Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 1608/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.4439/2/2009
1160/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1608/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 375/R/13.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, intimat - parte responsabilă civilmente SC petrol GRUP SRL, intimat - parte vătămată SC SRL, recurentul-inculpat, recurentul-contestator, reprezentat de apărător ales și intimatul-inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului-contestator depune la dosar motive scrise de recurs și înscrisuri (filele 89-115).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al recurentului-contestator, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare formulată în cauză și, în temeiul alt. 392 alin. (1)Cod de procedură penală, desființarea deciziei penale nr. 375/R, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția I Penală, prin care s-a soluționat cererea de recurs declarată, iar în temeiul art. 392 alin. (1) stabilirea C.P.P. unui termen pentru judecarea recursului.
Făcând succint referire la situația de fapt, apărarea precizează că pe parcursul judecării recursului promovat de inculpat, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, acesta fiind citat doar la sediul apărătorului care l-a reprezentat în calea de atac a apelului și la o adresă din B, (respectiv-, Ap. 2, Sector 2) menționată prin actul de sesizare a instanței, dar nu și la domiciliul său din Republica M (deși locația respectivă era menționată în citativ).
Consideră că au fost încălcate dispozițiile imperative cuprinse în art. 177 alin. (8) Cod de procedură penală cu privire la locul de citare; ale art. 178 alin. (2) Cod de procedură penală și prevederile art. 179 Cod de procedură penală, sub aspectul înmânării citației altor persoane.
Susține că pe înscrisul care consemnează îndeplinirea procedurii de citare cu recurentul-contestator nu este aceeași semnătură cum apare pe declarația dată de acesta în fața instanței de fond (fila 280).
Mai mult, face trimitere la fila 50 dosarului de apel, unde pe avizul de îndeplinire a procedurii de citare apare semnătura mamei inculpatului, care este singura persoană care mai locuiește la acea adresă, în afara contestatorului.
În evaluarea procedurii de citare pentru conformitatea acesteia cu dispozițiile art. 291.C.P.P. face trimitere și la recipisa prin care se pretinde că inculpatul (fratele contestatorului), pentru termenul de judecată a aceluiași recurs, care nu poartă nici un fel de semnătură, procedura de citare fiind considerată legal îndeplinită și în cazul acestuia, care a fost condamnat la o sancțiune privativă de libertate cu suspendare.
Susține astfel că procedura de citare nu a fost îndeplinită astfel nici la termenul din 13.03.2009, când s-a judecat cererea de recurs formulată în cauză, ncălcându-se și din această perspectivă prevederile art. 291 Cod de procedură penală.
Arată că prevederile art. 178 alin. (2) C.P.P. acordă organelor judiciare posibilitatea să îndeplinească această normă procedurală și prin afișare la sediul instanței.
Astfel, atât în cazul citării la adresa biroului avocațial, cât și la adresa din sectorul doi al capitalei, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii menționează laconic doar faptul că citațiile au fost afișate deoarece nici una din persoanele indicate nu a putut fi găsită, fără însă a se menționa îndeplinirea demersurilor prealabile de care legea condiționează îndeplinirea în mod valabil a procedurii afișării.
Or, agentul procedural nu a îndeplinit obligația impusă în sarcina sa prin art. 179 alin. (4) C.P.P. de a se interesa când poate fi găsit destinatarul citației sau de a se interesa, așa după cum impune art. 180.C.P.P., dacă destinatarul citației și-a schimbat sau nu adresa.
Susține că inculpatul nu a putut să fie prezent și să se apere singur așa cum are dreptul, prin adresarea unui ultim cuvânt instanței, întrucât, în loc să fie legal citat la adresa de domiciliu din Republica M, procedura s-a îndeplinit față de un reprezentant al cărui mandat încetase (fila 14 dosar recurs) și la o adresă indicată prin rechizitoriu la care sa dovedit că nu mai locuiește, fiind astfel Încălcate și prevederile art. 341 Cod de procedură penală.
Solicitând a se avea în vedere și practica judiciară internă, apărarea susține ă au fost încălcate dispozițiile legale prev. de art. 177, art. 178, art. 179 și art. 291 Cod de procedură penală, precum și art. 11, pct. 2, art. 20 și art. 24 din Constituție, încălcându-se astfel totodată și art. 14 pct. (3) lit. d din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și arte 6, pct. (3) lit. (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.
Susține că procedura de citare a fost legal îndeplinită, conform dispozițiilor legale, pentru termenul de judecată din data de 13.03.2009, contestatorul fiind citat la adresa din Republica M (fila 44 dosar recurs), existând pe dovada procedurii atât data primirii (12.02.2009), cât și semnătura destinatarului.
Precizează că nu este nici un impediment, sub aspectul procedurii, ca citația să fie primită înainte de termenul de 40 de zile prevăzut de lege, acest termen reprezentând o limită maximă.
Totodată, arată că în dosarul instanței de recurs, inculpatul a precizat că solicită comunicarea actelor de procedură la adresa cabinetului avocațial, astfel încât s-a procedat la citarea și la această adresă (fila 48 - dovada de citare) și nu este nici un impediment de a se proceda la afișarea citației în situația în care nu este găsită nicio persoană.
De asemenea, precizează că inculpatul a mai fost citat și la o altă adresă care a fost indicată în dosar, respectiv la adresa din-,. 2, procedura realizându-se prin afișare, legea permițând ca în cazul în care nu a fost găsită nicio persoană, să se procedeze la afișarea citației.
În concluzie, consideră că a fost citat cu respectarea dispozițiilor legale, la toate adresele indicate în dosarul cauzei, astfel că solicită respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată.
Apărătorul ales al recurentului-contestator, având cuvântul în replică, precizează că la fila 14 dosarului de recurs, există un înscris din care rezultă indubitabil faptul că mandatul cu care a fost încredințat cabinetului avocațial să-l reprezinte pe inculpat în calea de atac a apelului, a fost retras, solicitându-se și un termen pentru lipsă de apărare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin decizia penală nr.375/R/13.03.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și de partea civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei penale nr. 739/A/18.12.2008 a Tribunalului București - Secția I-a Penală; a obligat pe recurenți la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu pentru intimata inculpată, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Instanța de recurs a reținut că niciuna dintre criticile formulate și circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 18, 14 și 10 Cod procedură penală nu sunt întemeiate, nefiind regăsite nici motive de nelegalitate ce ar fi putut fi luate în discuție din oficiu potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii a formulat contestația în anulare contestatorul inculpat, contestație înregistrată la Curtea de APEL BUCUREȘTI la 15.05.2009 și formulată prin avocat.
Contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 385 lit. a Cod procedură penal, motivat de faptul că inculpatul contestator nu a fost legal citat la judecarea cauzei în recurs.
Se mai arată că contestatorul nu a început executarea pedepsei și că sunt îndeplinite cerințele art. 391 Cod procedură penală pentru admisibilitatea în principiu.
Prin încheierea din 28.09.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală în temeiul art. 391 Cod procedură penală a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul și a acordat termen pentru soluționarea pe fond a acesteia.
În susținerea contestației în anulare avocatul ales al contestatorul (avocat ) susține că pe parcursul judecării recursului, contestatorul inculpat nu a fost legal citat, acesta fiind citat doar la sediul apărătorului care l-a reprezentat în calea apelului și la o adresă din B (str. -, -. 18,. 2, sector 2), adrese menționate și în actul de sesizare a instanței, dar nu a fost citat și la adresa din Republica M deși locația era menționată în citativ. Se susține că pentru termenul din 13.03.2009, contestatorul a fost citat la sediul cabinetului avocațial, deși mandatul acestuia a fost retras, la adresa din B, (menționată mai sus), iar procedura de citare la domiciliu, în Republica Maf ost formal considerată ca îndeplinită, deși din actele dosarului rezultă contrariul.
Aceasta, în condițiile în care la termenul din 30.01.2009 instanța a constatat lipsă de procedură cu inculpatul.
Contestatorul susține prin avocatul ales că nu i s-a respectat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și a fost pus în situația de a nu se prezenta personal să-și susțină cauza.
Mai mult, contestatorul susține că, deși la dosarul de recurs se află recipisa de expediere a citației la adresa de domiciliu din Republica M și deși aceasta poartă semnătura de primire a destinatarului, această semnătură nu este a contestatorului, ci a mai multor persoane, neidentificate.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 392 Cod procedură penală, constată ca fiind neîntemeiată contestația în anulare formulată.
La dosarul de recurs al cauzei se află cererea de recurs formulată de inculpatul, prin avocat și primită la Tribunalul București la data de 22.12.2008 (fila 5), cerere în care se menționează expres că inculpatul solicită a-i fi comunicate actele de procedură la sediul Cabinetului individual de avocat " " situat în B-, -. 3,. 2,. 47.
La dosarul de recurs se află de asemenea citativul creat la 22.01.2009 (fila 6), în care, pentru inculpatul sunt menționate trei adrese pentru citare, respectiv:1.B, sector 2,-,. 2;2.Comuna Codru, Raion Chișinău,-, Republica M; și3.B, sector 3,-1, -. 3,. 2,. 47. La aceste adrese inculpatul a fost citat, dar la termenul din 30.10.2009, instanța a constatat că procedura de citare a inculpatului nu a fost legal îndeplinită, amânând cauza la 13.03.2009 pentru când se dispune citarea inculpatului la aceleași adrese, regăsite și de această dată în citativul încheierii (fila 23 verso).
Mai trebuie arătat că pentru termenul din 30.01.2009 inculpatul depune o cerere de amânare a cauzei (filele 13 și 15) semnată personal de acesta (semnătură olografă), în vederea angajării unui apărător.
Deși contestatorul invocă faptul că a fost retras în recurs mandatul avocatului ales care l- reprezentat în susținerea apelului (cu referire la fila 14 dosar recurs), respectiv avocat, la dosarul cauzei din recurs nu se află un înscris din care să rezulte că inculpatul a retras mandatul avocatului, depunând însă două cereri, așa cum s-a arătat, de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.
Chiar și dacă ar fi reale aceste susțineri (în condițiile în care inculpatul a menționat în cererea de recurs, comunicarea actelor procedurale la adresa cabinetului avocatului ) se constată că inculpatul a nesocotit cerințele art. 177 alin. 3 Cod procedură penală, care prevăd că în caz de "schimbare a adresei arătate . în declarația inculpatului, acesta este citat la noua adresă, numai dacă a încunoștințat instanța de judecată de schimbarea intervenită".
Ori inculpatul nu a făcut o asemenea încunoștințare.
Revenind la citarea inculpatului pentru termenul din 13.03.2009 se constată că această procedură fost efectuată la toate adresele arătate mai sus și care s-au menționat în citativ, la dosar aflându-se dovezile care atestă îndeplinirea procedurii de citare (fila- 44 în Republica M; fila 48- la Cabinetul avocatului; fila 54- la adresa din B,-,. 2, sector 2).
Faptul că contestatorul contestă autenticitatea semnăturii destinatarului citației, aflată pe recipisa de expediere a citației la adresa din Republica M (fila 24), semnătură aflată la rubrica "destinatar", nu poate conduce la constatarea necitării legale a inculpatului la această adresă, nefiind depusă nicio dovadă a existenței unui înscris fals, ori că nu a fost respectată procedura de încunoștințare a inculpatului la această adresă.
Aici sunt de menționat două aspecte ce conturează pregnant aprecierea poziției apărătorului contestatorului.
La judecarea cauzei în recurs inculpatul a fost reprezentat de avocat ales (fila 107) care nu a invocat niciun moment o necitare legală a inculpatului, nici măcar tangențial nu a făcut discuție.
A doua remarcă se referă la împrejurarea că în contestația în anulare contestatorul a fost citat la aceleași adrese precum și în recurs, inclusiv în Republica M, fără ca același avocat ales să facă vreo discuție cu privire la citarea nelegală a contestatorului.
Mai mult, pe recipisa privind expedierea citației la adresa din Republica M (fila 87) se află aceleași mențiuni la semnătura destinatarului, necontestate de apărătorul ales.
Apărarea contestatorului în sensul că la expedierea citației în Republica M nu s-a respectat termenul de 40 zile prev. de art. 177 alin. 81Cod procedură penală, nu poate conduce la constatarea necitării legale a inculpatului, câtă vreme la dosar sunt dovezile de încunoștințare a părții despre termenul fixat, fiind respectate cerințele art. 291 Cod procedură penală, dar mai mult, acest termen este prevăzut pentru situațiile în care lipsesc norme internaționale aplicabile în relația cu statul pe teritoriul căruia se află inculpatul.
Ori, Legea nr. 177/1997 prin care a fost ratificat Tratatul dintre România și Republica M privind asistența juridică în materie civilă și penală, nu prevede un asemenea termen, dar are și caracterul unei norme internaționale ce reglementează (art. 60 cu referire la 16, 17 și 18 din lege) modul de comunicare a actelor procedurale.
toate aceste considerente se constată că nu este întemeiată contestația contestatorului, motiv pentru care, potrivit art. 392 Cod procedură penală aceasta va fi respinsă ca atare. Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat împotriva deciziei penale nr. 375/R/13.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Dact./25.11.2009
2 ex.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Carmen Veronica Găină, Niculae
