Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(322/2009)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Simona Encean
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror
Pe rol soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA împotriva deciziei penale nr.178/A/11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații inculpați și personal și asistați de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.77/2009 emisă de Baroul Ialomița - Cabinet Individual, lipsind intimatele părți civile Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Activitatea de Control Fiscal și Agenția Națională de Administrare Fiscală
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se legitimează intimații inculpați: - fiul lui și, CNP -, domiciliat în Tăndărei,-, județul I și - fiul lui și, CNP -, CI seria - nr.-.
Întrebați fiind,intimații inculpați, pe rând, arată că sunt de acord să dea declarații în cauză.
Sunt audiați inculpații și, declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Slobozia, apreciind că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, consideră că trebuie avute în vedere următoarele considerente:
În raportul de expertiză se menționează că în anii 2004 - 2005 societatea a constituit și impozit pe profit, astfel cum se impunea în cazul în care societatea era considerată macroîntreprindere. În plus, dispozițiile OG nr. 92/2003 și Codul fiscal prevăd obligația contribuabilului de a completa și depune declarația fiscală. De asemenea, din raportul de expertiză rezultă faptul că statul a fost prejudiciat atât prin neplata impozitului pe profit cât și a TVA-ului. Instanța de apel se referă doar la faptul că inculpații s-au aflat în eroare cu privire la neplata impozitului pe profit, însă aceștia au fost trimiși în judecată și pentru neplata TVA-ului.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, urmează a se avea în vedere faptul că în raportul de expertiză se precizează că nu s-au identificat foi de parcurs din care să rezulte că autoturismul a fost folosit în interesul societății. De asemenea, nu au existat state de plată din care să rezulte că societatea avea salariați, iar mențiunile făcute în actele contabile nu au avut la bază operațiuni reale. Totodată, autoturismul nu fost declarat la poliție și nu a fost înregistrat la primărie.
Apărătorul intimaților inculpați, având cuvântul, consideră că, calcularea impozitului pe o formulă de calcul greșită nu poate să reprezinte infracțiunea de evaziune fiscală atâta timp cât nu s-a făcut dovada că veniturile și operațiunile comerciale nu ar fi fost total înscrise în registrele contabile. Organul fiscal, constatând acest lucru ar fi putut să înlăture această eroare de calcul al impozitului printr-o măsură administrativă sau printr-o măsură de contencios administrativ.
Cu privire la celelalte critici invocate de parchet, solicită a se observa că există o mașină și o factură de achiziționare a acestei mașini. S-a făcut afirmația în motivele de recurs ale parchetului că această factură de achiziționare ar fi fictivă pentru că nu există fișele de parcurs și fișa de activitate zilnică. În primul rând, aceste documente nu trebuie să fie completate de societăți decât dacă sunt specializate pe transporturi auto. În al doilea rând, aceste documente nu au un regim special și pot fi completate chiar și fictiv și prezența lor în contabilitate nu atestă cheltuiala reală de transport. Se invocă faptul că această factură de achiziționare a mașinii este fictivă pentru că nu ar exista documente. Se face referire, de asemenea, că acest autoturism ar aparține altei persoane, că există un proces-verbal întocmit de poliție. Factura de achiziționare a mașinii, confirmată chiar de către vânzătorul autoturismului se află la dosar.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluției de achitare a celor doi inculpați. Depune la dosar concluzii scrise.
De asemenea, solicită amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea de a depune înscrisul la care a făcut referire.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, consideră legală hotărârea pronunțată de Tribunalul Ialomița. Arată faptul că s-a calculat un impozit pe care l-a și achitat. I-au lăsat doi ani de zile după care au venit să facă verificări. Putea să li se spună că nu plătesc corespunzător. Pe ordinul de plată scria foarte clar: impozit 3 %. De asemenea, plătea și TVA. Consideră că a achitat obligațiile de plată către stat.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURT EA
Pentru a da posibilitatea apărătorului intimaților inculpați să depună acte,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 04 mai 2009.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(322/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.670
Ședința publică de la 04 mai 2009
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror
Pe rol soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA deciziei penale nr.178/A/11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 27 aprilie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar instanța a amânat pronunțarea la acest termen pentru a da posibilitatea apărătorului intimaților inculpați de a depune acte.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1113/29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 334. pr. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr.82/1991 în infracțiunea prev. de art. 9 alin. l lit. b și c din Legea nr.241/2005.
