un prieten, întrucât dorea să achiziționeze un computer. La magazinul acestei societăți din Sibiu, str. G-, nr. 42, discutat cu doi angajați a căror identitate martorul nu o cunoaște, care le-au declarat că le pot vinde un calculator pe care să instaleze toate programele necesare.
La data de 24.10.2006, martorii și s-au deplasat la același magazin pentru a da avansul. Discuțiile s-au purtat cu inculpatul și cu un angajat pe nume "". Martorul susține că inculpatul a luat legătura telefonic cu un angajat pe nume, căruia i-a solicitat să asambleze un calculator capabil de vizionare filme, rulare jocuri și pe care să instaleze tot softul care trebuie. Martorul mai arată (fila 55 dosar urmărire penală) că în data de 25.10.2006, s-a deplasat iarăși la magazin, de unde a cumpărat un calculator în valoare de 1096 RON. Același martor arată că, înainte de a plăti restul de bani, a fost pornit în service-ul magazinului, ocazie cu care a remarcat faptul că pe acesta era instalat Windows XP Professional, Professional 2003, precum și diferite codecuri și aplicații multimedia.
Același martor, audiat în instanță (declarația fila 212, dosar nr- al Tribunalului Sibiu ) a arătat că s-a deplasat în două zile la Sibiu. În prima zi a vorbit cu inculpatul, care în calitate de patron i-a cerut să lase un avans din contravaloarea ui. Martorul a constatat că în acel moment nu se aflau calculatoare la sediul societății. De această dată, martorul susține că despre configurația ui a vorbit în prima zi cu un angajat al societății, iar nu cu inculpatul.
A doua zi arată martorul - respectiv cumpărătorul ui, nu a vorbit cu inculpatul, întrucât nu era acolo. i s-a adus la foarte scurt timp de la un depozit.
Tot în contradicție cu cele declarate în faza de urmărire penală, martorul declară că respectivul calculator a fost conectat la curent în societatea și i s-a dat drumul doar pentru a se constata că intră curent în acesta. Apoi a ieșit cu în cutie din magazin, a mers pe stradă cu acesta în brațe, iar la un moment dat l-a oprit o mașină cu un echipaj al poliției care i-a cerut să le arate și actele acestuia. Apoi, martorul s-a deplasat cu aceștia la secție, iar împreună au constatat că pe calculator era instalat Windows XP Professional și Professional 2003.
Martorul precizează din nou că nu a cerut la să i se instaleze nici un fel de program pe calculator, și că a plătit doar.
Mai mult decât atât, susține că a fost însoțit la de către martorul, și că nu au verificat împreună cu, în sediul societății, ce anume este instalat pe calculator, ci doar dacă intră curent în acesta, în contradicție cu cele declarate de martorul.
În fine, mai arată martorul că un vânzător a dat telefon la depozit, iar nu inculpatul, și a cerut să i se pregătească un calculator pentru mediu privat pe care să asculte muzică, să joace jocuri. Mai precizează că nu a discutat cu inculpatul despre partea soft a ui, în prezența martorului.
Un alt aspect semnalat de instanță în declarația martorului este că acesta a cerut organelor de poliție să se întoarcă cu la, dar acestea l-au dus la secție, unde un alt lucrător a verificat, în absența inculpatului, aspect invocat și de acesta din urmă.
Martorul a arătat în faza de urmărire penală că inculpatul a luat legătura telefonic cu un angajat pe nume, căruia i-a solicitat să asambleze un calculator capabil de vizionare filme și rulare jocuri și pe care să instaleze "tot softul care trebuie".
Însă în opinia instanței, acest fapt nu demonstrează fără echivoc că s-a purtat cu inculpatul vreo discuție în legătură cu instalarea de către acesta, fără licență, a vreunui program pe cumpărat de la Sibiu.
De altfel, astfel cum rezultă din toate probele administrate în cauză, inculpatul nu are cunoștințele necesare și nici deprinderea practică de a instala astfel de programe pe calculator.
În plus, martorul a infirmat, așa cum s-a arătat, depoziția dată organelor de urmărire penală, de martorul, potrivit căreia între inculpat și s-ar fi purtat o discuție în legătură cu instalarea de către inculpat, fără licență, a vreunui program pe său.
Tot astfel, martorul a arătat în mod expres că el nu a achitat nici o sumă de bani în plus față de prețul ui, pentru vreun program instalat fără licență pe acesta, și că nici inculpatul sau vreun alt salariat de-al acestuia nu i-au pretins vreo sumă în acest scop.
Același martor a declarat că, în ziua în care a ridicat, acesta i-a fost adus ambalat într-o cutie sigilată de la un depozit aflat în apropierea, respectiv de la COMPUTERS Sibiu, că a fost desigilat în fața lui și că, în afară de pornirea acestuia, la Sibiu nu s-a făcut o altă verificare a ui și nu s-a vizualizat dacă pe acesta există sau nu instalate programe.
În tot acest context, instanța apreciază că discuția dintre inculpat și martorul s-a referit la asamblarea și predarea unui calculator pentru mediu privat, pentru vizionare filme și rulare de jocuri, și nu la comercializarea de softuri pirat, care nici măcar nu au fost individualizate în discuția dintre cei doi.
Martorul, programator la din 2006, declarat că computerul martorului a fost asamblat de COMPUTERS, că comandă calculatoare de la în configurația solicitată de client, iar sunt facturate de, și le revinde pe bază de factură.
Același martor a declarat în fața instanței (fila 93) că de la furnizori vin asamblate, iar la se verifică doar partea de hard a ui; de asemenea, că martorul a discutat cu un coleg despre o placă video, respectiv care este mai bună, iar inculpatul nu era în firmă când și-a ridicat.
Și martorul, angajat la COMPUTERS, ca inginer de sistem, a relatat că inculpatul a făcut comanda pentru achiziționat de la 25.10.2006 și că inculpatul nu cunoaște performanțele diferitelor componente de calculator, astfel că în general comandă un calculator suficient de performant pentru filme, jocuri, muzică, etc. (fila 71, dosar urmărire penală).
Cât privește reținerea că fapta aceluiași inculpat de a vinde sisteme de calculator pe care erau reproduse programe de calculator fără consimțământul de drepturi, în formă continuată, aceasta este nefondată, întrucât instanța reține din declarația martorului că și acesta a achiziționat un calculator de la magazinul Sibiu în cursul lunii iunie 2006, pe care a constatat că este instalat sistemul de operare Windows, însă martorul a declarat că nu a solicitat angajaților să îi instaleze acest program și nici nu a plătit pentru instalarea lui. Martorul arată că nu cunoaște cine a instalat programul în discuție, iar cu privire la inculpatul nu face nici o referire.
În declarația dată în instanță, același martor a arătat că a discutat cu inculpatul despre achiziționarea ui, iar cu privire la soft nu face nici o referire. Martorul declară că nu a probat acolo la societate, iar inculpatul l-a asigurat doar că acesta are toate componentele și că funcționează. Din declarație mai rezultă că inculpatul se aproviziona cu calculatoare de la două magazii, dar martorul nu știe de unde provenea său.
Prin urmare, martorul nu face nici o referire cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului, la contribuția sa la săvârșirea infracțiunii respective.
Ori, în dreptul procesual penal român este consacrat expres principiul personalității răspunderii penale, conform dispozițiilor art. 10 lit. c) pr.pen. care prevăd că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare, nu mai poate fi exercitată, dacă fapta nu a fost săvârșită de învinuit sau inculpat, și este completat de alte prevederi cuprinse în Codul penal.
Răspunderea penală este personală, deoarece numai acela care nu s-a conformat preceptului din norma de incriminare, dovedind o atitudine recalcitrantă față de ordinea juridică penală și numai lui trebuie să i se aplice pedeapsa care are ca scop îndreptarea celui vinovat și prevenirea săvârșirii de infracțiuni. Astfel se explică de ce este inadmisibilă transferarea răspunderii penale asupra altei persoane.
Chiar dacă s-a găsit instalat un program fără licență pe martorului, nu s-a dovedit în vreun fel că inculpatul este implicat în instalarea lui, că l-ar fi instalat personal sau că ar fi dat dispoziții să se instaleze acest program. Chiar dacă fapta a fost săvârșită, nu s-a probat că aceasta a fost săvârșită de către inculpat.
