Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 9/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 9
Ședința Publică din data de 13.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan
GREFIER: - -
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU - reprezentat legal prin procuror
*
La ordine au venit spre pronunțare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și părțile civile MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, împotriva sentinței penale nr.577/D din 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond s-au desfășurat la data de 06.l01.2009,fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelurilor penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și partea civilă DGFP B, împotriva sentinței penale nr. 577/D din 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 577/D din 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 334.pr.pen. s- respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, privind pe inculpatul, din infracțiunea prev. de art. 282 lit.a din Legea 31/1990 modificata in infracțiunea prevăzută de art. 143 alin.2 lit.a din Legea 85/2006.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap la art. 10 lit.a pr.pen. au fost achitați inculpații:
-, fiul lui si, ns. la data de 21.08.1955 în B, cu domiciliu în -. S,-;jud. B, studii superioare, stg. Militar satisfăcut, necăsătorit, 1 copil minor, CNP:-,fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 282 lit.a din Legea 31/1990 modificată;
-, fiul lui si, ns. la 24.05.1950 în -. S,cu același domiciliu,-, Jud. B, cetatean R, studii superioare,stg.militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP:-,pentru infracțiunea prev. de art. 2481.penal cu aplicarea art. 41 alin.2 penal întrucât faptele nu există.
În temeiul art. 14, 346.pr.pen, s-au respins pretențiile civile formulate în cauză.
S-a constatat ca inculpații au fost asistați de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău înregistrat sub nr.12/P/2005 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimiși în judecată inculpații: pentru infracțiunea prev. de art.282 lit.a din Lg.31/1990 modificată, constând în aceea că a înlocuit activul real al SC"" SRL -.S cu unul supraevaluat, urmare a unor vânzări formate succesiv, în scopul diminuării activelor societății și pentru art.248/1 Cod penal cu 41 al.2 Cod penal, constând în aceea că și-a încălcat cu știință atribuțiile sale în calitate de funcționar public - director al -.S prin îndeplinirea defectuoasă, în sensul de a ridica sechestrele asiguratorilor asupra unor bunuri imobile și mobile aparținând SC"" SRL -.S, instituite în vederea asigurării acoperirii unor creanțe și instituirea unor sechestre asupra unor bunuri supraevaluate, producând o pagubă instituției de stat în valoare de peste 2 miliarde lei.
Prin încheierea de ședință din data de 20.06.2007 a Judecătoriei Bacăus -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului Bacău, întrucât prin Legea insolvenței nr.85/2006 art.282 din Lg.31/1990 modificată a fost abrogat, iar potrivit art.148 din Lg.85/2006 prevăd ca, infracțiunile prev. la art.143 - 147 se judecă în primă instanță detribunalcu celeritate.
La Tribunalul Bacău cauza a fost înregistrată sub nr.4581/2007 iar analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că faptele reținute în sarcina celor 2 inculpați nu există pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel cu privire la inculpatul, se reține în sarcina acestuia că în calitate de administrator al SC"" SRL -.S a înlocuit activul real al societății cu unul supraevaluat, urmare a unor vânzări formate succesiv, în scopul diminuării activelor societății.
Potrivit dispozițiilor art.282 lit.a din Lg.31/1996, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, constând în falsificarea, sustragerea și distrugerea evidențelor societății ori ascunderea unei părți din activul societății, înfățișarea de datorii inexistente sau prezentarea în regimul societății, în alt scop ori în situațiile financiare a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșiteîn scopul diminuării aparente a valorii activelor.
Analiza acestui text de lege, relevă clar, concis și fără echivoc, că oricare dintre activele reținute în textul de lege care incriminează existența acestei infracțiuni reclamă existența unuiscopși anume diminuarea aparentă a activilor societății.
Ori inculpatul, achiziționează o "ghilotină cu centrala hidraulică" în anul 2000, de la SC SA (fl.48 dosar ) cu suma de 1400 ron. Ulterior inculpatul vinde succesiv această ghilotină și îi crește valoarea la 2 miliarde o sută mii lei.
Pentru că a efectuat diverse studii și cercetări cu privire la valoarea acestei ghilotine în martie 2002, inculpatul a solicitat SC Cont CD SRL Focșani efectuarea unei expertize tehnico-contabile vizând evaluarea ghilotinei, învederea determinării valorii de piață, iar experții pe baza criteriilor standardelor recunoscute și aplicate de au stabilit o valoare de 2.415.499 mii lei (valoare fără TVA) la data de 7.03.2002.
Prin hotărârea judecătorească care putea fi atacată și contestată în condițiile prevăzute de lege, adițional al Registrului Comerțului B; "ghilotina cu centrala hidraulică"în valoare de 2.415.499 mii lei este introdusă în capitalul social în data de 28.05.2002 ca și aport în natură, acesta fiind majorat cu valoarea stabilită prin expertiză.
Altfel spus, nici unul dintre organele competente nu au contestat la acea dată valoarea acestui bun; deși au avut la dispoziție diverse mijloace pentru a contesta, iar la faptul că inculpatul a vândut în mod succesiv acest bun nu înseamnă că a comis implicat și o infracțiune.
Practic prin toate aceste vânzări, și de asemenea prin expertiza efectuată în cauză, inculpatul a mărit valoarea acestui bun și amajorat valoarea activelor societățiiși nicidecum nu le-a micșorat saudiminuatașa cum prevede textul de lege care incriminează aceste infracțiuni.
Ori nu numai că sub aspectul laturii obiective din textul incriminat nu se regăsesc nici una dintre activele pentru care se pretinde că s-a comis infracțiunea (falsificare, sustragere, distrugere, ascundere, înfățișare de datorii inexistente.) dar mai mult decât atât nu există nici scopul cu privire la care se pretinde că a fost comisă infracțiunea,respectiv al diminuării aparente, ci dimpotrivă prin majorarea valorii acestei ghilotine s-a majorat clar valoarea activelor.
De altfel reprezentanții parchetului nici nu contestat în vreun mod valoarea acestei ghilotine care a fost constatată prin expertiza efectuată conform standardelor, deși inițial au dispus efectuarea acesteia, ulterior au renunțat la efectuarea ei, ceea ce denotă clar că și-au însușit valoarea stabilită de către expertiza depusă la dosarul cauzei.
Așadar, analiza actelor dosarului, relevă clar inexistența faptei reținută în sarcina inculpatului și de asemenea a fost respinsă și cererea de schimbarea încadrării juridice formulată în cauză din infracțiunea prev. de art.282 lit.a din Lg.31/1990 modificată în infracțiunea prev. de art.143 al.2 lit.a din Lg.86/2002 întrucât în acest nou text de lege nu se regăsește nici una dintre activele care incriminează fapta pentru care a fost trimis inițial inculpatul în judecată,text ce ulterior a fost abrogat.
Cât privește pe inculpatul, tribunalul a apreciat de asemenea că în mod greșit s-a reținut în sarcina acestuia infracțiunea prev. de art.248/1 Cod penal cu 41 alin.2 Cod penal pentru următoarele considerente.
S-a susținut în actul de sesizare că inculpatul cu știință în calitate de funcționar public, și-a încălcat atribuțiile sale, în sensul că a ridicat sechestrele asiguratorii asupra unor bunuri mobile și imobile aparținând SC SRL -.S, instituite în vederea asigurării acoperirii unor creanțe și instituirea unor sechestre asupra unor bunuri supraevaluate în speță ghilotina, producând o pagubă instituției de stat de peste 2 miliarde lei.
Analiza actului de sesizare relevă clar, așa cum am arătat anterior, că cercetările efectuate în cauză sunt extrem de deficitare, reprezentanții parchetului neefectuând actul reprezentativ care stă la baza încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și anumeexpertizacare să stabileascăprejudiciul cert, clar și neechivoc, reținând succint că a provocat o pagubă de peste 2 miliarde lei.
De asemenea referitor la dosarul de executare silită în care figura debitoare societatea inculpatului, rezultă clar că pentru recuperarea debitului salvat de acesta, fuseseră instituite 2 sechestre asiguratorii, respectiv asupra unei clădiri în construcție și asupra unei hale metalice sechestre ce au fost aplicate anterior numirii în funcție a inculpatului.
Tot anterior numirii în funcție de director al inculpatului, -.S, a instituit sechestru asigurator și asupra unor bunuri mobile aparținând inculpatului, iar din dosarele de executare silită existente la data când inculpatul a fost numit în funcția de director, rezultă că cele 2 imobile sus menționate fusese scoase la licitație publică de către -.S de 3 ori, respectiv la data de 23.12, 29.12 și 4.01.1999, licitație la care nu s-a prezentat nici un ofertant și care nu au fost dispuse și organizate de către predecesorul în funcția ocupată ulterior de inculpatul.
Ceea ce a omis să se precizeze prin actul de sesizare este caracterul dinamic al activității de executare, ce rezultă clar din contextul OG 11/1996 și care prevede clar că ori de câte ori un bun legal sechestrat nu poate fi valorificat, într-un termen rezonabil poate ridica sechestrul de pe bunul respectiv, aplicând sechestrul asupra altor bunuri, însă valoarea bunurilor sechestrate nu trebuia să exceadă cuantumul debitului datorat bugetului de stat.
Față de aceste dispoziții expres prevăzute de lege, salariații din subordinea inculpatului au pus sechestru asupra altor bunuri mobile până la concurența debitului, pe care la acea dată societatea în cauză îl datora bugetului statului, iar la data de 23.05.2002, valoarea bunurilor sechestrate și aparținând societății inculpatului, totaliza suma de 11.933.573.392 lei, în condițiile în care debitul societății inculpatului era de 11.475.256.675 lei.
De asemenea cu ocazia inventarierii, în vederea aplicării sechestrului din 22 - 23.05.2002, la care inculpatului, s-a extins măsura sechestrului asigurator și asupra unei ghilotine hidraulice, iar în iunie 2002 inculpatul s-a prezentat la -.S s-a solicitat radierea sechestrelor referitoare la clădirea și hala metalică, întrucât celelalte bunuri sechestrate ca valoare acoperă debitul datorat bugetului de stat.
Cererea a fost depusă la secretariat, iar inculpatul a repartizat-o oficiului juridic, care a redactat și semnat această adresă prin care s-a cerut radierea sechestrului privind aceste bunuri, întrucât licitațiile public organizate în vederea valorificării lor nu au avut succes.
Toată această situație și tot acest parcurs relevă clar faptul că inculpatul nu activat cu rea credință pentru a-i crea avantaje inculpatului, și că este așa o arată și faptul că măsurile de executare întreprinse la SC SRL -.S de către -.S unde ca director inculpatul au fost verificate de Compartimentul audit Public Intern din cadru DGFP B, de unde rezultă că evoluția măsurilor de executare silită cât privește această societate a fost în deplină conformitate cu prevederile OG 11/1996.
Acest lucru ar fi putut fi observat și de către parchet, dacă ar fi analizat prevederile OG 11/1996, iar concluzia la care ar fi ajuns este aceea ce rezultă din întreaga economie a actelor existente la dosar și anume că inculpatul, nu a produs nicicum vreun prejudiciu bugetului de stat.
De asemenea deficiența actului de sesizare rezultă și din aceea că fără temei, s-a constatat între activitateadesfășurată de inculpatul și infracțiunea reținută în sarcina inculpatului o legătură de cauzalitate.
Faptul că inculpatul a achiziționat utilajul pe care l-a vândut în mod repetat, mărindu-i valoarea, nu are nici un fel de legătură cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, singurele afirmații că la inițiativa inculpatului, a acționat inculpatul, supraevaluându-și ghilotina, fără a exista vreo probă în acest sens, nu pot constitui drept temei al existenței infracțiunii reținută în sarcina acestuia din urmă fără a exista vreo probă în acest sens.
Mai mult decât atât în tot dosarul cauzei nu există nici un act,prin care inculpatul să fi dispus aplicarea sechestrului asigurator și asupra ghilotinei hidraulice la valoarea rezultată din factura prezentată de inculpatul iar declarațiile martorei sunt contradictorii date de pe poziții diferite, o dată ca și învinuită iar ulterior ca martor, așa încât nu pot fi luate în considerare la aprecierea materialului probator administrat în cauză.
Și de asemenea, ceea ce nu a fost avut în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului este faptul că valoarea ghilotinei hidraulice a fost consfințită de judecătorul delegat la oficiul Registrului Comerțului Jud.B, de pe lângă B care prin încheierea nr.5470/6.06.2002 (fl.72 dos.urm.pen.) a modificat și majorat capitalul social al societății la valoarea de 2 miliarde lei J, încheiere ce are autoritate de lucru judecat, așa încât inculpatul, nu avea cum să-i conteste el personal valoarea.
Față de toate aceste aspecte și față de acest inculpat tribunalul a constatat că nu și-a încălcat în vreun fel cu știință atribuțiile instituției de stat unde își desfășura activitatea, așa încât, pentru toate considerentele arătate față de ambii inculpați în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a achitat ambii inculpați pentru infracțiunile cu privire la care au fost trimiși în judecată, și a respins cererea de schimbarea încadrării juridice în temeiul art.334 pentru C.P.P. inculpatul din art.282 lit.a din Lg.31/1990 modificată în infracțiunea prev. de art.143 al.2 lit.a din Lg.85/2006.
În latura civilă a cauzei în temeiul art.14,346 a C.P.P. respins pretențiile civile formulate în cauză.
Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Finantelor -A:- DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Prin decizia penală nr. 69 din 22.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct.2 lit. b p, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cât și de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice B, împotriva sentinței penale nr.577/D din data de 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
S-a desființat sentința penală sus-menționată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.
S-a constatat că intimații-inculpați au fost asistați de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în cadrul termenului legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice a Județului
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacăua criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În ceea ce îl privește pe inculpatul, în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006 și condamnarea sa în temeiul acestui text de lege.
Art.282 din Legea nr.31/1990 a fost abrogat prin art.156 al.3 din Legea nr.85/2006, dar infracțiunea de bancrută frauduloasă nu a fost dezincriminată, fiind prevăzută de art.143 din Legea nr.85/2006. În aceste condiții, s-a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice, în sensul celor mai sus arătate.
De asemenea, s-a considerat că instanța nu putea dispune o soluție de achitare în temeiul art.10lit.a Cod procedură penală, pentru o infracțiune încadrată într-un text de lege abrogat.
Cu privire la achitarea inculpatului, în opinia parchetului s-a apreciat că hotărârea este netemeinică, deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, motiv pentru care se impunea condamnarea sa.
La data de 20.06.2002, "" -.S, județul B, al cărei administrator era inculpatul, avea debite în sumă de 14.524.094.988 lei către Administrația Finanțelor Publice -. S, motiv pentru care această instituție aplicase sechestru asupra bunurilor imobile (hală și teren), încă din 1998 și 2000, aceste bunuri constituind aport în natură la capitalul social (care era în valoare totală de 2.072.100.000 lei).
La 15.09.2000, inculpatul a achiziționat o ghilotină cu suma de 14.000.000 lei ghilotină, care a făcut apoi obiectul unor vânzări succesive, în intervalul 1.02.2002 - 5.02.2002, prin mijlocirea de către o altă firmă, al cărei administrator era tot inculpatul, dar aceste vânzări nu au fost efective, nefiind efectuate plăți, în acest mod realizându-se mărirea valorii bunului la suma de 2.499.000.000 lei.
După ce a realizat această creștere fictivă a prețului ghilotinei, inculpatul a formulat cerere de schimbare a structurii capitalului social al "", fiind retras aportul în natură constând în hală de producție și terenuri în valoare de 2.072.100.000 lei și înlocuit cu aport în natură, constând în ghilotină în valoare de 2.499.000.000 lei și 1.00.000 lei aport numerar, valoarea totală fiind de 2.500.000.000 lei.
Raportat la această valoare totală a capitalului social se poate conchide că ar fi avut loc o majorare a capitalului social, fapt ce nu corespunde realității, întrucât valoarea ghilotinei nu este reală. Cu privire la acest aspect instanța a motivat că valoarea ghilotinei a fost stabilită prin expertiza efectuată de " CONT CD" Focșani, dar nu a avut în vedere că această expertiză nu s-a făcut pe bunul deținut de inculpat, ci a avut în vedere un produs considerat de expert asemănător și, ca valoare a bunului, expertul s-a raportat la prețul din ultima factură de achiziție, preț rezultat în urma vânzărilor formale succesive nu și la prețul inițial de achiziție.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere declarația martorului (330 dosar ) din care rezultă că în anul 1989 prețul unui astfel de utilaj era de 2.500.000 lei, deci cu mult inferior celui stabilit.
În aceste condiții, prețul ghilotinei fiind supraevaluat, nu se poate conchide că prin aducerea ca aport în natură s-ar fi majorat capitalul social, dimpotrivă, dacă ne raportăm la primul preț de achiziție, de 14.000.000 lei, comparativ cu prețul bunurilor retrase (hală și teren), se poate conchide că a fost diminuat.
Ca atare, în cauză se constată existența laturii obiective a infracțiunii de bancrută frauduloasă (în ambele variante, atât din art.282 lit.a din Legea nr.31/1990, cât și din art.143 al.2 lit.a din Legea nr.85/2006), căci, prin retragerea din capitalul social a bunurilor imobile care aveau o valoare cert stabilită și înlocuirea cu un bun supraevaluat, s-a realizat ascunderea unei părți din activul averii debitorului, respectiv "" R,S, județul
Cât privește latura subiectivă, se constată și existența acesteia, în condițiile în care toate acțiunile anterior expuse au fost efectuate de inculpatul cu scopul de a intra în posesia halei și terenurilor, întrucât cu ajutorul inculpatului a realizat ridicarea sechestrelor instituite asupra acestor bunuri, iar ulterior, a intrat în posesia lor după ce a cesionat acțiunile "" către.
S-a invocat netemeinicia hotărârii și cu privire la inculpatul,întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea sa în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală, căci fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.248/1 Cod penal, motiv pentru care se impunea condamnarea sa.
Astfel, inculpatul, în calitate de director al Administrației Finanțelor Publice Râmnicu Sad ispus ridicarea sechestrelor existente asupra halei și terenului "", la datele de 6 și 7 iunie 2002, solicitând Biroului de publicitate imobiliară din cadrul Judecătoriei Buzău radierea sechestrelor, deși cunoștea că "" -.S avea un debit de 14.524.094.988 lei, iar sechestrele instituite asupra unor bunuri mobile nu erau în măsură să acopere datoria, fiind de o valoare mult inferioară.
Chiar dacă s-ar admite că la instituirea sechestrului asupra ghilotinei, care a avut loc la 11.06.2002, inculpatul nu cunoștea că valoarea acesteia este supraevaluată, acesta tot se face vinovat de îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, căci sechestrul asupra ghilotinei a fost pus la 11.06.2002, după ridicarea sechestrelor asupra halei și terenurilor din 6 și 7 iunie 2002 și, mai mult, nici chiar prețul supraevaluat al ghilotinei nu acoperea debitul.
S-a apreciat de Parchet că apărările inculpatului, în sensul că adresele de ridicare a sechestrelor asupra halei și terenurilor au fost semnate de jurist, că la baza acceptării ghilotinei ca bun mobil pentru luarea sechestrului a stat verificarea în teren a acestui bun, nu sunt în măsură să înlăture răspunderea sa penală, în condițiile în care cunoștea valoarea debitului și în mod direct a dat dispoziții asupra căror bunuri mobile să se instituie sechestru, deși valoarea lor era mult inferioară datoriei.
Nici apărările în sensul că activitatea de executare are un caracter dinamic și că atunci când un bun legal sechestrat nu poate fi valorificat într-un termen rezonabil, poate ridica sechestrul nu sunt în măsură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, căci în conformitate cu prevederile art.68 din Ordonanța nr.11/1996 dacă imobilul nu a putut fi valorificat la cele trei licitații organizate conform art.65-67 din același act normativ, organul de executare va repeta procedura de licitație cel puțin o dată pe an, în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Ori, inculpatul, nu s-a conformat acestei obligații legale, obligativitatea acționării în acest sens fiind necesară cu atât mai mult cu cât cele trei licitații anterioare (care, adevărat au avut loc anterior preluării funcției de director de către inculpat) nu au respectat prevederile art.65-67 din Ordonanța nr.11/1996 fiind organizate la datele de 23.12.1998, 29.12.1998 și 4.01.1999, cu încălcarea termenului de cel puțin 30 de zile între cele trei licitații.
Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Bas usținut că hotărârea apelată este nelegală, în esență, deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.248/1 Cod penal și au fost respinse despăgubirile civile solicitate, pentru următoarele motive:
prima instanță nu a dat dovadă de rol activ și nu a dispus administrarea tuturor probelor pentru stabilirea corectă a situației de fapt;
prima instanță nu a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat;
nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul a dispus ridicarea sechestrelor asupra bunurilor imobile ale societății fără ca debitele acesteia să fie achitate, ignorându-se în acest fel prevederile art.68 din nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare; din conținutul procesului verbal de sechestru din data de 23.05.2002 rezultă fără putință de tăgadă faptul că valoarea bunurilor mobile sechestrate era de 11.184.973.390 lei ROL, iar debitul societății către bugetul de stat era 14.524.054.988 lei ROL; în condițiile unei debit de o valoare atât de M inculpatul a solicitat Biroului de Publicitate Imobiliară din cadrul Judecătoriei -.S ridicarea sarcinilor care grevau bunul proprietatea societății debitoare, respectiv tocmai sechestrul instituit pentru recuperarea creanței bugetare;
S-a apreciat că în mod legal s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.148/1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deoarece acesta și-a încălcat cu știință atribuțiile sale de funcționar - director la Administrației Finanțelor Publice -.S, prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, respectiv prin dispunerea ridicării sechestrelor asupra bunurilor "" L -.S instituite în vederea recuperării unei creanțe bugetare, cât și prin dispunerea indisponibilizării unor bunuri supraevaluate producând prin acest mijloace dolosive o pagubă bugetului de stat de peste 2 miliarde lei ROL.