În baza art.9 alin. l lit. b și c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art. 41 alin. 2. pen.cu aplic. art. 37 lit. a, 74-76. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la data de 11.07.1962 în municipiul B, domiciliat în municipiul U,-, - 4,. 1, Jud. I, de cetățenie română, studii medii, CNP--, cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În temeiul art.83 pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 657/08.12.2004 a Judecătoriei Fetești, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată, în total 1 an și 2 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a pen. 64 lit. b și c pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 16 și 163. pr. pen. s-a instituit sechestrul asupra autoturismului 1300, capacitatea cilindrică 1289, serie motor -, proprietatea inculpatului.
Prin aceeași sentință, în baza art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin. pen. 74 - 76. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la data de 25.07.1967 în G -, Jud. I, domiciliat în Țăndărei,-, Jud. I, de cetățenie română, studii medii, CNP - -, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.81-82. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a făcut aplicarea art. 359. pr. pen.
În temeiul art. 71. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, 64 lit. b și c pen. iar în baza art. 71 alin. 5. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a respins cererea ANAF de instituire a măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatului.
Cât privește latura civilă, în baza art. 14 și 346. pr. pen. rap. la art. 998. civ. inculpații au fost obligați în solidar către bugetul statului la plata sumei de 66.169 lei și la dobândă, penalități și majorări de întârziere aferente sumei până la achitarea integrală a debitului.
S-a dispus înregistrarea mențiunilor privind hotărârea de condamnare a inculpatului la Registrul Comerțului.
Conform art. 191. pr. pen. inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații și au fost asociați și administratori la SC SRL S, societate înființată în anul 1996 având ca obiect principal al activității recuperarea deșeurilor și resturilor materiale reciclabile, fiecare dintre cei doi asociați deținând câte 50% din capitalul social al societății.
În perioada 28.09.2005-13.10.2005, inspectorii de control fiscal din cadrul DGFP I - Serviciul de Control Fiscal Mari Contabili - au efectuat o inspecție fiscală la SC SRL S, perioada suspusă verificării fiind 01.01.2000-31.08.2005, iar în urma acestui control au rezultat următoarele aspecte.
Societatea nu a depus la organul fiscal teritorial bilanțuri anuale și semestriale, situații financiare, neputându-se stabili evoluția cifrei de afacere și a exercițiului financiar în anii 2002, 2003, 2004.
Societatea nu conduce evidența analitică a documentelor cu regim special conform actelor normative în vigoare iar conducerea contabilității este asigurată de către domnul în calitate de administrator.
În perioada 01.01.2000 - 31.12.2001, SC SRL S nu a înregistrat venituri deci nu constituie, declară și virează impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
În perioada 01.01.2003 - 31.12.2003, societatea constituie impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 4.359.854 lei, sumă constatată și la control dar nedeclarată de societate.
Organele de control fiscal au stabilit în urma examinării actelor contabile ale societății că începând cu data de 01.01.2004, SC SRL S devine plătitoare de impozit pe profit.
În perioada 01.01.2004 - 31.12.2004, la inspecția fiscală efectuată s-a constatat profit impozabil în sumă de 672.533.393 lei cu un impozit pe profit în sumă de 168.133.348 lei.
În ceea ce privește plata TVA, în perioada verificată, ianuarie 2000 -august 2005 s-a stabilit că SC SRL S a înregistrat dar nu a declarat TVA colectată ( TVA aferentă vânzărilor) în sumă de 27.017 RON și TVA deductibilă ( TVA aferentă cumpărărilor) în sumă de 10.913 RON, rezultând TVA de plată în sumă de 16.104 RON. În urma controlului s-a stabilit TVA colectată în sumă de 43.573 RON și TVA deductibilă în sumă de 22.182 RON, rezultând TVA de plată stabilită la control în sumă de 21.390 RON.