În aceeași ordine de idei, s-a reținut în rechizitoriu că și martorul a achiziționat în cursul lunii august 2006, un calculator de la a fost ridicat de martor de la COMPUTERS, cu care R: Sibiu are relații de colaborare și de la care achiziționează calculatoare sau componente. Martorul arată că în momentul când a ajuns la COMPUTERS, era pornit rulând Windows, angajații COMPUTERS au oprit, l-au ambalat, după care l-au înmânat martorului. Prin urmare, nici un moment acest calculator nu a părăsit sediul COMPUTERS, iar inculpatul în mod efectiv nu putea să facă vreo manevră de instalare de programe pe acest calculator și nici nu a purtat vreo discuție cu martorul în acest sens. Martorul susține că nu a solicitat angajaților COMPUTERS sau să îi instaleze vreun program pe calculator și nici nu a plătit vreo sumă pentru acesta.
Și martorul a achiziționat la data de 08.09.2006 un calculator de la, pe calculator fiind instalate Windows XP Professional, o versiune de, precum și diverse codec-uri pentru vizionare filme, fără ca martorul să fi achiziționat și licențe pentru programele reproduse pe acesta. Martorul a precizat că nu a solicitat să i se instaleze programele în cauză, nu i s-a comunicat de către inculpat sau de alți angajați ai acestuia că îi vor fi instalate programele respective, și nici nu i s-au solicitat bani pentru instalarea acestora.
achiziționate de martori nu au fost verificate de lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Sibiu, nu s-a făcut listarea programelor instalate și nici verificarea dacă acestea sunt funcționale sau nu. Deseori martorii nu au putut preciza nici ce versiuni ale programelor erau instalate pe achiziționate.
Chiar dacă martorul susține că la 23 sau 24 martie 2004 fost sunat de inculpat că este posibil să fie chemat la poliție, întrucât se fac verificări cu privire la programele reproduse pe achiziționate, aceasta tot nu dovedește în nici un fel participarea inculpatului la săvârșirea faptei, putând fi vorba de un alt autor al faptei, ori în sistemul de drept românesc se prezumă numai nevinovăția făptuitorului, iar nu și vinovăția acestuia.
În declarația dată în instanță (fila 193), același martor a arătat că respectivul calculator l-a ridicat din incinta, însă a așteptat vreo 10 minute până când acesta a fost adus de la firma COMPUTERS care se află pe același bulevard; martorul precizează că a verificat cu un angajat de la, că acel calculator i s-a adus direct de la mașină, l-a verificat doar ca și componente fără a-l conecta la curent, și nu a pierdut din de când a fost adus de la depozit și până când l-a ridicat, nefiind posibile prin urmare manevre de instalare programe la
În plus, martorii, și, toți angajați în cadrul COMPUTERS Sibiu, au declarat că această firmă era autorizată de să vândă licențe pentru programele de calculator și dispunea de personal calificat și de dotările tehnice necesare instalării unor astfel de programe.
Spre deosebire de această firmă, nu era autorizată să vândă astfel de licențe și nici inculpatul nu deținea cunoștințe teoretice și abilități practice necesare instalării unor asemenea programe.
Mai mult, martorul, angajat ca inginer de sistem la COMPUTERS din 2004, declarat în instanță (fila 194) că a mai comandat de la ei calculatoare cu programe, dar cu licență, iar licența apărea totdeauna pe factura emisă de COMPUTERS alături de componentele ui.
În concluzie, nici unul dintre martori nu a susținut că inculpatul ar fi reprodus, cu sau fără licență, pe vreunul din vândute diverșilor cumpărători, vreun asemenea program sau că ar fi oferit sau distribuit programe de calculator, în calitatea sa de administrator la Sibiu, și nici că acesta ar fi dat dispoziție, în acest sens, vreunui salariat de-al său sau că ar fi avut cunoștință ca vreunul dintre salariați să se ocupe cu așa ceva.
Prin urmare, cât privește infracțiunea prev. de art. 139 indice 6 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 33 lit. a) pen. se reține că, deși inculpatul a vândut un calculator cu soft preinstalat fără licență, nu a avut reprezentarea sau conștiința caracterului și a urmărilor faptei, cât și voința de aos ăvârși, sens în care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni reținute în sarcina sa.
