Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 1495/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 1558/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.1495R
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- - -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 366A/03.06.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 48/21.-, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/19.10.2009, atașată la fila 12/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, recurentul-inculpat arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru angajarea unui apărător ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, urmând să se constate că pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării de către inculpat a funcției de administrator, aplicată de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, a fost nelegal aplicată în raport de dispozițiile art. 64-65 Cod penal, care prevăd că aceasta se aplică numai în cazul în care pedeapsa aplicată este de cel puțin de 2 ani, or, în speță inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Prin urmare, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal și pe cale de consecință solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului formulat de inculpat pentru motivele învederate și casarea hotărârilor atacate, în sensul înlăturării pedepsei complementare, care a fost aplicată nelegal pe lângă o pedeapsă principală.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul său.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față:
Prin sentinta penala nr. 48/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria sector 6 B in baza art.334 s C.P.P.-a schimbat incadrarea juridica a faptei din art.215 al.1,2,3 si 4.Cod Penal in art.84 al.1 pct 2 din Legea 59/1934.
In baza art.84 al.1 pct.2 din Legea 59/1934 a condamnat pe inculpatul la 8 luni inchisoare.
A facut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II a, b si c cu Cod Penal privire la exercitarea de catre inculpat a activitatii de administrator la o societate comerciala, pe o perioada de 5 ani.
In baza art.81-82.Cod Penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe 2 ani si 8 luni termen de incercare.
S-a facut aplicare art.359
C.P.P.In baza art.71 al.5 s Cod Penal-a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
S-au respins, ca inadmisibile, pretentiile civile formulate de partea civila SC SRL.
S-a respins, ca inadmisibila, cererea părtii civile de luare a masurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului si ale părții responsabile civilmente.
A obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare statului.
A respins ca inadmisibila cererea apărătorului părții civile privind cheltuielile de judecata.
Prezenta hotărâre s-a comunicat Oficiul Național al registrului Comerțului, conform art.21 lit. g din legea 26/1990.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
In perioada octombrie-decembrie 2005 inculpatul a achiziționat mărfuri de la SC SRL, pentru plata cărora a emis o filă CEC în valoare de 17.282,13 lei, fără a avea disponibil în cont.
Astfel, s-a reținut că la data de 01.10.2005 între SC SRL, reprezentată de inculpat, și SC SRL a fost încheiat contractul nr. 153 având ca obiect vânzarea de produse de finisaj.
Conform contractului cumpărătorul achita contravaloarea mărfurilor cu filă CEC, scadentă la maxim 60 de zile de la data emiterii facturii.
In baza contractului inculpatul a achiziționat la 17.10.2005 conform facturii nr. - de la partea vătămată mărfuri în valoare de 9.191,08 lei (fila 46), iar pentru plată a emis fila cec seria - 303 nr. -. înainte de a introduce la plată fila cec partea vătămată a luat legătura cu inculpatul, care i-a spus că nu are bani în cont astfel că această filă cec i-a fost restituită. Ulterior, în perioada 29.10.2005-06.12.2005, inculpatul a mai achiziționat marfă în baza a 7 facturi fiscale în valoare de 8.000 lei, iar pentru plata tuturor mărfurilor în valoare de 17.282,13 lei a emis fila cec seria - 303 nr. -.
Fila cec seria - 303 nr. - emisă de inculpat a fost introdusă la plată la 26.04.2006 și a fost refuzată la plată de BRD - sucursala, pentru "lipsă totală disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, filă cec anulată". înainte de introducerea la plată a filei cec partea vătămată a luat legătura cu inculpatul, iar acesta i-a spus că poate introduce la plată fila cec în termen de o săptămână de la data emiterii, astfel cum rezultă din declarația martorului, administrator SC SRL.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 262.598 din 15.08.2007, întocmit în cauză, rezultă că semnătura depusă la rubrica "cumpărător-reprezentanți legali-director general" de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 153/01.10.2005 și semnătura de pe fila cec seria - 303 nr. - au fost executate de inculpat.
La data de 15.11.2006 partea vătămată a notificat SC SRL să plătească suma de 17.282,13 lei înscrisă în fila cec emisă de inculpat.
Inculpatul a declarat că a lăsat părții vătămate o filă cec pentru suma de 9.191,08 lei, semnată și completată în întregime, care i-a fost restituită pentru că nu avea disponibil și pentru că achiziționase mărfuri în continuare de la partea vătămată, în luna nov. 2005 emis ca garanție a plății fila cec nr. - pentru întreaga sumă, care a fost introdusă la plată fără să fie anunțat. Această afirmație a inculpatului nu este confirmată de numitul, administratorul SC SRL, care a declarat că a luat legătura cu inculpatul iar acesta i-a comunicat că poate să introducă Ia plată fila cec. Ulterior, inculpatul declară că a achitat din prejudiciu suma de 4000 lei cu chitanța -/01.06.2006, după ce a fost somat de partea vătămată.
Inculpatul a mai arătat că societatea sa a intrat în interdicție bancară de a emite cecuri la 14.04.2006, fila cec fiind introdusă la plată de SC SRL la 20.04.2008, astfel că la data refuzului bancar societatea SC SRL era în interdicție bancară, deși la data emiterii filei cec, în nov. 2005, societatea nu se afla în interdicție bancară de a emite cecuri și avea disponibil în cont.
La data de 01.02.2008, când inculpatul a fost audiat de organele de poliție, acesta s-a obligat să repare prejudiciul cauzat. La data prezentării materialului de urmărire penală de către procuror, la data de 22 acesta încă nu achitase prejudiciul.
SC SRL s-a constituit parte civilă în cauza 17.282,13 lei, la care se adaugă penalități.
Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpatul si partea civila SC SRL criticând hotărârea pentru nelegalitate.
In motivarea scrisa si orala a apelului declarat de inculpat se arata ca hotărârea este nelegala in ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare respectiv pedeapsa de interzicere a inculpatului de a desfășura o activitate de administrator la societate pe o perioada de 5 ani întrucât nu sunt îndeplinite condițiile aplicării acestei pedepse in speța.
In motivarea orala a apelului părții civile se arata ca inculpatul trebuie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune care este dovedita cu probele de la dosar întrucât inculpatul cu buna știința nu a vrut sa achite sumele de bani restante, in speța fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Prin decizia penală nr. 366/A/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarat de inculpatul si de partea civilaSC SRLîmpotriva sentinței penale nr.48/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria sector 6
A obligat pe fiecare apelant la câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanți, cit si din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.371 al.2 C.P.P. tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut in mod corect situația de fapt si vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești.
In mod corect s-a reținut ca in perioada octombrie - decembrie 2005 inculpatul a achiziționat mărfuri de la SC SRL pentru plata cărora a emis o fila CEC in valoare de 17.282,13 lei, fara a avea disponibil in cont.
In ceea ce privește apelul inculpatului tribunalul urmează să-l respingă, apreciind ca instanța de fond a făcut o corecta aplicarea a disp.art.72 referitor Cod Penal la criteriile generale de individualizare si anume gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate si distincte, să fie avute in vedere numai după ce instanța de judecată și- format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată in considerare, desigur, in ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
Potrivit concepției ce prezidat redactarea art.72 Cp "gradul de pericol social al faptei săvârșite" și "persoana infractorului" constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului. Fără asemenea modificări - de o anumită amploare in gradul de pericol social, nici o circumstanță n-ar putea fi "atenuanta" sau "agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale.
Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare pedepsei, art.72 Cp are in vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput in afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă. Dacă orice pedeapsa se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea și, in cele din urmă, reeducarea lui - in scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și, mai ales, să-l reeduce. O cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții: a) starea psihofizică și structura biologică a infractorului. Un infractor aflat intr-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și rezultatelor lor. b) particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul. Totodată, instanța de fond a aplicat pedeapsa accesorie prev. la art.64 lit. a teza a II a, lit. b si c cu Cod Penal privire la exercitarea de către inculpat a activității de administrator la o societate comerciala pe o perioada de 5 ani. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut, date fiind considerațiile expuse pe larg în cadrul motivării individualizării pedepsei principale aplicate, că natura infracțiunii comise precum și atitudinea avută de inculpat față de aceasta duc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod.pen. Aceasta deoarece exercitarea acestor drepturi are ca scop final asigurarea unei bune organizări a societății și presupune, în consecință, o responsabilitate de ordin cel puțin civic, responsabilitate pe care inculpatul, prin săvârșirea faptei, a dovedit că nu o are. Referitor la interzicerea dreptului inculpatului de a mai exercita, pe o perioadă de 5 ani, activitatea de administrator al unei societăți comerciale, instanța a constatat că acesta, în virtutea tocmai a acestei calități de administrator al SC SRL, a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, fapt ce denotă nedemnitatea sa de a mai ocupa o astfel de poziție, cât timp dă dovadă de lipsă de respect pentru desfășurarea relațiilor între societăți comerciale într-un cadru legal și armonios, bazat pe încredere reciprocă. In acest sens, instanța apreciază că termenul de 5 ani este suficient pentru a asigura îndreptarea, sub acest aspect, a atitudinii inculpatului. De asemenea, instanța a avut in vedere și decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal. Referitor la apelul declarat de partea civila tribunalul va retine ca in mod corect a fost soluționată latura civila a cauzei in sensul ca a respins ca inadmisibile pretențiile părții civile, având in vedere ca s-a schimbat încadrarea juridica a faptei din infracțiunea de înșelăciune in infracțiunea prev. de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934. A avut in vedere la soluționarea laturii civile dispozițiile deciziei 43/2008 a ICCJ, data in recurs in intreresul legii conform căreia instanța penala investita cu judecarea infracțiunilor prev. de art.84 din legea 59/1934 nu va soluționa acțiunea civila alăturata acțiunii penale. S-a avut in vedere in soluționarea cererii de schimbare a încadrării juridice ca la momentul emiterii filei cec in cauza atât inculpatul cit si partea civila cunoșteau ca inculpatul nu are in cont disponibilul necesar, ori conform Deciziei 9/2005 a ICCJ daca beneficiarul cecului are cunoștință in momentul emiterii ca nu exista disponibilul acoperii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea 59/1934 si nu infracțiunea de înșelăciune. Sub aspectul laturii subiective instanța constata din situația de fapt reținuta mai sus ca inculpatul a comis fapta cu intenție, având cunoștință la momentul emiterii filei CEC in cauza de faptul ca nu are in cont disponibilul necesar. In raport de aceste considerente, apreciind ca instanța de fond a pronunțat o soluție legala si temeinica, tribunalul in baza art.379 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge, ca nefondate, apelurile declarat de inculpatul si de partea civila SC SRL împotriva sentinței penale nr.48/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria sector 6
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le ca fiind nelegale doar cu privire la pedeapsa accesorie aplicată motivând că față de cuantumul pedepsei principale la care a fost condamnat nu se justifică și aplicarea pedepsei accesorii.
Curtea examinând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de critica formulată cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată fondat recursul.
Prin hotărârea instanței de fond pronunțată în prezenta cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare, în baza art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar în baza art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării acesteia pe 2 ani și 8 luni termen de încercare.
Prin aceeași hotărâre, ca urmare a îndreptării erorii materiale dispusă în cauză prin încheierea din 27.01.2009, s-a dispus aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a a,b, și c Cod procedură penală cu privire la exercitarea de către inculpat a activității de administrare la o societate comercială, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
Curtea examinând pedeapsa accesorie aplicată inculpatului și stabilită prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 27.01.2009, constată că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-a lit. c Cod penal nu se justifică în cauză, ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, cu un grad redus de pericol social, de împrejurările cauzei și de persoana inculpatului care este în etate, nu are antecedente penale, are studii superioare.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi admis în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va casa, în parte, decizia penală numai cu privire la apelul declarat de inculpat și, în parte, sentința penală numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului și rejudecând.
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 366/A/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și a sentinței penale nr. 48/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 6
Casează, în parte, decizia recurată, numai cu privire la apelul declarat de inculpatul și, în parte, sentința recurată, numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului și rejudecând:
În baza art. 71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex. - 9.11.2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Florică Duță
