Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 195/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 195
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "infractiuni la legea cecului (Legea nr.59/1934), promovat de catreinculpatulsi de catrepartea civila SC. & - SRL.impotriva deciziei penale nr.243/A din 17.07.2007, pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 03.04.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 10.04.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 670/13 octombrie 2006 Judecătoriei Hușia fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal s- dispus suspendarea condiționată executării pedepsei fixându-i termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra respectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S- respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă " -"
A fost obligat inculpatul să achite suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond reținut următoarele:
In luna octombrie 2003, inculpatul a convenit verbal cu martorul, care avea funcția de administrator al " -" H pentru cumpăra de la aceasta - articole de încălțăminte, din care o parte să fie comercializată prin rețeaua proprie de magazine a " INTERNAȚIONAL" V, iar restul să fie comercializată în afara societății.
Astfel, în perioada 27.10-26.12.2003 " INTERNAȚIONAL" achiziționat de la " -" H, în baza a 11 avize de însoțire mărfii articole de încălțăminte în valoare totală de 2.011.771.353 lei ROL. La finele anului 2003, întrucât nu s- reușit comercializarea integrală mărfii achiziționate de " INTERNAȚIONAL" aceasta a returnat " -" H - articole de încălțăminte în valoare totală de 1.293.996.462 lei. In urma derulării operațiunilor dintre părți, " INTERNAȚIONAL" V avea la finele anului 2003 datorie față de " -" în sumă de 1.513.811.965 lei.
In vederea garantării plății acestei sume,inculpatul în calitatea sa de administrator al " INTERNAȚIONAL" a semnat și emis la data de 29.10.2003, fila cec seria -. - în alb.
In același scop, de garantare plății, inculpatul emis 7 bilete la ordin, scadente la următoarele date: 19.12.2003, 08.01.2004, 15.01.2004, 22.01.2004, 24.01.2004, 29.01.2004 și 10.02.2004, bilete care introduse în bancă, au fost refuzate la plată pe motiv că " INTERNAȚIONAL" nu dispunea de lichidități bănești în contul său deschis la.
După primirea refuzului de plată biletelor la ordin, " -", la data de 24.02.2004, prin martorul completat și depus în bancă fila de cec seria -. Ulterior, acest cec fost restituit " -" cu mențiunea că " INTERNAȚIONAL" V nu avea în cont disponibilități bănești.
Motivat de acest fapt, în timpul cercetării penale, între inculpatul ca reprezentant al " INTERNAȚIONAL" V și martorul din partea " -" s-a încheiat și semnat contractul nr. 85/17.02.2004, prin care s- convenit ca datoria de 1.513.811.965 lei să fie achitată în trei rate din care prima în valoare de 300.000.000 lei scadentă pe data de 18.03.2004, doua de 600.000.000 lei scadentă la 18.04.2004 iar treia de 613.811.965 lei scadentă la data de 18.05.2004.
S- reținut faptul că în cuprinsul contractului reeșalonarea plății s- făcut printre altele mențiunea că " pentru fiecare, noi debitoarea vom emite filă cec,completată integral, urmând ca aceasta să fie introdusă la plată de către creditoare în ziua scadentă pentru fiecare.
Ulterior, mai exact la data de 16.03.2004, întrucât prin factura fiscală nr. -/12.03.2004 " INTERNAȚIONAL" returnat către " -", articole de încălțăminte în valoare de 108.263.600 lei cele două părți au întocmit o anexă la contractul de reeșalonare a datoriei nr. 85/17.02.2004 prin care s- stabilit că suma datorată de debitoare este de 1.405.548.365 lei și s-au renegociat termenele de plată a celor 3 rate.
Astfel, prima urma să fie scadentă la data de 15.05.2004, doua pe data de 01.06.2004 și treia în valoare de 505.548.365 lei pe data de 30.06.2004. Cu ocazia întocmirii actului anexă la contractul de reeșalonare plății, inculpatul completat, semnat și ștampilat în prezența martorului și remis acestuia 3 file cec cu seriile -. -; -. - și -. -, emise de " " la altă societate administrată de inculpat, în favoarea debitoarei " INTERNAȚIONAL" în care s-au menționat la rubricile "emis la" și "data":- V 15.05.2004, - V 01.06.2004 și V - 30.06.2004.
