Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 569/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (797/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.569/
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE - A - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, asistat de apărător ales, împuternicire avocațială nr.-/13.-.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, ce vizează art.11 alin.1 și 3 din OUG nr.43/2002.
Apreciază că Tribunalul a reținut în mod greșit că atât timp cât instanța de judecată are dreptul să analizeze probatoriul, prin coroborare, și în situația în care nici o probă nu are o valoare prestabilită și mai mult dacă instanța are dreptul de a înlătura orice probă motivat, apreciat tribunalul că excepția nu are avea legătură cu fondul și astfel nu este îndeplinită o cerință a Legii nr.47/1992.
Consideră că motivarea încheierii este străină de natura problemei de drept dedusă judecății, arată că apărarea a invocat faptul că se încalcă dispoziții ale Constituției și ale Convenției europene pentru drepturile omului.
Faptul că judecătorul poate înlătura concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, întocmită de un specialist A este o problemă, însă în concret nu înseamnă că administrarea acelui mijloc de probă nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei.
Mai mult în motivarea sentinței pronunțate de Judecătoria sectorului 1 se arată că, în ceea ce privește caracterul de probă al constatării tehnico-științifice întocmită de un specialist A, contestat de apărătorul inculpatului, instanța a observat că potrivit art.11 pct.3 din OUG nr.43/2002, privind A, acesta constituie mijloc de probă și a mai constata că raportul a fost întocmit în cauza, înaintea raportului de expertiză contabilă, astfel că afirmațiile apărătorului inculpatului în sensul că a fost "ordonat" de procuror pentru a contracara raportul de expertiză contabilă ale cărui concluzii erau favorabile inculpatului nu corespund adevărului, astfel concluziile raportului de constatare tehnico-științifice au fost avute în vedere la pronunțarea soluției, în condițiile art.63 Cod procedură penală.
Precizează că aceasta constituie dovada cea mai bună, aflată la fila 26 din sentința Judecătoriei sectorului 1, că acest raport de constatare tehnico-științifică, a fost avut în vedere la soluționarea cauzei.
Concluzionând solicită admitere recursului, casarea încheierii de ședință din 1.04.2009 și rejudecând a se sesiza Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prev. art.11 alin.1 și 3 din OUG nr.43/2002.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciază încheierea pronunțată de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică.
Arată că una din condițiile pentru a se admite cererea de sesizare a Curții constituționale este ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, respectiv să poată să influențeze soluția ce urmează a fi pronunțată.
Consideră că și în situația în care cererea ar fi trimisă Curții Constituționale și s-ar declara ca fiind neconstituționale disp.art.11, o asemenea dispoziție nu are cum influența soluția ce urmează a fi pronunțată în cauza.
Menționează că art.11 vorbește despre posibilitatea efectuării de acte de constatare tehnico-științifică, de către specialiști care funcționează în cadrul A, dispoziție care este în concordanță cu disp.art.112 Cod procedură penală și care în aliniatul 2 stipulează expres că, de regulă constatările tehnico-științifice sunt efectuate de specialiști care funcționează pe lângă instituția din care face parte organul de urmărire penală.
Arată că art.11 reglementează modalitatea de efcetuare a unei probe, instanței de judecată revenindu-i sarcina de a aprecia dacă o probă este legală sau nu dacă urmează a fi avută în vedere la soluționarea cauzei sau urmează a fi înlăturată.
Se mai arăta de către apărare că textul ar avea legătură cu soluționarea fondului întrucât instanța de fond la momentul pronunțării sentințe penale a făcut referire și al respectivul raport de constatare tehnico-științifică.
Menționează că instanța a analizat toate probele și cele administrate în cursul urmăririi penale cât și cele administrate în cadrul cercetării judecătorești, urmând să aprecieze asupra utilității, pertinenței și concludenței probelor administrate.
Precizează că prezenta cauza se află în faza procesuală a apelului, astfel că instanța urmează a reverifica probatoriul administrat și în baza probelor să verifice legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de prima instanță.
Consideră că nu poate constitui obiectul controlului de constituționalitate, modalitatea de redactare a unui text de lege și apreciază că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care apreciază cererea formulată ca fiind inadmisibilă.
În susținerea celor învederate invocă încheierea pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția penală la data de 25.03.2009, în dosarul nr-, cauza în care a fost invocată aceeași excepție de neconstituționalitate și care a fost soluționată prin respingerea ei, ca inadmisibilă, soluție confirmată prin decizia nr.253 din aprilie 2009 a completului de 9 judecători.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că situația ar fi identică, dacă s-ar invoca ne constituționalitatea unui text din procedura penală, în care se arată că înregistrările audio video sunt mijloace de probă și parchetul ar preciza că nu le va folosi în cauza și că le va înlătura. Apreciază că trebuie a se constata dacă respectivul text de lege este sau nu constituțional, iar restul argumentelor vizează aspecte ce urmează a fi puse în discuție în fața Curții Constituționale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că respectivul raportul de constatare tehnico -științifică a devenit cartea de lege a cazului de față și a fost efectuat în 2 săptămâni de specialiștii DNA, iar urmărirea penală a durat 2 ani de zile. Arată că în rechizitoriu se fac referiri la respectivul raportul de constatare tehnico - științifică de 36 de ori, iar în sentința de fond se fac 61 de referiri.
Menționează că la DNA i s-a dat scoatere de sub urmărire penală constatându-se că parte din falsuri nu au fost comise de el, ori procesul continuă cu aceleași acuzații inițiale, deși disjungerea a soluționat parte a cauzei și i s-a dat scoaterea de sub urmărirea penală.
Arată că excepția de ne constituționalitate se referă la un raport de constatare tehnico-științifică în care nimeni și nimic nu a schimbat niciodată.
Arată că are studii superioare fiind absolventul a 2 instituții de învățământ superior, arată că nimic din ceea ce s-a întâmplat în dosar nu are logică.
Precizează că raportul de expertiză îi este favorabil și anulează ceea ce există în celalalt raport, într-unul există prejudiciul în altul nu.
Consideră că are dreptul de a se apăra și solicită a se avea în vedere că sunt afectați de acest proces 4 oameni.
CURTEA,
Prin încheierea din 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția a II-a penală în dosarul nr-, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.11alin.1 și 3 din OUG nr.43/2002 în raport de dispozițiile art.132, art.21 alin.3, art.24 alin.1din Constituția României, invocată de apelantul inculpat, prin apărător ales, ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din data de 01.04.2009 apelantul inculpat prin apărător ales, a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a disp. art. 11 alin. 1 și 3 din OUG43/2002, motivând în principal că: în actul de sesizare cât și în hotărârea primei instanțe se face referire expresă la constatarea tehnico-științifică contabilă întocmită de specialiștii din cadrul DNA-ului, arătând că astfel s-a adus atingere și dreptului la apărare, întrucât mijlocul de probă în discuție se realizează cu suprimarea oricăror posibilități de apărare din partea inculpatului sau învinuitului, nefiind aplicabile în procedura respectivă dispozițiile legale de drept formal specifice expertizei, ca mijloc de probă în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, instanța a considerat-o ca fiind inadmisibilă, deoarece aspectele învederate nu au legătură cu soluționarea cauzei, cu modul de desfășurare a procedurii judiciare, de administrare a probatoriului, fiind doar simple afirmații în legătură cu desfășurarea operațiunii logice de gândire a judecătorului asupra aprecierii probelor.
Textul invocat stabilește doar că actele întocmite de specialiștii DNA din dispoziția scrisă a procurorului constituie mijloc de probă, în condițiile legii. Textul nu stabilește un loc în ierarhia mijloacelor de probă a acestor acte, nu modifică modalitatea legală de evaluare a probei obținută prin acest eventual mijloc de probă, ci dă doar, Direcției Naționale Anticorupție, ca organ de urmărire penală posibilitatea să administreze, prin specialiști proprii, dovezi care să servească la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni.
Aceeași posibilitate este recunoscută de lege și organelor de urmărire penal ale poliției care pot dispune efectuarea de constatări tehnico-științifice (balistice, grafologice, în materia drogurilor, etc.) de către laboratoarele criminalistice aparținând Inspectoratului General de Poliție, în condițiile art. 112C.
Administrarea probelor și evaluarea lor fiind, în final, atributul instanței de judecată, Tribunalul a considerat că dispoziția contestată nu are legătură cu soluționarea cauzei, valoarea dovezii administrate prin actele întocmite de specialiștii DNA nefiind prestabilită, nici obligatorie și fiind supusă dezbaterii în contradictoriu a părților.
În dreptul penal român principiul liberei aprecieri a probelor guvernează, in acest sistem probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. In procesul penal desfășurat potrivit legislației romane fiecărei probe i se acorda importanta cuvenită în funcție de informațiile pe care aceasta le aduce la aflarea adevărului în cauză.
In vederea realizării scopului procesului penal, in conținutul obiectului probațiunii pot fi cuprinse numai probele care aduc informații ce conduc la rezolvarea tuturor problemelor pe care le ridică fondul cauzei.
In cauză, potrivit acestei dispoziții aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecata potrivit convingerii acesteia, formată în urma examinării tutor probelor administrate,și conducându-se după cunoștința acesteia.
In conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloc de proba prevăzut de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea ca a aflat adevărul in cauza penală.
Modalitatea de apreciere asupra probelor administrate în cauză prin mijloace de probă legale nu constituie o problemă de constituționalitate, ci un aspect asupra căruia va decide instanța investită cu soluționarea pricinii.
Referitor la constatările tehnico-științifice, consecventa principiului liberei aprecieri a probelor, legislația noastră nu acordă o forță probanta privilegiată acestor mijloace de probă, ele făcând dovada prin coroborarea cu celelalte probe din cauză. Este adevărat ca este posibil ca uneori aceste mijloace de proba sa nu reflecte realitatea fie datorită lipsurilor in pregătire, fie datorită altor cauze, însă, în consecință, valoarea lor probatorie este validată, așa cum a s-a menționat mai sus, prin apreciere în întreg ansamblu probator în cauză.
Ar fi chiar nefiresc să se creadă că legiuitorul ar putea să reglementeze inclusiv procesul analizei probelor, al gândirii judecătorului, ca magistrat însărcinat cu soluționarea unei cauze cu privire la aspectele relevate de probele administrate în cauză, obligându-l să tragă anumite concluzii. Nicidecum nu se poate da o astfel de interpretare acestei dispoziții legale, ci doar că legiuitorul include în rândul celorlalte probe și constatările tehnico-științifice în cuprinsul art. 12.C.P.P. art. 113 și art. 118.C.P.P. care reglementează mijloacele de probă.
Această dispoziție deci, nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, dreptul părților la un proces echitabil sau orice alt drept sau principiu de bază, constituțional, de vreme ce vizează aspecte de ordin subiectiv, care se petrec în mintea judecătorului, ce este suveran în aprecierea probelor administrate în cauză.
Considerând că este mai degrabă o neînțelegere sau o interpretare vădit forțată a unui text extrem de clar și care nu are nici un fel de legătură cu regulile care disciplinează desfășurarea procesului penal, Tribunalul a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată nu vizează acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei, astfel încât instanța a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 și art. 11 alin.l, 2, 3 și 4 din OG43/2002 în raport de disp. art. 21, 24 și art. 124 alin. 2 și 3 din Constituția României, aceasta fiind contrară disp. art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, arătând că acesta este străină de natura problemei de drept dedusă judecății, chestiunile privitoare la constituționalitate textului de lege invocat trebuind să fie soluționate de către Curtea Constituțională, instanța având obligația să verifice doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii, ceea ce nu a făcut.
Examinând încheierea atacatăprin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art.3856Cod proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,care are legătură cu soluționarea cauzeiîn orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Curtea va analiza admisibilitatea excepției invocate din perspectiva primei condiții de admisibilitate, astfel cum sunt enumerate în lege, respectiv dacă dispoziția a cărei neconstituționalitate o invocă recurentul are legătură cu soluționarea cauzei. Legat de această chestiune, se observă că actuala reglementare este mai permisivă față de varianta din momentul apariției legii, în care se vorbea despre o "dispoziție de care depinde judecarea cauzei", în varianta republicată fiind suficient ca dispoziția respectivă să aibă legătură cu cauza, ca o condiție de admisibilitate a excepției. Însă, prin aceasta nu se înțelege orice dispoziție procedurală care ar putea avea o legătură cu cauza, ci trebuie înțeles că vizează o dispoziție care protejează anumite drepturi ale părților în proces, de aici și interesul pentru invocarea unei astfel de excepții.
În cauză, autorul excepției invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art.11 alin.1 și 3 din OUG nr.43/2002 potrivit cărora, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort,specialișticu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.
Constatarea tehnico-științificăefectuatădin dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii prevăzuți la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condițiile legii.
Constatările tehnico-științifice sunt însă recunoscute ca mijlocare de probă în procesul penal, conform art. 64 Cod proc. pen. fără ca acestea să aibă stabilit vreo valoare probatorie anume. În acest sens sunt dispozițiile art.63 din Cod în care se arată:Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Nemulțumirea autorului vizează în realitate faptul că în cauza de față, în opinia sa, organele judiciare ar fi dat o anumită prevalență raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de către specialiștii din cadrul DNA, ceea ce este o chestiune de aprecierea probelor și nu de constituționalitatea dispozițiilor legale.
Față de cele reținute, Curtea, constatând că încheierea Tribunalului București Secția a II-a Penală, prin care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, este legală și temeinică, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 01.04.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
07 Mai 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