Judecătoria Bacău, prin sentința penală nr.1.482 din data de 20.06.2007, în temeiul art.27 alin.1 pct.1 lit.e și art.42 Cod procedură penală, a dispus declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Bacăua reținut că: "Având în vedere că potrivit art.282 lit.a din Legea nr.31/90 (text care încriminează fapta pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul ) "se pedepsesc persoanele vinovate de " și întrucât potrivit art.27 alin.1 pct.1 lit.e Cod procedură penală "Tribunalul judecă în primă instanță infracțiunea de bancrută frauduloasă", instanța în temeiul art.42 Cod procedură penală urmează a declina competența în favoarea Tribunalului Bacău."
Așa cum se arăta, intimatul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.282 lit.a din Legea nr.31/1990, iar intimatul-inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.248/1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Codul d e procedură penală stabilește, în art.25-29 Cod procedură penală, competența materială a instanțelor în soluționarea cauzelor penale.
Judecătoria Bacău și-a fundamentat în drept hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău pe dispozițiile art.27 alin.1 pct.1 lit.e Cod procedură penală.
Acest text are următorul conținut "e) infracțiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta privește sistemul bancar".
Examinând acest text, rezultă fără echivoc, că este dată în competența soluționării în primă instanță a tribunalului infracțiunea de bancrută frauduloasă,numai dacă privește sistemul bancar.
Ori, în cauza de față, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat, deși este infracțiunea de bancrută frauduloasă, în mod evident nu privește sistemul bancar, astfel că, din acest punct de vedere, hotărârea de declinarea a competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău este greșită.
Însă, trebuie observat că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat a fost dată în competența tribunalelor prin Legea nr.85/2006, pentru considerentele de mai jos.
După intrarea în vigoare în Legii nr.31/1990 infracțiunea de bancrută a fost prevăzută atât în această lege, cât și în Codul comercial.
Urmare a republicării Legii nr.31/1990, în temeiul Legii nr.99/1999, infracțiunea de bancrută a fost prevăzută în art.276, pentru ca ulterior sediul materie să se găsească în art.282 din Legea nr.31/1990.
În conformitate cu prevederile art.276 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă "falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor societății ori ascunderea unei părți din activul societății, înfățișarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele societății, în alt act ori în bilanțul contabil a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în vederea diminuării aparente a valorii activelor".
După republicarea legii la data de 17.11.2004, ca urmare a renumerotării, această infracțiune era încriminată în art.282 alin.1 lit.
În temeiul art.156 alin.3 din Legea nr.85/2006, s-a abrogat în mod expres, printre altele și art.282 din Legea nr.31/1990.
În Legea nr.86/2006, s-au încriminat ca infracțiuni, printre altele și următoarele fapte:"falsifică, sustrage sau distruge evidențelor debitorului, ori ascunde o parte di activul averii acestuia"(art.143 alin.2 lit.a).
Ori, din compararea celor două texte, cel în baza căruia a fost trimis în judecată intimatul-inculpat - și cel din art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, se constată că încriminările sunt asemănătoare, elementele constitutive ale infracțiunii pentru care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată, în raport de situația de fapt, astfel cum aceasta rezultă din probe, regăsindu-se și în noua încriminare.
În conformitate cu dispozițiile art.148 din Legea nr.85/2006, judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de art.143-147 din această lege a fost dată în competența tribunalului.
Astfel, că deși Judecătoria Bacăua indicat greșit temeiul în drept în baza căruia a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea tribunalului, față de aspectul mai sus arătat, normele de drept procesual fiind de imediată aplicare, declinarea de competență este corectă.
Tribunalul Bacău pe de o parte și-a justificat reținerea spre judecată, apreciind că este competentă să soluționeze cauza, față de faptul că"potrivit art.148 din Legea nr.85/2006 prevăd că infracțiunile prevăzute de art.143-147 se judecă în primă instanță de tribunal", dar a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.282 lit.a din Legea nr.31/1990, în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, considerând că"în acest nou text de lege nu se regăsește nici una dintre "activele" care încriminează fapta pentru care a fost trimis în judecată inițial inculpatul, text care ulterior a fost abrogat".
În condițiile în care Tribunalul a apreciat că faptele pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat, ca și descriere a acestora, nu mai sunt încriminate de noua lege, instanța ar fi trebuit, față și de faptul că a respins cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice, precum și determinat de faptul că infracțiunile prevăzute de Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale nu au fost niciodată în competența soluționării în primă instanță a tribunalelor, ci a judecătorilor, să constate că este necompetent material să soluționeze cauza, să-și decline competența în favoarea Judecătoriei Bacău, și constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, să sesizeze, în conformitate cu prevederile art.43 alin.3 Cod procedură penală, Curtea de Apel Bacău, ca instanță ierarhic superioară comună, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Nu este posibil ca, pe de o parte să apreciezi că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat nu se regăsește în noua încriminare care atrage și competența în primă instanță a tribunalului și să judeci în fond o infracțiune pentru care competența materială nu aparține tribunalului, iar pe de altă parte, tocmai pe această nouă încriminare să apreciezi că instanța este competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Apoi, corectă este și critica parchetului în sensul că în condițiile în care s-a reținut că art.282 lit. a din Legea nr.31/1990, prin care era încriminată infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat a fost abrogată și fapta intimatului-inculpat nu se regăsește în noua încriminare prevăzută de art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, temeiul achitării trebuia să fie art.11 pct.2 lit.a, cu art.10 lit.b Cod procedură penală, iar nu art.11 pct.2 lit.a, cu art.10 lit.a Cod procedură penală.
Așa cum se arăta, încriminarea din textul în baza căruia a fost trimis în judecată, respectiv art.282 lit.a din Legea nr.30/1990 și cea din art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, este asemănătoare, Curtea apreciind că Tribunalul avea obligația de judeca cauza în raport de această din urmă infracțiune, numai în aceste condiții fiind competent să judece în primă instanță cauza.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând că nu au fost respectate dispozițiile legale privind competență după materie a soluționării cauzei, fiind incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, a admis apelurile declarate în cauză și a desființat în totalitate sentința penală apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere a avut în vedere și celelalte critici aduse hotărârii apelate, inclusiv cele ale apelantei-parte civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală și să verifice, în raport de situația de fapt care va rezulta din probele care vor fi administrate, care este încadrarea juridică a faptelor săvârșite de cei doi intimați-inculpați.
Pentru aceasta instanța de trimitere va readministra în condiții de contradictorialitate și publicitate probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și cele care vor fi propuse în apărare și în dovedirea situației de fapt de părți.
Urmând a se aprecia dacă nu se impune efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească valoarea acelei ghilotine la data schimbării structurii activelor "" -. S, județul B și a majorării capitalului social.
În ceea ce privește apelul părții civile instanța urmează să administreze probe prin care să se stabilească prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat prin faptele prin care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat, deoarece, prejudiciul nu-l poate reprezenta valoarea tuturor bunurilor pentru care a dispus ridicarea sechestrului, ci se va avea în vedere valoarea totală a creanțelor statului la."" -. S, județul B, valoarea bunurilor pentru care a dispus nelegal ridicarea sechestrului, suma recuperată prin continuarea executării silite de organele fiscale și suma rămasă de recuperat, pentru că aceasta din urmă reprezintă prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat și pentru care s-ar putea dispune obligarea la plata către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Națională de Administrare Fiscală.
În condițiile în care prin valorificarea bunurilor debitoarei "" -. S, județul B s-au recuperat integral datoriile pentru care se aplicase sechestru și pentru care intimatul-inculpat a dispus ridicarea acestuia, bugetul de stat nu a suferit nici un prejudiciu și intimatul-inculpat nu poate fi obligat la despăgubiri civile către Administrația Națională de Administrare Fiscală, deoarece s-ar crea un nou titlul executoriu pentru același debit, ceea ce nu este posibil.