In baza înțelegerii convenite între părți, la data de 25.05.2004, creditoarea " -", introdus în bancă cec-ul cu seria -. - în valoare de 300.000.000 lei, care însă fost refuzat la plată pentru motivul "lipsă totală de disponibil".Ulterior și la datele scadente au fost introduse în bancă și celelalte două cec-uri care au fost refuzate la plată din același motiv în plus făcându-se mențiunea că " " intrase în interdicție bancară.
Astfel, s- reținut că inculpatul emis cele 4 file de cec, fără avea în momentul emiterii lor, la tras disponibilul suficient achitării ratelor scadente.
In drept, fapta inculpatului de emite un număr de 4 cec-uri fără avea la tras disponibilul suficient, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, fapta fost comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale și la diferite intervale de timp astfel, primul cec fost emis de inculpat la data de 29.10.2003, iar următoarele trei la datele de 15.05.2004;01.06.2004 și respectiv 30.06.2004. Sub aspectul laturii obiective, a infracțiunii, inculpatul emis cec-urile, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, iar sub aspect subiectiv - atitudinea sa psihică este caracteristică intenției directe. Inculpatul avut reprezentarea exactă a faptului că emiterea cec-urilor sub formă de garanție, cu informarea creditoarei că la datele scadente se vor găsi, la tras, sumele datorate, constituie încălcare prevederilor legale.
Nu poate fi primită, nici afirmația făcută de inculpat că "cecul sub formă de garanție este folosit frecvent în relațiile comerciale dintre societăți".
Aceasta, reprezentând doar o inovație a partenerilor de afaceri, care nu este reglementată de vreun act normativ, fiind contrară prevederilor legale. Astfel, potrivit pct. 34 din Norma Cadru nr. 7 din 08.03.1994, emisă de Banca Națională României, trăgătorul poate emite un cec numai în condițiile existente prealabile la tras unor fonduri proprii, disponibile în momentul emiterii instrumentului care să- facă posibilă trasului efectuarea plății. Disponibilul trebuia să fie constituit prealabil emiterii cecului și de valoare mai mare sau egală cu aceea cecului și să fie lichid, cert și exigibil. Rezultă așadar, că inculpatul putea emite cele 4 cec-uri numai dacă în zilele când remis filele cec avea însă în contul bancar un disponibil de valoare mai mare sau egală cu valoarea cecurilor.
Ori, din probele administrate în cauză rezultă contrariul. Inculpatul neluând măsuri să-și alimenteze conturile bancare până la data scadenței fiecărei rate, deși, potrivit raportului de expertiză contabilă " " - la data de 16.03.2004,avea de încasat de la clienții săi suma de 6.079.410.026 lei.
De aceea, ori de câte ori beneficiarul, în speță " -" - are în cunoștință că în momentul emiterii nu există disponibilul necesar acoperirii cecului tras, fapta constituie infracțiune prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934.
Văzând că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și fost comisă de inculpat cu vinovăție, instanța dispus antrenarea răspunderii penale acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce fost aplicată inculpatului - instanța avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, scopul pedepsei prevăzută de art. 52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Față de modalitatea concretă în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire, de persoana inculpatului, care este infractor primar,este administrator două societăți comerciale, are studii superioare, față de conduita sinceră și cooperantă de recunoaștere și de regret săvârșirii faptelor, instanța și- format convingerea că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în limitele legale, satisface exigențele individualizării judiciare pedepsei.
In consecință, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 84 al. 1 pct. 2, din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea modalității de executare pedepsei, instanța reținut că în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, apreciat că scopul real al pedepsei prevăzută de art. 52 Cod penal poate fi realizat și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Raportat acestor considerente - instanța a dispus în temeiul dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal, suspendarea condiționată executării pedepsei, fixându-i termen de încercare de 3 ani.
S-au învederat inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
S- respins, ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă " -" - motivat de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este o infracțiune de pericol, nu infracțiune de rezultat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, partea civilă " & -" H și părțile responsabile civilmente " INTERNAȚIONAL" V și " " V criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul critică hotărârea primei instanțe din următoarele motive:
1. Sentința pronunțată de judecătorie este lovită de nulitate întrucât deși urmărirea penală fost efectuată în mod exclusiv de către procuror, rechizitoriul nu fost confirmat de către primul procuror, conform dispozițiilor art. 209 alin. 5 Cod procedură penală
2. Fapta reținută în sarcina inculpatului și cu care instanța de fond fost investită nu este prevăzută de legea penală, așa cum aceasta este descrisă în rechizitoriu.
3. In cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. "a" Cod penal cu privire la fapta din 29 octombrie 2003 și cea din 16 martie 2004, întrucât perioada mare de timp scursă între cele două momente și modalitatea concretă de comitere acestora, exclude existența unei rezoluții infracționale unice.
4. Fapta comisă la data de 29 octombrie 2003 nu îndeplinește condițiile laturii obiective infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, întrucât fila cec seria -. 300 - nu avea completate toate rubricile și deci nu era un cec valabil.
5. Fapta comisă la data de 16 martie 2004 nu îndeplinește una din condițiile de existență a infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 și anume aceea privind lipsa disponibilului bănesc la tras în momentul emiterii filelor cec. La acea dată " " dispunea de o linie de credit de 1.275.000 lei la. V, iar emiterea celor trei file cec s- datorat unui fapt scuzabil - inculpatul s- aflat în eroare cu privire la disponibilitățile sale efective la tras - așa încât inculpatul este apărat de pedeapsă, conform dispozițiilor art. 84 alin. 2 teza ultimă din Legea 59/1934.
6. Faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dar, dacă totuși se va aprecia că, în cauză, nu pot fi aplicate disp. art. 18 ind. 1 Cod penal, se solicită aplicarea unei pedepse cu amenda, cea cu închisoarea aplicată de instanța de fond fiind prea severă.
Partea civilă " & -" H critică hotărârea primei instanțe din următoarele motive:
1. Soluția de infirmare a ordonanței de instituire a sechestrului asigurător nu i- fost comunicată, așa încât nu a putut să o conteste, iar cererea sa privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal nu fost pusă în discuția părților.
2. Fapta comisă de inculpatul realizează conținutul infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal și nu cel al infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934.
3. In mod greșit fost respinsă acțiunea civilă pe care promovat-o, iar instanța de fond a omis să-l oblige pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare pe care le- efectuat în cursul procesului penal.
Părțile responsabile civilmente nu au motivat apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 243/A/11 iulie 2007 respins apelurile declarate de partea civilă " & -" H și părțile responsabile civilmente " INTERNAȚIONAL" V și " "
A fost admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte în latura penală sentința penală nr. 670/2006 a Judecătoriei Huși și în rejudecare:
În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru fiecare din aceste infracțiuni a condamnat pe inculpatul la câte 3 luni închisoare contopite conform art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal în pedeapsa de 3 luni.
S-au menținut dispozițiile art. 81 Cod penal și s-a stabilit termen de încercare de 2 ani și 3 (trei) luni.
A înlăturat din sentință dispozițiile contrarii și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
A obligat partea civilă și partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 209 alin. 5 Cod procedură penală - în reglementarea în vigoare la data sesizării instanței 13 octombrie 2005 - "Atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim-procurorului parchetului".
La alin. 3 al aceluiași articol sunt enumerate, limitativ, infracțiunile cu privire la care urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, iar printre acestea nu se numără și infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Dispozițiile art. 209 Cod procedură penală reglementează competența procurorului în faza de urmărire penală.
Conform alin. 1 al acestui text "Procurorul supraveghează urmărirea penală ",iar potrivit alin. 2 "Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează".
Din coroborarea dispozițiilor legale invocate rezultă că, în cauză, ancheta procurorului nu era obligatorie, iar actele de urmărire penală au fost efectuate de către acesta în temeiul dispozițiilor art. 209 alin. 2 Cod procedură penală.
Tribunalul reține așadar că dispozițiile art. 205 alin. 5 Cod procedură penală -în prezent abrogat - nu erau incidente în cauză, acest motiv de apel fiind greșit invocat.
Din examinarea conținutului rechizitoriului rezultă că, instanța fost sesizată cu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă descrisă corect la paginile 3 și 4 ale acestui act ca fiind "emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară", respectiv "emiterea unei file cec fără să existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia ", așa încât se constată că și acest motiv de apel este eronat și în contradicție cu lucrările dosarului.
C de-al treilea motiv de apel al inculpatului este însă corect invocat.
Din examinarea materialului probator existent la dosarul cauzei nu rezultă elemente care să conducă la concluzia că, în momentul emiterii primei file cec - seria - 300 - - inculpatul ar fi avut reprezentarea conduitei sale infracționale ulterioare, materializată în emiterea celor trei file cec la data de 16 martie 2004, deci după aproximativ 5 luni. Această activitate apare în mod clar ca rezultat al unei noi rezoluții infracționale, pe care inculpatul a luat-o în încercarea de opri cercetările ce se efectuau împotriva sa.
Prin urmare, se va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii dispozițiilor art. 33 lit. "a" Cod penal, fapta comisă la 29 octombrie 2003 și cea comisă la 16 martie 2004, fiind în concurs real.
Fila cec seria -. 300 - emisă de inculpat la data de 29 octombrie 2003 este un cec în alb ce are completate de către inculpat rubricile esențiale: semnătura și ștampila emitentului.
Împrejurarea că celelalte rubrici nu au fost completate de emitent nu este de natură conduce la concluzia că, cecul respectiv nu ar fi fost valabil și nu ar fi putut produce efecte juridice, astfel încât s-ar justifica concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile de existență laturii obiective infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934.
Cec-ul respectiv fost emis sub formă de garanție, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și cele ale martorului.
Prin urmare, primitorul cecului are dreptul de a- completa fără a mai fi necesară intervenția trăgătorului, în conformitate cu prevederile de la pct. 69 din Normele - cadru nr. 7/1994 ale R care arată că: " cecului în alb ca și oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului, conform înțelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii cecului, fără mai fi necesară intervenția trăgătorului".
Este clar că, și emitentul cecului în alb trebuie să aibă suma disponibilă în bancă în momentul emiterii, pentru că aceasta este condiție esențială enunțată de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 59/1934 pentru toate varietățile cecului, iar titlul emis fără respectarea acestor condiții valorează totuși ca cec. Acest alineat rămas neschimbat și în enunțarea din art. 3 Ordonanței nr. 11/1993 care modificat unele prevederi din Legea 59/1934.
Tribunalul reține așadar că, emitentul cecului în alb nu poate fi exonerat de răspundere penală, iar această varietate de cec poate fi completată de oricare posesor care îl dobândește legal.
Cauza de nepedepsire prevăzută de art. 84 alin. 2 teza ultimă din Legea nr. 59/1934 - faptul scuzabil - nu-și găsește aplicarea în cazul infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal comisă de inculpat la data de 16 martie 2004.
Această alternativă se referă la latura subiectivă, în sensul că emitentul se află în eroare cu privire la disponibilitățile din contul său din diferite motive, care sunt independente de voința și previziunea emitentului.
In cauză nu s-au făcut dovezi cu privire la existența unor astfel de motive ci, dimpotrivă, era clar stabilit că inculpatul știa că lipsește disponibilul la tras - în momentul emiterii celor trei cecuri, prin care s- încercat, în realitate, eșalonare sumei datorate către " & -"
Inexistența unui "fapt scuzabil " rezultă cu claritate din conduita ulterioară a inculpatului, care, până la acest moment, achitat doar o mică sumă din valoarea totală mărfurilor achiziționate.
Existența unei linii de credit într-un alt cont, cu altă destinație, decât contul nr. - înscris în cele trei file cec emise la 16 martie 2004 este complet lipsită de relevanță în ceea ce privește latura subiectivă infracțiunii comise de inculpatul.
Această infracțiune se consumă în momentul emiterii filei cec de către persoana care ia decizia în acest sens deși cunoaște inexistența sumelor disponibile în contul bancar. Chiar dacă emitentul alimentează contul bancar înaintea prezentării cecului la plată, fapta este în continuare pedepsită cu din cuantumul pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal "Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Examinând materialul probator existent la dosarul cauzei în raport de criteriile enumerate de dispozițiile legale invocate, tribunalul constată că, fapta inculpatului de emite un cec pentru suma de 1.513.811.965 lei fără avea la tras disponibil în cont nu poate fi apreciată ca fiind în mod vădit lipsită de importanță ci prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal.
Totodată, față de pericolul social concret al infracțiunilor comise și de urmările nefaste produse cu privire la societatea în favoarea căreia au fost emise filele cec - evaluate din perspectiva necesității protejării relațiilor sociale referitoare la operațiunile efectuate cu cecuri și asigurării credibilității acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relațiile comerciale - se apreciază că doar pedeapsa amenzii nu ar fi de natură să asigure reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Având în vedere însă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, elementele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului - care nu are antecedente penale și este cunoscut cu bună conduită printre semenii săi - precum și faptul că inculpatul achitat suma de 470.000.000 ROL către " & -" H, tribunalul apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de prima instanță este prea severă, în cauză impunându-se reducerea acesteia la un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la apelul părții civile " & -" H tribunalul apreciază ca fiind necesară efectuarea unor precizări referitoare la calitatea procesuală acestei societăți.
In cursul urmăririi penale " & -" s- constituit parte civilă în procesul penal și fost citată în această calitate pentru primul termen de judecată.
Ca consecință, au fost citate în calitate de părți responsabile civilmente " INTERNAȚIONAL" V și " " V, societățile administrate de inculpatul și implicate în operațiunile comerciale ce au legătură cu emiterea filelor cec.
Prin hotărârea pronunțată, prima instanță respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă " & -" H cu motivarea că infracțiunea dedusă judecății este o infracțiune de pericol și nu de rezultat.
Cu aceeași motivare, prin Ordonanța nr. 199/II/2 din 3 octombrie 2005, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hușia infirmat ordonanța procurorului din data de 4 aprilie 2005, admis contestația formulată de reprezentantul " " V și ridicat sechestrul instituit la data de 4 aprilie 2005 asupra imobilelor "Restaurant cu dependințe, motel și căsuțe situate în punctul "Cișmeaua "
Tribunalul reține că infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este infracțiune de pericol, întrucât nu necesită producerea unor consecințe patrimoniale. Ea protejează numai relațiile sociale referitoare la operațiunile efectuate cu cec-uri, pentru a asigura credibilitatea acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relațiile comerciale.
Precizările din ultima parte alineatului 2 din același articol justifică această opinie, întrucât fapta este pedepsită cu din cuantumul pedepsei chiar dacă "emitentul procură trasului disponibilul necesar mai înainte de prezentarea cecului".
In această alternativă beneficiarul nu suferă nici pagubă,dar fapta este considerată totuși infracțiune.
Din perspectiva acestor considerente, tribunalul reține că " & -" nu poate avea calitatea procesuală de parte civilă pe care și- atribuit-o, după cum nici cele două societăți administrate de inculpat și implicate în operațiunile comerciale legate de faptele deduse judecății, nu pot avea calitatea de părți responsabile civilmente.
Prin urmare, apelurile declarate vor fi examinate ca fiind apeluri declarate în condițiile dispozițiilor art. 362 alin. 1 lit. "f" Cod procedură penală, de persoane ale căror interese legitime au putut fi vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.
In acest context se constată că, în legătură cu cererea formulată de " & -" H cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal, prima instanță apreciat în mod just că aceasta nu mai trebuie pusă în discuție din moment ce, prin actul de sesizare instanței se dispusese, pe lângă trimiterea în judecată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 și scoaterea de sub urmărire penală învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal.
Procedura sechestrului asigurător nu prevede obligativitatea comunicării către orice parte interesată măsurii de luare sau ridicare sechestrului, iar potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 3 Cod procedură penală "După soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire măsurii asigurătorii, se poate face contestație potrivit legii civile".
Prin Ordonanța de infirmare nr. 199/II/2 din 3 octombrie 2005, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hușia dispus totuși comunicarea măsurii de ridicare sechestrului asigurător.
Faptele comise de inculpatul realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, așa cum în mod corect s-a reținut în actul de sesizare și în hotărârea primei instanțe, iar nu cel al infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 4 Cod penal, din moment ce partenerul de afaceri în favoarea căruia au fost eliberate filele cec - în speță SC. " & -" H - avut cunoștință despre lipsa disponibilului la tras în momentul emiterii lor de către inculpat.
Din perspectiva considerentelor expuse anterior, tribunalul constată că, în mod corect instanța de fond a respins,ca inadmisibilă, acțiunea civilă promovată de " & -"
Cheltuielile judiciare de la fond nu au fost solicitate, iar acestea nu puteau fi acordate din oficiu.
Examinând hotărârea apelată și din oficiu, în apelurile nemotivate ale părților responsabile civilmente, nu s-au constatat alte motive de nelegalitate și netemeinicie.
În termen legal hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de" & -" Hși inculpatul.
Inculpatul a formulat următoarele critici:
1) Instanța de apel a decis schimbarea încadrării juridice pentru două fapte aflate în concurs real pentru ca prin dispozitiv una infracțiuni să fie reținută în formă continuată (art. 41 alin. 2 Cod penal) fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 9 Cod procedură penală;
2) Anterior datei scadente a filei cec în sumă de 300 milioane lei vechi inculpatul a achitat suma de 130 milioane lei vechi, situație în care potrivit clauzelor contractului se impunea restituirea filei cec și prin urmare în cauză nu există faptă penală;
Filele cec trebuiau introduse la plată în termen de 10 zile însă acestea au fost depuse după expirarea acestui termen.
Apreciază inculpatul că în cauză nu se poate reține intenția directă astfel că soluția de condamnare este nelegală și se impune achitarea conform art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
3) În subsidiar se solicită aplicarea dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative;
Printr-un memoriu depus ulterior - 29-34 dosar recurs, a criticat hotărârile pentru următoarele:
1) greșita interpretare a dispozițiilor art. 209 alin. 5 Cod procedură penală în sensul că rechizitoriul se impunea a fi confirmat de prim-procurorul parchetului;
2) cauza de nepedepsire prevăzută de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 59/1934 își găsește aplicabilitatea întrucât " " dispunea de o linie de creditare într-un cont deschis la. V, existând astfel posibilitatea îndestulării în întregime a primelor două file cec;
" & -" Haf ormulat următoarele critici:
1) greșit a reținut tribunalul lipsa de calitate procesuală în cauză, respectiv acea de parte civilă;
2) actul procurorului de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile nu a fost comunicat, situație în care nu și-au putut formula apărările necesare;
3) faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea la legea specială, iar scoaterea de sub urmărire pentru înșelăciune - art. 215 alin. 4 Cod procedură penală - este de asemenea greșită;
4) pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde și nu asigură reeducarea acestuia și atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal;
5) greșita respingere a acțiunii civile în contextul producerii indiscutabile a prejudiciului;
6) neacordarea de prima instanță a cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu de avocat.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
În recursul declarat de inculpatul:
Instanța de control judiciar a reținut că încadrarea juridică dată faptelor prin hotărârea de condamnare este greșită și se impune a fi schimbată.
S-a motivat că la momentul emiterii primei file cec seria - - - inculpatul nu a avut reprezentarea conduitei sale infracționale ulterioare materializată în emiterea altor trei file cec după aproximativ cinci luni.
Această activitate infracțională este rezultatul unei noi rezoluții pe care inculpatul a luat-o în încercarea de a opri cercetările ce se efectuau asupra sa.
Schimbarea încadrării juridice dintr-o unitate infracțională într-un concurs de infracțiuni nu reprezintă o agravare a situației inculpatului întrucât pedepsele aplicate sunt cu mult reduse sub pedeapsa de 1 an stabilită de instanța fondului.
În cauză motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 9 Cod procedură penală.
În ce privește motivul de recurs referitor la greșita interpretare a dispozițiilor art. 209 alin. 5 Cod procedură penală, critica este neîntemeiată.
Potrivit acestui text abrogat prin art. I pct. 116 din Legea nr. 356/2006, atunci când urmărirea penală este efectuată de către procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim-procurorului parchetului.
În cauzele în care urmărirea penală nu se efectuează obligatoriu de către procuror - precum speța de față - dar în care acesta a îndeplinit unele acte de urmărire penală - indiferent de numărul mai mare sau mai mic al acestor acte - rechizitoriul de trimitere în judecată nu trebuie confirmat de prim-procurorul parchetului, deoarece potrivit art. 218 alin. 3 Cod procedură penală procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare sau poate să-l efectueze personal.
Referitor la motivul de critică vizând aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzut de art. 84 alin. 2 teza ultimă din Legea nr. 59/1934, se va reține că în adevăr este apărat de pedeapsă emitentul numai în situația în care emiterea cec-ului s-a datorat unui fapt scuzabil.
Or, în cauză inculpatul nu s-a aflat în eroare cu privire la disponibilitățile din contul bancar iar existența unei linii de credit într-un alt cont, având o altă destinație este lipsit de relevanță în ce privește latura subiectivă a infracțiunii.
Cât privește critica de la punctul 2 formulată de inculpat, din actele dosarului rezultă că renegocierea datoriilor către " -" Haa vut ca date scadente 15 mai 2004; 01.06.2004 și 30.06.2004.
Pentru fiecare dintre rate inculpatul s-a obligat să gireze către societatea creditoare câte o filă cec cu plata la.
Acestea au fost introduse în plată la 27.05.2004; 03.06.2004 și 05.07.2004, fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil, "client aflat în interdicție bancară".
Expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale a concluzionat că în perioada emiterii celor trei file cec respectiv 16 martie 2004-30 iunie 2004 societatea emitentă și administrată de inculpat a realizat încasări de peste 4 miliarde lei vechi, sumă ce i-ar fi permis onorarea plății în termen.
La insistențele societății prejudiciate au fost efectuate plăți parțiale totalizate la 87.786.300 lei vechi.
Prin urmare critica formulată de inculpat prin care se solicită achitarea nu are suport probator.
Sunt inaplicabile și dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal întrucât fapta inculpatului de a emite cec-uri pentru suma de peste 1.500.000.000 lei vechi fără a avea la tras disponibil în cont nu poate fi apreciată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță și că nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
Prin urmare, în mod corect instanțele au stabilit că acțiunile inculpatului prezintă pericolul social în înțelesul legii penale iar pentru sancționarea acestora este necesară aplicarea unei pedepse.
În recursul declarat de " & -" H:
Societatea în cauză nu are calitatea de parte civilă conform art. 24 alin. 2 Cod procedură penală și pe cale de consecință acțiunea civilă este inadmisibilă cu motivarea că, pe de o parte infracțiunile reglementate de Legea nr. 59/1934 privind cec-ul sunt infracțiuni de pericol, iar pe de altă parte, cec-ul chiar refuzat la plată constituie titlu executoriu, situație în care prin admiterea acțiunii civile s-ar obține un al doilea titlu executoriu având ca fundament același raport juridic, fapt care nu este admisibil.
Nefondată este și critica ce privește necomunicarea măsurii de ridicare a sechestrului asigurător.
Prin ordonanța prim-procurorului parchetului de pe lângă Judecătoria Huși nr. 199/II/2 din 03 octombrie 2005 fost admisă contestația formulată de "" V, și s-a dispus ridicarea sechestrului instituit la 04.04.2005 asupra bunurilor imobiliare.
În condițiile în care societatea comercială a apreciat că prin actul procurorului i s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime avea deschisă calea plângerii conform dispozițiilor art. 275 Cod procedură penală.
Din conținutul dispozitivului ordonanței a rezultat că actul procesual a fost comunicat părților interesate.
Neîntemeiată este și critica privind încadrarea juridică dată faptelor.
Emiterea filelor cec fără a exista la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia, constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, dacă acest aspect a fost cunoscut și acceptat de către beneficiar.
În condițiile inducerii în eroare a beneficiarului cu scopul obținerii unui folos material injust prin cauzarea unei pagube, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune (art. 215 alin. 4 Cod penal).
Rezultă din probele administrate în cauză că la datele când reprezentantul " -" a primit de la inculpat cele patru file cec, a cunoscut că în conturile bancare menționate în cuprinsul lor nu există disponibil necesar.
Acest aspect este dovedit prin faptul că cea dintâi filă cec a fost lăsată "în alb" și reprezintă o garanție a " INTERNAȚIONAL", iar pentru cec-urile remise la 16.04.2004 părțile au acceptat ca în conținutul lor să fie menționate date ulterioare când urma să se împlinească termenul de scadență al celor trei rate.
În acest sens și declarația martorului care a relatat că inculpatul l-a asigurat că până la data scadenței cec-urilor conturile din bancă vor fi alimentate cu banii încasați de la clienții săi.
În acest context, faptele comise de inculpat au fost corect încadrate juridic în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În ce privește pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni se constată că acestea au fost corespunzător individualizate și nu se impune majorarea acestora după cum a solicitat " -" H în motivele de recurs.
Referitor la critica vizând neacordarea cheltuielilor judiciare, la dezbaterile pe fond ale cauzei, se constată faptul că din conținutul încheierii din 29 septembrie 2006 nu rezultă solicitarea recurentei de a se da curs dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală, iar plata acestora nu se acordă din oficiu.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursurile declarate de inculpatul și " -" H vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de: inculpatul si partea civilă " -" H prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei penale nr. 243/A din 17.07.2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurenți sa plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.04.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
09.05.2008
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
