Infracțiuni la legea privind protecția muncii (legea nr. 90/1996). Decizia 284/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 284/2008
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale numărul 34/A/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă partea civilă asistată de avocat ales a și avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent G, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că avocat și au depus la dosar cerere de exonerare de la plata amenzii judiciare aplicată la termenul din 10 aprilie 2008.
Instanța, având în vedere cererea de exonerare de la plata amenzii, o admite și dispune ridicarea amenzilor judiciare aplicate având în vedere că la data de 10 aprilie 2008 contractul de asistență juridică era reziliat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.a pr.penală achitarea inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia având în vedere că lipsește intenția.
În subsidiar solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și a se proceda la reducerea pedepsei spre minimul prevăzut de lege.
Avocata părților civile și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică hotărârii penale atacate precizând că în mod judicios și în baza probelor administrate, instanța a reținut vinovăția inculpatului.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 549/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în Dosar penal nr- a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de neluare a măsurilor legale privind protecția muncii, prev. de art. 35 din Legea 90/1996 respectiv cu aplicarea art. 13 Cod penal și a infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1,2 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de despăgubiri civile către părțile civile și, precum și la plata de despăgubiri civile eșalonate în favoarea minorilor și.
S-a tăcut aplicare art. 191 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că inculpatul în calitate de director general al cu atribuții în organizarea procesului de muncă, coordonarea și supravegherea lucrărilor de execuție a unui șanț de canalizare efectuat de angajații firmei, în loc., nu a luat măsurile de protecție a muncii, conform prev. art. 82 din voi. 11/1998 și art. 18 al. 1 lit. a din Legea 90/1996, respectiv de sprijinire a pereților șanțului, creându-se astfel un pericol iminent de accidentare și care în situația concretă, respectiv la data de 15.09.2005 a dus la producerea rezultatului socialmente periculos, prin prăbușirea șanțului și accidentarea mortală a numitului.
În drept s-a reținut că faptele inculpatului așa cum au fost descrise și dovedite cu probele administrate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neluare a măsurilor legale privind protecția muncii, prev. de art. 35 din Legea 90/1996 republicată și de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
În privința modalității de executare a pedepsei, apreciindu-se că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executare, s-a făcut aplicare art. 81, 82 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei a fost antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatului și a societății în calitate de parte responsabilă civilmente, dispunându-se obligarea acestora în solidar la plata de despăgubiri civile în favoarea părților civile și și la plata de despăgubiri civile eșalonate în favoarea minorelor și.
împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de
lege inculpatul, aducându-in critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se relevă în esență că în mod greșit a fost condamnat de instanța fondului și obligat la despăgubiri civile, deoarece faptele reținute în sarcina sa nu există, el îndeplinindu-și toate atribuțiile de serviciu.
În subsidiar, se relevă să pedepsele aplicate de instanța fondului sunt prea mari și că în raport de disp. art. 74-76 Cod penal se impune reducerea acestora-
Prin decizia penală nr. 34/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, iar în temeiul art. 192 alin.2 și art. 193 alin.3 pr.penală a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de partea civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei instanța de fond a reținut o temeinică
stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de inculpat.
Astfel, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, procesul verbal de constatare a infracțiunilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, dosarul cercetării efectuate de către inspectorii de muncă din cadrul A, raportul medico-legal de autopsie, declarațiile martorilor G, G și, rezultă următoarele:
Victima lucra în calitate de muncitor la, societate al cărei director general este inculpatul.
În această calitate, inculpatul avea atribuții de administrare, organizare a procesului de muncă și de coordonare a lucrărilor de execuție contractate de societate cu terțe persoane și efectuate de către angajații firmei, la diferite puncte de lucru.
În data de 01.08.2005 între condusă de inculpat și A I, administrată de către numitul s-a încheiat un contract de prestări servicii - prima societate în calitate de prestator, a doua în calitate de beneficiar.
Conform acestui contract, cele două societăți au stabilit că în cadrul efectuării lucrărilor la canalizarea - - -, să asigure săparea canalului și nisip, precum și să asigure utilajele de lucru la introducerea nisipului, iar societatea condusă de inculpat să asigure măsurarea și asistența topografică, muncitorii pentru nivelarea nisipului pe șanțul de canalizare, introducerea conductei de canalizare, fixarea găurilor de cămine, nivelarea nisipului peste conducta de canalizare și săpătura manuală unde este cazul.
Conform contractului, lucrările ce reveneau în sarcina erau executate de către angajatul cu un utilaj tip excavator, iar lucrările ce reveneau în sarcina erau executate de muncitorii acesteia - G, și.
În data de 15.09.2005, în jurul orelor 1800, lucrările de canalizare se efectuau în loc.,., în aproprierea unui capăt de pod, șanțul având o adâncime de 3,5.
Inculpatul prin prisma atribuțiilor ce-i reveneau în calitate de director, trebuia să ia măsurile necesare de sprijinire a pereților șanțului de canalizare cu un scut de protecție (conform măsurilor de protecție a muncii prev. de art. 18 al. 1 lit. a din Legea 90/1996 și art. 82 din - voi. 11/1998).
Ori, inculpatul nu a luat aceste măsuri, astfel că pământul din peretele drept al șanțului s-a prăbușit, surprinzându-1 și accidentându-1 mortal pe numitul.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora de către inculpat (susținerile sale că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu fiind infirmate de probele administrate și mai sus-menționate) în mod corect instanța fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii conform art. 345 al. 2 Cod procedură penală, aplicându-i pedepse conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și menite să contribuie la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art. 52 Cod penal (în speță neimpunându-se reducerea pedepselor așa cum nefondat solicită inculpatul).
Sub aspectul laturii civile a cauzei dată fiind soluția de condamnare a inculpatului, în mod corect instanța fondului a antrenat răspunderea civilă delictuală a acestuia și a societății în calitate de parte responsabilă civilmente, dispunând obligarea în solidar la plata de daune morale în favoarea mamei și respectiv a fostei soții a victimei pentru suferința pricinuită prin pierderea fiului și respectiv tatălui minorelor și, precum și la plata de despăgubiri civile eșalonate în favoarea celor 2 minore ale defunctului.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
Instanța de recurs, în temeiul art. 385/10 alin.2 pr.penală va examina hotărârea prin prisma motivelor de recurs care, potrivit art. 385/9 alin.3 pr.penală se iau în considerare din oficiu.
Instanțele au administrat probatoriul necesar elucidării laturii obiective și subiective a cauzei reținând corect starea de fapt din care rezultă că inculpatul G nu a luat măsurile de protecție a muncii (conform prevederilor art. 82 din - CM vol. II/1998 și art. 18 alin.1 lit. din Legea nr. 90/1996, respectiv de sprijinire a pereților șanțului, împrejurarea care aac reat un pericol iminent de accidentare, determinând la 15.09.2005 la prăbușirea pereților șanțului și accidentarea mortală a numitului.
Raportat la starea de fapt, instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptei, potrivit art. 35din Legea nr. 90/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 178 alin.1, 2 Cod penal, constatând că infracțiunile sunt în concurs real, precum și o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.
În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, iar cuantumul despăgubirilor a fost just individualizat.
Din examinarea hotărârii nu rezultă existența unui caz de casare, care se ia în considerare din oficiu.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct.1 lit.b pr.penală, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin.2 pr.penală și art. 193.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat și cele făcute de partea civilă vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 34/A/2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească părții civile suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LC
Dact. VV 2 ex/02.06.2008
și C
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