II. Prin același rechizitoriu, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 139 indice 9 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și prev. de art. 139 indice 6 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Din actele de la dosar, reiese că inculpatul este membru fondator și director general al Fundației " " care deține Școala de Informatică și Contabilitate, având sediul în Sibiu,-, jud. Sibiu. Din Statutul Fundației " " Sibiu, depus la dosarul de urmărire penală, reiese că directorul general este și administratorul fundației, asigurând coordonarea și activitatea operațională a fundației, fiind numit pe trei ani cu posibilitatea de prelungire a mandatului.
Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că opt dintre identificate la locația din Sibiu,-, pe care erau instalate programele Windows XP Professional și 2002 erau de fapt proprietatea fundației, declarând că nu cunoaște cine a instalat programele respective pe calculatoare și că nu a solicitat acest lucru.
Martorii și, angajați ai Fundației " " au declarat că în cadrul fundației se desfășurau contra cost cursuri de instruire/utilizare PC, iar de coordonarea activității fundației se ocupa inculpatul, în calitate de director general, conform statutului. Totodată, cei doi martori au declarat că nu cunosc cine a instalat pe calculator programele în cauză și doar dintr-o sală mai erau folosite în mod curent, cursanții rulând programele Windows și.
Martora, audiată și în instanță, a declarat că la fundație mai era un calculator adus de la pe care era instalat Windows 98, iar pe un calculator al Fundației era instalat Windows 95, că ambele calculatoare se aflau în biroul său, și pe ambele avea instalat programul de contabilitate, martora fiind casieră, secretară și contabilă în cadrul Fundației " ". Martora a mai arătat că la aceste două calculatoare nu avea acces decât ea și că nu-și poate explica cine a instalat programele fără licență de pe de la fundație, inculpatul venind rar pe la fundație și nevăzându-l lucrând niciodată la un calculator. Se mai susține de martoră că inculpatul nu încasa niciodată procent din profitul fundației, și că aceasta nu a văzut niciodată să se închirieze calculatoare de la către fundație, neexistând contracte de închiriere în acest sens și nici de la fundație către
Martorul, în calitate de analist programator și cadru didactic la Fundația " ", a mai adăugat că inculpatul nu are cunoștințe de operare pe calculator și, cu atât mai puțin, de instalare, întrucât acesta îi cererea uneori să redacteze documente; de asemenea, arată că personal nu a auzit și nici nu a văzut ca inculpatul să dea dispoziții să se instaleze softuri pe calculatoare. Martorul arată că inculpatul discuta cu cadrele didactice programele de la minister, dar de softuri trebuia să se ocupe de sistem, și că la cursuri practice nu prea obișnuiau cursanții să vină, că aceștia erau în număr foarte redus și veneau mai mult pentru obținerea atestatului.
de sistem, martorul, audiat doar în instanță (filele 144-145), a arătat că nu a predat niciodată în cadrul fundației sisteme de operare, și că programele puse la dispoziția cursanților erau care nu necesita licență, Windows 98 care avea licență, și. ultimele două fără a necesita licență. Martorul declară că nu cunoaște cine a instalat aceste programe, dar că erau administrate de profesorii școlii.
Se susține de același martor că după control a constatat că rulau fără licență Windows XP Professional și, dar că anterior controlului nu a constatat ca aceste programe fără licență să fie instalate pe calculator. Și acest martor confirmă faptul că inculpatul venea mai rar pe la fundație, nu intra în orele de curs și de obicei întreba cadrele didactice dacă și-au ținut orele sau nu.
Martorul afirmă în mod categoric că inculpatul nu ar fi putut monta programe pe calculator, la pregătirea pe care o are acesta, și nici nu ar fi putut verifica dacă programele au sau nu licență. Mai mult, martorul susține că atât acesta, cât și inculpatul, au fost surprinși să afle că rulau programe fără licență.
În cauză a mai fost audiat și martorul, în calitate de programator la Sibiu din 2006, și care a predat teorie la Fundația " " în anul calendaristic 2007, deci după data controlului efectuat de Sibiu. Martorul a declarat că nu cunoaște ce era instalat pe fundației.
Tot martorul a arătat că programele de pe erau instalate la data angajării sale, deci declarația sa nu are relevanță sub acest aspect.
