Infracțiuni la normele de conviețuire socială (legea 61/1991 art.1 ind.1). Decizia 542/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 542
Ședința publică de la 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect art. 1 ind. 1 din Legea 61/1991 formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 334 din data de 02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de azi, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nefiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.3620 din 6.12.2007, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul, poreclit "", fiul lui și, născut la data de 05.07.1982 în municipiul I, județul I, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de "portul fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, ", prevăzută și pedepsită de art. 1 indice 1 alin. (1) punctul 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, actualizată și republicată, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 61 din Codul penal, a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 718 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului, cu datele de stare civilă sus-menționare, prin sentința penală nr. 265/22.01.2004 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 6516/2003 al Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 691 din data de 08.07.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 733 din data de 12.10.2004 a Curții de APEL IAȘI, rest de pedeapsă pe care îl contopește cu pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultantă, respectiv, restul de pedeapsă de 718 zile de închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Codul penal, cu referire și la dispozițiile art. 71 alin. (1) din Codul penal, a aplicat inculpatului, cu datele de stare civilă sus-menționate, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) din Codul penal, a dispus confiscarea de la inculpatul, cu datele de stare civilă sus-menționate, a unei baionete cu confecționată din inox, cu lama în lungime de aproximativ 30 cm., ce a fost ridicată de la inculpat de către organele de poliție.
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpatul, cu datele de stare civilă sus-menționate, să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urmă, suma de 120 lei (RON).
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe deplin dovedită următoarea situație de fapt:
În fapt, în seara zilei de 15.03.2007 inculpatul a plecat de acasă având asupra sa o baionetă militară cu, în lungime de cca. 40 cm. cu justificarea că ar fi vrut sa sperie o persoană care îl bătuse pe tatăl său.
În cursul nopții de 15/16.03.2007, inculpatul s-a întâlnit cu un prieten de-al său - martorul împreună cu care a consumat băuturi alcoolice într-un bar până în jurul orelor 3 dimineața, când cei doi au luat un taxi, din zona "Fundație" din municipiul I pentru a se deplasa in cartierul.
comandat de către inculpat, cu care s-a efectuat deplasarea, era o mașină marca " ", cu numărul de înmatriculare -, condusă de către martorul.
După ce s-a întâlnit cu prietena lui, pe care o sunase mai întâi de pe telefonul mobil, inculpatul a revenit singur in taxi si a început să profereze injurii la adresa fetei, spunându-i martorului, care se afla pe bancheta din spate a taxiului, ca "oare nu era mai bine sa fi folosit baioneta asupra fetei?" și ca era mai bine daca "baga cuțitul in ea", in aceste împrejurări inculpatul scoțând din mâneca a hainei "o lama de cuțit, o baioneta" - așa cum a declarat martorul, in cursul cercetării judecătorești.
După aceea, inculpatul a băgat înapoi baioneta in mâneca a hainei și i-a spus taximetristului sa meargă in continuare.
La solicitarea inculpatului, taximetristul și-a continuat cursa, transportându-i pe cei doi pasageri (până spre dimineață, respectiv, până în jurul orelor 07,00) - prin diferite cartiere ale municipiului I -, Centru, scopul inculpatului fiind acela de a-l întâlni pe bărbatul care îl bătuse pe tatăl său. În timpul acestor deplasări, inculpatul a scos de câteva ori, la vedere, baioneta din mâneca a hainei, aspect observat de șoferul taxiului.
În jurul orei 7 și 30 minute, dimineața, fiind în periplu cu taxiul pe str. - din cartierul, inculpatul le-a văzut pe strada pe martorele si, care se îndreptau spre școală, s-a dat jos din taxi si a vorbit cu acestea, le-a invitat la o cafea, cele două fiind de acord si intrând in mașina de taxi, unde s-au așezat pe bancheta din spate. Cei patru s-au deplasat apoi cu taxiul in zona liceului din cartierul, la un bar din zona respectiva, unde intenționau sa bea o cafea. Ajunși acolo, toți pasagerii au coborât din mașină și - în timp ce inculpatul a rămas să plătească cursa - ceilalți au mers în bar.
