Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 930/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 31/90-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 930
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - - JUDECĂTOR 3: Aurel Ilie
- - - - secție
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.59 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales; lipsind partea civilă CAS D și partea civilă SC SRL reprezentată de avocat, precum și părțile vătămate SC SA C, SC ROMANIA SA, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D și ANAF
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale a Tribunalului Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță. Arată că în mod greșit s-a reținut că trei părți civile fiind citate prin fax, nu au fost legal citate, mențio0nând că părțile civile citate prin fax nu au declarat apel.
Avocat pentru partea civilă SC SRL apreciază că procedeul de citare nu a fost legal îndeplinită și solicită respingerea recursului inculpatului, susținând de asemenea că Judecătoria Craiova nu a judecat fondul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, apreciind că procedura de citare a fost viciată.
Recurentul inculpat își însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința penală nr. 1300 din data de 22 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- s-a dispus în baza art.11 pct. 2 lit.a, rap. la art.10 lit.d Cpp, achitarea inculpatului fiul lui și, născut la data de 29 septembrie 1959, domiciliat în C, Str.-, -.1,.1,.30, județul D, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. ]31/1990, înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cp, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cp și art. 280 din Legea nr. 53/2003; în baza art.14, rap. la art. 346 Cpp, cu aplicarea art. 998. civ. au fost respinse acțiunile părții civile CAS D, cu sediul în C,-, județul D și SC SRL, prin administrator -, domiciliat în C,- A, județul D; s-a reținut că părțile vătămate Statul Român prin ANAF, cu sediul în B,-, SC SA, cu sediul în C, str. -, - 2, parter, județul D, SC ROMANIA SA, cu sediul în C, Calea B, nr. 22, - 18, parter, județul D și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D, cu sediul în C,- A, județul nu s-au constituit părți civile; cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin rechizitoriul din data de 02.09.2005, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosar nr. 6218/p/2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului societății într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp, trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cp și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 din Legea nr. 53/2003.
La data de 16.09.2000 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolja autorizat prin încheierea nr. 1315 constituirea societății comerciale SRL având ca obiect principal de activitate producția mobilierului pentru birou și magazine iar ca asociați pe F/șan (30% din capitalul social), - (32% din capitalul social), Roși (32% din capitalul social) și 5%. In contractul de societate și statutul societății este menționat ca administrator și director al SC SRL învinuitul. In perioada septembrie 2000 - iunie 2003 învinuitul s-a de toate operațiunile financiar-contabile ale societății, fără însă a se convoca generală anuală pentru analizarea activității și aprobarea bilanțului contabil. În aceeași perioadă învinuitul a fost administrator și asociat la SC SRL și SC COM SRL iar învinuitul asociat și administrator la SC SRL, Se SRL și SRL. În cursul lunilor iunie-iulie 2003 au apărut neînțelegerile între asociatul - și administratorul concretizate în formularea unor plângeri penale reciproce.
La data de 06.08.2003 a avut loc Adunarea Generală a Asociaților SC SRL în cadrul căreia s-a hotărât revocarea din funcția de administrator a învinuitului și numirea în această funcție a numitului -. Această hotărâre a fost contestată la instanțele de judecată de către învinuitul.
Prin decizia 1471/03.10.2003 Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul declarat de împotriva încheierii nr. 3918 din 21 august 2003 pronunțată de judecătorul delegat de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj privind retragerea administratorului și numirea administratorului - la SC SRL.
În perioada 16.02.2004-28.04.2004 consilieri din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice D au efectuat o verificare financiar-contabilă la SC SRL iar în perioada 1602.-2803.2004 și 12,04.-29.04.2004 același tip de verificare la SC SRL.
In cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili activitatea desfășurată în cadrul SC SRL de către, relațiile acestei societăți cu societățile la care acesta era administrator și prejudiciul cauzat de învinuit.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că în perioada 2000 -2003 învinuitul a folosit cu rea-credință bunurile societății într-un scop contrar intereselor acesteia, în folosul său dar și pentru a favoriza alte societăți la care era acționar și administrator.
In luna august 2001, învinuitul a cumpărat mobilier de la SC COM SRL și a înregistrat în contabilitatea SC SRL cele 3 facturi în valoare de 99.250.852 lei în contul 300 - materii prime.
respectiv a fost transportat la domiciliul lui fiind folosit în interes personal de acesta.
La 24.01.2001 conform facturii - SC SRL a achiziționat un autoturism marca BMW de la SC SRL în valoare de 218.484.000 lei achitat în totalitate.
La data de 28.06.2003 SC SRL prin administrator a vândut autoturismul marca BMW tot lui pentru prețul de 125.911.915 lei ce reprezintă valoarea înregistrată în contabilitate, diminuată cu amortizarea.
Învinuitul a achitat doar suma de 60.000.000 lei din prețul de cumpărare al autoturismului, diferența nefiind achitată nici până în prezent deși autoturismul a intrat în proprietatea sa.
In principiu învinuitul putea reprezenta societatea într-un contract de vânzare-cumpărare a autoturismului însă el nu putea încheia un asemenea act cu sine însuși deoarece interesele sale personale în calitate de cumpărător nu puteau fi aceleași cu ale societății pe care o reprezenta ca și vânzător. Se prezumă că interesul personal prima și că prin vânzarea efectuată societatea și implicit asociații au fost prejudiciați.
Reaua credință este demonstrată și de faptul că, vânzarea autoturismului s-a realizat în luna iunie 2003 când apăruseră divergențe cu asociatul -, aspect recunoscut și de învinuit în declarația sa.
În luna iunie 2003 SC SRL a achiziționat cu 3 facturi fiscale o centrală termică cu accesoriile necesare montajului de la SC SRL la un preț de 60.450.915 lei din care TVA 9.651.826 lei. Această centrală a fost montată la domiciliul învinuitului fiind folosită în interes personal de acesta deși bunul respectiv a fost înregistrat în contabilitatea SC SRL.
În luna aprilie 2003 a depus la contabilitate SC SRL un decont reprezentând cheltuieli în cuantum de 1600 de euro efectuate cu ocazia deplasării în Italia la o expoziție de mobilă.
S-a constatat că aceste cheltuieli au fost făcute într-un scop contrar intereselor societății cât timp doi dintre asociați erau cetățeni italieni și puteau reprezenta societatea la această expoziție.
Învinuitul a recunoscut faptul că, în suma de 1 600 de Euro sunt incluse și cheltuielile ocazionate de cumpărarea unor suveniruri, respectiv parfumuri pentru uz personal.
Cu ordine de plată emise în februarie 2001 SC SRL a virat la SC SRL sumele de 95.000.000 lei ca avans marfă, fără a exista relații comerciale între cele două societăți. S-a restituit suma de 70.000.000 lei în cursul lunii aprilie 2004 iar suma de 25.000.000 lei, a fost încasată cu chitanță de SC SRL.
Cu ocazia audierii învinuitul a declarat că a virat suma de 90.000.000 lei la SC la cererea directorului SC SA ca împrumut pentru a putea fi plătită o filă CEC introdusă la bancă de această societate iar pe ordinul de plată a înscris mențiunea "avans marfă" deși nu avea intenția de a cumpăra marfa de la această societate.
SC SRL a obținut în anul 2002 credite bancare în valoare de 500.000.000 lei (vechi) la 20.11.2002 și 300.000.000 lei (vechi) la 04.12.2002.
Din aceste credite suma de 260.000.000 lei a fost plătită la SC SRL reprezentând contravaloarea facturii nr. - din 06.12.2002 care nu a fost identificată și nu s-a înregistrat în contabilitatea nici uneia din cele două societăți.
In cursul anului 2003 SC SRL administrată de învinuitul a obținut credite bancare în cuantum de 1.230.000.000 lei pentru dezvoltarea aci ivi tații de producție.
Pentru creditele bancare obținute de SC SRL și utilizate de alte societăți la care învinuitul era asociat s-au plătit dobânzi în sumă e 81.910.916 lei, care reactualizată la 01.05.2005 reprezintă un prejudiciu de 97.544.761 lei.
Expertiza contabilă a stabilit că în perioada 2000-2003 SC SRL a efectuat plăți către SC SA în sumă de 1.966.346.240 lei și a încasat de la această societate 1.802.517.820 lei.
au fost efectuate de SC SRL prin ordine de plată și chitanțe semnate atât la rubrica "plătitor" cât și la "beneficiar" de acesta fiind administrator la ambele societăți.
Pe majoritatea documentelor de plată erau înscrise mențiunile "avans marfă", "restituire avans marjă " sau "valoare marfă ".
În realitate SC SRL a livrat către SC SRL marfă respectiv cutii de carton în valoare de 154.310.180 lei fiind întocmite patru facturi în lunile aprilie-mai 2003.
În luna aprilie 2003 s-a facturat o cantitate mare de cutii (2500) pentru anul 2002 în valoare de 90.440.000 lei iar la 23.08.2003 o cantitate de 1650 de cutii pentru anul 2003 în condițiile în care din notele existente în contabilitate rezultă un necesar anual de 200-300 de cutii de carton.
Deci suma totală a viramentelor de 1.802.517.820 lei dintre cele două societăți este într-o vădită disproporție cu valoarea facturilor ce atestă activitățile comerciale desfășurate.
Este cunoscută și acceptată în practică acordarea unor avansuri pentru marfa ce urmează a fi livrată dar în acest caz nu se justifică o valoare atât de mare a restituirilor " avans marfă ".
