Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 527/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 527/
Ședința publică din data de 03 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 115 din 13 mai 2008 Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul inculpat av., apărător ales în baza împuterniciri avocațiale nr. 058/15.09.2008, lipsă fiind intimata parte vătămată ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatului inculpat, întrebat fiind, precizează că acesta muncește în străinătate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se observe că inculpatul a fost citat la domiciliul indicat, precum și prin afișare la consiliul local de locul săvârșirii faptei. În cursul judecății, la fond, inculpatul a fost citat și la adresa indicată de el în Italia, localitatea Osimo,- - încheierea din 22.10.2007, fila 87. În măsura în care apărătorul ales poate să precizeze că acesta este locul de domiciliu al inculpatului, consideră că se impune citarea și la această adresă.
Apărătorul intimatului inculpat, întrebat fiind dacă acesta știe de proces, precizează că a fost angajat în cauză de familie, dar a purtat discuții telefonice și cu inculpatul. Învederează instanței că inculpatul cunoaște de proces, că l-a sunat de undeva din Italia și au discutat cu privire la apărare. Nu poate să precizeze dacă la acest moment inculpatul mai locuiește sau nu la adresa indicată de reprezentantul Ministerului Public, însă atâta timp cât a fost angajat în cauză și susține în fața instanței faptul că a purtat discuții telefonice cu inculpatul, înseamnă că acesta știe de proces.
CURTEA, având în vedere cele susținute de către apărătorul ales al inculpatului, respectiv că a luat legătura cu acesta și are cunoștință de procesul care se desfășoară, precum și susținerea în sensul că nu cunoaște dacă adresa din localitatea Osimo,- este adresa actuală a inculpatului, apreciază că procedura este completă pentru acest termen.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa declarat recurs împotriva deciziei penale 115 din 13.05.2008 și a sentinței penale 141/29.01.2008 întemeindu-și recursul pe cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale întrucât în mod greșit instanța de fond și apoi instanța de apel au ajuns la concluzia că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea dedusă judecății, din motivarea hotărârilor rezultând că instanțele au reținut ca temei al achitării faptul că în cauză inculpatul nu a acționat cu intenție în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii.
Apreciază că hotărârile sunt nelegale pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de folosire de acte nereale prev. de art. 272 din Legea 86/2006, dedusă judecății, presupune sub aspectul laturii subiective săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă. Intenția, în cazul acestei infracțiunii, presupune ca inculpatul să prezinte Autorității Vamale documente vamale de transport sau comerciale care să se refere la alte mărfuri, bunuri decât cele transportate, încercând astfel să introducă în țară în mod fraudulos mărfurile nedeclarate.
Faptul că inculpatul a acționat cu intenție ca element al laturii subiective a infracțiunii deduse judecății, contrar susținerilor reținute de prima instanță și de instanța de apel, rezultă din următoarele împrejurări:
Data înscrisă pe factura de la din - Anglia, este 19.10.2006, situată în timp cu o zi înainte ca inculpatul să încarce marfa de la firma " " din.
O a doua împrejurare pe care o invocă este aceea că ștampila aplicată de Biroul Vamal Nădlac figurează numai pe cele două facturi emise de firma din, nu și pe facturile emise de firma din, ceea ce atestă faptul că inculpatul nu a prezentat la Autoritatea Vamală situată la intrarea în țară aceste facturi.
O a treia împrejurare pe care o invocă este declarația martorului, care a menționat faptul că inculpatul trebuia să declare situația existentă încă de când se afla în Comunitatea Europeană și înainte de a intra în țară și să obțină documentele de transport necesare, precum și faptul că inculpatul, în calitate de conducător auto, era obligat să verifice dacă marfa era trecută sau nu corect în carnetul, aspect relevat, de altfel, și de martorul, dispecer de transport la SC Trans SRL.
Ultimul mijloc de probă pe care îl învederează se constituie în faptul că inculpatul deținerea facturile fiscale ale mărfurilor transportate, iar acest lucru nu reprezintă o exonerare de la efectuarea corectă a declarațiilor vamale.
În raport de probele pe care le-a invocat, apreciază că instanța de fond și instanța de apel au reținut în mod greșit că inculpatul nu a acționat cu intenție.
Solicită să se aibă în vedere aceste considerente și să se aprecieze că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și sub aspectul laturii subiective.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 272 din Legea 86/2006, să se stabilească ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării, pedepsei și să se facă aplicarea disp. art. 71 și 64 lit. a, b, c Cod penal. De asemenea, solicită să se dispună ca aceste pedepse accesorii să fie suspendate în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal.
Apărătorul intimatului inculpat consideră că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În susținerea recursului s-au invocat câteva elemente care ar conduce la starea de culpă a inculpatului, însă consideră că lucrurile ar trebui privite la modul concret în care se desfășoară relațiile comerciale și la ceea ce înseamnă relațiile sociale protejate de legea vamală.