Din toate aceste probe administrate în cauză, nu rezultă cine a instalat programele fără licență pe fundației, cel mai probabil profesorii care asigurau pregătirea practică a cursanților, și după cum rezultă din probele testimoniale, în scopuri exclusiv demonstrative pentru perioade scurte de timp, fiind apoi dezinstalate.
De asemenea, reiese că toate acestea s-au făcut fără știrea, acordul sau implicarea inculpatului, și care nu deține cunoștințele necesare de instalare a unor programe pe calculator.
Simplul fapt că inculpatul era administrator al societății comerciale, nu poate atrage în mod automat răspunderea penală a acestuia.
Cât privește infracțiunea de a folosi și în format digital în cadrul societății și fundației programe de calculator fără acordul titularului de drepturi, prev. și ped. de art. 139 indice 9 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 33 lit. a) pen. s-a reținut că această faptă nu a fost săvârșită de inculpat, acțiunea penală neputându-se exercita decât împotriva celui care a săvârșit infracțiunea, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) pr.pen. s-a dispus achitat inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
III. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de a închiria fundației către diverse persoane fizice în scopul rulării programelor reproduse pe acestea și fără a avea consimțământul de drepturi, instanța reține că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, inculpatul neavând reprezentarea sau conștiința caracterului și a urmărilor faptei, cât și voința de aos ăvârși, întrucât chiar dacă s-au închiriat programele respective către cursanți, inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că pe fundației sunt reproduse programe fără licență și nici personal nu a realizat vreun profit în urma acestor închirieri, cum au declarat martorii audiați în cauză.
Astfel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) pr.pen. a foat achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139 indice 6 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 33 lit. a) pen.
Potrivit dispozițiilor art. 346 alin. 3.pr.pen. nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există ori nu a fost săvârșită de inculpat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 14, 346.pr.pen. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Împotriva hotărârii au declarat apel în termenul legal prev. de art. 363.pr.penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu:
1. În mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de ar. 139/6 alin.2 din Legea nr. 8/1996, ignorând probele certe din dosar, inclusiv declarația inculpatului din cursul urmăririi penale pe care acesta și-a nuanțat-o în cursul procedurilor, în sensul existenței solicitărilor către reprezentantul Computers de a configura un calculator cu componente hardware capabile să ruleze file, muzică etc.
Inculpatul, prin dispoziția sa de a se instala programe pe calculator care să corespundă unor cerințe multimedia avea reprezentarea clară că se vor instala programe fără licență, cu atât mai mult cu cât el însuși achiziționat licențe pentru unele dintre firmei.
Reaua credință a inculpatului, faptul că acesta a avut reprezentarea activității infracționale și că se simte vinovat de aceasta este evidențiată de situația că acesta a telefonat în cursul urmăririi penale unor foști clienți, martori, pentru a-i preveni cu privire la existența unor investigații efectuate de organele judiciare.
2. Referitor la săvârșirea infracțiunii continuate prev. de art. 139/9 și 139/6 alin.4 din Legea nr. 8/1996, din probatoriul administrat a reieșit că atât pe SC SRL, cât și pe cele aparținând Fundației " " erau instalate programe de calculator fără licență, aspect puțin probabil să nu fie cunoscut de către inculpat, care îndeplinea atribuții de administrare directă a celor 2 persoane juridice.
În mod greșit instanța a reținut din declarațiile martorilor doar afirmațiile care au ajutat-o la motivarea soluției de achitare a inculpatului, pe cele în favoarea acuzării nu le-a reținut sau evidenția în nici un fel.
Instanța a ignorat atât declarațiile angajaților SC Computers SRL, care elevau achiziționarea de calculatoare de către SC împreună cu licențe cât și declarațiile de la urmărirea penală ale inculpatului care a susținut că "insuficiența fondurilor nu a permis fundației achiziționarea de licențe pentru Windows XP Profesional și "
II.:
1. Instanța a ignorat declarația martorului din care rezultă cu claritate că SC SRL a comandat în mod repetat de la Computers SRL calculatoare cu programe preinstalate, dar întotdeauna cu licențe, aspect ce evidențiază fără dubiu că inculpatul avea reprezentarea critică asupra acțiunilor sale.
2. Instanța nu a analizat, în considerentele hotărârii, infracțiunea prev. de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996, această faptă putând fi comisă nu numai sub forma autoratului, ci și ca instigator sau complice.
