Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 18.03.2009

DECIZIA PENALĂ NR.452/

Ședința publică din data de 30.04.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de condamnatul, împotriva deciziei penale nr.542/R din 22.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă condamnatul recurent, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T fără delegație la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea contestației întrucât acesta nu a avut parte de un proces echitabil în condițiile în care nu a fost audiată partea vătămată.

Procurorul solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare având în vedere că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 386 Cod procedură penală

Contestatorul solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în scris.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 879/P/2007 din 14.02.2007, înregistrat la udecătoria Timișoara sub nr- la data de 16.02.2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 al. 1, 211 alin. 2 lit. b și c și al. 2¹lit. a din Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp, respectiv art. 211 al. 1, 211 alin. 2 lit. b și c și al. 2¹lit. a din Cp.

În fapt, s-a reținut că în data de 23.01.2007, la sediul postului de poliție TF din Gara de Nord s-a prezentat partea vătămată care a reclamat faptul că, în după amiaza zilei de 23.01.2007, în jurul orelor 17,00, în zona de Nord din T, a fost agresat de către doi tineri pe care nu-i cunoștea și care prin violență i-au sustras un telefon marca Siemens cu cartela preplătită cu număr de telefon - -, în valoare de 200 lei. După primirea sesizării, lucrătorii de poliție din cadrul postului TF; împreună cu partea vătămată, au plecat să verifice zona în vederea identificării autorilor și recuperării prejudiciului.

Judecătoria Timișoara, prin sentința penală nr. 1921/26.09.2007 pronunțată în dosar nr-, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin.2 ind. 1 lit. a, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 al.2 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.

În baza art. 61 s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 352 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 2863/2003 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin neapelare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani (șapte), căreia i-a aplicat un spor de 1 (o ) lună, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani și 1 (o) lună, cu executare în regim de detenție.

S-a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 350 (1)

C.P.P.

S-a dedus perioada reținerii pe 24 de h începând din 23.01.2007 precum și a arestării preventive din data de 21.02.2007 la zi, în baza art. 88

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin.2 ind. 1 lit. a, inculpatul, a fost condamnat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 al.2 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.

S-a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 350 (1)

C.P.P.

S-a dedus perioada reținerii pe 24 de h începând din 23.01.2007 precum și a arestării preventive din data de 21.02.2007 la zi, în baza art. 88

S-a luat act că nu s-a exercitat acțiunea civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 23.01.2007, partea vătămată a sosit în Gara de Nord venind din localitatea, jud. C-S, iar după ce a consumat o cantitate de alcool la unul din localurile din zonă, a intenționat să plece. În timp ce se deplasa, în apropierea stației de tramvai a simțit că cineva l-a tras de gluga hainei cu care era îmbrăcat, iar în momentul în care s-a întors, a observat un care i-a băgat mâna în buzunarul exterior stâng al hainei de unde i-a sustras pașaportul. Partea vătămată l-a prins de mână pe cel care i-a sustras pașaportul, moment în care acesta a dat drumul pașaportului care a căzut. În timp ce partea vătămată s-a aplecat să recupereze pașaportul, o altă persoană a venit din spate și i-a sustras telefonul mobil marca Siemens cu cartela -, din buzunarul exterior al cămășii cu care era îmbrăcat, apoi inculpații au început să-l lovească pe partea vătămată cu pumnii în zona feței, fugind de la locul săvârșirii faptei. Desfășurarea evenimentului a fost observată de către martorul, vatman, care, fiind de serviciu în acel moment pe traseul liniei 1 și aflându-se în zona de Nord, a văzut cum partea vătămată a fost agresată de cei doi inculpați.

Partea vătămată a suferit leziuni ce pentru vindecare au necesitat 7 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 223/2007.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii Judecătoriei Timișoara, punerea în libertate a acestora, întrucât sunt nevinovați.

Prin decizia penală nr.12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 1921/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.

S-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 26.09.2007 la zi și menține starea de arest preventiv a inculpaților.

Instanța de apel analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, a constatat că apelurile sunt nefondate:

Din materialul probator administrat: declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de depistare, declarații de martori și declarațiile inculpaților, a rezultat că cei doi apelanți, la data de 23.01.2007, au aplicat mai multe lovituri părții vătămate, sustrăgându-i telefonul mobil, aspect surprins de martorul, care în declarația dată în fața instanței de fond, a arătat că unul dintre inculpați o ținea pe partea vătămată, iar celălalt o lovea.

La stabilirea pedepsei, Judecătoria Timișoaraa ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei, precum și persoana și conduita inculpaților, care nu au fost sinceri, iar inculpatul are antecedente penale ce atrag incidența art. 37 lit.a pen.

Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 379 pct. 1.C.P.P. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpați.

Împotriva deciziei penale nr. 12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 26.02.2008.

Recursurile nu au fost motivate în scris, ci doar cu ocazia concluziilor orale au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a fi audiată partea vătămată în contradictoriu cu inculpații și efectuarea unei expertize psihiatrice, inculpatul susținând că este nevinovat.

Prin decizia penală nr. 542/R din 22.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr-, în. art.385¹⁵pct.2 lit. d p Cod Penal au fost admise recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

A fost casată decizia penală recurată și sentința penală nr.1921/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în ce privește individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și rejudecând:

A fost înlăturată interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza Ipd in conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpaților.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

În. art.385¹⁷alin.4 p Cod Penal și art.88 p s-a dedus în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la data de 18.01.2008 la zi.

În temeiul art.350 C.P.P. a fost menținută măsura arestului preventiv al inculpaților.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța de recurs a constatat că recursul este fondat numai în ce privește interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a - dreptul de a alege, în rest hotărârile instanțelor de apel fiind legale și temeinice, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. În acest sens, sunt declarația martorului, certificatul medico-legal nr. 223/2007, care se coroborează cu declarația părții vătămate, precum și cu faptul că telefonul mobil sustras de la acesta a fost găsit asupra inculpatului cu ocazia percheziției corporale.

Administrarea probatoriului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând dubii asupra vinovăției inculpaților și neimpunându-se efectuarea confruntării cu partea vătămată, respectiv expertizarea psihiatrică în condițiile în care nu există documente medicale sau indicii în sensul că inculpatul ar suferi de asemenea afecțiuni.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 alin.2 lit. b, c, alin. 2¹lit. a Cod Penal, violențele exercitate asupra părții vătămate fiind probate cu certificatul medico-legal, iar deposedarea acestuia de către inculpați cu declarația martorului și depistarea telefonului sustras asupra inculpatului.

În ce privește cuantumul pedepselor principale și modalitatea de executare, instanța de recurs a apreciat că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpaților, instanța a constatat că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Prin contestația înregistrată la udecătoria Timișoara la data de 20.08.2008, sub nr-, contestatorul a solicitat desființarea deciziei penale nr.542/R/22 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA.

În motivarea contestației se arată că nu a avut parte de un proces echitabil în condițiile în care nu a fost audiată partea vătămată, adevăratul autor al faptei fiind numitul astfel că se impune achitarea sa.

Prin sentința penală nr.493 din 19.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara, raportat la dispozițiile art.389 pr.pen. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.

Analizând contestația în anulare formulată de contestator prin prisma motivelor invocate de acesta și raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța reține că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Potrivit art. 386.C.P.P. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (lit. a); când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare (lit. b); când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -¹) C.P.P. cu privire la care existau probe în dosar (lit. c); respectiv când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385¹⁴alin. 1¹ori art. 385¹⁶alin. 1.C.P.P. (lit. e).

aceste reguli procesuale în prezența cărora este admisibil demersul procesual inițiat de condamnat, se constată că motivele invocate nu se regăsesc printre cazurile în care contestația în anulare este admisibilă, neaudierea părții vătămate sau indicarea adevăratului autor al faptei fiind chestiuni tranșate cu autoritatea de lucru judecat odată cu soluționarea fondului cauzei.

Astfel, În temeiul art. 386 și următoarele Cod procedură penală va respinge contestația în anulare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 542/R/22.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga condamnatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art. 386 și următoarele Cod procedură penală respinge contestația în anulare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 542/R/22.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, onorariu avocat oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 30.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 05.05.2009

Tehnored.

2ex/ 06.05.2009

Prima inst.Jud. T -

Inst. apel.Trib. T-,

Inst. recurs. - -I-- AT