În primul rând, legea vamală protejează relațiile sociale privind vămuirea, adică încasarea de către Statul Român a unor redevențe, a unor taxe vamale și pentru aceasta importatorii și respectiv exportatorii sunt obligați să declare bunurile respective. Plecând de aici, consideră că în cauză Statul Român nu a fost vătămat cu nimic prin acest tranzit și că relațiile sociale ocrotite de legea vamală nu sunt vătămate în nici un fel.
Referitor la situația concretă, arată că inculpatul efectua un transport de mărfuri din Anglia către Bulgaria. Din Anglia inculpatul a plecat cu documentele necesare, respectiv: scrisoare de trăsură internațională, avize de expediere, numai că la Vama niște funcționari, care se uitau la televizor, au omis să scrie în carnetul și facturile în discuție.
Prin motivele de recurs se invocă o anume poziție subiectivă a inculpatului, se invocă că ar fi acționat cu rea credință, însă în realitate lucrurile nu stau așa. Chiar din sesizarea Autorității Vamale, aflată la fila 3 dosar de urmărire penală, rezultă că inculpatul a venit și spus că este în tranzit către Bulgaria, a prezentat actele pe care le avea și a spus că se află într-o situație pe care nu știe cum să o rezolve, în sensul că are marfă pentru care nu are actele necesare. Când inculpatul i-a adus la cunoștință șefului său, martorul, că în Ungaria a constatat că acele mărfuri nu sunt înscrise în, acesta i-a spus să meargă în vamă la Nădlac sau la B și să rezolve problema. În atare situație, consideră că nu se poate reține că inculpatul a avut o poziție subiectivă negativă. Inculpatul nu a știut cum să rezolve situația, l-au trimis din vamă în vamă. La Nădlac i s-a spus să meargă că o să rezolve situația B, de aceea nu apare ștampila Nădlac pe acte. Solicită să se aibă în vedere aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție de la filele 16-17 și în sesizarea aflată la fila 3 dosar urmărire penală. Inculpatul nu a știut cum să mai procedeze pentru a repara greșeala funcționarilor de la, care nu au scris în acte mărfurile.
Ceea ce s-a întâmplat în cauză este o problemă de ordin birocratic, administrativ și nu se justifică condamnarea inculpatului, care a condus tirul mii de kilometri, pentru faptul că niște funcționari care se uitau la televizor, au omis să scrie în acte toate facturile. Consideră că instanța de fond și instanța de apel au apreciat în mod corect poziția subiectivă a inculpatului.
Dacă se va analiza cu atenție și latura obiectivă a așa-zisei fapte, se va observa că nu se încadrează această împrejurare la articolul 272 din Legea 86. La acest articol se menționează faptul că "a prezentat documente care se referă la alte mărfuri", ori în cauză nu este vorba de așa ceva. Documentele pe care inculpatul le-a prezentat la vamă se referă concret la mărfurile transportate: și cele care au fost înscrise în carnetul și cele care nu au fost înscrise. Singura problemă este neînscrierea în carnetul a unor mărfuri, ori acest lucru nu trebuia să îl facă inculpatul. Acesta a constatat în Ungaria, unde se cântăresc tirurile, că transportă o cantitate mai mare de marfă decât cea trecută în acte. Atunci a început să facă verificări și și-a dat seama că nu era scrisă de vameșii de la și această marfă. Și-a sunat șeful și a fost îndrumat către vămi, iar acestea au rezolvat problema așa cum au rezolvat-
Precizează că nici în civil contravenția nu a rezistat și a fost anulată.
Pentru aceste motive, solicită menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. A-l condamna pe inculpat înseamnă a condamna un om absolut nevinovat, care nu a reușit să iasă la liman din hățișul birocratic al vămilor.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 141 din 29 ianuarie 2008 Judecătoriei Brăila, în baza art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art. 10 lit.d pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006, apreciindu-se că fapta reținută prin actul de inculpare nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
A constatat că Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G nu s-a constituit parte civilă și în baza art. 192 al.3 pr.pen. a lăsat cheltuielile judiciare în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.11.2006 Biroul Vamal Bad epus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăilao sesizare penală față de constând în aceea că la data de 27.10.2006 la sediul Biroului Vamal B s-a prezentat inculpatul, conducător auto la firma transportatoare SC Trans Internațional SRL A, în vederea înregistrării în evidențele vamale a mărfurilor menționate în documentul de tranzit carnet XF nr. -.
Mărfurile trecute în carnetul au fost încărcate de inculpat la firma " " - din Marea Britanie, având ca destinatar
Din chiar sesizarea penală (fila 3 ds. UP) precum și din declarațiile inculpatului și ale celor doi martori audiați în cauză - și, rezultă că inculpatul a declarat autorității vamale că în plus față de mărfurile menționate în carnetul, în compartimentul marfă mai există încă 575 de colete pentru care a prezentat doar facturi proforme cu nr.9284, 9285, 9286, 9287, 9288, 9291, 9297 și 90001 din 19.10.2006 emise de firma R din Marea Britanie pentru firma din Bulgaria care nu au fost însă înscrise în carnetul.
În această situație, Biroul Vamal Bap rocedat la reținerea mărfurilor netrecute în carnetul și în declarațiile vamale de import și sancționarea contravențională a societății transportatoare întocmindu-se procesul verbal de contravenție nr. 64 din 27.11.2006.
Prin sentința civilă nr. 1955/28.03.2007 a Judecătoriei Brăila ( 58), rămasă definitivă, s-a anulat procesul verbal de contravenție și s-a dispus restituirea mărfurilor reținute, acestea fiind restituite conform relațiilor comunicate de Autoritatea Națională a Vămilor (38). În motivarea acestei sentințe se arată că s-a făcut dovada de proveniență a mărfurilor cu contract de furnizare, scrisoare internațională de trăsură și facturi proforme.
Prin adresa depusă la fila 87, Autoritatea Națională a Vămilor a comunicat că valoarea mărfurilor reținute și ulterior restituite este de 40.745,1Ł.
Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, art. 272 din Legea nr. 86/2006 prevede că Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de folosire de acte nereale.
În primul rând, factura fiscală este un document esențialmente comercial, iar inculpatul a prezentat de bună voie și din proprie inițiativă autorității vamale facturile fiscale pentru marfa care nu era trecută în Carnetul. Așadar, inculpatul nu a încălcat cu nimic prevederile art. 272 din Codul Vamal, prezentând Carnetul pentru o parte din marfă și facturi fiscale perfect valabile (documente comerciale) pentru marfa care nu era înscrisă în carnetul.
Pe de altă parte, din punct de vedere al laturii subiective, această faptă este incriminată și constituie infracțiune doar dacă este săvârșită cu intenție, întrucât elementul material constă într-o acțiune (aceea de folosire), iar legea nu prevede expres că se sancționează dacă este săvârșită din culpă (art.19 alin.2 pen.).
Intenția în cazul acestei infracțiuni presupune ca inculpatul să prezinte autorității vamale documente vamale de transport sau comerciale care să se refere la alte mărfuri, bunuri sau cantități decât cele pe care le transporta și implicit să nu aducă la cunoștință lucrătorilor vamali această situație, încercând astfel să introducă fraudulos în țară mărfurile nedeclarate.
Or, astfel cum s-a mai precizat, în chiar sesizarea penală (3 ds UP) Autoritatea Vamală a arătat că inculpatul a declarat autorității vamale că în plus față de mărfurile menționate în carnetul, în compartimentul marfă mai există încă 575 de colete pentru care a prezentat și documente comerciale - facturi proforme cu nr. 9284, 9285, 9286, 9287, 9288, 9291, 9297 și 90001.
Această situație rezultă și din declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorului (105). Acest martor a arătat că în vama B inculpatul a constatat că marfa de Bulgaria nu era trecută în carnetul și a relatat această împrejurare agenților vamali, prezentându-le totodată facturi și "specificații" constând în acte suplimentare de individualizare a mărfurilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei, apreciind că indiscutabil este realizată latura obiectivă a infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a unor documente care se referă la alte bunuri ori în altă cantitate.
Din punct de vedere subiectiv Parchetul precizează că fapta în general se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, iar în prezenta cauză a apreciat că inculpatul a urmărit să introducă fraudulos în țară mărfurile nedeclarate.
Prin decizia penală nr. 115/13.05.2008 a Tribunalului Brăila apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăilaa fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii sunt realizate condițiile existenței infracțiunii reținute în sarcina inculpatului în sensul că acesta în Vama Bap rezentat o cantitate mai mare de mărfuri decât cea înscrisă în actele de transport.
Însă, din punct de vedere subiectiv, nu sunt îndeplinite cerințele textului de încriminare, întrucât fapta se săvârșește cu intenție directă sau indirectă astfel cum este definită de prevederile art. 19 al.1 pct.1 lit.a și b pen. respectiv: "infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte" și "infractorul prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii lui".
În cazul de față, inculpatul nu a folosit actele necorespunzătoare, pentru o cantitate mai mică de mărfuri, ci așa cum rezultă din sesizarea Autorității Vamale "a declarat autorității vamale că în plus față de mărfurile menționate în documentul de tranzit, în compartimentul de marfă mai există încă 575 colete".
Declararea de către inculpat în mod aprioric, fără să fie prins cu marfă în afara documentelor legale, fără să încerce a ascunde acele mărfuri în vreun fel, că are marfă a cărei proveniență o dovedește, dar care nu este înregistrată în documentul de tranzit, înlătură fără nici un dubiu existența intenției în ceea ce privește inducerea în eroare a lucrătorilor vamali cu privire la mărfurile pe care le transportă și prin urmare existența laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art.272 din Legea nr. 86/2006.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, criticându-le pe motive de nelegalitate.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa invocat următoarele aspecte:
Infracțiunea de folosire de acte nereale prev. de art. 272 din Legea 86/2006, dedusă judecății, presupune sub aspectul laturii subiective săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă. Intenția, în cazul acestei infracțiunii, presupune ca inculpatul să prezinte Autorității Vamale documente vamale de transport sau comerciale care să se refere la alte mărfuri, bunuri decât cele transportate, încercând astfel să introducă în țară în mod fraudulos mărfurile nedeclarate.
Faptul că inculpatul a acționat cu intenție ca element al laturii subiective a infracțiunii deduse judecății, contrar susținerilor reținute de prima instanță și de instanța de apel, rezultă din următoarele împrejurări:
Data înscrisă pe factura de la din - Anglia, este 19.10.2006, situată în timp cu o zi înainte ca inculpatul să încarce marfa de la firma " " din.
O a doua împrejurare pe care o invocă este aceea că ștampila aplicată de Biroul Vamal Nădlac figurează numai pe cele două facturi emise de firma din, nu și pe facturile emise de firma din, ceea ce atestă faptul că inculpatul nu a prezentat la Autoritatea Vamală situată la intrarea în țară aceste facturi.
O a treia împrejurare pe care o invocă este declarația martorului, care a menționat faptul că inculpatul trebuia să declare situația existentă încă de când se afla în Comunitatea Europeană și înainte de a intra în țară și să obțină documentele de transport necesare, precum și faptul că inculpatul, în calitate de conducător auto, era obligat să verifice dacă marfa era trecută sau nu corect în carnetul, aspect relevat, de altfel, și de martorul, dispecer de transport la SC Trans SRL.
Ultimul mijloc de probă pe care îl învederează se constituie în faptul că inculpatul deținea facturile fiscale ale mărfurilor transportate, iar acest lucru nu reprezintă o exonerare de la efectuarea corectă a declarațiilor vamale.
În raport de probele pe care le-a invocat, apreciază că instanța de fond și instanța de apel au reținut în mod greșit că inculpatul nu a acționat cu intenție.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârile penale recurate se constată că, în mod corect, ambele in stanțe au reținut că inculpatul nu a acționat cu intenție și a dispus achitarea acestuia.
Din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii sunt realizate condițiile existenței infracțiunii reținute în sarcina inculpatului în sensul că acesta în Vama Bap rezentat o cantitate mai mare de mărfuri decât cea înscrisă în actele de transport.
Însă, din punct de vedere subiectiv, nu sunt îndeplinite cerințele textului de încriminare, întrucât fapta se săvârșește cu intenție directă sau indirectă astfel cum este definită de prevederile art. 19 al.1 pct.1 lit.a și b pen. respectiv: "infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte" și "infractorul prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii lui".
În cazul de față, inculpatul nu a folosit actele necorespunzătoare, pentru o cantitate mai mică de mărfuri, ci așa cum rezultă din sesizarea Autorității Vamale "a declarat autorității vamale că în plus față de mărfurile menționate în documentul de tranzit, în compartimentul de marfă mai există încă 575 colete".
Declararea de către inculpat în mod aprioric, fără să fie prins cu marfă în afara documentelor legale, fără să încerce a ascunde acele mărfuri în vreun fel, că are marfă a cărei proveniență o dovedește dar care nu este înregistrată în documentul de tranzit, înlătură fără nici un dubiu existența intenției în ceea ce privește inducerea în eroare a lucrătorilor vamali cu privire la mărfurile pe care le transportă și prin urmare existența laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art.272 din Legea nr. 86/2006.
Din adresa nr. 13.955/02.11.2006 a Biroului Vama B rezultă cu certitudine că inculpatul s-a prezentat la Biroul vamal și a declarat că pe lângă mărfurile menționate în documentul de tranzit în compartimentul de marfă se află și cantitatea de 575 colete pentru care are doar facturi proforme. Rezultă cu prisosință că intenția inculpatului a fost de a intra în legalitate și cu privire la cele 575 colete și nicidecum de a introduce în țară în mod clandestin mărfuri și de a se sustrage de la plata taxelor vamale.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38517pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 3 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 115 din 13 mai 2008 Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 141 din 29 ianuarie 2008 Judecătoriei Brăila privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28 mai 1969 în mun. Pitești, jud. A, CNP -, cu domiciliul în mun. A I, str. - -,. 280,. 139, județul A).
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare/ 15.10. 2008
Tehnored. hotărâre / 2 ex./15.10.2008
Fond:
Apel:, a
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
