Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 334/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 334/R
Ședința publică din 30 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 5/21.01.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului C-S, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea civilă intimată - - prin lichidator - GRUP Reșița și partea responsabilă civilmente intimată - A SRL.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1C.P.P. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța de fond și apel nu au interpretat în mod corect probele existente la dosar în special în sensul că între inculpat și reprezentantul părții civile ar fi existat o înțelegere fermă, fila CEC s-a eliberat numai cu titlu de garanție pentru plata lucrărilor efectuate, mai mult, reprezentantul părții civile cunoștea că în cont nu exista disponibilul necesar pentru achitarea debitului, fila CEC nu a fost completată cu vreo sumă de bani de către inculpat și acesta nu a avut intenția de a prejudicia partea civilă. În subsidiar a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se administra proba testimonială propusă de către inculpat, prin care s-a dorit dovedirea acestei înțelegeri ferme între inculpat și reprezentantul părții civile de a nu introduce fila CEC spre decontare, întrucât nu exista disponibilul necesar în cont, deoarece în raport de această împrejurare fapta ar fi lipsită de pericolul social al unei infracțiuni. S-a mai solicitat ca pedeapsa aplicată să fie suspendată condiționat, potrivit art. 81 Cod penal.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, inculpatul făcându-se vinovat de comiterea faptei și fiindu-i aplicată o pedeapsă corect individualizată, instanța de fond manifestând clemență față de acesta.
Inculpatul recurent se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, înregistrat la Judecătoria Oravița sub nr. 13/273 din 10.01.2008, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Prin actul de inculpare, în expunerea stării de fapt, s-a reținut că la data de 11.06.2007 inculpatul în calitate de administrator al -, a emis fila CEC cu seria - - în valoare de 15.153,32 lei, fără acoperire, din lipsă de disponibil.
Prin sentința penală nr. 121 din 12 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Oravița în baza art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 lit. c, art. 76 lit. d din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 18.05.1949 în jud. V, domiciliat în, str.-,. 1. A. 57 jud. C-S, cu antecedente penale, la 3 trei luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate privind pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 73 din 3.02.2005 a Judecătoriei Reșița, ce se va executa pe lângă pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 luni închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, inculpatul a fost lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a, b din Codul penal.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente față de partea civilă, la plata sumei de 15.153,32 lei, reprezentând despăgubiri civile.
A obligat inculpatul față de stat la 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Partea vătămată - - Reșița, prin lichidator judiciar GRUP Reșița, a depus o plângere penală la organele de poliție, la data de 10 iulie 2007, prin care reclama faptul că inculpatul, în calitate de administrator al - din, a eliberat fila CEC - - din 12.06.2007 în valoare de 15.153,32 lei, fără acoperire, fiind refuzată la plată.
Prin contractul nr. 7 din 4.09.2006 încheiat între părți, - -, a prestat diferite servicii în valoare de 15.153,32 lei, firmei administrate de către inculpat, potrivit facturilor nr. 895/21.11.2006, nr. 978/17.10.2006, nr. 88/31.10.2006, iar pentru aceste servicii, inculpatul a emis la data de 11 iunie 2007 fila CEC cu nr. - -, ce a fost refuzată din lipsă de disponibil, societatea fiind aflată în interdicție bancară.
Verificând fișa de cazier judiciar a inculpatului - fila 9 dosar urmărire penală, rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu suspendare, potrivit art. 81, 82 Cod penal, prin sentința penală nr. 73/3.02.2005 a Judecătoriei Reșița, pentru același gen de infracțiune.
Fapta inculpatului, de a emite un CEC în alb în favoarea - - Reșița, care a fost refuzată de unitatea bancară în momentul prezentării acesteia la plată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere a unei file CEC fără elementele esențiale și fără disponibil în cont, prev.și ped.de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, în baza art. 72 Cod penal, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret în care fapta a fost comisă de inculpat, valoarea prejudiciului, persoana inculpatului, el fiind cu antecedente penale, având o atitudine sinceră în declarațiile date în cursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă.
În consecință, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. c din Codul penal, pedeapsa aplicată fiind coborâtă sub minimul prevăzut de lege, potrivit prevederilor art. 76 lit. d din Codul penal.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare, ce va fi executată în regim de penitenciar.
Întrucât inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81, 82 Cod penal, prin sentința penală nr. 73/3.02.2005 a Judecătoriei Reșița, și cum în termenul de încercare inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, în baza art. 83 Cod penal, instanța de fond a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală mai sus amintită, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 6 luni închisoare.
Ca o consecință a condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b din Codul penal, în condițiile și pe perioada prev. de art. 71 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, având în vedere faptul că prejudiciul în valoare de 15.153,32 lei nu a fost recuperat, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, față de partea civilă la plata acestei sume, cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea cauzei, în sumă de 80 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul.
În motivarea apelului său inculpatul a arătat că solicită desființarea sentinței apelate în latură penală, în sensul pronunțării unei condamnări fără privare de libertate, respectiv suspendarea executării pedepsei, iar prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea apelului, achitarea în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală raportat la art. 181Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative.
Prin decizia penală nr. 5/21.01.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 121/12.09.2008, pronunțată de Judecătoria Oravița, în dosar nr-, care a fost desființată parțial în latură penală în sensul că:
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pe baza declarației acestuia, prin care a recunoscut săvârșirea faptei, și a probelor cu înscrisuri administrate în cauză.
Inculpatul, în apelul declarat, nu a contestat existența faptei și a vinovăției sale, solicitând doar ca să se dispună suspendarea executării pedepsei ce i-a fost aplicată.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate.
Așa cum a reținut și instanța de fond, inculpatul a fost condamnat anterior, la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru același gen de infracțiune, fapt ce dovedește perseverența sa infracțională.
Totodată, inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat în prezentul dosar în timpul termenului de încercare, ceea ce dovedește că scopul preventiv-educativ al pedepsei anterioare nu a fost atins, inculpatul manifestând dispreț față de valorile ocrotite de legea penală.
De asemenea inculpatul nu a achitat nici măcar parțial prejudiciul cauzat părții civile, nedepunând nici un efort pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii săvârșite.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, s-a reținut că se impune aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea de către acesta a pedepsei rezultante.
În ce privește solicitarea inculpatului, prin apărătorul său, de aplicare a dispozițiile art. 181Cod penal s-au reținut următoarele:
Art. 181Cod penal prevede că o faptă nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, este în mod vădit lipsită de importanță.
Determinarea în concret a gradului de pericol social se face având în vedere criteriile expres enumerate în alin. 2 al art. 181Cod penal.
Tribunalul a apreciat că faptele inculpatului nu întrunesc criteriile privind urmarea produsă, conduita făptuitorului și scopul urmărit, pentru a putea fi considerate vădit lipsite de importanță.
Astfel, prin faptele sale, inculpatul a produs un prejudiciu destul de mare părții civile, acest prejudiciu nu a fost reparat și inculpatul dovedește perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile art. 181Cod penal.
Apelul inculpatului a fost însă admis pentru un alt motiv, și anume sub aspectul modului de aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
Prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 8 iunie 2005, Curtea a decis că a existat o încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în dreptul român interzicerea unor drepturi operează în mod automat și absolut cu titlu de pedeapsă accesorie, pentru orice persoană care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de instanțele judecătorești și fără a se lua în considerare tipul infracțiunii.
De asemenea, în hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a arătat că, la fel ca și în dreptul român și în dreptul britanic există o dispoziție prin care drepturile (de exemplu dreptul la vot) persoanei condamnate sunt interzise ope legis, ca pedeapsă accesorie, fără ca interzicerea acestora să fie cenzurată de instanțele judecătorești, existând astfel o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În spiritul celor două hotărâri menționate anterior, tribunalul a reținut că drepturile oricărei persoane, fie ea și condamnată, pot fi interzise numai motivat, prin exercitarea unui control de către instanța judecătorească.
Având în vedere faptul că inculpatul din speța de față a săvârșit infracțiunea de emitere a unei file CEC fără elementele esențiale și fără disponibil în cont, prev. și ped. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, mai exact a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât legea română condiționează ocuparea acestor funcții de inexistența unei condamnări la o pedeapsă penală privativă de libertate, așa cum bine a reținut și instanța de fond, dar nu și a dreptului de a alege a cărui exercitare nu este condiționată de lipsa unei condamnări.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, motivele recursul fiind expuse atât oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului, cât și în concluziile scrise depuse cu această ocazie. În principal inculpatul a solicitat casarea hotărârii instanței de apel, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1C.P.P. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța de fond și apel nu au interpretat în mod corect probele existente la dosar în special în sensul că între inculpat și reprezentantul părții civile ar fi existat o înțelegere fermă, fila CEC s-a eliberat numai cu titlu de garanție pentru plata lucrărilor efectuate, mai mult, reprezentantul părții civile cunoștea că în cont nu exista disponibilul necesar pentru achitarea debitului, fila CEC nu a fost completată cu vreo sumă de bani de către inculpat și nu a avut intenția de a prejudicia partea civilă.
În subsidiar inculpatul a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se administra proba testimonială propusă de către inculpat prin care s-a dorit dovedirea acestei înțelegeri ferme între inculpat și reprezentantul părții civile de a nu introduce fila CEC spre decontare, întrucât nu exista disponibilul necesar în cont, deoarece în raport de această împrejurare fapta ar fi lipsită de pericolul social al unei infracțiuni. S-a mai solicitat ca pedeapsa aplicată să fie suspendată condiționat, potrivit art. 81 Cod penal.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond, Judecătoria Oravița, a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1034, încadrarea juridică a faptei fiind cea legală, s-a reținut în mod just circumstanța atenuantă facultativă care a condus la aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de legea penală, respectiv de 3 luni închisoare, având în vedere și alte criterii de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 Cod penal, cum ar fi gradul de pericol social concret al infracțiunii, modalitatea de comitere a faptei, persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, însă are antecedente penale.
Probarea săvârșirii infracțiunii s-a făcut prin administrarea întregului material probator existent în cauză, care se coroborează cu declarația inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta comisă, aceea de a emite un CEC în alb în favoarea - - Reșița, care a fost refuzată de unitatea bancară în momentul prezentării acesteia la plată, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere a unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzut de art. 84 alin.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, prezumția de nevinovăție a inculpatului fiind răsturnată în această cauză fără nici un dubiu.
Instanța de recurs apreciază că în speța de față nu sunt incidente dispozițiile de achitare prevăzute de art. 10 lit.1Cod procedură penală, deoarece prin fapta comisă de inculpat, care este prevăzută de legea penală, au fost aduse atingere valorilor apărate de lege, respectiv relațiilor sociale referitoare la încrederea în instrumentele de plată, în speța de față fila CEC, neputându-se afirma că în cauză, s-ar fi adus doar o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret să nu fi prezentat gradul de pericol social al unei infracțiuni așa cum a afirmat inculpatul.
În aceste condiții, instanța apreciază că solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală, nu este posibilă pe lipsa pericolului social al unei infracțiuni, această solicitare apărând ca neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea de casare și a trimiterii spre rejudecare la instanța de apel, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile unui astfel de demers judiciar, deoarece proba testimonială propusă de către inculpat în apărare nu poate produce nici un fel de efect real asupra probațiunii și care să conducă la o nouă apreciere a gradului de pericol social concret al faptei cu finalitatea achitării în condițiile art. 10 lit.1Cod procedură penală, modul de comitere a faptei rezultând din probele dosarului.
Un ultim aspect criticat de către inculpat a fost acela că s-a dispus revocarea pedepsei de trei luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/03.02.2005 a Judecătoriei Reșița, care se va executa pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în regim de detenție, inculpatul dorind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța apreciază că în mod legal instanța de fond a constatat că inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru același gen de infracțiune de către Judecătoria Reșița prin sentința penală nr. 73/03.02.2005, urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, inculpatul urmând ca pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare să o execute în regim de detenție.
Pentru aceste considerente, văzând că nu există motive de casare a hotărârii recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului, urmând a fi menținute hotărârile Judecătoriei Oravița și Tribunalului C
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 5/21.01.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Gh./02.04.2009
Tehnored.//06.04.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 334/R
Ședința publică din 30 martie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 5/21.01.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
