Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 13/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 13/

Ședința publică din 16 februarie 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr. 37/PI/12.01.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă condamnatul apelant, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Avocat solicită admiterea apelului și precizează temeiul de drept, respectiv art. 361, 370, 371, 374, 378, 379 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, desființarea hotărârii apelate și trimiterea spre rejudecare a cauzei la aceeași instanță. În susținerea apelului declarat de condamnat arată că acesta a fost prezent la judecarea cauzei în primă instanță, însă nu a participat la judecata din apel și nici din recurs. Menționează că după judecarea cauzei la prima instanță, condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare, iar condamnatul a plecat din țară în Spania să muncească, însă parchetul a declarat apel, despre care condamnatul nu a avut cunoștință, iar Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis apelul parchetului și l-a condamnat pe acesta la 6 ani închisoare cu executare în Penitenciar. Susține că în apel, în dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA, apărătorul condamnatului a fost avocatul, însă nu a fost angajat de acesta pentru a-l reprezenta. Recursul a fost formulat în cauză de un alt inculpat, condamnatul fiind în Spania, putându-se observa foarte clar că scrisul nu aparține acestuia. La Înalta Curte de Casație și Justiție, condamnatul a fost reprezentat de un apărător din oficiu, fiind lipsit practic de apărare, fiind plecat din țară și fiind în necunoștință de cauză. Față de faptul că nu condamnatul a declarat recurs în cauză, nefiind scrisul acestuia pe cererea formulată, în baza art. 5221.C.P.P. cererea de rejudecare a cauzei este justificată. În baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. b solicită C.P.P. desființarea soluției Tribunalului Timiș și rejudecarea cauzei de către prima instanță, în temeiul art. 522.C.P.P. cum de altfel a dispus Curtea de APEL TIMIȘOARA și anterior.

Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de condamnat și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș.

Condamnatul apelant se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.

A,

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37/PI din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 5221alin. 1.C.P.P. a fost respinsă cererea de rejudecare a sentinței penale nr. 763/PI/27.11.2003 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6569/08.12.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul, deținut în Penitenciarul Timișoara, ca inadmisibilă. Condamnatul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:

Prin cererea introdusă și înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la 30.09.2008, condamnatul a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 135/A/15.04.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA.

În motivarea contestației, condamnatul a arătat că a fost extrădat din Spania, în acel moment aflând că pedeapsa ce i-a fost aplicată inițial, aceea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, a fost majorată în apel la 6 ani închisoare. El nu a cunoscut acest lucru întrucât se afla la muncă în Spania, astfel încât a solicitat rejudecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 5221.

C.P.P.

La termenul de judecată din 20.11.2008, în prezența apărătorului ales, condamnatul și-a precizat cererea, menționând că aceasta se întemeiază pe disp. art. 5221.p Cod Penal, reprezentând o cerere de rejudecare și nu o contestație în anulare.

În consecință, prin decizia penală nr. 1087/R/20.11.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARA și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș, dosarul fiind înregistrat la ribunalul Timiș sub același număr, respectiv -, la data de 11.12.2008.

În probațiune, au fost atașate la dosarul cauzei: dosarul nr. 7025/2003 al Tribunalului Timiș, dosarul nr. 179/2004 al Curții de APEL TIMIȘOARA, dosarul nr. 2434/2004 al Curții Supreme de Justiție, precum și dosarele nr- și nr- ale Tribunalului Timiș.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 763/PI din 27.11.2003 a Tribunalului Timiș, numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de 4 ani termen de încercare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, instanța schimbând încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 05.12.2003, calea de atac fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 179/2004 la data de 07.01.2004.

Prin decizia penală nr. 135/A/15.04.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost desființată sentința Tribunalului Timiș, iar în rejudecare, numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei decizii, personal, numitul a declarat recurs la data de 21.04.2004, recursul fiind înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la data de 04.05.2004 sub nr. dosar 2434/2004.

Prin decizia penală nr. 6569/08.12.2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de numitul, astfel încât sentința penală nr. 763/PI/27.11.2003 a Tribunalului Timișa rămas definitivă, pe numele condamnatului fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1006/2003 din 28.12.2004 al Tribunalului Timiș.

Mandatul neputând fi pus în executare întrucât condamnatul părăsise România, prin încheierea penală nr. 15/CC/19.03.2007, Tribunalul Timișa dispus emiterea unui mandat de urmărire internațională pe numele condamnatului.

În același timp, prin încheierea penală nr. 25//06.04.2007, Tribunalul Timișa dispus emiterea unui mandat european de arestare pe numele condamnatului, acesta fiind pus în executare de autoritățile spaniole, astfel încât la data de 27.08.2008 numitul a fost extrădat către România, în vederea executării pedepsei de 6 ani închisoare.

Potrivit disp. art. 5221alin. 1.C.P.P. în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

În cauză s-a observat faptul că, o asemenea cerere de rejudecare este admisibilă în condițiile în care persoana extrădată a fost judecată și condamnată în lipsă, ceea ce presupune că nu a fost prezentă la nici un termen de judecată și nici în momentul condamnării.

Or, analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa constatat că, cererea de rejudecare formulată de condamnatul este inadmisibilă, acesta fiind prezent la toate termenele de judecată acordate în dosarul nr. 7025/2003 al Tribunalului Timiș, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 763/PI/27.11.2003.

