Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(5/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 570/
Ședința publică de la data 14 APRILIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței penale nr. 70 din data de 08 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Zimnicea și a deciziei penale nr. 144/A din data de 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 31 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07 aprilie 2009 și apoi la data de 14 aprilie 2009 când a dat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.70 din 8.05.2008, Judecătoria Zimniceaa condamnat pe inculpata, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.9 lit.b din Legea 241/2005 a condamnat inculpata la 2 am închisoare.
A contopit pedepsele în baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
A aplicat disp.art.81-83 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând termen de încercare de 4 ani.
În baza art.346 al.l Cod procedură penală și art.998-999.civ. a obligat inculpata la plata sumei de 18.884 lei către stat prin ANAF.
A obligat inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare și a acordat 100 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpata este administrator la SC SRL, înregistrată la. T cu nr./l 85/2003, ce are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al deșeurilor.
Cu ocazia verificărilor fiscale efectuate de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, conform raportului de inspecție fiscală din data de 31.10.2006 și înregistrat sub nr.3563/2006, s-a constatat faptul că în perioada 1.08.2003-31.08.2006, societatea s-a aprovizionat cu facturi fiscale, avize de însoțire marfa și chitanțe de la SC Computers SRL, conform facturilor fiscale nr.-/27.06.2003, nr.-/19.02.2004, iar de la SC SRL, în baza facturilor fiscale nr.-/9.11.2004.
Inspecția fiscală a stabilit că în perioada verificată SC SRL a realizat venituri prin achiziționarea deșeurilor de fier de la persoane fizice, pe bază de adeverințe de primire și plată până la data de 31.12.2004, în sumă de 234.254.000 lei (23.425 RON), impozitate cu o cotă de 10%, astfel încât s-a calculat valoarea impozitului nereținut și nevirat la suma de 2.343 lei, iar în perioada 1.01.2(5 și până la expirarea autorizației veniturile realizate au fost în sumă de 49.520,000 lei (4.952 RON), care impozitate cu cota de 16% confirmă un impozit nereținut și nevirat de 792 lei.
S-a stabilit totodată și faptul că, deși inculpata a obținut autorizația la 7.08.2003 a cărei valabilitate a expirat la 7.08.2005 și nu a mai fost prelungită, aceasta a desfășurat activitate și după această dată, în sensul valorificării deșeurilor feroase către diferiți clienți, iar sumele încasate, în total 87.668 lei. constituie venituri impozabile care nu au fost înregistrate în evidența contabilă.
Valoarea impozitului pe profit sustras, provenit din neînregistrarea veniturilor realizate a fost calculat la suma de 14.027 lei (87.668 x 16%).
În aceste condiții s-a stabilit că valoarea TVA sustrasă aferentă veniturilor încasate este în sumă de 13.997 lei.
Concluziile inspecției fiscale au fost în sensul că în perioada supusă verificării, inculpata datorează bugetului general consolidat diferențe impozit pe venit - 3.134 lei, impozit profit - 14.027 lei și TVA - 13.997 lei -valoarea de 3.159 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 40.744 lei.
Inspecția fiscală a avut în vedere balanțele de verificare la 30.06.2005, 31.12.2004, centralizator adeverințe de primire și plată, documentele contabile fiind puse la dispoziție de către organele de poliție prin dovada din 23.10.2006.
Conform notei de constatare din 2.10.2006 înregistrată nr.l 1274/5.10.2006 la sediul SC SRL s-a efectuat și o inspecție fiscală având ca obiect stabilirea prejudiciului cauzat prin necalcularea, nedeclararea și neplata obligațiilor față de bugetul Fondului de mediu de către agentul economic.
Pentru perioada supusă verificării, august 2003-ianuarie 2005, s-a stabilit că SC SRL datorează contribuții fond de mediu 1.796 lei, penalități de întârziere - 1.454 lei, în total suma de 3.250 lei.
În timpul urmăririi penale, inculpata nu și-a însușit rezultatele verificărilor fiscale efectuate de DGFP T, respectiv de către Administrația fondului pentru mediu și a solicitat efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv recalcularea cuantumului obligațiilor datorate bugetului consolidat al statului și stabilirea valorii reale a prejudiciului cauzat, tară a se lua în calcul dobânzile și penalitățile aferente.
Urmare solicitării inculpatei și pentru o justă soluționare a cauzei, s-a dispus și a fost efectuată o expertiză contabilă, care a concluzionat că SC SRL datorează bugetului de stat și altor beneficiari, pentru perioada august 2003 - ianuarie 2006, următoarele sume:
- impozit pe profit = 1.264 lei;
- impozit pe venit =3.134 lei;
- TVA =12.986 LEI;
- taxa de mediu = 1.499 lei, în total suma de 18.884 lei.
Expertul contabil a ajuns la aceste concluzii urmare verificării evidenței contabile pusă la dispoziție (documente contabile, bilanțuri august 2003-februarie 2005, bilanțuri 2003, 2004 și 30.06.2005)
Diminuarea cuantumului obligațiilor către bugetul de stat în raport de sumele reținute de inspecțiile fiscale cu excepția impozitului pe venit, situație în care suma stabilită este aceeași - 3.135 lei, este rezultatul luării în calcul a perioadelor în care inculpata a achitat o parte din sumele datorate, aspecte pe care expertul contabil le-a reținut ca rezultând din evidența contabilă pusă la dispoziție și care a constituit materialul documentării, iar la stabilirea valorii totale nu au fost reținute dobânzi și penalități.
Prima instanță a apreciat că inculpata se face vinovată de săvârșirea cu intenție a infracțiunilor prev.de art.6 și 9 lit.b din Legea 241/2005.
Apărarea sa în sensul că nu a avut cunoștință de neevidențierea în actele contabile a tuturor operațiunilor efectuate nu a fost primită întrucât avea obligația de a se ocupa de acest aspect potrivit art.73 din Legea 31/1990.
Sub aspectul laturii civile s-au luat în calcul concluziile expertizei de specialitate efectuate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpata și partea civilă DGFP Prima nu și-a motivat calea de atac, iar cea de-a doua apelantă a susținut că nu a avut cunoștință de efectuarea expertizei contabile, considerând că se impune obligarea inculpatei la plata sumei de 40.744 lei drept prejudiciu adus bugetului de stat.
Examinând apelul formulat de inculpată din perspectiva art.371 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că nu este întemeiat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, a realizat o justă încadrare în drept, iar pedeapsa aplicată și modalitatea de executare - cu suspendarea condiționată - respectă criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Și latura civilă a fost corect soluționată în raport de dovezile existente de concluziile expertizei contabile.
Expertiza contabilă a fost efectuată la cererea inculpatei, în timpul urmăririi penale expertul având în vedere și plățile ulterioare ale unor impoziteacătre inculpată, survenite după efectuarea inspecțiilor fiscale.
Partea civilă, deși legal citată, nu a invocat niciodată la prima instanța faptul că este nemulțumit de expertiza contabilă, de modalitatea de efectuare sau de concluziile acesteia, deși avea cunoștință de proces, ca și de diferențele rezultate între sumele stabilite inițial și de cele rezultate ulterior, în urma expertizei.
Neinvocând niciodată concluziile expertizei, partea civilă a acceptat tacit rezultatul acesteia și nu a făcut vreo observație cu privire la sumele ulterioare plătite de inculpată ce justifică diferențele față de inspecția fiscală.
Nici în dovedirea apelului nu a depus alte documente care să-i probeze susținerile.
Tribunalul Teleorman - Secția penală, prin decizia penală nr.144/A din 4.12.2008, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata și partea civilă DGFP T împotriva sentinței penale nr.79 din 8.05.2008, pronunțată de Judecătoria Zimnicea.
A fost obligat fiecare apelant să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
1. Criticile aduse de partea civilă sunt acelea că în mod greșit a fost respins ca nefondat apelul prin care a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 40.744 lei.
2. Expertiza fost efectuată în cauză cu încălcarea prevederilor art.120 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacateîn raport de motivele invocate, care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859pct.18 Cod procedură penală, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, hotărârea este supusă casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a constitui cazul de casare analizat, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică situația de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, sfera de acțiune a instanței de recurs fiind limitată, întrucât aceasta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată și dacă există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
Curtea constată că în cauză nu există neconcordanțe între conținutul real al probelor și cele reținute de către instanțele fond și de apel. Judecătoria Zimnicea și Tribunalul Călărași au evaluat toate probele administrate, atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și în ceea ce privește circumstanțele reale de săvârșire a faptei.
Astfel, din raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate întocmit în faza de urmărire penală de către expert s-a stabilit că SC SRL, pentru activitatea de colectare și comercializare fier vechi, în perioada 08.2003-31.01.2006, datorează la bugetul statului și altor beneficiari suma totală de 18.884 lei RON.
Potrivit art.64 Cod proc. pen. expertizele sunt mijloace de probă, iar în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile fiind considerate necesare cunoștințele unui expert contabil.
Criticile referitoare la nelegalitatea efectuării expertizei, respectiv că aceasta ar fi fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art.120 alin.1 Cod proc. pen. invocate ca motive de apel și reiterate în recurs, nu pot fi avute în vedere în această fază procesuală. Aceasta deoarece, nerespectare procedurii privitoare la efectuarea expertizei contabile, putea fi invocată de către partea nemulțumită, cu ocazia efectuări actului ori, cel mai târziu, până la primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită. Or, în timpul judecății în primă instanță partea civilă, deși legal citată, nu a invocat o astfel de nelegalitate.
Pe de altă parte cererea de constituire ca parte civilă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în care sunt detaliate pretențiile civile solicitate, nu poate constitui un mijloc de probă.
Se constată astfel că instanțele de fond și de apel nu au comis o gravă eroare de fapt cu ocazia soluționării laturii civile a cauzei, dimpotrivă soluțiile pronunțate au avut ca temei concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă, și nu susținerile părții civile.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârile criticate sunt legale și temeinice, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă -
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă - T împotriva deciziei penale nr.144/A din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./22.04.2009
- - jud.;
Președinte:Maria Francisca VasileJudecători:Maria Francisca Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