În raport de aceleași date s-a dispus a se aprecia și asupra încadrării juridice a infracțiunii pentru care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată, față de faptul că calificarea dată prin actul de sesizare al instanței este cea prevăzută de art.248/1 Cod procedură penală, respectiv, abuz în serviciu în formă calificată, apreciindu-se că fapta a avut consecințe deosebit de grave.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpații.
Prin decizia penală nr. 2859 din 18.09.2008 pronunțată de J s-au dispus următoarele:
S-au admis recursurile declarate de recurenții inculpați - și împotriva deciziei penale nr.69 din 22 aprilie 2008 Curții de Apel Bacău, Secția Penală.
S-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza pentru judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, la instanța de apel, Curtea de Apel Bacău.
S-a admis, în parte, cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei,pentru ambii recurenți inculpați, s- plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pentru pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
În urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că într-adevăr instanța de apel a reținut greșit că s-au încălcat normele legale privind competența după materie cu consecința nulității absolute prev.de art. 197 alin.2 proc.pen. și că, deci se impune refacerea probelor.
La data sesizării Judecătoriei -.S, competența de a judeca infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art.282 lit.a din Legea nr.31/1990 modificată, care a făcut obiectul investirii, revenea acesteia.
Având competența de a judeca cauza în fond, Judecătoria -.S, în intervalul 27.02.2006-01.07.2006 a procedat la cercetarea judecătorească prin audierea inculpaților și a martorilor propuși în rechizitoriu.
Este adevărat că în cursul cercetării judecătorești a fost adoptată Legea nr.85/5.04.2006, publicată în Monitorul Oficial nr.359/21.02.2006, privitoare la procedura insolvenței care în art. 143 incriminat bancruta frauduloasă, iar în art. 148 prevăzut că, competența de judecată revine tribunalului, însă aceasta - așa cum a statuat expres legiuitorul - a intrat în vigoare la 90 zile de la publicare, adică la data de 20.07.2006.
Prin urmare, Judecătoria -.S care a efectuat cercetarea judecătorească și a administrat probele până la data de 19.07.2006 când s-a desesizat ca urmare a admiterii cererii de strămutare,a avut competența materială de a judeca în acea perioadă, pentru că noua lege nu intrase în vigoare.
În aceste condiții, Judecătoria Bacău unde s-a strămutat cauza, după ce a audiat trei martori (filele 46-48), la data de 20.06.2007 și-a declinat corect competența în favoarea Tribunalului Bacău, instanță devenită competentă în raport de dispozițiile art. 148 din Legea nr.85/2006.
Așa fiind, nu au fost încălcate normele referitoare la competența după materie,Tribunalul Bacău devenit instanță competentă, având posibilitatea și obligația de a reface cercetarea judecătorească în privința celor trei martori ascultați de Judecătoria Bacău în ședința din 5.04.2007 (filele 46-48).
De altfel, după o motivare contradictorie, însăși instanța de apel a concluzionat că în raport de modificarea intervenită prin Legea nr.85/2006, competența de a judeca cauza a aparținut Tribunalului Bacău.
Așa fiind, nu se impunea desființarea sentinței sub aspectul nulității absolute reținute prin decizia curții de apel și nici trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele arătate în considerente.
În ceea ce privește readministrarea probelor instanța de apel ar fi trebuit să examineze doar dacă este utilă ascultarea martorilor Tabet, și G, singurii audiați de Judecătoria Bacău după modificarea legislativă menționată (filele 46-48 dos. Jud. B), iar în caz afirmativ să procedeze ea însăși la ascultarea acestora, întrucât verificarea celorlalte critici ale apelanților era de competența sa.
Procedând la rejudecarea cauzei, în urma deciziei pronunțate de ÎCCJ, instanța de apel a dispus reascultarea martorilor Tabet, și
Inculpații nu au dorit să dea declarații la instanța de apel, prevalându-se de dreptul la tăcere reglementat de art. 70 alin. 2
C.P.P.Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 378 hotărârea C.P.P. atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei precum și a probelor noi administrate în fața instanței de apel în raport de motivele invocate cât și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. 2 constată C.P.P. că aceasta este nelegală și netemeinică.
Prima instanță a dispus în mod greșit achitarea inculpaților pe baza unor susțineri preluate din apărarea făcută de aceștia, ignorând fără temei legal probele administrate în cauză și din care rezultă în mod cert vinovăția celor în cauză.
În fapt la data de 9.04.1991 a fost înregistrată la Registrul Comerțului SC""SRL -. S, al cărui administrator era inculpatul.
Capitalul social inițial al societății a fost de 2.875.000 lei. La 1 mai 1992 societatea comercială a achiziționat prin contract de vânzare cumpărare o suprafață de 5002și construcție situate în orașul -. S,-.
Ulterior inculpatul a construit pe acest teren o hală de producție. În urma expertizei tehnice întocmite bunurile sunt evaluate la suma de 425.600.000 lei.
Prin actul adiționat nr.3167 din 15 martie 1994 s-a mărit aportul de capital de la 2.875.000 lei la 420.875.000 lei.
La data de 25.08.1995 inculpatul a primit de la mama sa prin actul autentic nr. 6554 încheiat la notariatul -. S suprafața de 4 ha, teren situat în com. Podgoria, jud.
Prin hotărârea Consiliului Local Podgoria terenul a fost trecut din extravilan în intravilan.
În baza raportului de expertiză tehnică întocmit la 31 mai 1997, acest teren a fost evaluat la suma de 1.651.248.000 lei. În luna noiembrie 1997 SC" "SRL -. Sao bținut certificat de urbanism pentru construirea pe acest teren a unui gater.
La 20 martie 1998 s-a modificat capitalul social al societății comerciale ce la 420.000 lei la 2.072.100.000 lei.
La data de 15 septembrie 2000, in baza facturii fiscale nr.-, inculpatul a achiziționat de la SC ROMÂNIA -. S - fosta,o ghilotină in valoare de 14.000.000 lei, pe care achitat-o în baza chitanței seria - - 184.0662 din 15.09.2000.
La data de 1 februarie 2002, inculpatul în baza unui borderou de achiziții, a vândut ghilotina către SC COM SRL A (al cărei administrator era tot inculpatul) contra sumei de 2.100.000.000 lei. La aceeași dată bunul a fost revândut către SC 2000 SRL M (administrata de ), conform facturii fiscale nr.-. Această din urmă firmă a revândut bunul în aceeași zi, către SC COM A, cu suma de2.499.000.000 lei (în care este inclusa TVA), conform facturii fiscale nr.-.
La numai-patru zile, respectiv la data de 5 februarie 2002, ghilotina a vânduta inculpatului cu același preț, conform facturii fiscale nr.-. Pentru plata prețului ghilotinei, în baza facturii fiscale s-au întocmit chitanțe de plată purtând datele cuprinse între 5 si 9 iunie 2002. Prin aceste vânzări succesive, inculpatul a reușit să crească valoarea ghilotinei de la 14.000.000 lei la 2.100.000.000 lei. Practic, acesta a cumpărat-o de două ori, odată de la SC ROMÂNIA SA -. S în 15.09.2000 la prețul de 14.000.000 lei și de la firma sa SC COM Albă la 05.02.2002 cu 2.100.000.000 lei.
La data de 6 martie 2002, inculpatul a solicitat SC CONT CD. SRL Focșani efectuarea unei expertize tehnico-contabile vizând evaluarea ghilotinei denumita "ghilotina cu centrala hidraulica". La aprecierea valorii ghilotinei la suma de 2.415.490.000 lei a fost avut în vedere de expert un alt produs, considerat de acesta asemănător și anume unul identificat prin denumirea " 500".
Din conținutul raportului rezultă ca la momentul evaluării ghilotina era amplasată în proprietatea inculpatului din comuna Albă și se afla în stare de conservare, iar identificarea acesteia s-a făcut în baza documentelor de achiziție, respectiv factura în care era indicată valoarea deja mărită prin vânzări succesive la inițiativa inculpatului. ul a menționat în raport, că datele ce au stat la baza lucrării au fost oferite de inculpatul și în aceste condiții responsabilitatea asupra corectitudinii acestora revine inculpatului. S-au mai făcut mențiunile: "studiul este destinat pentru scopul și numai pentru uzul destinatarului și este confidențial pentru destinatar, iar evaluatorul nu accepta nici o responsabilitate față de nici o persoană și nici o altă circumstanță". "Acest studiu de analiză și evaluare sau orice referire la el nu este permis a fi inclus în nici un document destinat publicității și nici să fie publicat în nici un fel fără acordul scris și prealabil al evaluatorului, cu specificarea formei și contextului în care ar urma să apară".
Lucrarea concluzionează că" prezenta (expertiză - ) constituie o declinare de responsabilitate pentru orice efecte directe sau indirecte pe care prezentul material le poate produce în contextul celor precizate mai sus".
În baza actului adițional autentificat la nr. 1831 din 28 mai 2002,la inițiativa inculpatului,s-a schimbat structura capitalului social al SC SRL -. S prin retragerea întregului aport în natură în valoare de 2.072.100.000 lei, constând în hala de producție și terenuri și majorarea la 2.500.000.000 lei, din care: 2.499.000.000 lei valoarea ghilotinei și TVA și 1 milion aport în numerar din partea învinuitului.
În baza cererii formulată de inculpat și a înscrisurilor depuse, Tribunalul Buzău, prin judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului al Județului B de pe lângă Camera de Comerț și Industrie B, prin încheierea nr.5470 din 06.06.2002 a modificat și majorat capitalul social al societății la 2.500.000.000 lei. La această schimbare a structurii capitalului prin retragerea întregului aport în natură, inculpatul a ignorat faptul că asupra clădirii și a terenului aferent din -. S exista o sarcină în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului B - Administrația Finanțelor Publice B - sechestrul nr. 12637/1998 și în favoarea Administrației Finanțelor Publice -. S - sechestrele nr.7315 si 7316 din 26.09.2000.
De precizat că, sechestrele erau instituite în conformitate cu dispozițiile nr.OG11/1996, pentru realizarea creanțelor bugetare cu care figura SC SRL -. S la acele date, așa cum rezultă din adresa Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară B și din cele de verificare aflate la dosarele de executare silită ale societății -Biroul executor judecătoresc.
Asupra imobilului din- A -. S, la 30 aprilie
2002 au fost înființate comandamente de către -. S pentru sume
imputate.
Întreaga activitate desfășurată de inculpatul,
descrisă mai sus, de înlocuire a capitalului social al societății al cărei administrator
era, s-a făcut pentru a retrage bunurile ce puteau fi valorificate cu ușurință, în
vederea acoperirii datoriilor. Înlocuirea s-a făcut fără o evaluare prealabilă efectuată
de experți în virtutea dispozițiilor. Legii 31/1990. La data înlocuirii aportului social
societatea avea o datorie de 14.524.094.988 lei, așa cum rezultă din fișa debitelor la
SC SRL -. S la data de 20.06.2002,semnată de inculpatul
.
Înlocuirea a fost facilitată și de angajații Administrației Finanțelor Publice -. S, care la data de23 mai 2002,au procedat la aplicarea unui sechestru asupra imobilului din -. S, nemaimenținând sechestrul și asupra tuturor mobilelor, conform procesului verbal din 19.02.2002 ( 125-127 si 167-169). Astfel, au fost omise: un copiator GR 41/100, o matriță 3. o mașină de scris Panasonic R 540, un calculator și o imprimantă Fujitzu, bunuri ce puteau fi valorificate ușor, față de altele menționate în procesele verbale și pentru care s-a menținut măsura.
După aducerea ca aport social al societății, a ghilotinei hidraulice,
Administrația Finanțelor Publice -. Sae liberat certificatul de atestare fiscală
nr.3223 din 11 iunie 2002 (200) și a aplicat sechestru pe acest utilaj prin procesul
verbal nr.3224.
În baza certificatului de atestare fiscala, inculpatul a donat părțile sociale ce le deținea la SC SRL -. S la data de 12 iunie 2002 către din Bârlad (a se vedea contractul autentificat sub nr.1986 din 12 iunie 2002 de un notariat din -. S - filele 195-199).
Înainte cu câteva zile de a se aplica sechestrul asigurător asupra ghilotinei, la 6 iunie si 7 iunie 2002, de Administrația Finanțelor Publice -. S, prin adresele nr.3124 si 3129, semnate de inculpatul, în calitate de director, a solicitat Biroului de publicitate imobiliară din cadrul Judecătoriei Buzău radierea sechestrelor cu nr.7315 si 7316 din 26.09.2000 și a sechestrului instituit prin somație cu adresa nr. 12637/1998 ( 104-106).
Este de reținut faptul că data emiterii adreselor de ridicare a sechestrelor asupra bunurilor ce constituiau capitalul social coincide cu cea la care inculpatul a solicitat înscrierea mențiunilor de majorare a capitalului social al societății la.
La data de 23 mai 2002, martorul, care îndeplinea funcția de consilier la. -.S, a fost delegată să aplice sechestru pe bunurile mobile ale SC SA -. S, împreună cu martorii și G, după inventarierea bunurilor, martora a întocmit o ciornă în care acestea au fost consemnate. a fost predată numitei, consilier în cadrul -.S, care la rândul său a prezentat-o inculpatului. Acesta a chemat-o la el pe martora,prin intermediul numitei, solicitându-i în mod expres să scoată din procesul verbal de sechestru asigurător anumite bunuri (un copiator, un calculator cu imprimanta, o matriță de executat antene parabolice ).
Din declarația martorei a rezultat ca bunurile respective cu o valoare de circa 500 milioane lei, fiind într-o stare bună, erau ușor valorificabile și puteau servi în vederea acoperirii unei părți din creanță, dar s-a conformat dispoziției directorului.
Inculpatul a motivat dispoziția sa prin aceea că bunurile respective erau foarte uzate și nu puteau fi valorificate. Aceasta măsura nu se justifica,deoarece nu avea cum să cunoască starea bunurilor respective, nedeplasându-se la locul unde acestea erau depozitate (402-411, 598-606).
Din declarațiile martorilor G (607-609) și
(610-612), care au participat la inventarierea bunurilor mobile în vederea
luării măsurii sechestrului, rezultă că martora a indicat și trecut în
documentul întocmit la 23 mai 2002 bunurile ce urmau a fi indisponibilizate.
Criteriile avute în vedere au fost acelea vizând valorile. Creanța era de circa 11
miliarde. Au sesizat că unele bunuri nu au fost trecute, iar valoarea celor trecute era
mult mai mică decât creanța.
Din cercetări a rezultat că la 11.06.2002 inculpatul s-a prezentat la. -. S cu factura de cumpărare a ghilotinei la prețul de 2.490.000.000 lei, solicitând a fi sechestrată pentru acoperirea creanței.
De precizat, privitor la acest bun, ca la 29 iulie 2004 s-a efectuat:percheziție, ocazie cu care s-au făcut fotografii judiciare și o imprimare video (filele 302-313 și caseta din plicul sigilat aflat la dosar). Din declarațiile martorilor G și, director executiv și respectiv șef de secție la SC SA -. S, unitatea de la care s-a cumpărat ghilotina la prețul de 14.000.000 lei, a rezultat că subansamblul nu putea funcționa ca o ghilotină de debitat tabla, lipsind anumite elemente esențiale ale acestuia.
Din dispoziția inculpatului, a întocmit procesul verbal de sechestru nr.3224 din 11 iunie 2002, în numele subordonatei sale -, căreia i se repartizase în lucru dosarul de executare cu SC SRL -. S și care la acea dată era într-o activitate de teren. De precizat faptul că întocmirea sechestrului trebuia să se facă în urma deplasării la Albă, unde se afla ghilotina hidraulică.
Trebuia verificată existența în natură a bunului, starea acestuia și în funcție de valoarea din documente se putea aprecia dacă poate fi valorificat pentru acoperirea datoriei.
Ori, numita a completat procesul verbal de sechestru cu datele din documentul prezentat de inculpatul.
Subliniem faptul că acest sechestru s-a instituit la 11 iunie 2002, după
ce, la 6 iunie 2002, din dispoziția inculpatului s-a ridicat sechestrul
aplicat pe imobilele societății, care erau deja retrase din societate din 28 mai 2002 și
înlocuite cu ghilotina - supraevaluată. Nu exista nici o garanție că datoriile societății
către bugetul de stat puteau fi stinse prin valorificarea bunurilor pentru care s-a
aplicat sechestru prin cele două procese verbale susmenționate. Mai mult, existau
dubii cu privire la evaluarea acestor bunuri mobile. În aceste condiții, inculpatul
devine proprietar pe hala si terenurile scoase de sub sechestru
din dispoziția inculpatului deși aceste bunuri puteau fi valorificate
mult mai ușor având o valoare reala; se aplica sechestru pe ghilotina
supraevaluată.
Toate aceste activități ilicite au putut fi comise datorită modului defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu inculpatul, din ordinul și cu aprobarea căruia au fost eliberate documente inculpatului, cate i-au permis cesionarea părților sociale ale SC SRL -. S lui. și sediul societății s-au schimbat: SC GRUP SRL -. S, cu sediul în Bîrlad, județul Toate documentele și bunurile au fost transferate la noul sediu în baza unor avize de expediție și a procesului verbal de predare-primire.
Deoarece documentele societății nu au fost identificate, nu s-a putut face o evaluare exactă a acestora, dar există indicii că prin aceleași metode au fost supraevaluate și celelalte bunuri pentru a "acoperi" datoriile SC SRL -. S și pentru a putea retrage capitalul social inițial - constituit din hală și terenuri care, în prezent sunt proprietatea inculpatului. Astfel, în urma cercetărilor a rezultat că robineții industriali R IV - 20x16 si 32x16, pe care s-a aplicat sechestru au fost supraevaluați de la 18.000-24.000 lei conform facturii fiscale nr.- din 17.09.2001 (132, 257).
De asemenea, acești robineți au fost evaluați și de experți din județul V, la valori apropiate de cele de achiziție; aceste bunuri erau greu vandabile, uzate, datorită modului necorespunzător de depozitare și nu aveau documente de garanție, așa cum rezultă din adresele nr.3673, 15256, 15896 si 15897 din 2003, procesele verbale de evaluare și rapoartele de evaluare întocmite de experți ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Bîrlad. În final, o parte din bunuri au fost valorificate la prețuri mult mai mici decât cele prevăzute în procesele verbale de sechestru întocmite de funcționarii -.
Rezultă așadar că inculpatul înlocuit activul real al SC SRL cu unul supraevaluat, urmare a unor vânzări formale succesive, în scopul diminuării patrimoniului.
Pentru justifica majorarea prețului ghilotinei inculpatul procedat la vânzări succesive formale și nu efective, fără efectuarea de plăți prin mijlocirea de către o altă firmă, al cărui administrator era tot el.
În ce privește expertiza pe baza căreia s- majorat prețul, aceasta nu poate fi luată în considerare, întrucât a fost făcută la cererea inculpatului și pe baza datelor oferite de acesta, fără ca expertul să vizualizeze ghilotina care se afla în conservare în com. Albă.
De altfel expertul a prevăzut că studiul este numai pentru uzul destinatarului și că el nu-și asumă nici o responsabilitate.
Inculpatul urmărit majorarea prețului ghilotinei de la 14oo lei la 210.000 lei tocmai pentru a înlocui cu bunurile ce au constituit capitalul inițial al societății pentru ca acestea să fie scoase de sub sechestru și a le însuși ulterior în interes personal.
Activitatea infracțională inculpatului a fost facilitată de inculpatul care solicitat subordonaților săi, - aplicarea sechestrelor asiguratorii numai pentru anumite bunuri și scoaterea altora de sub sechestrele aplicate anterior, fără ca debitele să fi fost achitate, ignorând prevederile art. 68 din OG nr. 11/1996.
Nu poate fi primită apărarea făcută de inculpatul că scoaterea halei de sub sechestru a fost făcută pentru că aceasta era greu vandabilă.
organizate la 23,29.12.1998 și 4.01.1999, în perioada sărbătorilor de iarnă și la intervale de timp scurte ( fără a respecta minim 10 zile între acestea) sunt formale, neavând relevanță, cunoscând că în această perioadă preocupările persoanelor sunt altele, nu acelea de achiziționare a unor bunuri.
Nici împrejurarea că adresa de ridicare a sechestrului către Biroul de publicitate imobiliară, a fost întocmită de juristul unității, nu are relevanță, întrucât prin semnarea acesteia, inculpatul și-a asumat întreaga răspundere.
Inculpatul s-a implicat direct în executarea vizând SC " "SRL -. S: odată prin aprecierea asupra căror bunuri mobile să se mențină măsura sechestrului și asupra cărora nu, dar și privind posibilitatea îndestulării -. S, fără instituirea sechestrului asupra halei, deși știa și trebuia să știe că debitul era de peste 14 miliarde lei, iar bunurile mobile aveau valoare sub acest debit.
S-a justificat inculpatul că, la baza acceptării ghilotinei hidraulice ca bun mobil în vederea luării măsurii sechestrului, a existat verificarea în teren de către a acestui bun, a examinării documentelor de proveniența și expertizei tehnice contabile vizând evaluarea bunului. Ori, din declarația acesteia rezultă că verificarea nu s-a făcut din chiar dispoziția inculpatului, iar documentele de proveniență ale utilajului erau de; fapt actele întocmite de inculpatul (vânzările succesive) iar expertiza, deși s-a pretins a fi tehnica-contabilă, a fost in realitate o apreciere comparativă cu alte utilaje de același gen și de constatare a valorii, deja stabilită de inculpatul prin documentele prezentate vizând vânzările succesive la prețul majorat.
Dacă ar fi fost respectate atribuțiile de serviciu, nu s-ar fi ridicat sechestrul asupra halei, înainte de a se aplica, pe un alt bun de cel puțin aceeași valoare, care să poată fi valorificat, s-ar fi menținut sechestrul din februarie 2002 asupra tuturor bunurilor mobile, chiar la o valoare mai M decât creanța pentru a se asigura acoperirea acesteia; s-ar fi verificat în teren situația ghilotinei, s-ar fi cenzurat cu responsabilitate documentele doveditoare valorii acesteia, inclusiv expertiză, care ar fi fost în măsura să convingă sau nu dacă valoarea acesteia era reală.
Justificarea că s-a avut în vedere încheierea Oficiului Registrului Comerțului din 06.06.2002, de modificare și majorare a capitalului societății (care trebuia făcută în condițiile existenței unui sechestru asupra bunurilor societății numai cu acordul expres al creditorului -. S) nu poate fi apreciată în apărarea învinuitului, cu atât mai mult cu cât în calitatea sa de reprezentant al unei unități de stat trebuia să manifeste exigența și rigurozitate în verificarea tuturor documentelor ce țineau de valoarea bunului care acoperea creanța.
Faptul că inculpatul dat dispoziție numitei să întocmească procesul verbal de sechestru asupra ghilotinei, imediat, la solicitarea inculpatului, în condițiile în care angajata căreia îi era repartizat dosarul de executare a SC SRL -,era într-o acțiune pe teren în acea zi, constituie un alt argument ce conduce la concluzia că inculpatul a realizat că își încălca atribuțiile de serviciu. Și-a încălcat nu numai atribuțiile sale, dar le-a determinat și pe angajate să și le îndeplinească defectuos, doar pentru a-1 ajuta pe inculpatul.
Situația de fapt expusă mai sus este probată cu înscrisurile existente la dosar, declarațiile martorilor, G, G, coroborate fiind cu declarațiile inculpaților.
În ce privește apărările inculpaților acestea sunt neîntemeiate, nesusținute de probe, fiind infirmate de întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel, nu are nicio semnificație juridică faptul că încheierea prin care s-a introdus ghilotina în capitalul social al societății la o valoare, nu a fost contestată, întrucât la acel moment nu erau afectate interesele altor persoane.
Abia în momentul în care au fost scoase de sub sechestrul celelalte bunuri importante( hale și terenurile) au fost afectate interesele organului fiscal.
În ce privește informarea întocmită de compartimentul Audit Public Intern din cadrul B și care se găsește la pag.42-44 dosar Tribunalul Bacău nr-, aceasta nu a avut ca obiectiv să stabilească dacă valoarea ghilotinei este reală sau dacă s-a dispus în mod justificat ridicarea de sub sechestru a halei și terenurilor. Din conținutul acesteia rezultă că au fost redate date cu privire la momentele în care au avut loc diferite activități, fiind trase anumite concluzii greșite, cum a fost și cea referitoare la faptul că imobilul sechestrat nu a prezentat"atracție" în condițiile în care licitația a fost organizată la sfârșitul anului în perioada sărbătorilor și fără respectarea termenelor legale.
De altfel acest document care este infirmat de celelalte probe administrate în cauză nu constituie un impediment legal pentru ca organul de urmărire penală sau instanța de judecată să stabilească o situație de fapt corectă și reală.
Faptele săvârșite de inculpatul constituie infracțiunea prevăzută de art.143 al.2 lit.a din Legea nr. 85/2006, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.282 lit.a din Legea nr. 31/1990 pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune care a fost abrogată prin art.156 al.3 din Legea nr. 85/2006, dar care se regăsește în art.143 al.2 lit.a din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care s-a făcut și aplicarea art.13 Cod penal.
Potrivit art.143 al.2 lit.a din Legea nr. 85/2006, constituie infracțiunea debrancrută frauduloasă,falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor ori ascunderea unei părți din activ.
Inculpatul a falsificat părți din activ prin înlocuirea unor bunuri de valoare certă(hală și terenuri) cu un bun supraevaluat în mod artificial- ghilotina.
Rezultă așadar că în speță sunt realizate variantele "falsificării "(ghilotina) și "sustragerii"(hala și terenurile) ale laturii obiective ale infracțiunii prevăzute în textul mai sus arătat.
Latura subiectivă a fost dovedită prin activitățile multiple pe care inculpatul le-a desfășurat pentru evaluarea artificială a ghilotinei, scoaterea de sub sechestru a halei și terenurilor și înlocuirea acestora cu ghilotina, cesionarea acțiunilor societății către numitul și în final intrarea în proprietate asupra halei și terenurilor.
Faptele săvârșite de inculpatul, constituie infracțiunea prevăzută de art.248/1cu art.248, cu art.41 al.2 Cod penal, respectiv abuz în serviciu în formă calificată pentru un prejudiciu de peste 200.000 lei, constând în aceea că a dispus ridicarea sechestrelor asiguratorii existente, la datele de 6 și 7 VI.2002, deși cunoștea că SC ""SRL avea un debit de 14.524.094.988 lei iar sechestrele instituite asupra unor bunuri mobile nu erau în măsură să acopere datoria.
Față de cele ce preced se vor admite apelurile declarate de parchet și partea civilă și se va desființa în totalitate sentința atacată.
Procedând la rejudecare se va dispune condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunile arătate anterior.
La individualizarea pedepselor se va avea în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite, prejudiciile mari create bugetului de stat și persoana inculpaților care nu posedă antecedente penale, motiv pentru care pentru inculpatul,se vor reține circumstanțe atenuante, făcându-se aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal, coborându-se pedeapsa sub minimul special, iar pentru inculpatul,pedeapsa va fi îndreptată spre minimul special.
În ce privește modalitatea de executare, instanța apreciază că în raport de prejudiciile mari cauzate și ținând cont de atitudinea inculpaților după săvârșirea infracțiunilor caracterizează prin lipsa de sinceritate în cursul procesului, se impune privarea de libertate, pentru a se asigura astfel scopul pedepsei, acela de constrângere, reeducare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Se vor face aplicabile dispozițiile art.64 lit.a teza a II a, lit.b și c, cu art.71 al.2 penal.
Întrucât lamomentul actualnu este finalizată executarea silită pornită de organul fiscal împotriva SC""SRL al cărui administrator a fost inculpatul, urmează a se constata că nu se poate soluționa latura civilă privind suma la care trebuie să fie obligat inculpatul către bugetul de stat.
Se va rezerva părții civile B pentru B dreptul la o acțiune civilă separată împotriva inculpatului pentru recuperarea prejudiciului rămas după finalizarea executării silite împotriva SC"" SRL și a inculpatului.
Suma la care va fi ținut să răspundă inculpatul nu va putea fimai M decâtvaloarea tuturor bunurilor pentru care a dispus ridicarea sechestrului.
Se va constata că inculpații au avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.191 și art.192 al.3 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit a pr.pen. admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de partea civilă B pentru ANAF
B împotriva.nr. 577/D din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos. nr- pe care o desființează în totalitate.
cauza și dispune condamnarea inculpatului -fiul lui și,născut la 21.08.1955 în B,domiciliat în -. S- jud. B,în baza art.143 al.2 lit.a din nr.85/2006 prin schimbarea încadrării juridice din art.282 lit.a din 31/1990, cu aplicarea art.13 pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Condamnă pe inculpatul -fiul lui și,născut la 24.05.1950 în -. S,jud. B,domiciliat în -.S- jud. B,în baza art.248/1 cu 248.pen cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.74 lit.a și 76 lit.b pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Face în cauză aplicare art.64 lit a teza 2-a,b și c pen.în condițiile art 71 al.2 pen. ambii inculpați.
Rezervă părții civile B pentru B dreptul la o acțiune civilă separată împotriva inculpatului pentru recuperarea prejudiciului rămas la bugetul de stat,după finalizarea executării silite împotriva SRL.
Constată că inculpații au avut apărător ales.
În baza art 191.pr.pen obligă inculpații la câte 400 lei cheltuieli jud. către stat.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile jud. în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpați și de la comunicare pentru părțile civile.
Pronunțată în ședință publică azi 13.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Red. Șt. /30.01.2009
Tehnored. / 30.01.2009
3 ex.
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Adrian Bogdan