În acest fel au fost prejudiciate interesele SC SRL, deoarece creditele obținute au fost folosite în interesul SC și SC COM SRL.
SC SRL a fost prejudiciată pentru că profitul corespunzător rulării acestor sume nu s-au înregistrat iar societatea a plătit dobânzi la sume pe care nu le-a folosit, învinuitul a ridicat din casieria SC SRL suma de 22.000.000 lei ca avans clienți prin folosirea unei înregistrări contabile eronate, această sumă constituind un prejudiciu adus societății.
SC Com SRL a livrat marfă către SC SRL în perioada 2000- 2003 în valoare de 1.210.230.595 lei, din care SC SRL a plătit 687.144.000 lei debitul neachitat fiind de 523.086.531 lei.
SC SRL a efectuat plăți către SC Com SRL în suma de 84.300.000 lei iar această societate a restituit 66.000.000 lei rămânând un debit către SC SRL de 18.300.000 lei.
Între SC COM SRL societate administrată de învinuitul și SC SRL nu au existat relații comerciale plățile respective reprezentând operații de sprijin financiar.
SC SRL a livrat către SC SRL cherestea și în valoare de 427.090.762 lei, iar SC SRL a achitat 242.300.000 lei având un debit de 184.790.762 lei.
S-a constatat de către expertul contabil că SC SRL a încasat de la SC SRL suma de 235.930.000 lei cu 19 chitanțe achiziționate de la SC SA în luna septembrie 2002, dar operațiunile comerciale sunt consemnate pentru perioada februarie 2001- mai 2002.
Martorul a declarat că, a înregistrat cele 19 chitanțe în contabilitatea SC SRL în luna iulie 2003 deoarece atunci i-au fost prezentate.
Învinuita Vancă s-a angajat la SC SRL în funcția de contabil începând cu luna decembrie 2002.
În luna septembrie 2002 deși nu era angajată la SC SRL, aceasta a observat că în contabilitatea SC SRL sunt înregistrate plăți către SC SRL pentru perioada februarie 2001 - mai 2002 pentru care nu existau documente justificative, în valoare totală de 235.930.000 lei.
Învinuita susține că, la cererea sa martorul, contabil la SC SRL i-a dat un chitanțier necompletat din care a folosit 17 chitanțe de la nr. - la nr. -. Pe fiecare din aceste chitanțe a făcut mențiunea "restituire avans" și a predat în luna iulie 2003 exemplarul al 2-lea al acestuia martorului.
În perioada februarie 2001-mai 2002 în contabilitatea SC SRL nu erau înregistrate încasări de la SC SRL pentru suma de 235.930.000 lei, motiv pentru care martorul în momentul în care le-a înregistrat a scăzut cu această sumă soldul contului ce reprezenta aportul asociatului cu suma menționată.
a garantat cu imobilul proprietatea SC SRL situat în comuna Podari, satul, un credit acordat de către SC SRL fără aprobarea Adunării Generale a Acționarilor folosindu-se de calitatea sa de administrator. A folosit în acest fel bunurile societății în interesul unei alte societăți la care tot el era administrator.
Prejudiciul cert produs de învinuitul, SC SRL stabilit de expertiză contabilă este de 408.677.913 lei reprezentând, mobilierul achiziționat, contravaloarea centralei termice, diferența de preț pentru autoturism neachitată, decontul cheltuielilor din Italia, bani ridicați din gestiune de învinuit și dobânzile bancare.
2. In momentul efectuării controlului de către consilierii din cadrul DGFP D (16.02-16.03.2004) învinuitul a pus la dispoziția acestora contractul de colaborare nr. 2/10.01.2001.
Contractul de colaborare nr. 2/10.01.2001 a fost încheiat între SC <- OM SRL și SC SRL reprezentate de învinuitul, SRL și SC SRL reprezentate de și SC SRL reprezentată de și fiind semnat de cei doi învinuiți.
Scopul prezentării acestui contract de colaborare era justificarea ajutorului financiar reciproc acordat între cele 5 societăți administrate de cei doi învinuiți, nuanțări care nu erau prevăzute în obiectul de activitate al acestor societăți și contravin normelor bancare. Obiectul acestui contract îl reprezenta în principal parteneriatul în finanțări reciproce cu titlu rambursabil în vederea asigurării deficitului de numerar.
Cercetările penale efectuate în cauză au demonstrat că acest contract cu nr.2 din 10.01.2001 semnat de învinuiți este fals și a fost întocmit în perioada efectuării controlului de către reprezentații DGFP
Argumentele pentru această afirmație au fost următoarele:
La data de 10.01.2001 SC COM SRL nu putea fi reprezentată de învinuitul deoarece acesta nu era asociat sau administrator al societății, asociat devenind la 21.03.2001.