Șoferul taxiului i-a spus inculpatului ca îl cursa efectuata aproximativ 80 lei (RON), inculpatul spunându-i martorului ca nu are bani românești ci doar euro, pe care nu dorește sa-i schimbe, și i-a propus șoferului mașinii să se întâlnească în aceeași zi, mai târziu, în cartierul cel din municipiul I, pentru a plăti cursa. Martorul nu a fost inițial de acord, întrucât inculpatul nu i-a dat niciun pentru cursa efectuata, și i-a propus acestuia să-i ofere o garanție - sau sa-i lase buletinul; inculpatul a refuzat acest lucru și afirmând că îl enervează si îl face de rușine față de cele două fete, a scos baioneta din mâneca hainei si i-a spus martorului ca daca îl enervează in continuare va folosi baioneta. În aceste împrejurări, fiindu-i frica, martorul i-a spus inculpatului sa lase baioneta la locul ei si ca va veni sa se întâlnească cu dânsul, in jurul orelor 09,00, in zona cel din municipiul I; după această discuție inculpatul a coborât din mașina, cu baioneta asupra lui, si s-a îndreptat către barul unde intraseră si celelalte persoane, martorul părăsind zona cu taxiul.
Martorul a anunțat apoi organele de poliție relatând cele întâmplate și a oferit totodată organelor de politie indiciile barului unde a intrat inculpatul și chiar a condus organele de politie la barul în care rămăsese inculpatul.
Martorul a intrat în bar și l-a identificat pe inculpat, organele de politie solicitându-i inculpatului sa se legitimeze si sa scoată pe masa toate bunurile pe care le are asupra lui, împrejurare în care s-a găsit asupra lui baioneta militară, obiect ce a fost ridicat de către organele de politie și predat la Camera de Corpuri Delicte a Politiei Municipiului
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală raportat la art. 18 ind.1 Cod penal iar în subsidiar reindividualizarea tratamentului sancționator aplicat considerat prea sever în raport de împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale.
Astfel, criticând soluția primei instanțe sub aspectul aprecierii materialului probator administrat și al modalității de individualizare al tratamentului sancționator aplicat, inculpatul susține că instanța de fond nu a conferit relevanță împrejurărilor comiterii faptei imputate și nici conduitei procesuale corecte adoptate pe parcursul desfășurării procesului penal, circumstanțe în raport de care consideră că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni în sensul legii penale.
Prin decizia penală nr.334 din 2.09.2008, Tribunalul Iașia respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
A reținut tribunalul că pentru a stabili situația de fapt expusă instanța de fond a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta comisă, împrejurările comiterii acesteia și persoana făptuitorului, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de port fără drept a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută de art.1 ind.1 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, fiind corect reținută de instanța de fond, pe baza unui ansamblu probator concludent, legal administrat și judicios evaluat iar calificarea juridică a faptei legal efectuată.
Astfel, din analiza coroborată mijloacelor de probă (procesul verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii din 16.03.2007, dovada de ridicare de către organele de poliție a baionetei purtate de inculpat din data de 16.03.2008 și planșele fotografice anexe întocmite de Biroul de investigare tehnico-științifică a locului faptei, declarațiile martorilor, și și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului) instanța de fond a stabilit în mod corect că fapta inculpatului care, în seara zilei de 15.03.2007.2006, în scopul de a intimida o persoană care îl agresase pe tatăl său, a plecat de la domiciliu având asupra sa o baionetă militară, obiect pe care l-a purtat asupra sa pe întreg parcursul nopții de 15/16.03.2007 - făcându-l vizibil - în împrejurări și locuri în care se putea pune în primejdie viața și integritatea corporală a unor persoane (în incinta unui bar și într-un taxi), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 modificată și republicată, existența faptei și vinovăția inculpatului fiind dovedite fără putință de tăgadă iar încadrarea juridică legal efectuată.
Și în ceea ce privește verificarea întrunirii trăsăturilor esențiale ale infracțiunii prevăzută de art.17 Cod penal se apreciază că instanța de fond a făcut o justă evaluare a circumstanțelor comiterii infracțiunii și analizând contextul faptic reținut și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, prin prisma criteriilor prevăzute de art.18 Cod penal, a stabilit pe deplin justificat că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni în sensul legii penale, în cauză nefiind aplicabile disp.art.18 ind.1 Cod penal în condițiile în care fapta imputată este definită de legiuitor ca infracțiune de pericol și nu de rezultat; ca urmare, se apreciază că argumentele invocate de inculpat - referitoare la faptul că a nu a utilizat baioneta pentru a amenința sau intimida vreo persoană - sunt lipsite de relevanță sub aspectul condițiilor de existență ale infracțiunii incriminate prin dispozițiile art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, criticile aduse hotărârii instanței de fond sub acest aspect fiind neîntemeiate.
De asemenea, având în vedere gradul ridicat de pericolul social concret al activității ilicite comise de inculpatul, relevat de scopul urmărit - acela de a utiliza corpul contondent pentru intimidarea unei persoane, de circumstanțele comiterii faptei: pe timp de noapte, în locuri publice și în condițiile în care pe parcursul traseului efectuat cu taxiul condus de martorul, inculpatul a făcut vizibil faptul că avea asupra sa o baionetă și s-a folosit de această împrejurare pentru a "negocia" cu martorul achitarea ulterioară a cursei, precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului care a comis prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv după liberarea condiționată din executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată pentru comiterea unor infracțiuni intenționate, se apreciază că instanța de fond a manifestat suficientă clemență aplicând inculpatului o pedeapsă al cărei cuantum a fost stabilit cu puțin peste minimul special prevăzut de textul incriminator și fără aplicarea vreunui spor ca urmare a contopirii efectuate conform dispozițiilor art.61 Cod penal.
Ca urmare, având în vedere că la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 cât și a pedepsei rezultante instanța de fond a ținut seama de poziția procesuală corectă a inculpatului, se apreciază că nu se impune reducerea acesteia, tratamentul sancționator aplicat fiind corect stabilit și adecvat gravității faptei comise, cu respectarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de disp.art.72 Cod penal.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate, motivat de faptul că judecata în primă instanță s-a făcut fără legala sa citare, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare. Solicită casarea hotărârilor în temeiul art.385 ind.9 al.1 pct.21 Cod procedură penală și rejudecarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat și în raport cu cazul de casare menționat, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse.
Astfel cum rezultă din actele dosarului de fond, inculpatul recurent, nu numai că a fost legal citat la judecarea pricinii, dar s-a și prezentat în instanță (adevărat, ca urmare a emiterii unui mandat de aducere pe numele său), unde a fost audiat în calitate de inculpat la termenul din 25.10.2007.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.291 alin.3 Cod procedură penală potrivit cărora "partea prezentă la un termen nu se mai citează pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene", inculpatul recurent, primind termen în cunoștință prin prezentarea în instanță la termenul din 25.10.2007, nu a mai fost citat pentru termenul ulterior acordat în cauză, când au avut loc și dezbaterile pe fondul cauzei.
Mai mult, se impune precizarea că anterior termenului la care s-a prezentat în instanță, inculpatul a fost legal citat atât la cele două domicilii cunoscute cât și prin afișare la ușa Consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, în condițiile art.177 alin.1 și alin.4 Cod procedură penală. De asemenea, în vederea garantării depline a drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpatului, instanța de fond, dând dovadă de rol activ, deși inculpatul avea obligația potrivit art.177 alin.3 Cod procedură penală să comunice orice schimbare de domiciliu, a solicitat relații Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei I în vederea aflării exacte a domiciliului inculpatului.
Concluzionând, Curtea reține că judecata la prima instanță, cât și ulterior în căile de atac, a avut loc cu citarea legală a inculpatului, atât în ce privește procedura de citare a acestuia, cât și prin prezența efectivă a inculpatului în instanță.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.334 din 2.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
10.XI.2008.-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu
