Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 152/

Ședința publică din 16 februarie 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 03.02.2009 a Tribunalului din A, pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Deliberând, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art. 300².C.P.P. rap. la art. 160.C.P.P. s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul - deținut în Penitenciarul Arad în baza mandatului de arestare preventivă nr. 41 din 06.12.2008, urmând ca această măsură să fie analizată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la data de 3.04.2009.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada apreciat că temeiurile (art. 148 lit. f C.P.P.) care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, subzistă și în continuare, având în vedere susținerea că acesta a reacționat violent (amenințări cu moartea și lovire) față de copiii săi, care au încercat să-și apere mama, iar apoi a încercat un act de suicid pentru a scăpa de o eventuală pedeapsă, că infracțiunea de omor, prin deosebita sa gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea acesteia, a produs o tulburare a ordinii publice, gravitatea pedepsei la care inculpatul se poate aștepta, poate fi reținută ca un factor ce l-ar conduce pe acesta la sustragerea de la judecată, în condițiile în care imediat după săvârșirea faptei se menționează că ar fi fugit din imobil, riscurile ca inculpatul să exercite presiuni asupra martorilor (copiii săi).

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al inculpatului, care a solicitat punerea în libertate a clientului său.

Examinând încheierea penală recurată, prin prisma solicitării apărătorului din oficiu, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385⁶alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.

În speța de față se observă că din probele dosarului rezultă că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă penală pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa, aceea de omor, infracțiune care vizează relațiile sociale referitoare la dreptul la viață al persoanelor, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală.

În aceste condiții, menținerea în stare de arest a inculpatului este o măsură necesară, fiind prioritar interesului general de apărare a ordinii publice față de infracțiuni grave, față de interesul particular de judecare a inculpatului în stare de libertate.

Având în vedere că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea și apoi menținerea stării de arest preventiv, neexistând motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 03.02.2009 a Tribunalului din A, pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondul a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red. Gh./05.03.2009

Tehnored./2 ex./05.03.2009

Prima instanță: