Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 20/
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 205 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, când:
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 205 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 142 lit. a, b, l, m din Legea nr. 8/1996, cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat pe inculpatul G, la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere și difuzare de opere și înregistrări sonore fără autorizație.
În baza art. 81.Cod Penal,s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei, iar în baza art. 82.Cod Penal,s-a stabilit termen de încercare de 2 ani și 3 luni pe seama inculpatului.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.
Cod PenalÎn baza art. 14, 346.C.P.P. și 998.civ. l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile către: Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - B - 86.260, 57 lei; RO- B -59.114,5 lei; Arts, și OB- 68.431,44 lei.
În baza art. 118 lit. a s Cod Penal-a dispus confiscarea CD. și, ridicate de la inculpat aflate în păstrare A B și distrugerea acestora.
În baza art. 191 alin.1 l C.P.P.-a obligat pe inculpat la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost trimis în judecată inculpatul -. G, pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere și difuzare de opere și înregistrări sonore fără autorizație, prev. și ped. de art. 142 lit. a,b, l, m din Legea 158/1996, cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn sarcina acestuia s-a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 07 aprilie 2004, organele de poliție judiciară din cadrul - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că numitul G, domiciliat în T,-,. 2, deține la domiciliul său un calculator dotat cu aparate pentru inscripționarea CD-urilor și -urilor, cu ajutorul cărora în mod ilegal multiplică filme, muzică, jocuri, pe care apoi le comercializează și închiriază fără a avea acordul titularilor de drept.
La data de 7 mai 2004, s-a dispus confirmarea procesului verbal de începerea urmăririi penale, față de învinuitul G, iar la data de 26.05.2004, s-a obținut autorizația de percheziție nr. 23, dată de Judecătoria Timișoara, prin care s-a încuviințat efectuarea unei percheziții domiciliare la numitul Cu ocazia percheziției, au fost identificate și ridicate, următoarele bunuri: două unități centrale ale calculatoarelor, 7.328 compact discuri și -uri, 226 coperte pentru -uri, 129 etichete pentru tampografierea -urilor, 12 cataloage conținând diferite liste cu oferte de videograme și programe pentru calculator, și o carte de identitate seria --nr. -, titular.
Pentru comercializarea și închirierea CD și,învinuitul a apelat la ziarul, la anunțurile de mică publicitate, în care dădea telefonul de contact nr. -, care în perioada 2003-2004 avut ca titular pe mama acestuia, cât și prin site-ulwww.happyhippo.rocare conținea mai multe subdomenii, respectiv acasă, filme, jocuri, prețuri, downloadliste, subtitrări și forum.
Din conținutul acestui site, rezultă că G expedia prin poștă aceste CD și, cu plata în ramburs, iar un CD cu film sau desene animate 30.000 lei bucata, iar un CD soft cu jocuri, enciclopedii, mp3 35.000 lei bucata.
Cercetările efectuate au stabilit faptul că învinuitul G desfășura la domiciliul său o activitate ce consta în comercializarea și oferirea spre închiriere contra cost a CD și, cât și multiplicarea acestora, activitate pentru care nu a deținut nici un fel de autorizație, și pe care nu a declarat-o la organele fiscale pentru a fi impozitat în funcție de veniturile obținute.
Din verificările efectuate la Compania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională T, a rezultat că în perioada februarie 2003 - 1 martie 2004, învinuitul Gae xpediat un număr de 72 colete, pentru care plata s-a făcut prin ramburs poștal, încasând sume ce au totalizat 54.560.000 lei, iar Administrația Finanțelor Publice T, Serviciul Control Fiscal persoane fizice, a stabilit că acesta a obținut venituri de 34.790.000lei pe anul 2004, pentru care datora un impozit de 5.160.000 lei (filele 277-284), sumă ce a fost achitată (fila 286. I dosar).
Cu adresa nr. 2849/P/8.06.2004, s-a solicitat Companiei Naționale Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă T, să prezinte date cu privire la expedierile de colete efectuate de către învinuitul G, domiciliat în T,-,. 2, în perioada 01.01.2003 - 31.05.2004.
În baza listei puse la dispoziție de către Direcția Regională de Poștă T, au fost identificați martorii:, -, toți aceștia arătând că au făcut comenzi de filme, muzică, jocuri și programe pentru calculator pentru site-ulhappyhippo.ro,unii chiar au reținut și numele expeditorului și l-au indicat pe numitul G (vol. filele 70-173).
Fiind audiat, învinuitul Gad eclarat că aproximativ 7.000 bucăți CD și care au fost găsite cu ocazia percheziției au fost cumpărate de către el în luna februarie sau martie a anului 2004, imediat după ce a împlinit vârsta de 18 ani, pentru uzul său personal, dar pentru care nu are nici un act. A mai declarat că în cursul anului 2003, deținea un calculator și o colecție proprie de CD și de aproximativ 300 sau 400 de bucăți, pe care a început să le vândă și să le închirieze pentru a obține bani, și în acest sens a dat mai multe anunțuri la publicitate precum și pe internet, și pe site-ul de anunțuri gratuite, cât și pe site-ulhappyhippo.rounde se găsea oferta cu filme, jocuri și celelalte produse pe care le oferea spre vânzare.
Toate aceste produse le expedia beneficiarilor prin colete poștale cu plata în ramburs, iar pentru onorarea comenzilor se deplasa în P-ța - sau P-ța -, de unde le cumpăra în cantități mari, și pentru care avea reduceri de preț. A mai declarat că nu a multiplicat filme, jocuri sau programe pe calculator, cu toate că deținea acele două calculatoare, iar pentru activitatea de închiriere și comercializarea CD și nu avea nici o autorizație.
Din expertiza tehnico științifică efectuată de către B cu nr. 4107 din 15.07.2005, rezultă că toate cele 7.328 compact discuri și ce conțin fonograme, opere audio vizuale, (video clipuri muzicale), videograme, produse soft, precum și videograme cu caractere erotic sau pornografic, sunt produse pirat, iar cele două unități centrale de calculator personal, aveau dotarea necesară pentru inscripționarea de compact discuri și, iar ca urmare a verificării fișierului existent în programul, s-a constatat că s-au realizat înregistrări de compact discuri și cu unitățile CD /, și CD-/-, identificate în unitățile centrale ale calculatoarelor personale ale inculpatului G ( I, filele 4-5, 31-32, și 129-130).
Împotriva lui G au depus plângere prealabilă Uniunea producătorilor de Fonograme din România, RO- B, și Avocații pentru companiile Electronic Arts, și CO. a căror interese sunt apărate de către acesta.
S-au constituit parte civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România cu suma de 86.260, 57 RON. (vol. 167-188); RO- B cu suma de 59.114,5 RON,( 210-274) și Electronic Arts, G și CO cu suma de 68.431,44 RON. (., 189-209).
Din cele arătate mai sus, rezultă că valoarea totală a prejudiciului reclamat de titularii drepturilor de autor și reținut în sarcina învinuitului G este de 213.805,51 RON.
Din probatoriul administrat în cauză: declarațiile martorilor, anunțuri prin mass- media, proces verbal de percheziție domiciliară cu planșe foto, proces verbal de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpatului, alte înscrisuri, prima instanță a reținut aceeași stare de fapt și încadrare juridică precum cea din rechizitoriul Parchetului.
Audiat fiind în fața instanței, inculpatul a recunoscut doar parțial săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Acesta a recunoscut că a vândut și închiriat CD-uri și -uri cu înregistrări de filme, muzică și jocuri, contra unor sume de bani, la alte persoane, sau gratuit, în diferite modalități, direct sau prin poștă, dar a arătat că nu se face vinovat de reproducerea de opere și înregistrări sonore, întrucât CD-urile și -urile menționate le-a cumpărat din - din T, fără să își dea seama că erau marfă pirat, și le transmitea mai departe fără să se gândească la împrejurarea că aceste fapte sunt considerate infracțiuni.
În apărarea sa, în concluzii pe fond, același inculpat a arătat prin avocat ales, că din probatoriul cauzei nu rezultă fără dubiu că inculpatul a reprodus opere și înregistrări sonore, și că din procesul verbal de percheziție rezultă că la momentul când aceasta s-a desfășurat, inculpatul nu se afla la domiciliu, ci numai tatăl său și martorul, astfel încât nu se poate susține că inculpatul ar fi copiat CD-uri pentru martorul.
Referitor la difuzarea de opere și înregistrări sonore, inculpatul a arătat că recunoaște că a vândut sau închiriat CD-uri și -uri cuprinzând asemenea date, dar a precizat că, deși la domiciliul său au fost ridicate un număr mare de CD-uri și -uri, deținerea lor, chiar în scop de difuzare, nu constituie infracțiune, ci cel mult o tentativă nepedepsită.
S-a mai arătat, de asemenea, că în ce privește difuzarea de opere (art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996), legiuitorul a înțeles să nu sancționeze penal fapta comisă prin închiriere, această concluzie rezultând în urma analizei comparative a literei b față de literele m și p ale art. 142, întrucât doar în aceste ultimele două cazuri legea prevede că este infracțiune difuzarea "inclusiv prin închiriere" a înregistrărilor sonore sau a programelor de radio și televiziune.
Pe latură civilă a cauzei, s-a solicitat să se respingă în totalitate pretențiile civile formulate, întrucât acestea au fost calculate exclusiv pe baza conținutului celor 7328 CD-uri și -uri ridicate de la inculpat, dar acesta nefiind vinovat de reproducerea operelor stocate pe aceste materiale, răspunderea sa civilă este neîntemeiată.
Cu toate acestea, prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului, întrucât probatoriul cauzei se coroborează în mod cert în sensul vinovăției inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut că a difuzat și închiriat CD-uri și -uri cu filme, jocuri și muzică altor persoane, prin poștă sau direct, contra cost sau gratuit, recunoaștere care se coroborează cu toate mijloacele de probă administrate în cauză (declarații martori, adresa Poștei Române), instanța a reținut în sarcina sa infracțiunile prev. de art. 142 lit. b și
Chiar dacă acesta a arătat în apărare că în ce privește difuzarea de opere, încriminate de art. 142 lit. b, fapta nu ar fi infracțiune în cazul închirierii, instanța a înlăturat-o cu mențiunea că elementele constitutive sunt oricum îndeplinite față de inculpat, deoarece a vândut asemenea opere, iar pe de altă parte pentru că "închirierea" de opere nu este exclusă de la încriminare, fiind dimpotrivă inclusă în noțiunea de difuzare de operă, așa cum prevede textul de lege.
În acest sens, la capitolul lll referitor la obiectul dreptului de autor al unei opere, articolul 14 alin. 2 din lege, înainte de ultima modificare, prevedea că prin "difuzare" se înțelege în sensul legii distribuirea către public a originalului ori a copiilor unor opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau gratuit.
De altfel, și în prezent, în legea modificată, se păstrează aceeași concepție în art. 141, în care se arată că în sensul prezentei legi prin "distribuire", sintagmă sinonimă cu difuzarea înainte de modificare, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros sau gratuit, a originalului sau a copiilor unor opere, precum și oferirea publică a acestora.
De aceea, a considerat că inculpatul a îndeplinit prin fapta sa și elementele constitutive ale acestei infracțiuni, care în prezent este încriminată la art. 140 alin.1 lit. b, cu caracter general, indiferent că este vorba de o operă sau o înregistrare sonoră, ca infracțiune, și care este legea penală mai favorabilă pentru inculpat, întrucât cuprinde limite de pedeapsă mai reduse.
Față de împrejurarea că inculpatul nu a reprodus operele sau înregistrările sonore pe care le-a transmis altor persoane, instanța a constatat că probatoriul cauzei dovedește contrariul.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 8/1996, înainte de modificare, dar și în prezent, prin reproducere în sensul legii, se înțelege realizarea integrală sau parțială a uneia sau mai multor copii ale unor opere, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audio - vizuale, precum și stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu mijloace electronice.
Din expertiza tehnico - științifică efectuată de B nr. 4107 din 15.07.2005, rezultă că toate cele 7328 compact discuri și -uri găsite la inculpat sunt produse pirat, iar cele două unități centrale de calculator ale aceluiași inculpat aveau dotarea necesară pentru inscripționarea de compact discuri, iar ca urmare a verificării fișierului existent în cadrul calculatorului inculpatului, s-a constatat că s-au realizat înregistrări de CD-uri și -uri.
În plus, operele audio vizuale, muzicale și programele pentru calculator stocate pe cele trei hard discuri găsite la inculpat, se află inscripționate pe CD-uri și -uri și se regăsesc și în conținutul fișierelor "lista happyhippo.xls".
Întrucât numai stocarea permanentă ori temporară a operelor sau înregistrărilor sonore cu mijloace electronice, este considerată în sensul legii reproducere, conform cu art. 14 mai sus menționat, prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului că nu a săvârșit și infracțiunea de reproducere și înregistrări sonore, întrucât această noțiune se extinde, cum se poate observa, dincolo de noțiunea de copiere.
De altfel, inculpatul nu a putut explica cum s-ar fi putut inscripționa o cantitate atât de mare de CD-uri și -uri în permanență de alte persoane, la el acasă, așa cum organele de poliție l-au identificat pe martorul, care a arătat că se afla la locuința inculpatului și a copiat CD-uri pe care le-a vândut altor persoane (exemplu: martorii și ).
Această împrejurare martorul a relatat-o în fața instanței, întrucât în faza de urmărire penală a arătat că știa că inculpatul era cel care multiplica pe cele două calculatoare filme, muzică și programe pe CD-uri și -uri.
În fața instanței însă a arătat că el doar a auzit asta și că nu este sigur că a văzut cu ochii săi.
Mai mult, martorul a arătat în fața instanței că el nu avea permisiunea inculpatului, acasă la acesta din urmă, să multiplice acele CD-uri, împrejurare pe care prima instanță a înlăturat-o, considerând declarația dată de martorul în fața instanței, subiectivă și în necesitatea de a-l proteja pe inculpat, după ce în prealabil la procuror declarase starea de fapt corespunzătoare adevărului.
Este evident și rațional, bazat pe probatoriul cauzei că nu putea o altă persoană să facă inscripționările la inculpat acasă în permanență, într-un număr de peste 7000 de exemplare, fără ca inculpatul să cunoască sau să-și dea acordul, și mai mult o asemenea persoană să vândă produsele la inculpat acasă, în numele său.
De aceea, instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunii de către inculpat, prevăzută în actul de sesizare, respectiv de reproducere de opere și înregistrări sonore, precum și de difuzare a acestora.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit o singură infracțiune, întrucât cele menționate mai sus apar în textul incriminator ca modalități alternative ale elementului material care intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii.
Este de menționat că de la data săvârșirii infracțiunii de către inculpat, legea nr. 8/1996 s-a modificat de mai multe ori, astfel încât la momentul când s-a început procedura împotriva inculpatului, această faptă era încriminată în dispozițiile art. 142 lit. a, b, l, m, așa cum s-a arătat în rechizitoriu, iar în prezent sunt încriminate în dispozițiile art. 140 lit. a, b, din lege.
Prin urmare, s-a impus ca, în baza art. 13.Cod Penal, să se aplice față de inculpat legea penală mai favorabilă, respectiv încriminarea prevăzută în art. 140 lit. a și b din lege, deoarece prevede un regim sancționator mai blând.
În acest sens, s-a menținut încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, cu mențiunea că s-au avut în vedere limitele de pedeapsă mai blânde prevăzute la textul de mai sus.
La alegerea și individualizarea sancțiunii (închisoare sau amendă) și modalitatea de executare a acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv împrejurările comiterii infracțiunii, durata desfășurării în timp a acesteia, numărul mare de înregistrări și distribuiri, persoana inculpatului care se află la primul contact cu justiția penală, dar și atitudinea nesinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal de față, limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Astfel, a ales față de inculpat pedeapsa cu închisoarea prevăzută în textul de lege, cuprinsă între o lună la 2 ani, și pe criteriile de mai sus, a individualizat-o și i-a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea în cuantum de 3 luni, considerând-o suficientă pentru reeducarea acestuia.
Ținând cont de toate împrejurările cauzei, și în special de persoana inculpatului, care deși nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, nu prezintă antecedente penale, prima instanță a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, astfel încât în baza art. 81.Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În baza art. 82.Cod Penal a stabilit pe seama inculpatului termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
Pe latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele menționate în actul de sesizare, arătând în concret de unde rezultă cuantumul acestui prejudiciu, și reținând că inculpatul este cel care a difuzat mărfurile pirat, s-a impus obligarea acestuia în baza art. 14, 346.C.P.P. și art. 998.civ. la plata de despăgubiri către acestea.
În baza art. 118 lit. a s Cod Penal-a dispus confiscarea CD-urilor și -urilor ridicate de la inculpat și aflate în păstrarea B, cu distrugerea acestora.
Împotriva sentinței penale nr. 205 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat apel inculpatul G, solicitându-se în principal desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 142 lit. a și e (reproducere) din Legea nr. 8/1996, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.P.P. iar pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 142 lit. b și m (difuzare) din Legea nr. 8/1996, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b
C.P.P.Apelul nu este fondat.
Analizând sentința penală apelată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. 2.C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare cu probele administrate și a dat o bună încadrare juridică faptelor astfel reținute.