3. Instanța a interpretat greșit prevederile art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 omițând să analizeze toate modalitățile alternative prin care se poate săvârși infracțiunea astfel încât chiar dacă inculpatul nu a instalat programele respective el a încălcat disp. art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 prin săvârșirea infracțiunii în celelalte modalități: stocare, rulare etc.
4. Inculpatul cunoștea necesitatea de a deține pentru programele de calculator folosite, având în vedere că o societate deținea 22 de licențe pentru programul Windows 98.
5. Vizând fapta prev. de art. 139/6 alin.4 din Legea nr. 8/1996, instanța a reținut în mod eronat că inculpatul nu a realizat personal vreun profit în urma închirierii mărfurilor pirat, atâta timp cât societatea organiza cursuri pentru care se percepeau taxe de școlarizare.
6. Sub aspectul laturii civile, instanța fondului a respins acțiunea civilă promovată de în mod nelegal, în vădită contradicție cu probele de vinovăție din dosar, și, care relevau, fără dubiu, săvârșirea infracțiunii d către inculpat.
Tribunalul a încălcat și disp. art. 346 alin.2 pr.penală și care prevăd, în cazul achitării întemeiate pe lit."d" a textului de lege, că instanța poate acorda despăgubiri civile, ceea ce în cazul de față nu s-a ignorat, în pofida probelor administrate, care justificau un prejudiciu cert și real.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 371 alin.2 pr.penală, Curtea reține următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o stare de fapt corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul actelor și probelor din dosar: procesele verbale de control întocmite de organele de poliție de la IPJ Sibiu (7-15), factura fiscală și chitanța de achiziționare a ui de către (27, 29 ) depozițiile martorilor, și, contracte de achiziționare calculatore de către, și (30- 42), coroborate cu declarația inculpatului care a negat în mod constant faptele comise (79-83, 31, 32 dosar fond).
Aceeași poziție procesuală a manifestat inculpatul și în fața Curții, cu ocazia audierii sale ( 33) prilej cu care a arătat lipsa oricărei implicări în săvârșirea faptelor expuse în actul de acuzare.
2. Curtea, costată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a ansamblului actelor și lucrărilor de la dosar, stabilind și argumentând pe larg existența unui puternic dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 și art. 139/6 alin.2 din Legea nr. 8/1996, ambele cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
3. Curtea reține, la rândul său, sub aspectul stării de fapt următoarele coordonate:
3.1. La data de 03 noiembrie 2006, organele de poliție din cadrul IPJ Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor - s-au sesizat că în cadrul SC, societate administrată de către inculpat care comercializa în principal obiecte de uz casnic, se înstrăinează calculatoare pe care sunt instalate programe fără a fi achiziționate și licențe.
3.2. Autoritățile au procedat, la data de 06.11.2006 la verificarea ui cumpărat de martorul, constatându-se că pe acesta erau instalate Windows XP Professional și Professional 2003, deși, a fost achiziționat fără licență.
3.3. Actele de achiziționare relevă că martorul a cumpărat la 25 oct. 2006 cu factura fiscală seria - - nr. -, și pentru care a achitat 1096 lei.
3.4. La data de 15 nov. 2006, organele de poliție au efectuat verificări la punctul de lucru al societății din Sibiu, str. G-, precum și la sediul din Sibiu,-, unde au fost identificate un număr de 17 calculatoare dintre care 15 erau destinate activității de pregătire profesională pentru cursanți.
Pe identificate la cele două adrese de mai sus, erau reproduse diverse programe de calculator, conform anexelor la procesele verbale, respectiv: Windows XP Professional, 2002, 97, deși, SC nu deținea licențe pentru acestea.
4. Curtea arată, raportat la acuzația de comercializare de sisteme de calcul pe care erau reproduse programe de calculator fără consultarea titularului de drept, că nici o probă din dosar, atât cele administrate în faza urmăririi penale, cât și în procedura cercetării judecătorești nu relevă, fără echivoc, că inculpatul, personal sau prin alte persoane la dispoziția lui, au comis aceste fapte.
Probatoriul administrat de către instanța fondului a fost analizat și comentat pe larg de către Tribunal, care în mod corect nu a putut expune o convingere clară asupra vinovăției inculpatului.
5. Din analiza facturilor de achiziționare a calculatoarelor ( 32, 33, 36 ) reiese că produsele cumpărate nu erau însoțite de parte de soft, ci au fost comercializate în configurația expusă în anexă.
Ca atare, scriptic, au fost comercializate fără a avea instalate programele respective.
6. Curtea arată că, în speță, criticile aduse de Parchet vizând infracțiunile de mai sus, nu își găsesc corespondent în probele dosarului, care au fost examinate în amănunt de către Tribunal.
7. Astfel, nu se poate susține fără dubiu contrar argumentelor expuse de Parchet, că inculpatul cunoștea în întregime individualitatea fiecărei componente comercializate.
8. Curtea reține, ca o chestiune esențială ce justifică soluția instanței de fond, că în mod uzual SC vindea calculatoare, pe care la rândul său le achiziționa de la o altă societate Computers, și de unde clienții le ridicau.
În acest sens, depozițiile martorilor și, administrate nemijlocit în faza cercetării judecătorești relevă că, în speță, comandat de martorul, și pe care acesta nu a solicitat să se instaleze vreun program, a fost livrat de la un depozit fiind verificat la sediul SC SRL doar sub aspectul conectării la curent.
Martorul arată, de asemenea, că în speță, livrarea ui a fost solicitată de către un angajat al SC și nu personal de către inculpat, cu care martorul a discutat inițial, în linii mari despre intenția de a achiziționa un calculator.
Curtea reține că instanța fondului a înlăturat în mod corect declarațiile acestor 2 martori date în faza urmăririi penale întrucât nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, iar credibilitatea lor este accentuată de administrarea directă, nemijlocită și contradictorie în fața instanței.
9. întărind convingerea asupra dubiului existent în cauz, depoziția martorului relevă, de asemenea, că în cazul ui achiziționat de martorul, acesta a fost asamblat de către Computers și că SC comandă calculatoarea de la SC în configurația solicitată de client, computerele fiind facturate de, revânzându-le pe bază de factură.
Atât martorul, cât și martorul (inginer de sisteme) au relevat că de la furnizor, sosesc asamblate, iar la se verifică doar partea de hard a ui.
10. Criticile aduse de Parchet cu privire la credibilitatea scăzută a martorilor audiați, angajați ai SC SRL nu poate fi primită de către C, neexistând nici un indiciu puternic care să justifice înlăturarea acestora.
11. Aspectul relevat de către Parchet în sensul activității infracționale a inculpatului și care nu are un caracter accidental ci unul de continuitate, aspect probat prin declarațiile unor cumpărători anteriori, este de asemenea, nefondat și nesusținut de probele invocate.
Astfel, susținerile Parchetului sunt infirmate de depozițiile martorilor, declarații din care rezultă că în speță, computerele au fost livrate de la depozitul aparținând Computers, iar la sediul se verifica doar partea de hard a ui.
12. Rezultă, de asemenea, că, în cazul achiziționării computerelor și a programelor aferente, cumpărarea licenței era înscrisă întotdeauna pe factura emisă de SC Computers, alături de componentele ui.
13. Față de cele ce preced, Curtea, apreciază că atât motivele invocate de Parchet cât și de partea civilă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 139/6 alin.2 din Legea nr. 8/1996 în condițiile art. 41 alin.2 cod penal sunt nefondate și nu sunt în măsură a înlătura puternicul dubiu rezultat din ansamblul actelor și lucrărilor de la dosar, dubiu ce profită, indiscutabil, inculpatului.
14. Referitor la infracțiunile prev. de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996 și art. 139/6 alin.4 din Legea nr. 8/1996, în condițiile art. 41 alin.2 cod penal, Curtea constată că aspectele critice invocate de Parchet și partea civilă, sunt, de asemenea, vădit nefondate.
15. Sub un prim aspect, susținerea Parchetului este, întrucât în ce privește infracțiunea prev. de art. 139/6 alin.4 din Legea nr. 8/1996, instanța a dispus achitarea pe considerentul neîntrunirii elementelor constitutive ale acestor infracțiuni și nu referitor la ambele fapte expuse (art. 139/9 și art. 139/6 alin.4 din Legea nr. 8/1996).
16. Împrejurarea că Fundația era administrată în mod direct, efectiv de către inculpat, nu reprezintă un aspect esențial, suficient de puternic, care să justifice reținerea vinovăției inculpatului.
Aspectul invocat de Parchet și partea civilă în sensul că, pentru o parte din calculatoare erau achiziționate licențele și programele instalate, poate profita, în opinia Curții, inculpatului, care a demonstrat că a depus diligențele necesare funcționării în condiții legale.
17. În cauză nu rezultă fără echivoc faptul că inculpatul avea cunoștință despre existența unor computere în cadrul Fundației ce aveau instalate programe fără licență.
Declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale invocate de Parchet, în sensul cunoașterii exigențelor legale în materie (necesitatea achiziționării licențelor) nu fost contestată de către acesta, însă în cauză nu s-a probat, mai presus de orice îndoială, în primul rând, faptul că el cunoștea despre existența acestor programe pirat instalate (și care conform declarațiilor martorilor puteau fi montate de însăși cursanții înscriși), și, în al doilea rând, nu avea reprezentarea critică asupra punerii la dispoziție, a închirierii acestor computere, atâta timp cât avea convingerea că acestea întrunesc toate exigențele de funcționare.
18. Depozițiile martorilor, și relevă cu precădere că inculpatul nu avea un contact direct, nemijlocit cu elementele din dotare ale Fundației, el urmărind doar condițiile în care se desfășura activitatea de pregătire profesională.
Acest aspect confirmă susținerile instanței de fond, în sensul că inculpatul nu avea cum să cunoască despre existența programelor instalate, atâta timp cât această neregulă nu a fost observată nici de către angajații Fundației (profesori, ingineri de sistem), decât după declanșarea controlului efectuat de autorități.
19. Vizând critica adusă de partea civilă în sensul neexaminării de către instanța de fond a fiecărei infracțiuni în parte, sub aspectul tuturor elementelor constitutive și a modalităților alternative ce definesc latura obiectivă a infracțiunii, Curtea arată că aceasta este vădit nefondată.
Tribunalul a expus pe larg și a analizat toate acțiunile inculpatului, raportându-le în mod concret la modalitățile ce întregesc latura obiectivă a tuturor infracțiunilor cuprinse în actul de sesizare.
20. În ce privește critica adusă rezolvării laturii civile a cauzei, Curtea arată că soluția se circumscrie disp. art. 346 alin.3 pr.penală.
Este fundamentată susținerea părții civile în sensul că instanța de fond s- limitat la a respinge acțiunea civilă promovată de invocând ca temei juridic disp. art. 346 alin.3 pr.penală când, în realitate acest text nu este aplicabil în totalitate stării de fapt existente.
Curtea arată că, pronunțând achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 139/6 alin.4 din Legea nr. 8/1996 în temeiul art. 10 lit.d pr.penală, Tribunalul se impunea să invoce ca temei al respingerii acțiunii civile disp. art. 346 alin.2 pr.penală.
Contrar susținerilor părții civile, textul de lege aplicabil în cazul de față, art. 346 alin.2 pr.penală, nu obligă, în mod imediat și direct la admiterea acțiunii civile și acordarea despăgubirilor, ci enunță că "instanța poate obliga la reparare pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile"
În cauza de față, Curtea apreciază că instanța nu este ținută, în mod automat, să procedeze la acordarea despăgubirilor, ci să examineze existența prejudiciului, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta comisă și paguba produsă prin infracțiune.
Or, în cauza de față, Curtea reține că instanța fondului, în mod corect a apreciat, raportat la soluțiile dispuse pe latură penală, că pretențiile părții civile nu sunt justificate.
Mai mult, vizând infracțiunea prev. de art. 139/6 alin.4 din Legea nr. 8/1996, Curtea arată că achitarea s-a dispus pe considerentul lipsei de vinovăția a inculpatului, aspect ce înlătură și angrenarea răspunderii delictuale prev. de art. 998 Cod civil.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 379 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă SC cu consecința obligării acesteia din urmă la cheltuieli judiciare către stata conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 75/23.04.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. Obligă pe partea civilă să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința din 11.09.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. 15.09.2008
Tehnored. VV 2 ex/18.09.2008
.
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș
