Infracțiuni la normele de conviețuire socială (legea 61/1991 art.1 ind.1). Decizia 162/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 162
Ședința publică de la 27 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/A din 06.02.2008 a Tribunalului Vaslui dată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile civile intimate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată, că recursul promovat în termen nu a fost motivat, că la dosarul cauzei au fost depuse prin Serviciul de Registratură al instanței concluzii scrise de către părțile civile intimate și, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent solicită instanței a se avea în vedere că acesta consideră că este nevinovat, că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică și urmează a se aprecia cu privire la recursul promovat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare cu suspendare pentru că în ziua de 27.02.2007, având asupra sa un cuțit, a promovat scandat, și, cu ajutorul acestui obiect ascuțit a vătămat integritatea corporală și a lovit mai multe persoane. Consideră soluția instanței de apel ca fiind legală și temeinică, recursul inculpatului nefiind fondat, și solicită să fie respins.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 19623/07 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Vasluis -au hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul, la pedepsele de:
- 4(patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1 indice 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată;
- 4(patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal (parte vătămată );
- 5(cinci) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal (parte vătămată );
- 3(trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal (parte vătămată );
- 3(trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal (parte vătămată ); toate cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
În baza art. 33 lit. "a" Cod penal și art. 34 lit. "b" Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate prin hotărârea apelată pentru infracțiuni comise în concurs real, în pedeapsa cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a, b" Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare stabilit, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile și.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, art. 998 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 100 lei cu titlu de daune morale iar părții civile suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea părților vătămate privind acordarea de daune materiale, ca nedovedită.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite părților vătămate și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 și 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în municipiul V, însă deține și un imobil în comuna C, județul V unde locuiește sporadic.
În ziua de 15.02.2007, inculpatul a mers la locuința socrilor săi - părțile vătămate și - locuință unde își stabilise domiciliul soția sa și cei doi copii, după separația în produsă în anul 2006.
Inculpatul avea asupra sa un cuțit și motivat de faptul că soția sa nu era acasă a început să se certe cu socrii săi, întrucât aceștia nu îi permiteau accesul în curte.
La un moment dat, inculpatul de sub haină, a scos cuțitul și a început să le amenințe pe părțile vătămate și care din interior încercau să-i blocheze accesul în curte, prin respingerea porții.
Inculpatul a început să profereze amenințări cu moartea la adresa celor două părți vătămate.
Scandalul provocat de inculpatul a fost perceput în mod direct și nemijlocit de martorii și, ale căror locuințe se învecinează cu cea a părților vătămate, dar care nu au intervenit cunoscând manifestările și ieșirile violente ale acestuia.
Momentul agresării părților vătămate și nu a fost perceput de martorii și,pentru motivele expuse anterior, însă după plecarea inculpatului cei doi au mers la locuința acestora și au constatat leziunile celor doi.
Astfel, potrivit declarațiilor martorilor aceștia au constatat că ambele părți vătămate prezentau urme de lovituri în zona feței (o tăietură pe obraz partea vătămată iar era lovită în zona feței) și urme de sânge pe față și haine.
În contextul discuțiilor pe care le-au avut cu părțile vătămate au aflat și modalitatea în care au fost lovite aceștia - cu cuțitul de și cu pumnul pe.
Și martorul care l-a însoțit pe lucrătorul de poliție la locuința părților vătămate a avut posibilitatea de a vizualiza leziunile provocate celor doi și de a afla în contextul discuțiilor purtate cu aceștia despre împrejurările în care le-au fost produse și autorul acestora.
Deși inculpatul a negat comiterea faptelor probatoriul administrat în cauză infirmă susținerile acestuia - în acest sens sunt depozițiile martorilor, și.
Cu martora inculpatul s-a întâlnit seara, după producerea incidentului de la locuința părților vătămate și i-a adus la cunoștință că i-a agresat pe și.
Martorul a confirmat situația conflictuală existentă între inculpat și părțile vătămate precum și faptul că i-a văzut pe aceștia din urmă agresându-l pe inculpat, însă nu a putut confirma dacă incidentul pe care l- vizualizat s-a petrecut în 15.02.2007, cu atât mai mult cu cât incidentele de la locuința părților vătămate sunt destul de dese.
Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părților vătămate și, declarațiile martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului, certificatele medico-legale eliberate părților vătămate în care sunt descrise leziunile cauzate și localizarea acestora, probe care fac dovada certă a existenței faptelor și a vinovăției inculpatului.
În modalitatea reținută de prima instanță, faptele comise de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:
- port ilegal de obiecte tăietor înțepătoare prevăzută și sancționată de art. 1 indice 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991 republicată;
- infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal;
- două infracțiuni de amenințare prevăzute și sancționate de art. 193 Cod penal, fapte comise în concurs real (art. 33 lit. "a" Cod penal).
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate, instanța l-a condamnat pentru fiecare dintre ele la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textele incriminatoare.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea textului de lege invocat, a rezultat că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al aptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Au fost, de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru care a intervenit reabilitarea.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a și b" Cod penal.
Instanța a apreciat că există suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate, și în consecință a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, fixat în condițiile art. 82 Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Potrivit dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a reținut că repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară.
Acest principiu de bază al răspunderii civile își are reglementarea în art. 998 Cod civil, text care instituie obligația generală de reparare a prejudiciului, prevăzând că "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Promovarea acțiunii civile în procesul penal urmează regulile edictate de normele civile referitoare la răspunderea civilă delictuală, fiind necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții legate de dovedirea faptei ilicite, a prejudiciului cauzat, a legăturii de cauzalitate între cele două precum și a vinovăției inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că părțile vătămate și s-au constituit părți civile astfel:
- 60 lei daune materiale și 1.000 lei cu titlu de daune morale - partea vătămată;
- 60 lei daune materiale și 500 lei daune morale - partea vătămată.
Suma solicitată de ambele părți vătămate cu titlu de daune materiale reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate cu taxele achitate pentru eliberarea certificatelor medico-legale și transport.
Acțiunea civilă formulată de părțile vătămate a fost admisă, în parte, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut că prin săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe a fost produsă părților vătămate o vătămare a integrității corporale și a sănătății, ceea ce a presupus efectuarea unor cheltuieli cu deplasarea la Serviciul de medicină legală V în vederea eliberării certificatului medico-legal, plata taxelor aferente eliberării acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, partea civilă având sarcina probei, însă părțile vătămate nu au făcut dovada suportării acestor cheltuieli (nu au fost depuse chitanțe care să ateste achitarea taxelor pentru eliberarea certificatului medico-legal, iar biletele de transport nu au trecută pe ele data pentru când au fost emise și folosite pentru a se putea stabili cu certitudine că au fost folosite pentru deplasarea la instanță, iar înscrisul depus de care a asigurat transportul la instanță și căruia i-a fost achitată contravaloarea benzinei nu este însoțită de nici un bon de benzină).
Pentru considerentele mai sus expuse,instanța de fond a respins cererea părților vătămate privind acordarea de daune materiale.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile vătămate instanța a reținut următoarele:
În categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse fără excepție, suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă victima unui ilicit și culpabil.
În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale, este necesară o analizăin concretoși subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.
Atingerea de orice fel adusă integrității fizice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.
În acest sens, vătămarea integrității corporale a unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizică - ca drept nepatrimonial, constând în suferințele fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil, tratamentul medical aplicat, suferințele psihice pe care aceștia le-au încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.
Din analiza probatoriului administrat - acte medicale - în cauză instanța a reținut că părții vătămate i-au fost cauzate pe regiunea genio-mandibulară dreaptă leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale, iar părții vătămate i-au ost cauzate leziuni traumatice de tipul excoriațiilor care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale (fila 10-11 dosar urmărire penală).
Prin infracțiunea săvârșită, s-a apreciat că este neîndoielnic, că părților vătămate le-au fost cauzate traume fizice ci și psihice, ceea ce justifică acordarea de daune morale pentru prejudiciul încercat.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate cu titlu de daune morale instanța a apreciat că acordarea sumei de 500 lei către partea vătămată și de 100 lei către partea vătămată reprezintă o justă compensare a prejudiciului moral încercat de cele două părți vătămate.
Inculpatul a fost obligat și la plata către părțile vătămate și la plata cheltuielilor judiciare suportate - în sumă de 500 lei (contravaloare onorariu avocat).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelul nu a fost motivat în scris. În motivarea orală a apelului, inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat și că el a fost cel agresat de socrii săi iar în momentul în care au sosit organele de poliție el prezenta leziuni dar acest aspect nu a fost consemnat în actele întocmite. Mai arată inculpatul că martorii propuși de părțile vătămate sunt consumatori de băuturi alcoolice și nu au spus adevărul iar părțile vătămate au continuat să îl agreseze chiar și recent.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 26/A/06 februarie 2008 respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către părțile civile.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor deduse judecății, de port ilegal de obiecte înțepător-tăietoare, lovire și amenințare împotriva părților vătămate și, fapte comise la data de 15 februarie 2007.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, pretinzând că el a fost cel agresat de părțile vătămate iar declarațiile sale sunt infirmate de ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al judecății. Astfel, martorul ( 21 fond) a perceput în mod direct activitatea inculpatului, care a scos de la brâu un cuțit pe care îl avea asupra sa și a amenințat părțile vătămate, încercând să pătrundă în curtea locuinței acestora. Martorul mai relatează că s-a îndepărtat de acel loc atunci când l-a văzut pe inculpat înarmat dar a revenit după aproximativ 15 minute și a văzut că părțile vătămate prezentau urme de lovituri.
Această depoziție se coroborează cu cea a martorei, care a văzut de asemenea, când inculpatul a încercat să intre în curtea socrilor săi și că avea un cuțit la brâu iar ulterior, a vizitat părțile vătămate, care aveau urme de lovituri pe față. Martora precizează că și anterior acestei date, inculpatul a amenințat părțile vătămate că le omoară și a făcut scandal la locuința acestora.
În apărare, inculpatul și-a propus martorul și o altă persoană care nu a mai fost audiată întrucât inculpatul a declarat că nu îi cunoaște numele.
Martorul ( 33 fond) a precizat că, la o dată pe care nu și-o amintește dar crede că era primăvară, a văzut când părțile vătămate îl loveau pe inculpat în drumul satului cu un arac iar acesta i-a amenințat că îi omoară și a scos la final un cuțit.
Depoziția martorului nu este de natură să înlăture declarațiile celorlalți martori audiați (inclusiv - 39 fond) care conturează situația de fapt așa cum a fost descrisă de părțile vătămate și reținută de instanța de fond.
De altfel, dată fiind situația conflictuală de notorietate dintre părți și faptul că martorul nu-și amintește data incidentului despre care relatează, este posibil ca aspectele percepute de martorul să reprezinte desfășurarea unui conflict dintre părți într-o altă zi. Această concluzie se impune și față de obiectele vulnerante cu care inculpatul susține că a fost lovit de părțile vătămate respectiv furcă și, în condițiile în care martorul vorbește de un arac. Din primele declarații date de părțile vătămate rezultă că s-a folosit de o furcă pentru a-l îndepărta de inculpat care o agresa pe soția sa dar nu se confirmă susținerile inculpatului că ar fi prezentat urme de lovituri, inculpatul nu a mers la medicul legist pentru a se constata eventualele leziuni pe care susține că i le-au produs părțile vătămate.
Proba testimonială administrată în cauză, care se coroborează cu actele medico-legale ( 11, 12 urm. pen.), cu plângerea și declarațiile părților vătămate reprezintă un material probatoriu relevant și concludent, pe baza căruia instanța de fond a înlăturat în mod judicios prezumția de nevinovăție în ceea ce îl privește pe inculpat, pentru faptele deduse judecății, fiind nefondat motivul de apel care vizează nevinovăția inculpatului.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului - în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 52, 72 Cod penal - atât cu privire la cuantumul pedepselor cât și la modalitatea de executare, cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptelor și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatul, care prin apărător, cu prilejul dezbaterilor s-a susținut nevinovăția, situație ce conduce la casarea hotărârilor și pe fond achitarea conform dispozițiilor art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.
Critica formulată de inculpat se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 18 cod procedură penală și este nefondată.
Există eroare gravă de fapt atunci când în hotărârile pronunțate s-a dat o soluție inversă față de cea corectă în sensul reținerii faptei și vinovăției inculpatului când în realitate fapta nu a fost săvârșită iar inculpatul nu este vinovat de săvârșirea ei.
Ori, în cauză, ambele instanțe au perceput corespunzător probele ce confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de "lovire" și "amenințare" exercitate asupra părților vătămate și cât și portul ilegal de obiecte tăietor-înțepătoare, faptă prevăzută de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Scandalul provocat de inculpat a fost perceput direct și nemijlocit de martorii, și și se coroborează cu plângerile și declarațiile părților vătămate și concluziile certificatelor medico-legale.
Deși inculpatul a invocat eroare de fapt, acesta nu a indicat care au fost denaturate prin precizarea mijloacelor de probă din care provin.
Examinând și din oficiu conținutul hotărârilor pronunțate, nu se constată nici existența altor temeiuri de fapt și de drept care să conducă la casarea lor.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/A din 6.02.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu apărător din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
-
14.04.2008
2 ex.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena, Ciubotariu