În privința cererii de desființare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, deoarece după închiderea dezbaterilor, cu ocazia deliberării, s-ar fi procedat în mod nelegal la schimbarea încadrării juridice a faptei, fără ca acest lucru să fie pus în discuția părților, se constată că instanța nu a procedat în acest mod. Astfel, se constată că instanța a menținut încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat prin rechizitoriu, fapt precizat în mod expres în considerentele sentinței, dar a avut în vedere disp. art. 13.Cod Penal - respectiv legea mai favorabilă, când a stabilit pedeapsa. Legea nr. 8/1996 s-a modificat succesiv, dar la momentul când s-a început urmărirea penală a inculpatului, faptele săvârșite de acesta au fost încadrate în dispozițiile art. 142 lit. a, b, e, m din Legea nr. 8/1996, iar instanța a apreciat că în urma acestor modificări, în prezent incriminarea faptelor se regăsește în disp. art. 140 lit. a și b din această lege. Apreciindu-se regimul sancționator mai favorabil în incriminarea prev. de art. 140 lit. a și b, s-a făcut aplicația art. 13.Cod Penal, care este mai avantajoasă pentru inculpat. În acest sens fiind vorba de o nulitate relativă, care nu a adus nici o vătămare inculpatului, nu se impune desființarea hotărârii - potrivit art. 197 alin. 1.
C.P.P.Inculpatul a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 142 lit. a și e (reproducere) din Legea nr. 8/1996 în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.P.P.(fapta nu a fost săvârșită de inculpat).
Această cerere formulată în apărare nu poate fi reținută, deoarece după cum rezultă din expertiza tehnico-științifică, asupra celor două unități centrale de calculator ale inculpatului, rezultă că acestea erau dotate corespunzător pentru inscripționarea compact-discurilor, iar din examinarea fișierului history - existent în calculator, s-a constatat că s-au realizat înregistrări.
Din declarația martorului rezultă că se cunoștea faptul că inculpatul se ocupa cu multiplicarea filmelor, a muzicii, pe dispozitive CD și. Altfel nici nu este explicabilă inscripționarea unui număr de 7328 CD-uri și -uri găsite la inculpat, pe care acesta a recunoscut că le vindea și închiria, inscripționare care să aibă loc fără știința și încuviințarea sa.
Așa fiind, se apreciază că în mod corect instanța a reținut că inculpatul a desfășurat o activitate de reproducere și înregistrări sonore.
În privința difuzării de opere și înregistrării sonore, inculpatul a recunoscut că a difuzat și închiriat CD-uri și -uri cu filme, jocuri și muzică, în acest sens fiind declarațiile martorilor, adresa Poștei. termenilor de difuzare, distribuire, folosiți de legiuitor în cadrul Legii nr. 8/1996 cu modificările ulterioare, au avut în principiu același conținut.
Tribunalul Timiș în mod corect a arătat că faptele prev. de art. 142 lit. a, b, e, m din Legea nr. 8/1996 se regăsesc în prezent, după modificare, în dispozițiile art. 140 lit. a, b din aceeași lege. În apărare se susține ideea că dispozițiile art. 142 lit. a, b, e, m din Legea nr. 8/1996 se regăsesc în cuprinsul art. 139/6 din aceeași lege, și nicidecum în cuprinsul dispozițiilor art. 140, deoarece condițiile incriminării și consecințele sunt mai favorabile inculpatului.
Dispozițiile art. 140 lit. a, b din Legea nr. 8/1996 fac referire la reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, precum și la distribuirea, închirierea acestora.
Aliniatul 2 al art. 140 lit. a, b din Legea nr. 8/1996 definește produsele purtătoare de drepturi conexe ca fiind interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele etc. în această categorie intrând în mod evident și filmele, muzica, jocurile, reproduse și distribuite în mod nelegal de către inculpat.
În consecință, se apreciază că încadrarea juridică și condamnarea dispusă de către instanța de fond este temeinică și legală.
În privința laturii civile, instanța a avut în vedere constituirea de părți civile, cu calculul concret al prejudiciului precizat de către acestea, și faptul că inculpatul a fost cel care a difuzat operele reproduse nelegal.
Așa fiind, urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. apelul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 205/PI din 14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1596/30/06, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
G - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.03.2009
Tehnored./2 ex./06.03.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 20/
Ședința publică din 24 februarie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 205/PI din 14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1596/30/06, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