S-a constat astfel, o diferență între TVA constituită de agentul economic și TVA stabilită la verificare în sumă de 5.286 RON.
În data de 19.05.2005 inspectori fiscali din cadrul I - activitatea de control fiscal s-au deplasat la domiciliu fiscal al SC SRL S, situat în municipiul S, B- -, --6,. A,. 16 unde au constatat că apartamentul a fost vândut către doamna, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1925/28.04.2005 de către notarul public, vânzarea sediului social al acestei societăți nefiind adusă la cunoștința organului fiscal teritorial.
Totodată, la control s-au stabilit venituri suplimentare față de balanța la 31.12.2004 întocmită de societate în sumă de 86.138.678 lei, sumă provenită din neînregistrarea în evidența contabilă a societății a facturii seria - - nr.-/30.06.2004, reprezentând prestări servicii.
Tot cu ocazia acestui control nu s-a acordat drept de deducere a TVA pentru bonuri de benzină, societatea neavând înregistrate pe societate autoturisme, neachitând taxă mijloc de transport la Primăria S și nu are încheiate contracte de prestări serviciu între persoane fizice și SC SRL în timpul judecății inculpații au atașat la dosarul cauzei factura fiscală nr. - din 30,04.2002 privind achiziționarea autoturismului -.02-CAT, dar nu s-a făcut dovada că această factură a fost înregistrată în contabilitate (fila 84 dosarul cauzei).
În urma acestui control concretizat prin întocmirea procesului verbal nr. -/20.10.2005 s-a stabilit că SC SRL S are de plată următoarele obligații:impozit pe venitul microîntreprinderilor în sumă de 462 RON; impozit pe profit în sumă de 16.813 RON; TVA de plată în sumă de 16.540 RON.
La aceste obligații de plată organele de control fiscal au calculat dobânzi și penalități de întârziere.
Ulterior, în data de 12.02.2006 DGFP I - Activitatea de Control Fiscal a efectuat un nou control fiscal la SC SRL S, concretizat prin încheierea procesului verbal nr. - în urma căruia a fost majorat cuantumul obligațiilor fiscale stabilite prin procesul verbal de control precedent.
În cauză s-a efectuat și un raport de expertiză contabilă judiciară de către expertul contabil din care au rezultat următoarele aspecte:
- în actele contabile ale societății pe luna iunie 2004 fost identificată factura fiscală seria - - nr. - /30.06.2004 emisă de SC SRL S pentru prestări servicii în calitate de furnizor și SC SRL cu sediul în în calitate de cumpărător în valoare totală de 90.605.026 lei din care TVA în valoare de 14.446.348 lei.
Veniturile și TVA colectată aferente facturi fiscale respectiveau fostînregistrate în evidența contabilă a SC SRL S în luna aprilie 2003 și mai 2003 când a încasat avansurile de la SC SRL.
A rezultat că nu au fost identificate facturi fiscale emise de SC SRL S ale căror venituri și TVA colectată aferentă veniturilor, să nu fie înregistrate în evidența contabilă a societăți.
- din documentele contabile expertizate s-a identificat că SC SRL Saa vut în patrimoniul său un autoturism dar nu s-a identificat existența de foi de parcurs, foaia activității zilnice (), ordinele de deplasare din care să rezulte că autoturismul a fost folosit în interesul societății.
De asemenea, nu au fost identificate state de plată, din care să rezulte că SC SRL Saa vut salariați și nici contracte de prestări servicii încheiate între SC SRL S și persoane fizice în care acestea din urmă să aibă calitatea de prestatori de servicii pentru societate.
Dacă se au în vedere cele arătate mai sus, rezultă că SC SRL S nu poate justifica bonurile de benzină din evidența societății și ca atare nu se poate acorda dreptul de deducere TVA înscrisă în acestea și de asemenea, nu pot fi luate în considerare cheltuielile cu prestările de serviciu efectuate de persoane fizice, înregistrate în evidența contabilă a societății.
Pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2005 expertiza contabilă a calculat pentru SC SRL S următoarele sume privind TVA-ul:
- TVA colectată = 45.661 lei RON;
- TVA deductibilă = 25.812 lei RON;
- TVA de plată = 22.806 lei RON;
- TVA de rambursat = 2.597 lei RON;
- TVA rămas de plată la 31.12.2005 = 19.849 lei RON.
Din notele contabile încheiate pe luni de activitate, dar și din balanțele de verificare încheiate la 31.12. a rezultat că SC SRL S a constituit impozit pe venit microîntreprindere și pe profit după cum urmează:
- în anul 2002 constituit impozit pe venit microîntreprindere suma de 264.871 lei ROL
- în anul 2003 constituit impozit pe venit microîntreprindere suma de 4.359.854 lei ROL.
S-a menționat faptul că în perioada 2000-2003 SC SRL Saf ost plătitoare de impozit pe venit microîntreprindere.
- în anul 2004 constituit impozit pe profit suma de 15.835.207 lei ROL.
- în anul 2005 constituit impozit pe profit suma de 288 lei RON.
Din expertizarea documentelor contabile s-a constatat că, în registrele de casă sunt înscrise la plăți sume în dreptul cărora se face mențiunea - " ridicări numerar", sume care sunt înregistrate în debitul contului 461 - debitor prin creditul contului 5311 - casa, la data de 31.12.2005, soldul debitor al contului 461 este de - lei RON.
Pentru sumele de bani ridicate de asociați în numerar din casă, la SC SRL S nu s-au întocmit documente contabile justificative.
În ceea ce privește sumele cu care a fost prejudiciat bugetul de stat și natura acestora, cu privire la impozitul pe venit microîntreprindere pentru anii 2000 și 2001 SC SRL S nu a constituit și nici organul fiscal nu a calculat impozit pe venit microîntreprindere, iar pentru anii 2002 și respectiv 2003 nu s-au constatat diferențe între impozitul pe venit microîntreprindere constituit de societate și cel calculat de organele fiscale și însușit de expertiza contabilă.
Cu privire la impozitul pe profit, expertiza contabilă a stabilit că în anul 2004 societatea a constituit impozit pe profit în cuantum de 15.835.207 lei ROL iar cel calculat de expertiza contabilă a fost în cuantum de 146.593.679 lei ROL rezultând astfel o diferență constituită în minus de 130.758.472 lei ROL.
Impozitul pe profit calculat este aferent profitului impozabil în sumă de 856.374.715 lei stabilit ca diferență între venituri în sumă de 1.055.315.602 lei și cheltuieli deductibile aferente veniturilor în sumă de 468.940.887 lei ROL.
Pentru anul 2005 impozitul pe profit constituit de societate a fost în cuantum de 2888 lei RON iar cel calculat de organele fiscale și însușit de expertiza contabilă a fost în cuantum de 10.6741ei RON rezultând astfel o diferență constituită în minus în cuantum de 7.786 lei RON. SC SRL S nu a virat impozit pe profit.
Cu privire la TVA, expertiza contabilă a constatat că TVA de plată stabilită de societate în perioada 01.01.2000 - 31.12.2005 a fost în cuantum de 14.964 lei RON iar TVA de plată calculată de expertiza contabilă, pentru aceeași perioada a fost în cuantum de 19.849 lei RON, rezultând o diferență constituită în minus de în valoare de 48.852 lei RON.
SC SRL Sav irat TVA de plată suma de 4850 lei RON.
Sumele cu care a fost prejudiciat bugetul statului de către SC SRL S, prin omisiunea în parte a evidențierii acestora în evidența contabilă sunt după cum urmează:
- impozit pe profit pe anul 2004 = 13.076 lei RON
- impozit pe profit pe anul 2005 = 7.786 lei RON
Total impozit pe profit = 20.862 lei RON
- TVA de plată 2000-2005 = 4.885 lei RON
Pentru conducerea evidenței contabile SC SRL S nu a utilizat sistem informatic de prelucrare automată a datelor, aceasta fiind condusă manual prin întocmirea de note contabile lunare care au stat la baza întocmiri balanțelor de verificare lunare.
În perioada 2000 - 2005 s-a constatat că SC SRL Saî ncălcat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 cu privire la faptul că nu a întocmit registre de contabilitate obligatorii ( art.20), nu a întocmit și depus la Ministerul Finanțelor situațiile financiare periodice ( art.27), nu a efectuat inventarierea patrimoniului (art.7).
S-a constatat de asemenea, evidențierea în acte contabile a unor cheltuieli care nu au justificare - cheltuieli nedeductibile fiscal (exemplu: salariu și bonuri de benzină, fără ca societatea să aibă salariați, respectiv documente ca de exemplu: foi de parcurs, din care să rezulte că autoturismul a fost folosit în interesul societății) înregistrări care au denaturat cheltuielile, rezultatele financiare și pe cale de consecință și elementele de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț.
În legătură cu sumele de plată stabilite de către expertiza contabilă, instanța le-a luat în considerare ca reprezentând paguba penală cauzată bugetului statului având în vedere cele învederate prin adresa nr.-/09.05.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Activitatea de Control Fiscal transmisă cu ocazia formulării punctului de vedere al acestei instituții publice referitor la raportul de expertiză întocmit în cauză. Din această adresă rezultă că diferențele constatate între procesele verbale de control fiscal și expertiza contabilă provin din faptul că organele de control fiscal au avut în vedere declarațiile societății, conform prevederilor legale și nu sumele constituite în evidența contabilă de societate, ce au fost avute în vedere de către expertul contabil.
Inculpații nu s-au considerat vinovați de săvârșirea vreunei fapte penale, susținând că unul dintre ei ( ) se ocupa de evidența contabilă, iar celălalt se ocupa de partea comercială a activității neavând cunoștințe de contabilitate, însă nu au acționat cu intenția de a prejudicia bugetul statului, deși nu contestă sumele stabilite de expertiza contabilă.
Inculpatul a declarat că organele fiscale și expertul contabil au considerat că începând cu anul 2004, SC SRL nu mai avea statut de microîntreprindere ci de macroîntreprindere, sens în care s-a calculat la un procent mult mai mare impozitul pe profit, respectiv 16%.
Ambii inculpați consideră că în mod incorect nu li s-au luat în calcul cheltuielile cu benzina, piesele de schimb pentru autoturismul folosit și plata zilierilor, atât timp cât au fost cheltuieli reale, efectuate în activitatea desfășurată mai ales în perioada cât au prestat servicii în localitatea unde au avut un punct de lucru.
Instanța de fond a înlăturat apărările inculpaților și a reținut vinovăția acestora pentru infracțiunile de evaziune fiscală.
În sentință se fac referiri la condamnare, la criteriile de individualizare a pedepsei, la reținerea stării de recidivă în cazul inculpatului și la soluționarea acțiunii civile.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte, ce vizează în esență condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Criticile din apelul inculpatului s-au referit la:
a) greșita condamnare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în ambele
modalități normative prevăzute de art.9 alin. lit. b și c din Legea
nr.241/2005, rezultat al unei interpretări eronate a probelor administrate,
solicitând achitarea, în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a pr. pen.
b) reținerea greșită a stării de recidivă prev. de art.37 lit. a pen. prin
considerarea ca act de evaziune fiscală săvârșit după data de 26.05.2005
(data rămânerii definitive a condamnării anterioare la pedeapsa de 8 luni
închisoare cu suspendare condiționată) cumpărarea de piese de schimb
pentru autoturism,1a data de 01.06.2005.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpați au făcut trimiteri la textele din Legea nr.241/2005 și s-a aratat că, în concret, nu s-au probat faptele de evaziune fiscală săvârșite de inculpați, instanța de fond nu a administrat alte probe, dând gir expertizei contabile, care a interpretat ca fapte de evaziune fiscală toate cheltuielile ca fiind nedeductibile pentru simplul motiv că, în legătură cu autoturismul înregistrat în evidențele contabile ale firmei nu s-a achitat taxa pe mijlocul de transport la Primăria
De asemenea, instanța de fond a reținut greșit că nu s-a înregistrat în evidența contabilă a societății factura seria - - nr. - /30.06.2004 reprezentând prestări servicii în valoare de 86.138.678 lei, sumele fiind înregistrate ca avans în aprilie și mai 2003.
Apelul declarat de apelantul inculpat a vizat greșita condamnare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, acesta susținând că faptele reținute în sarcina inculpatului țin de contenciosul fiscal, neavând conotații penale.
Nu s-a probat intenția directă a inculpaților, calificată prin scop, așa cum cere legea evaziunii fiscale, scopul evaziunii fiscale astfel cum este reglementat în art. 9 alin. 1 din Legea nr.241/2005 fiind sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În concret, autoturismul cumpărat pentru SC SRL era înregistrat în contabilitate iar cheltuielile efectuate cu aceasta sunt reale iar nu fictive, aspecte dovedite cu martori și înscrisuri.
Cât privește nedeclararea impozitului pe profit, apărarea inculpatului a aratat că aceasta nu s-a făcut cu scopul sustragerii de la obligațiile fiscale, cum pretinde art. 9 din Legea nr.241/2005, ci s-a declarat impozit pe venit cunoscând că SC SRL are regim de microîntreprindere.
A solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit. a comb. cu art.10 lit. d pr. pen.
Prin decizia penală nr. 178/A pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în baza art. 379 pct.2 lit. a pr. pen. a admis apelurile declarate de apelanții inculpați și împotriva sentinței penale nr. 1113 din 29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o desființat-o cu privire la condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit. rap. la art. 10 alin. l lit. b pr. pen., i-a achitat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen. și 37 lit. a pen. pentru inculpatul.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Tribunalul, examinând sentința apelată și actele dosarului în raport de criticile formulate cum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 pr. pen. a constatat următoarele:
În prezenta cauză, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, reținându-se că, în calitate de asociați la SC SRL:
- au evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, având drept consecință denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare reflectate în bilanțul contabil (respectiv cheltuieli cu folosirea autoturismului, benzină, piese de schimb - fără să existe foi de parcurs, din care să rezulte că mașina a fost folosită în interesul societății, salarii - fără ca societatea să aibă salariați);
- au omis în parte evidențierea în actele contabile ale societății a impozitului pe profit în cuantum de 20.862 lei și a TVA de plată în valoare totală de 4.885 lei.
Pentru o analiză temeinică a cauzei, tribunalul a pornit de la definiția infracțiunii de evaziune fiscală, cu referire strictă la variantele normative reținute în sarcina inculpaților respectiv art.9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.241/2005.
Astfel, constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:lit.b)omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate,lit.c)evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale,
cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
Așadar, din economia dispozițiilor mai sus citate reiese indubitabil că infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune comisă cu intenție, urmărindu-se în orice modalitate neplata sau diminuarea taxelor datorate bugetului de stat. De regulă, pentru a se comite o astfel de faptă nu sunt înregistrate activități comerciale, fie activitățile comerciale înregistrate sunt nereale.
În cauza de față după administrarea în apel a probelor cu martori și înscrisuri, valorificând și concluziile expertizei contabile, efectuată în faza urmăririi penale, pentru motivele ce vor fi expuse, tribunalul a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpaților nu cad în sfera ilicitului penal.
Astfel, în ceea ce privește fapta prevăzută deart.9 lit.bdin Legea nr. 241/2005, concluziile expertizei contabile sunt ferme, în sensul că "nu aufost identificate facturi fiscale emise de SC SRL a cărorvenituri și TVA colectat aferent veniturilor să nu fie înregistrare în evidențacontabilă a societății, (fila 85-pg.4 din raportul de expertiză contabilă, expert contabil ).
În legătură cu factura fiscală seria - - nr. -/ 30.06.2004 emisă de SC SRL pentru prestări servicii, în calitate de furnizor și SC SRL în calitate de cumpărător, expertiza a stabilit (fila 84-85) că veniturile și TVA colectată aferente facturii fiscale respectiveau fostînregistrate în evidența contabilă a societății în lunileaprilieșimai 2003când a încasat avansurile de la SC SRL.
Cât privește evaziunea fiscală în varianta prevăzută lalit.c a ort. 9 alin. 1din Legea nr.241/2005, tribunalul a arătat că nici organul fiscal și nici expertiza nu fac vreo trimitere explicită la vreo operațiune fictivă.
Apreciind că acuzația principală se referă la cheltuieli cu folosirea autoturismului cumpărat și înregistrat în patrimoniul societății ( fila 85 ), la cererea apelanților, în apel s-a completat probatoriul sub acest aspect, fiind audiați martorii și, din declarațiile acestora reieșind că inculpații au folosit efectiv acel autoturism în activitatea desfășurată fiind condus de către inculpatul.
De altfel, fiind reaudiați, inculpații și, aceștia au declarat că, în perioada cât au prestat servicii de dezmembrare a unui combinat la SC s-au deplasat de la domiciliile lor din Țăndărei și respectiv U către și retur folosind autoturismul Mitsubischi cu nr. de înmatriculare -, motiv pentru care au înregistrat în contabilitate cheltuieli cu combustibilul și piesele de schimb.
Înregistrarea autoturismului pe societate este confirmată de raportul de expertiză, folosirea autoturismului pentru deplasări în interesul firmei este susținută de inculpați și confirmată de martorii audiați, situație în raport de care, în opinia acestei instanțe, nu există niciun motiv pentru a considera că cheltuielile nu sunt reale, încât să se rețină infracțiunea prev. de art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005.
La respectivul punct de lucru din, inculpații au folosit muncitori zilieri, întrucât fiind o muncă grea, astfel cum au susținut, exista fluctuație de personal și nu au încheiat contracte de muncă.
Și sub acest aspect apărarea inculpaților va fi primită, cu atât mai mult cu cât, chiar parchetul în rechizitoriu (fila 7) a reținut că, în lipsa altor probe, se apreciază că inculpații au făcutridicări de numerar de la "casă",sume folosite în interesul societății, motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia sub aspectul infracțiunii prev. de art. 272 pct.3 din Legea nr.31/1990.
În legătură cu neplata impozitului pe profit, tribunalul arătat că inculpații s-au aflat în eroare; au început activitatea SC SRL ca microîntreprindere, plătind impozit pe venit și nu au cunoscut că de la un moment dat organul fiscal a considerat firma macroîntreprindere, schimbându-i-se regimul fiscal, situație în care trebuia să plătească impozit pe profit.
Această chestiune ține de contenciosul fiscal și trebuia reglată la momentul oportun cu sprijinul activ al organelor fiscale.
De altfel, actele organelor de control fiscal cât și expertiza contabilă rețin unele nereguli legate de ținerea contabilității, dar toate acestea ca și cele de mai sus le apreciem ca fiind fapte fără conotație penală, fiind eventual contravenții.
În raport de cele de mai sus, s-a apreciat că se impune achitarea inculpaților, temeiul corespunzător, în raport de toate faptele reținute în sarcina inculpaților constituindu-1 dispozițiile art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. b pr. pen. (apta nu este prevăzută de legea penală).
Altfel spus, nu sunt dovezi privind săvârșirea acestor fapte cu intenția sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, pentru a constitui infracțiunea de evaziune fiscală.
Față de aceste aspecte, ce vizează problemele de fond ale cauzei și de temeiul achitării, s-a arătat că nu se mai impune analiza încadrării juridice dată faptei în ce-l privește pe inculpatul, respectiv înlăturarea stării de recidivă.
Pentru toate aceste considerațiuni, în temeiul art.379 pct.2 lit. a pr. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpați, s-a desființat sentința de condamnare pentru infracțiunea de evaziune fiscală și rejudecând, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin. l lit. b pr. pen. s-a dispus achitarea inculpaților.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomițacare a solicitat condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 16. pr. pen.
Analizând hotărârea pronunțată de tribunalul prin prisma cazului de casare invocat, cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3. pr. pen. Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Din analiza dispozițiilor menționate anterior, se constată că ceea ce legea incriminează este încălcarea de către contribuabil a obligației legale de evidențiere, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate.
Însă din probele administrate în cauză a rezultat că această obligație nu fost încălcată de către cei doi inculpați, din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale rezultând că nu au fost identificate facturi fiscale emise de SC SRL a căror venituri să nu fi fost înregistrate în evidența contabilă a societății.
Totodată, legea incriminează și încălcarea de către contribuabil a obligației legale de evidențiere, în actele contabile ori în alte documente legale, a veniturilor realizate.
Cu privire la acest aspect, recurenta apreciază că faptele inculpaților de a nu plăti, în integralitate impozitul pe profit și TVA-ul aferent, la termenele scadente constituie infracțiunea de evaziune fiscală.
Curtea apreciază că ceea ce se sancționează prin textul incriminator este atitudinea ilicită a contribuabilului de ascundere a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale și nu neplata acestor obligații către organele statului.
Or,atâta vreme cât inculpații au evidențiat corect în contabilitate toate veniturile realizate de către societate, faptul că au calculat obligațiile fiscale într-un procent mai mic decât cel datorat, ca urmare a schimbării statutului societății, care devenise macrointreprindere, nu se poate aprecia că aceștia au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate susține că neplata impozitului datorat către stat echivalează cu omisiunea neevidențierii unei operațiuni comerciale sau a veniturilor realizate.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv al parchetului, Curtea îl apreciază, de asemenea, ca neîntemeiat.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
În legătură cu acest aspect, s-a susținut că către recurent că cheltuielile înregistrate în contabilitate reprezentând, în mare parte, bonurile de carburanți, precum și contravaloarea unor piese auto sunt cheltuieli nereale în condițiile în care apreciază că întocmirea facturii de achiziționarea a autoturismului cu nr. de înmatriculare - - 02 - CAT are un caracter pur formal și nu rezultă folosirea acestuia în interesul societății.
Din actele contabile expertizate, expertul a arătat că s-a identificat în patrimoniul societății autoturismul în cauză, iar inculpații și martorii audiați de către instanța de apel au confirmat că autoturismul a fost folosit în interesul societății.
În aceste condiții,nu se poate aprecia că aceste cheltuieli nu au avut loc, iar împrejurarea că bonurile fiscale înregistrate de inculpați în evidențele contabile nu întrunesc, din punct de vedere formal, caracterul unor documente fiscale pentru care se acordă dreptul de deducere a TVA-ului nu poate constitui infracțiunea de evaziune fiscală.
Situația este aceeași și cu privire la cheltuielile înregistrate cu prestările de servicii efectuate de persoane fizice (cazare și alimente muncitori).
Din declarațiile inculpaților a rezultat că pe perioada cât au prestat servicii de dezmembrare a unui combinat la SC s-au folosit pentru deplasare de autoturismul cu nr. de înmatriculare - - 02 - CAT și au folosit muncitori zilieri, pentru care nu au întocmit contracte de muncă, întrucât era fluctuație de personal. Apărarea inculpaților este confirmată de factura fiscală seria - - nr. -/30.06.2004 emisă de SC SRL pentru prestări servicii în calitate de furnizor și SC SRL cu sediul în .
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că instanța de apel a stabilit în mod corect că faptele comise de inculpați nu sunt prevăzute de legea penală. Stabilirea de către organele fiscale a unor obligații pecuniare de natură fiscală, respectiv impozit de profit și TVA, într-un cuantum mai ridicat decât cel calculat și plătit de către inculpați, precum și refuzul de acorda dreptul de deducere a TVA-ului pentru unele cheltuielile înregistrate în contabilitate nu constituie infracțiunile de evaziune fiscale astfel cum sunt prevăzute în art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. Curtea va respinge recursul parchetului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva deciziei penale nr. 178/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /11.05.2009/2 ex.
Dact. AA
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Simona Encean, Silvia Cerbu
