Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 620/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 450/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.620/
Ședința publică din data de 04 mai 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.11/A din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar, intimații părți civile și, ambii reprezentați juridic de avocat G, cu delegație de substituire a apărătorului ales, avocat, cu împuternicire la dosar și intimata parte responsabilă civilmente SC TRANS SRL, reprezentată de administrator, lipsă fiind intimatul asigurător de răspundere civilă SC SA - Sucursala
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Este legitimat recurentul inculpat cu seria - nr.- (având CNP -) și administratorul intimatei parte responsabilă civilmente cu I seria - nr.- (având CNP -).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor pronunțate de către instanțele inferioare iar, pe fondul cauzei, reapreciindu-se întregul probatoriu al cauzei, să se constate că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei și, de asemenea, nu este cunoscut cu antecedente penale, motive pentru care solicită să se dea eficiență dispozițiilor art.74-76 din Codul penal și să se dispună, în consecință, reducerea pedepsei la care acesta a fost condamnat sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită ca, în raport cu aceleași circumstanțe mai sus arătate, să se reevalueze daunele materiale și morale acordate și să se dispună diminuarea la Jaa cestora.
Apărătorul ales al intimaților părți civile și solicită, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat. Arată că toate circumstanțele atenuante invocate în calea de atac a recursului au fost deja avute în vedere de către prima instanță, care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării, iar cuantumul despăgubirilor a fost corect stabilit. Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanței atașate acestor concluzii.
Reprezentantul intimatei parte responsabilă civilmente SC TRANS SRL, cu privire la latura penală a cauzei, lasă la aprecierea instanței iar, în ceea ce privește latura civilă, solicită diminuarea despăgubirilor acordate părților vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârile pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Arată că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal. Simplul fapt că inculpatul a avut o atitudine sinceră nu atrage în mod automat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal. Această conduită procesuală, precum și celelalte circumstanțe personale ale inculpatului au fost avute în vedere de către prima instanță atunci când i-a aplicat acestuia chiar minimul special de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și a dispus, totodată, cea mai ușoară modalitate de executare, conform art.81 din Codul penal. Nu se poate omite că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, respectiv uciderea din culpă a unei persoane, conducând autoturismul cu o viteză excesivă, mult peste limita legală, în plus acel autovehicul prezentând și deficiențe tehnice, pentru remedierea cărora acesta nu a luat măsuri. În consecință, apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
În ceea ce privește latura civilă, sub aspectul căreia s-a solicitat diminuarea cuantumului daunelor, apreciază că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute în art.3859alin.1 din Codul d e procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în prezenta cauză.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentințapenală nr.212/F din data de 01 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria de Vede a hotărât astfel:
În baza art.178 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 07 iunie 1965 în localitatea Comana, județul I, CNP -) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, în condițiile art.71 din Codul penal.
În baza art.81 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii și a stabilit un termen de încercare de 4 ani, conform art.82 din Codul penal.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal, a constatat că, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului (născut la data de 24 august 2005).
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC TRANS SRL din I și în contradictoriu cu asigurătorul SC SA - Sucursala T, să plătească părții civile despăgubiri materiale în sumă de 35.000 lei și daune morale în sumă de 100.000 lei.
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente și în contradictoriu cu asigurătorul, să plătească 500 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, pentru minorul, cu începere de la data faptei (29 iunie 2007) și până la majoratul copilului (24 august 2023).
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente și în contradictoriu cu asigurătorul, la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către partea civilă.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este conducător auto la SC TRANS SRL din Iași, calitate în care, în dimineața zilei de 29 iunie 2007, conducea autotractorul marca cu număr de înmatriculare B--/7, ce tracta remorca -, pe raza comunei, județul T, deplasându-se spre localitatea, județul Inculpatul era însoțit de două persoane care închiriaseră acest mijloc de transport, respectiv martorii și, care dormeau în cabină.
Din cauza vitezei excesive cu care circula prin localitate, respectiv 78 km/, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, diagrama tahograf și declarațiile inculpatului, acesta, pe fondul oboselii, a pierdut controlul direcției de mers, a pătruns pe sensul opus și a părăsit chiar partea carosabilă cu partea a cabinei autotractorului, lovindu - pe pietonul, în vârstă de 33 de ani, care se deplasa regulamentar pe acostamentul drumului, în afara părții carosabile, în aceeași direcție de mers.
În urma impactului, pietonul a fost proiectat în aer, pe o distanță de câțiva metri, în cădere lovindu-se de un disc agricol aflat în șanțul drumului, proprietatea numitului.
Potrivit raportului necropsie întocmit de T sub nr.168/A/1.350/2007 din 27.07.2007, leziunile de proiectare au produs direct moartea victimei.
Judecătoria nu a reținut apărarea inculpatului, în sensul că a produs accidentul în timpul manevrei de depășire a unui autoturism, întrucât toți martorii audiați (, și ), care se aflau la fața locului sau în imediata apropiere, au relatat că inculpatul nu a făcut o astfel de manevră, la momentul accidentului partea carosabilă fiind liberă.
Deși în raportul de expertiză tehnico-științifică s-a reținut și posibilitatea evitării accidentului de către victimă, dacă s-ar fi deplasat pe trotuar, Judecătoria nu a reținut și culpa acesteia, motivând, pe baza declarațiilor martorilor audiați, că pietonul circula în afara părții carosabile, în timp ce autovehiculul care l-a accidentat avea o viteză excesivă și a pătruns pe acostament.
În raport cu situația de fapt reținută, Judecătoria a apreciat că inculpatul se face vinovat exclusiv de uciderea din culpă a victimei, săvârșind astfel infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2 din Codul penal, pentru care a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei, Judecătoria a avut în vedere gradul ridicat de pericolul social al faptei, împrejurările concrete care au determinat-o, dar și datele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are în întreținere doi copii minori și a regretat fapta comisă, manifestând o poziție procesuală parțial sinceră, aspecte în raport cu care a apreciat că scopul oercitiv-preventiv și de reeducare al pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei închisorii în limita minimă prevăzută de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în condițiile art.81-82 din Codul penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Judecătoria a constatat că soția victimei, s-a constituit parte civilă, conform art.14-15 din Codul d e procedură penală, atât în nume propriu, cât și ca reprezentant legal al minorului (născut la data de 24 august 2005), solicitând 25.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, 10.000 lei cheltuieli cu pomenirile ulterioare până la 1 an potrivit obiceiului creștin și echivalentul în lei a 50.000 euro, cu titlu de daune morale pentru suferința pricinuită de moartea soțului său, iar pentru copil pretinzând o prestație periodică în echivalentul a 500 euro lunar, pe motiv că acesta este lipsit de întreținerea tatălui, care câștiga lunar, în baza contractului de muncă, 800 lei net, sumă la care se adăuga 1.000-1.500 lei pe lună pentru activitatea pe care o presta în timpul liber ca depanator TV electronist, minorul primind în prezent o pensie de urmaș de numai 187 lei lunar.
Inculpatul și-a exprimat acordul de a plăti despăgubirile solicitate, însă numai în cuantumul dovedit, considerând că din veniturile sale nu are posibilitatea achitării lor integrale.
Din declarațiile martorilor și, Judecătoria a reținut că, la înmormântarea victimei, au participat circa 400 de persoane, care au rămas și la masa de pomenire, că victima lucra la o firmă de instalații ca- care efectua lucrări pe raza mai multor localități, unde era bine cunoscut, astfel explicându-se și numărul mare al persoanelor care l-au condus pe ultimul drum, că, cel decedat fiind tânăr, familia sa nu a fost pregătită cu nimic pentru acest eveniment, motiv pentru care soția lui a fost ajutată de naș, care este și proprietarul firmei la care victima a lucrat și la care lucrează și partea civilă. Acesta, respectiv, s-a ocupat de toate cheltuielile necesare înmormântării, potrivit datinii creștine (preot, gropar, îmbrăcăminte, cruce, alimente, etc.), aceste cheltuieli ridicându-se la suma de 25.000 lei.
Pentru pomenirea de 6 săptămâni, partea civilă a recunoscut că a primit de la proprietarul firmei pentru care lucrează inculpatul suma de 2.500 lei, însă a făcut mai multe pomeniri potrivit obiceiului locului, la 3 săptămâni, 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni, 9 luni și 1 an, cheltuielile efectuate fiind, conform declarațiilor martorilor și, în sumă de 10.000 lei.
În ceea ce privește prejudiciul nepatrimonial suferit de partea civilă, Judecătoria a constatat că este de necontestat că, prin natura lui nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu există o altă modalitate de reparare a lui. În speță, la evaluarea acestui prejudiciu, Judecătoria a avut în vedere durerea deosebită încercată de partea civilă, care, tânără fiind, și-a pierdut soțul, de asemenea foarte tânăr, precum și problemele de sănătate ale acesteia, pe care nu le avea anterior accidentului și care îi influențează negativ munca la societatea unde lucrează, despăgubirea acordată cu titlu de daune morale (100.000 lei), fără a fi reparatorie, urmărind să-i dea o anumită satisfacție.
Pentru aceste motive, făcând aplicarea dispozițiilor art.14 și art.346 din Codul d e procedură civilă, art.998-999 și art.1000 alin.3 din Codul civil și respectiv art.57 alin.1 din Legea 136/1995, Judecătoria l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC TRANS SRL și în contradictoriu cu asigurătorul SC SA - Sucursala T, la plata despăgubirilor (materiale și morale) anterior menționate. La baza obligării în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente, Judecătoria a reținut contractul de muncă încheiat între părți, din care rezultă raporturile de subordonare stabilite între aceștia.
În aceeași formă de răspundere civilă, Judecătoria l-a obligat pe inculpat și la plata unei prestații periodice lunare pentru minorul, începând cu data faptei și până la majoratul acestuia, la stabilirea cuantumului prestației respective reținând, din probele administrate, că victima realiza lunar un venit net de 800-1.000 lei, iar pentru munca desfășurată în timpul liber câștiga încă 1.500-2.000 lei lunar, minorul beneficiind în prezent de o pensie de urmaș de 127 lei lunar, conform deciziei nr.-/09.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Referitor la cuantumul aceleiași prestații, Judecătoria a avut în vedere și aspectul că aceasta reprezintă o despăgubire, iar nu o pensie de întreținere, astfel încât nu a luat în considerare criteriul stării materiale a inculpatului. Față de probele administrate, Judecătoria a apreciat că suma pretinsă cu acest titlu de către partea civilă este exagerată, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că întregul câștig material realizat de victimă (aproximativ 500 euro, cât s-a pretins) ar fi fost alocat lunar minorului, concluzionând că suma de 500 lei pe lună răspunde nevoilor de întreținere a copilului, în lipsa veniturilor tatălui său.
Împotriva acestei sentințe,au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria de Vede(la data de 07 octombrie 2008),inculpatul(la data de 02 octombrie 2008) șipartea civilă(la data de 10 octombrie 2008), aceasta din urmă atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al minorului.
În motivele scrise de apel, Parchetul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond nu a dispus obligarea părții responsabile civilmente, în solidar cu inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul a arătat în dezvoltarea motivelor de apel că, în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, cuantumul despăgubirilor civile este mult prea mare.
Partea civilă a criticat oral sentința apelată exclusiv sub aspectul cuantumului prestației periodice stabilite în favoarea minorului, solicitând majorarea acestuia.
PrinDecizia penală nr.11/A din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Penală, soluționând apelurile cu care a fost sesizat, a hotărât astfel:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria de Vede și a desființat în parte sentința atacată, în sensul că l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și de ambele părți civile, obligându-i pe apelanți la plata sumei de câte 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului potrivit art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, a constatat următoarele:
Instanța de fond a făcut o justă interpretare a probatoriilor administrate în cauză și a reținut în mod corect situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare corespunzătoare în drept.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art.52 și art.72 din Codul penal, sentința pronunțată fiind astfel legală și temeinică și sub acest aspect.
Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei, suma totală de 35.000 lei, acordată cu titlu de despăgubiri materiale, a fost dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
De asemenea, suma de 100.000 lei, la care inculpatul a fost obligat cu titlu de daune morale, este de natură să acopere prejudiciul nepatrimonial cauzat prin fapta acestuia, neexistând motive pentru a fi redusă, întrucât, la stabilirea ei, instanța de fond a avut în vedere suferința provocată părții civile, care tânără fiind și-a pierdut soțul, are un copil minor pe care va trebui să-l crească, să-l educe și să-l întrețină singură din cauza acestui eveniment nefericit, are probleme de sănătate pe care nu le avea anterior, suma astfel stabilită răspunzând și principiului de a nu reprezenta o îmbogățire fără just temei a celeilalte părți.
La stabilirea prestației periodice, instanța de fond a avut în vedere criteriile legale de cuantificare a acesteia, neimpunându-se modificarea ei.
Instanța de fond a omis însă să oblige partea responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care, în această modalitate, fusese obligată la plata despăgubirilor civile, fiind încălcate astfel dispozițiile art.191 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Împotriva ambelor hotărâri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 05 februarie 2009)inculpatul, care, invocând exclusiv cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, a solicitat, pe latură penală, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.74-76 din Codul penal (în considerarea lipsei de antecedente penale și conduitei procesuale sincere), iar, pe latură civilă, în raport cu aceleași împrejurări, diminuarea la Jad espăgubirilor materiale și daunelor morale la care a fost obligat, apreciindu-le ca fiind exagerate în raport cu fapta comisă și probele administrate în cauză.
Recursul inculpatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 26 februarie 2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Pedeapsa aplicată inculpatului - egală cu însuși minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de acesta, incriminată în art.178 alin.2 din Codul penal - a fost în mod corect individualizată, dându-se eficiența cuvenită tuturor criteriilor menționate de art.72 din Codul penal.
Pedeapsa respectivă (2 ani închisoare) este proporțională cu gravitatea faptei (care, deși comisă din culpă, a condus la moartea unei persoane) și reflectă în mod corespunzător împrejurările concrete în care a fost săvârșită (în condițiile unui accident rutier, de producerea căruia inculpatul este singurul responsabil, de vreme ce, conducând autovehiculul cu o viteză mult peste limita legală maximă admisă pe acel sector de drum și pe fondul lipsei de concentrare, a părăsit sensul său de mers, acroșând-o în aceste condiții pe victima care se deplasa pe acostamentul opus al drumului, în afara părții carosabile).
Lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală a inculpatului (doar parțial sinceră, acesta încercând să acrediteze ideea că accidentul pe care l-a provocat a fost determinat de o manevră de depășire a altui autoturism, pe care a fost nevoit să o realizeze, aspect infirmat însă de către martorii oculari) au fost în mod corect evaluate, atât prin stabilirea unei pedepse minime, cât și, mai ales, prin dispunerea suspendării condiționate a executării acesteia, conform art.81 din Codul penal.
Nu este justificată reținerea acestor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare (care au doar caracter facultativ), conform art.74-76 din Codul penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul ei special, având în vedere consecința extrem de gravă a infracțiunii (moartea unei persoane), precum și faptul că, deși de la data faptei și până în prezent au trecut aproximativ 2 ani, inculpatul nu a întreprins niciun demers personal pentru a repara, fie și parțial, prejudiciul suferit de soția și copilul minor ai victimei, singurul ajutor material acordat acestora provenind din partea patronului societății unde el lucra la momentul accidentului.
În ceea ce privește despăgubirile materiale și daunele morale la plata cărora inculpatul a fost obligat, Curtea constată că, în prezentul recurs, nu s-a indicat niciun motiv concret pentru care întinderea acestora (singurul aspect contestat) nu ar fi fost corect stabilită în raport cu probatoriul administrat și, de asemenea, nici nu s-a invocat vreun caz de casare, dintre cele prevăzute în art.3859alin.1 din Codul d e procedură penală, pe care să se întemeieze în mod pertinent solicitarea de reducere la Jac uantumului lor.
Singurul caz de casare la care inculpatul a făcut referire în susținerea, scrisă și orală, a recursului său, respectiv cel reglementat de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, nu este incident în ceea ce privește latura civilă a cauzei, întrucât acesta se referă numai la situația aplicării pentru infracțiunea săvârșită, ca efect al angajării răspunderii penale, a unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar nicidecum la stabilirea modului de reparație a prejudiciului cauzat prin acea infracțiune, care se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală.
Cum, nici din oficiu, nu se constată în speță, conform art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, incidența pe latură civilă a vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, nu există temei pentru reformarea hotărârilor pronunțate în fond și în apel sub acest aspect.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.193 alin.6 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte civilă, constând în onorariu de avocat în sumă de 3.000 lei, achitat de aceasta conform chitanței nr.0720/11.03.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.11/A din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata parte civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 21.05.2009
/ -
- de Vede
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