În acest contract se menționează că SC VI COM SRL avea cont deschis la SC SA. Potrivit adresei nr. 501 din 16.05.2005 emisă de SA în perioada 30.06.1999 - 18.10.2002 SC COM SRL nu a avut cont deschis iar a depus specimen de semnătură la 18.10.2002. Contractul nu a fost înregistrat la nici una din cele 5 societăți și nu este invocat în tranzacțiile efectuate între aceste societăți.
Nu există documente din care să rezulte că societățile administrate de învinuiți au colaborat pentru asigurarea piețelor de desfacere, analiza pieței interne și externe sau parteneriat în politica personală și resurse umane. Acest contract de colaborare nu a fost invocat de la instanța civilă în dosarul având ca obiect excluderea acestuia din societate tocmai datorită operațiunilor de creditare a SC SRL și SC SRL.
SC SRL prin administratorul legal DI a formulat plângere împotriva numiților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cp. și 291 din Cp constând în încheierea mai multor contracte falsificate de închiriere și subînchiriere a suprafeței de 2.500 mp teren intravilan și a unei construcții de 603 mp ce aparțineau SC SRL fiind situate în comuna Podari, sat.
Încadrarea juridică corectă a faptelor sesizate este în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art 290 din Codul Penal deoarece înscrisurile emise de societățile comerciale nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. 2 din Codul Penal.
În fapt, la data de 15.08.2003 SC SRL reprezentată de numitul a încheiat contractul de locațiune cu nr. 8 cu SC SRL reprezentată de învinuitul, având ca obiect închirierea terenului și construcțiilor proprietatea SC SRL menționate anterior. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 4 ani pentru o chirie de 1.400 euro/lună fără posibilitatea subînchirierii în favoarea unei persoane fizice sau juridice.
La 23.08.2003 învinuiții și au încheiat un act adițional la contractul de locațiune nr. 8 potrivit căruia SC SRL putea subînchiria terenul și construcțiile proprietate SC SRL.
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.6678 din 17.12.2003 a constatat nulitatea contractului de locațiune nr. 8 din 15.08.2003 încheiat între SC SRL Și SC SRL
Pentru a împiedica pe administratorul SC SRL, DI să intre în posesia bunurilor societății deținute în comuna Podari, sat la 05.01.2004 SC SRL a încheiat cu SC DISTRIBUTION SRL un contract de subînchiriere a imobilului compus din teren în suprafață de 2.500 mp și construcția de 603 mp reprezentând hala de producție utilată pentru activitatea de tâmplărie.
administrator la SC DISTRIBUTION SRL a declarat că de la data încheierii contractului și până la 01.05.2004 nu a folosit spațiul respectiv și nu a achitat chiria. La 01.05.2004 acesta a încheiat cu reprezentatul SC SERV SRL un proces verbal de predare a bunurilor aflate în spațiul respectiv, bunuri pe care nu le-a inventariat deoarece nu a intrat în spațiile respective.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 520 din 23.03.2004 a admis acțiunea formulată de SC SRL și a dispus evacuarea necondiționată a SC SRL din imobilul situat în comuna Podari, sat.
Prin sentința nr. 691/29.04.2004 Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de SC SRL și a dispus evacuarea DISTRIBUTION SRL din spațiul menționat anterior, iar procesul verbal din 22.06.2004 executorul judecătoresc a proceda la punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Învinuitul a prezentat executorului judecătoresc un contract de asociere în participație încheiat la 20.09.2003 între SC SRL reprezentată de și SC SERV SRL reprezentată de martorul.
Conform acestui contract ce urma să intre în vigoare la 01.05.2004 deși era încheiat la 20.09.2003 aportul SC SRL consta în darea în folosință a imobilului compus din teren 2500 mp și construcții 603 mp situate în comuna Podari, sat.
Acest contract a fost invocat și în contestația la executare formulată de SC DISTRIBUTION SRL prin care solicita anularea tuturor normelor de executare efectuate în dosarul nr. 344/E/2004.
Contractul de asociere în participație încheiat între SC SRL și SC SERV SRL a fost falsificat de învinuitul prin menționarea ca data a încheierii acestuia data de 20.09.2003 când încă mai avea calitatea de administrator al primei societăți deși el a fost încheiat la 01.05.2004.
Un exemplar, în copie datat la 20.09.2003 a fost depus la dosarul penal chiar de învinuitul.
La solicitarea lucrătorilor de poliție martorul reprezentant al SC SERV SRL a depus exemplarul nr. 2, în original, al contractului menționat anterior care la rubrica "încheiat azi" nu are nici o dată înscrisă.
Martorul a declarat că, a încheiat contractul cu la 01.05.2004 și în nici un caz la 20.09.2003 așa cum apare în exemplarul deținut de învinuit.
De altfel, se poate constata că, la 19.08.2003 SC SRL reprezentat de încheie un contract de locațiune cu SC SRL, iar la 20.09.2003 încheie un contract de asociere în participație cu SC SERV SRL ce urma să intre în vigoare la 01.05.2004 pentru același imobil. Este interesant de remarcat faptul că, deși primul contract era încheiat pe o perioadă de 4 ani, învinuitul știa că SC SRL nu își va respecta obligațiile contractuale de vreme ce a încheiat al doilea contract. Scopul încheierii acestor contracte inclusiv falsificarea contractului de asociere în participație dintre SC SRL și SC SERV SRL a fost împiedicarea administratorului - să intre în posesia terenului și a construcțiilor deținute în comuna Podari, sat. În plus, la 05.01.2004 SC SRL subînchiriase același spațiu la SC DISTRIBUTION SRL pe o perioadă de 2 ani iar contractul dintre SC SRL și SC SERV SRL intra în vigoare la 01.05.2004 la numai 2 zile după ce instanța hotărâse evacuarea SC DISTRIBUTION SRL din spațiile în litigiu.
3. Judecătoria Craiovaa încuviințat prin încheierea din data de 06.07.2004 executarea silită a biletului la ordin emis la 21.09.2003 de SC SRL reprezentată de învinuitul pentru suma de 1.255.323.976 lei în favoarea SC SRL reprezentând creanța cesiunii.
La data de 11.05.2004 au fost încheiate trei contracte de cesiune de creanță:
- primul contract între în calitate de cedent și SC SRL în calitate de cesionar pentru o creanță de 547.446.683 lei pe care învinuitul o avea împotriva SC SRL.
- al doilea contract prin care SC COM SRL în calitate de cedentă /cesionară SC SRL creanța sa împotriva debitoarei cedente SC SRL în valoare de 523.- lei.
- al treilea contract prin care SC SRL cesionează SC SRL creanța sa împotriva debitoarei SC SRL în valoare de 184.790.762 lei.
Contractele au fost semnate de și ca reprezentanți ai celor patru societăți.
In urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că biletul la ordin folosit de învinuit pentru a cere executarea silită asupra bunurilor SC SRL nu corespunde adevărului deoarece nu a fost emis la 21.09.2003.
Contractul privind cesiunea de creanță încheiat între SC COM SRL și SC SRL are ca obiect o creanță în valoare de 523.086.531 lei.
La momentul emiterii biletului la ordin 21.09.2003, SC COM SRL avea față de SC SRL o datorie de 617.965.453 lei. Suma din contractul de cesiune a rezultat prin scăderea unei plăți efectuate cu ordin de plată de către SC SRL la 0610.2003 în valoare de 94.624.250 lei pentru SC COM SRL.
Suma înscrisă în biletul la ordin nu putea fi cunoscută decât după efectuarea Plății din 06.10.2003.
Cu ocazia audierii învinuitul, a declarat că biletul la ordin l-a semnat, ștampilat și completat cu toate datele la 21.09.2003 însă a revenit asupra declarației susținând că a semnat, ștampilat și datat biletul la ordin la 21.09.2003, iar mențiunea privind suma ce urma să fie plătită a completat-o la o dată ulterioară după ce a analizat situația creanțelor. Conform raportului de expertiză criminalistică întocmit, scrisul depus pe aversul biletului la ordin din 21.09.2003 și semnăturile depuse pe acesta la rubricile " semnătura emitentului" și "semnătura emitentului la vedere " au fost executate de.
Scopul emiterii acestui bilet la ordin ce are la baza cesiuni de creanță încheiate la 11.05.2004 la puțin timp după ce instanța dispusese evacuarea SC DISTRIBUTION din spațiile SC SRL (sentința nr.691/29.04.2004 a Tribunalului Dolj ) era recuperarea tocmai a acestui spațiu prin intermediul SC administrată de.
În principal, scopul încheierii unui contract de cesiune de creanță este stingerea datoriilor între cele două societăți.
În cauză SC SRL datora SC SRL suma de 266.615.084 lei iar SC SRL îi cesionează debitoarei o creanță de 523.086.531 reprezentând o datorie a SC SRL către SC SRL.
SC datora firmei SC SRL suma de 94.800.000 lei însă această societate cesionează debitoarei o creanță de 184.790.762 lei.
În concluzie SC SRL avea o datorie de 361.415.084 lei față de cele două societăți dar cu toate acestea primește o creanță în cuantumurile menționate.
Ca persoană fizică a cesionat o creanță a sa față de SC SRL în favoarea SC SRL ce a fost inclusă în suma înscrisă în biletul la ordin. Este adevărat că aceste datorii ale SC SRL existau însă mijlocul prin care se puteau recupera cel mai ușor acestea a fost întocmirea unui bilet la ordin fals pe care învinuitul a aplicat ștampila SC SRL pe care nu a predat-o în momentul încetării calități de administrator.
4. La data de 25.04.2003 BANK SA a încheiat cu SC SRL administrată de, un contract de credit pentru suma de 250.000.000 lei.
Printre documentele depuse de învinuitul la bancă în vederea obținerii creditului se află și balanța de verificare din 28 februarie 2003 ce a fost falsificată fiind modificați principalii indicatori economico-financiari din balanța reală existentă în contabilitatea SC SRL. Actul contabil menționat poartă ștampila SC SRL. SC SRL înregistra conform balanței reale pierderi, însă în balanța falsificată este înscris un profit de 28.647.918 lei.
In balanța falsificată s-a majorat stocul de produse furnizate, s-au majorai soldurile debitoare ale clienților, furnizori, debitori și disponibilul bancar. De asemenea au fost majorate soldurile creditoare ale conturilor de profit asociați, conturi curente și credite bancare.
Conform adresei Băncii Pentru Industrie și Liberă SA - creditul solicitat de învinuitul pentru SC SRL nu se putea acorda dacă reprezentantul băncii ar fi cunoscut faptul că balanța din 28.09.2003 a fost falsificată.
În acest caz banca creditoare a fost indusă în eroare în momentul încheierii contractului însă prejudiciul reprezentat de valoarea împrumutului a fost recuperat prim rambursarea integrală la 12.06.2003.
În baza aceleiași rezoluții infracționale la 18.06.2003 SC SRL reprezentată de administratorul a solicitat ROMÂNIA SA - Sucursala C - un credit în valoare de 700.000.000 lei. Și la această bancă, a fost depusă în vederea obținerii împrumutului balanța de verificare din 28.02.2003 care nu conținea aceleași date cu balanța reală înregistrată în contabilitatea societății.
de verificare falsificată aflată la dosarul de creditare a fost semnată la rubrica "director general " de.
Potrivit ROMÂNIA, SC SRL a solicitat la 18.06.2003 un credit în valoare de 700.000.000 lei pe care însă nu l-a utilizat deoarece nu a îndeplinit condițiile pentru a i se aproba utilizarea respectivului credit.
În această situație fapta învinuitului de a induce în eroare banca prin prezentarea balanței de verificare falsificate a rămas în faza tentativei care este absorbită în infracțiunea de înșelăciune săvârșită fața de SC SA.
5. Organele de cercetare penală au extins cercetările penale față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280 din Legea 53/2003 constând în neîndeplinirea de către angajator în termen de 15 zile în conturile stabilite a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorată către Sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor sociale de sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Potrivit adresei Agenției Județene Pentru Ocuparea Forței de Muncă D, SC SRL, figurează cu un debit în cuantum de 84.010.408 lei la bugetul asigurărilor pentru șomaj, 69.772.379 lei reprezentând contribuția angajatorului și 14.238.029 lei contribuția angajatului.
SC SRL avea la 31.12.2003 debit la Casa Județeană de Pensii D în cuantum de 371.023.024 lei reprezentând CAS angajator și 150.294.493 lei reprezentând CAS angajat, pentru perioada ianuarie 2002 - august 2003 în care administrator a fost.
La data de 31.12.2003 SC SRL figura în evidențele Casei de Asigurări de Sănătate D cu un debit în cuantum de 267.583.946 lei reprezentând 80.694.194 lei contribuție angajator, 92.930.714 lei contribuția salariaților iar diferența dobânzi și penalități. Aceste debite sunt aferente perioadei octombrie 2000 - mai 2005.
Obligațiile menționate anterior au fost stabilite în baza declarațiilor depuse de SC SRL.
Direcția Finanțelor Publice a emis în luna iunie 2005 mai multe înștiințări de plată către SC SRL pentru debitele restante.
Cu ocazia audierii învinuitul a recunoscut că nu a virat în termen de 15 zile sumele reținute de la salariați cu titlu de contribuție la bugetele menționate anterior deoarece la rândul său avea de încasat sume de bani pentru mărfurile livrate partenerilor externi.
Apărarea învinuitului este nefondată pe de o parte pentru că textul de lege sancționează nevirarea în termen de 15 zile a sumelor de bani încasate iar pe de altă parte așa cum am arătat la punctele anterioare din rechizitoriu în perioada 2000-2003 în calitate de administrator al SC SRL a folosit bani pentru creditarea altor societăți prejudiciind interesele societății menționate astfel încât nu poate susține că nu a avut mijloacele financiare necesare.
6. a data de 03.10.2003 Dorul în calitate de administrator al SC
SRL a formulat plângere împotriva lui DI pentru săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea 87/1994 și pentru folosirea
cu rea credință a creditului societății, infracțiune prev. de art. 266 pct. 2 din Legea
31/1990.
În fapt, SC SRL a furnizat SC SRL în Italia produs din lemn de fag în valoare de 3.360 de Euro conform facturii nr. 73 din î 2.06.2003.
SC SRL a achitat suma de 2.520 de Euro la data de 11.07.2003 în Italia asociatului - care și negociat reducerea contravalorii inițiale a facturii deoarece marfa nu era conformă cu eșantioanele.
Cu ocazia audierii numitul - a recunoscut încasarea banilor dar a declarat că, nu i-a depus în contul SC SRL deoarece exista riscul să fie pierduți urmare a activităților ilicite ale învinuitului.
S-a avut în vedere faptul că, la 30.06.2003 în cadrul adunării generale a asociaților se discutase cererea de retragere din funcția de administrator a învinuitului.
- a depus la dosar mai multe documente care atestă modul în care a fost cheltuită suma de 2 500 de Euro, respectiv pentru plata onorarilor avocaților, onorarilor experților și pentru plata unor taxe.
Nu rezultă astfel că, cetățeanul italian ar fi folosit suma de bani în interes personal iar pe altă parte acesta nu avea calitatea de administrator al SC SRL pentru a putea fi subiect activ al infracțiunilor prev. de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 și art. 11 din Legea 87/1994.
7. La data de 05.11.2003 a formulat plângere împotriva
numitului - pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de
art. 292 din Codul Penal.
În fapt, la data de 30.06.2003 a avut loc Adunarea Generală a Asociaților SC SRL în care s-a luat act de cererea de retragere din funcția de administrator și calitatea de asociat a învinuitului după efectuarea unei expertize contabile și preluarea funcției de administrator de către -.
La 06.08.2003 a avut loc o nouă Adunare Generală a Asociaților in cadrul căreia s-a dispus revocarea din funcția de administrator a SC SRL a învinuitului și numirea in această funcție a asociatului -, acesta din urmă fiind împuternicit la 17.06.2003 prin procură specială să îi reprezinte pe ceilalți doi asociați și.
La 14.08.2003 s-a întocmit un act adițional la actul constitutiv al SC SRL în baza căruia judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolja admis prin încheierea din 21.08.2003 cererea formulată de - și a dispus înscrierea mențiunilor privind retragerea administratorului fișări și numirea administratorului -.
consideră că, a fost săvârșită infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 din Codul Penal deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 77 din Legea 31/1990 privind revocarea administratorilor și au fost furnizate date nereale judecătorului.
Din probele administrate nu a rezultat săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 din Codul Penal deoarece nu a fost făcută o declarație necorespunzătoare adevărului în fața unui organ sau instituție de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul Penal.
Dacă hotărârile Adunării Generale ale Acționarilor SC SRL au fost adoptate sau nu cu respectarea dispozițiilor Legii 31/1990 este un aspect de natură civilă care poate forma obiectul unei cauze civile la instanțele de judecată.
Cert este că, numitul - avea împuternicire din partea celorlalți doi asociați și pentru a-i reprezenta în cadrul Adunării Generale ale Acționarilor.
Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de - pentru infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 din Codul Penal.
În cursul urmăririi penale învinuiții, au avut o atitudine nesinceră și nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat.
Situația de fapt expusă anterior s-a probat cu: plângerile și declarațiile administratorului SC SRL, -; declarațiile martorilor; copii ale documentelor contabile înregistrate la SC SRL; copii ale proceselor verbale de control întocmite de GF. D; copii ale contractului de colaborare nr. 2 din 10.01.2001; actul adițional la statutul SC SRL; copia balanței de verificare din 28.02.2003 reală aflată în contabilitatea SC SRL și copia balanței de verificare falsificate depusă la SC și ROMÂNIA; raportul de expertiză contabil și răspunsurile la obiectivele formulate; copia documentelor de creditare depuse la SC și ROMÂNIA;
Fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu săvârșită de învinuitul constând în folosirea cu rea credința a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 266 pct 2 din Legea 31/1990.
Fapta săvârșită de învinuita Vancă realizează elementele constitutive ale infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din Codul Penal.
Faptele descrise la punctul 2 din rechizitoriu săvârșite de învinuitul realizează elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din Codul Penal cu aplicarea art 41 alin. 2 din Codul Penal.
Fapta descrisă la punctul 3 săvârșită de învinuitul realizează elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din Codul penal.
Faptele săvârșite de învinuitul descrise la punctul 4 realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 215 alin. 1,2, 3 din Codul Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul Penal și art. 290 din Codul Penal.
Fapta descrisă la punctul 5 din rechizitoriu săvârșită de învinuitul realizează elementele constitutive ale infracțiunii constând în nedepunerea de către angajator în termen de 15 zile în conturile stabilite a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorate către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru șomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate prevăzută de art. 280 din Legea 53/2003 cu aplicarea art. 13 din Codul Penal. în cauzase vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a din Codul Penal.
SC SRL reprezentată de administrator - nu a precizat suma cu care se constituie parte civilă în procesul penal.
Numita a formulat plângere în calitate de asociat și administrator la SC SRL împotriva lui și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 alin. 2 din Legea 31/1990.
Față de aceștia s-a început urmărirea penală prin rezoluția din 13.07.2004 (dosar 2996/P/2003) însă aspectele semnalate în cuprinsul plângerii și în declarațiile ulterioare nu au fost avute în vedere la întocmirea expertizei contabile deoarece obiectivele au fost fixate anterior conexări acestui dosar la dosarul cu nr. 6218/P/2003.
Prin ordonanța din 25.06.2004 s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând învinuitului conform art. 163-166 din Cpp.
La 01.07.2004 conform procesului verbal s-a aplicat sechestru asupra autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare - cumpărat de în anul 2003 de la SC SRL.
La 07.07.2004 s-a aplicat aceeași măsură asupra mobilierului cumpărat de în august 2001 de la SC COM SRL și asupra centralei termice achiziționate în luna iunie 2003 de la SC SRL.
și centrala termică au fost identificate la domiciliul învinuitului situat în municipiul C, Bulevardul -,.11,.1,.30, județul
Cu ocazia cercetării judecătorești, CAS D și SC SRL s-au constituit părți civile, depunând la dosarul cauzei precizări privind pretențiile solicitate.
Cât privește pretențiile solicitate de părțile civile, instanța de fond a apreciat că acestea nu întrunesc elementele prevăzute de art. 998. civ. și anume, certitudinea prejudiciului, cât privește existența și întinderea lui, astfel că, în baza art. 14, 346 Cpp, cu aplicarea art. 998.civ. a respins acțiunile părților civile CAS D și SC SRL, reținând că părțile vătămate STATUL ROMÂN PRIN ANAF, SC SA, SC ROMANIA SA și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D nu s-au constituit părți civile.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și partea civilă SC SRL prin administrator -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că prima instanță a procedat la judecarea cauzei în lipsa părților, nelegal citate, respectiv Statul Român prin ANAF, SC SA, SC România SA, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D și SC SRL
Această situație s-a răsfrânt și asupra modului de soluționare a laturii civile a procesului penal deoarece SC SRL C s-a constituit parte civilă în procesul penal, însă pe citații s-a făcut mențiunea "afișat", fără însă a fi făcute alte precizări, aspect ce poate fi considerat drept lipsă de procedură.
Procedura cu părțile vătămate Statul Român prin ANAF, SC SA, SC România SA, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de muncă D și SC SRL nu a fost realizată.
Părțile vătămate au fost citate prin fax, însă deși au fost atașate la dosarul cauzei confirmări de primire, nu există nicio dovadă procedurală că aceste părți au avut cunoștință de termen că numerele de fax le aparțin și că au solicitat instanței să se procedeze în acest fel.
Când citarea părților se face prin fax, trebuie ca părțile astfel citate să retrimită citația semnată și cu ștampila aplicată tot prin fax, numai astfel realizându-se corect procedura de citare, nefiind suficientă numai confirmarea de trimitere a faxului.
Prin urmare, la data soluționării pe fond a dosarului, a fost lipsă de procedură.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și celelalte motive de apel formulate în cauză.
În aceste condiții, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit.b, cod pr. penală, a admis apelurile promovate în cauză, a desființat sentința apelată și a trimis cauza la aceeași instanță de fond.
Nemulțumit de această decizie, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul este fondat.
Examinându-se probele administrate, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține, că Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr.59 din 23.02.2009 a dispus admiterea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și partea civilă SC SRL C, a desființat sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Craiova.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere că instanța de fond a procedat la judecarea cauzei în lipsa părților, nelegal citate, respectiv Statul Român prin ANAF, SC SA, SC ROMANIA SA AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D și SC SRL C, menționând că citarea s-a făcut prin fax, la dosar existând dovada transmiterii citației, dar nu este nicio dovadă că părțile civile au avut cunoștință de termenul de judecată.
Potrivit prevederilor art.175 alin.1 p, citarea unei persoane în fața instanței se poate face și prin notă telefonică sau telegrafică.
Or, în dosarul Judecătoriei Craiova, pentru termenul de judecată din 22 mai 2008, citarea părților vătămate și civile s-a făcut prin fax, la dosar existând citațiile și dovezile transmiterii acestora.
În raport de constatările prezentate, Curtea apreciază că citarea părților din dosar a fost realizată cu respectarea prevederilor art.175
C.P.P.Ca atare, va admite recursul, va casa decizia penală și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.59 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
S/09.10.2009
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Liana Balaci, Aurel Ilie