Astfel, s-a observat că numitul a fost trimis în judecată în stare de arest, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1103/PA/2002 emis la data de 11.06.2003, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.

Dosarul a fost înregistrat la ribunalul Timiș la data de 17.06.2003. În cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, la toate fiind prezent condamnatul personal, în stare de arest și asistat de apărător ales.

Astfel, s-a constatat că persoana în cauză a participat la termenele din 23.06.2003, 16.07.2003, 13.08.2003, 10.09.2003, 01.10.2003, când de altfel inculpatul a și fost audiat, 22.10.2003, 12.11.2003 și 27.11.2003, când prin sentința penală nr. 763/PI Tribunalul Timișa dispus condamnarea sa, cu suspendarea condiționată a executării, hotărând și punerea sa în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

În consecință, s-a observat faptul că numitul nu a fost judecat și condamnat în lipsă, el participând la toate termenele de judecată acordate în fața primei instanțe, cunoscând existența unui proces deschis împotriva sa, precum și existența unei sentințe de condamnare emisă pe numele său.

Condamnatul a afirmat că nu a cunoscut faptul că împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

Susținerile sale au fost însă contrazise de înscrisurile existente în dosarul nr. 179/2004 al Curții de APEL TIMIȘOARA. Astfel, s-a constatat că în fața instanței de apel numitul și-a angajat un apărător ales, în persoana avocatului, care a și depus delegația la dosar, apărătorul ales reprezentându-l în fața instanței de apel, la termenele de judecată din 19.02.2004, 18.03.2004 și 15.04.2004.

De asemenea, condamnatul a precizat că nu a cunoscut faptul că sentința Tribunalului Timișa fost modificată în apel.

Și această susținere este contrazisă de înscrisurile existente la dosarul nr. 2434/2004 al Curții Supreme de Justiție. În acest dosar, la fila 17 se află recursul declarat personal de numitul împotriva deciziei penale nr. 135/A/15.04.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA.

În consecință, Tribunalul Timișa apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 5221alin. 1.C.P.P. numitul nefiind judecat și condamnat în lipsă.

Faptul că după lăsarea sa în libertate, ca urmare a condamnării cu suspendare a executării, condamnatul a preferat să părăsească țara la data de 24.01.2004, în condițiile în care avea cunoștință de existența unui proces în care era implicat, îi este imputabil și nu îl îndreptățește să solicite rejudecarea cauzei, astfel că Tribunalul Timișa respins cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnatul, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul, apelul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, solicitându-se admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș, deoarece a fost lipsit de apărare la judecarea apelului, când i s-a majorat pedeapsa de la 2 la 6 ani închisoare, iar în recurs a fost apărat de apărător din oficiu și că recursul nu este scris de condamnat.

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că apelul formulat de către condamnatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.

Instanța de fond în mod just a apreciat că în speța de față nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în ceea ce privește cererea de rejudecare formulată de către condamnatul, conform dispozițiilor art. 5221.C.P.P. deoarece acest lucru presupune ca persoana extrădată să fi fost judecată și condamnată în lipsă, adică să nu fi fost prezentă la nici unul din termenele de judecată.

Condamnatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 142/2000, iar judecata în fața Tribunalului Timișs -a făcut cu numitul în stare de arest preventiv, astfel că inculpatul a fost prezent la termenele de judecată și doar la condamnarea sa cu suspendarea condiționată a executării s-a dispus punerea în libertate.

În aceste condiții, el a cunoscut despre existența procesului, fiind prezent la toate termenele de judecată în fața primei instanțe, iar în cursul apelului a avut un apărător ales, în persoana avocatului, care l-a reprezentat la termenele de judecată din această etapă procesuală, iar împotriva hotărârii Curții de APEL TIMIȘOARAa declarat recurs, care a fost judecat de către Curtea Supremă de Justiție.

Probele dosarului contrazic susținerile condamnatului că nu ar fi cunoscut modificarea pedepsei aplicate acestuia, și că hotărârea primei instanțe a fost atacată de către parchet.

În speța de față se poate constata că numitul nu îndeplinește cerințele prev. de art. 5221.C.P.P. deoarece nu a fost judecat și condamnat în lipsă, iar faptul că în urma punerii sale în libertate a părăsit țara, deși cunoștea că este implicat într-un proces penal, îi este imputabil, astfel că nu este îndreptățit să solicite rejudecarea cauzei.

În speța de față nu sunt întrunite condițiile pentru a se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, așa cum a solicitat apărătorul ales al condamnatului.

Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de condamnat.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr. 37/PI/12.01.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

G - - -

GREFIER,

- -

Red. Gh./05.03.2009

Tehnored./06.03.2009

Prima instanță:

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

COPIA DECIZIEI PENALE NR. 13/

Ședința publică din 16 februarie 2009

În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr. 37/PI/12.01.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

ss. indescifrabil ss. indescifrabil

Pentru conformitate cu originalul,

GREFIER,

- -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 13/

Ședința publică din 16 februarie 2009

În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr. 37/PI/12.01.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G - - -

Președinte:Gheorghe Bugarsky
Judecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 13/2009. Curtea de Apel Timisoara