Infracțiuni privind comerțul electronic (legea nr. 365/2002). Decizia 138/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 138/
Ședința publică din 05 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
Judecător:dr. - -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat - în stare de arest la Spitalu Penitenciar Colibași, asistat de avocat din oficiu în baza delegației de la dosar, nr.997/06.03.2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință,după care:
Recurentul-inculpat învederează că la data de 04 martie 2008,s-a judecat recursul formulat de acesta împotriva aceleași încheieri și astăzi dorește să-și retragă recursul.
Apărătorul inculpatului, având cuvântul solicită a se lua act de retragerea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul solicită a se lua act de retragerea recursului de către inculpatul - recurent.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.3 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a dispus espingerea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de inculpatul - cât și excepția de trimiterea cauzei la procuror pentru reluarea urmăriri penale formulate de inculpații - și.
Totodată, a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 iunie 1967, în Rm.V, jud.V, cu domiciliul în,-, jud.V, CNP -, ca neîntemeiată.
S-a dispus ridicarea inscripției de garanție imobiliară la dispoziția Tribunalului Vâlcea, create de SC SRL, cu sediul în B,-, sector 1 prin contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr.467 din data de 12 februarie 2008 la Biroul Notarului Public pentru inculpatul.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele, cu privire la excepțiile și cererile formulate de inculpați:
Urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.171 Cod de procedură penală, în sensul că i-a fost asigurat inculpatului - apărarea în faza de urmărire penală.
Dreptul la apărare este garantat inculpatului potrivit art.6 Cod pr. penală, iar în cazul inculpatului - nu era obligatorie prezența avocatului la toate actele de urmărire penală, acesta avea dreptul să participe la orice act de urmărire dacă dorea.
La data efectuării actelor de urmărire penală nu era în vigoare Decizia nr.1086 a Curții Constituționale, iar prezența avocatului și încunoștințarea acestuia de către procuror era obligatorie " dacă implica audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului".
Există dovezi că apărătorul a fost încunoștințat de anumite acte de urmărire.
Potrivit art.228 6 Cod pr.penală, s-a înaintat inculpatului - copie de pe rezoluția de începere a urmăririi penale.
Nu rezultă din text timpul în care se face comunicarea către învinuit și persoana ce a făcut sesizarea de începere a urmăririi penale.
Drept urmare, instanța a respins cererea de restituire a cauzei la procuror.
-.Instanța a respins excepțiile de neconstituționalitate a disp.art.144 1 în raport de dispozițiile art.16 din Constituție pentru următoarele motive:
Nu există nicio contradicție disp.art.16 1 din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților și art.144 1 privind măsura reținerii care nu poate mai mult de 24 de ore.
Inculpatul - a fost adus la sediul DIICOT-Biroul Teritorial Vâlcea, în baza unui mandat de aducere fără să se folosească forța administrativă, așa cum prevăd disp.art.31 lit.b din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea justiției, acesta înțelegând să vină de bunăvoie să se supună mandatului de aducere fără a opune rezistență.
Nu există nicio contradicție între disp.art.1441Cod pr.penală și art.16 din Constituție.
Nici dispozițiile art.9133 Cod pr.penală, privind păstrarea convorbirilor telefonice la sediul instanței și la dispoziția exclusivă a judecătorului sau completului investit cu soluționarea cauzei nu sunt în contradicție cu dispozițiile art.124 2 din Constituția României, privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției pentru toți.
Legiuitorul a avut în vedere locul de depozitare a suportului cu înregistrările convorbirilor și nicidecum neaccesul la aceste înregistrări a altor părți decât judecătorul și procurorul.
4 al acelui articol prevede că " la prezentarea materialului de urmărire penală procurorul este obligat să prezinte inculpatului procesele-verbale în care sunt înregistrate și redate convorbirile", lucru ce l-a făcut.
Niciodată instanța nu s-a opus ca apărătorul sau partea, personal, dacă solicită să consulte acele înregistrări ale convorbirilor ce sunt ținute la sediul instanței să nu li se pună la dispoziție.
Consideră că în cazul ridicării unei excepții de neconstituționalitate potrivit art.303 Cod pr.penală, instanța nu are obligația de facto, să suspende cauza și să trimită dosarul la Curtea Constituțională pentru a se pronunța cu privire la excepțiile ridicate.
Potrivit acelui text "Instanța suspendă judecata prin încheiere motivată", aceasta trebuind să motiveze admiterea excepției și nu pur si simplu să înainteze cauza la Curtea Constituțională, pentru a se pronunța pe excepție.
Dacă legiuitorul ar fi dorit acest text ar fi arătat că "Instanța prin încheiere suspendă cauza în cazul în care a fost ridicată o excepție de necunostituționalitate" fără a mai face mențiunea de "încheiere motivată".
Art.23 2 din Legea 47/1992, prevede că în cursul judecății dacă una din părți invocă o excepție de neconstituționalitate a unei prevederi din lege de care depinde jucarea cauzei, excepția ridicată se trimite Curții Constituționale.
Nu se trimite oricum o excepție de neconstituționalitate ridicată în fața instanței de sine dea la Curtea Constituțională, ci numai de care depinde judecarea cauzei ceea ce nu este în cazul de față.
Față de cele arătate tribunalul a respins excepțiile de neconstituționalitate ridicate cât și excepția de trimiterea cauzei la procuror pentru reluarea urmăriri penale.
III.Examinând cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, pe baza actelor dosarului și a dosarului de urmărire penală nr. 76B/P/2005, în raport și de dispozițiile art.1604și urm. Cod pr. penală, tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată și a respins-o, pentru următoarele considerente:
In perioadă 2003 - 2007, sunt indicii că inculpatul, a aderat și sprijinit grupul infracțional al cărui lider se presupune a fi -, acționând în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave pentru a obține un beneficiu material, infracțiuni cum ar fi șantajul, înșelăciunea, spălarea de bani, toate comise în formă continuată.
În concret, există elemente de probă, respectiv declarațiile părților vătămate, A, care creează aparența că inculpații -, - și, folosindu-se de activitatea celorlalți inculpați în calitate de membri ai clanului infracțional, identificau victime pretabile la șantaj, de regulă oameni de afaceri care conduceau societăți comerciale profitabile, dar care într-un anumit moment aveau o problemă financiară ce necesita o soluție urgentă, cărora le acordau împrumuturi modice cu o dobândă exorbitantă cuprinsă între 15 și 25% pe lună, apoi procedau în așa fel încât victimele să se afle în imposibilitate de a restitui împrumuturile și dobânzile aferente, mai ales, că în multe cazuri, le percepeau dobândă la dobândă, chiar și pentru o zi sau două de întârziere.
De fapt, sunt date că atunci când se apropia termenul scadenței, inclusiv în ziua respectivă, inculpații erau de negăsit, atât fizic cât și telefonic, așa încât victima era pusă în situația de a nu putea plăti la timp și apoi obligată să plătească dobândă la dobândă. Când sursele financiare ale victimei se epuizau, inculpații le constrângeau fizic și moral, combinând șantajul cu inducerea în eroare, deposedându-le astfel de bunurile imobiliare de valoare aflate în patrimoniul lor.
Toate bunurile obținute în modalitatea descrisă anterior, fie intrau în patrimoniul SC și SRL Râmnicu V, administrată în fapt de -, fie erau cumpărate fictiv în numele altor persoane, însă adevăratul proprietar al lor era tot -, actele materiale încheiate creând aparența de legalitate. Tot în ideea împovărării victimelor, există probe că acestea erau determinate, prin mijloace de constrângere similare și la încheierea unor documente prin care se instituiau debite pentru sume foarte mari de bani, în realitate nedatorate împrumutătorului din acte, întotdeauna un apropiat sau membru al grupării lui -. Fără îndoială că, pentru serviciile prestate, membrii grupului erau recompensați cu un procent din valoarea bunurilor sau a sumelor de bani obținute în acest fel.
În anumite cazuri, se proceda la înstrăinarea repetată a imobilelor în așa fel încât victima să nu mai aibă posibilitatea să își recupereze paguba și să fie descurajată a mai apela la justiție pentru a i se face dreptate.
La dosarul cauzei sunt indicii temeinice potrivit cărora numărul victimelor este mult mai mare decât cele care au avut curajul să dea declarație în fața organelor de urmărire penală, însă potrivit datelor dosarului acestea nu apelează încă la justiție fie de teamă, fie pentru că nu au pierdut chiar toată averea, așa cum s-a întâmplat cu părțile vătămate ( a se vedea, de pildă, declarația părții vătămate - filele 201-204 și declarația martorului G, fila 19 și următoarele din dosarul de urmărire penală).
Cu prilejul efectuării perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința inculpatului, s-au găsit mai multe documente incriminate: file CEC fără dată de emitere, fără mențiuni la poziția beneficiar și chiar fără precizarea sumei, contracte de vânzare-cumpărare și de împrumut, înscrisuri sub semnătură privată, încheiate constant, până în prezent.
Toate aceste acte sunt specifice activității delictuoase desfășurate de inculpați în șantajarea și înșelarea unor persoane, iar mijloacele de constrângere și garanțiile împovărătoare constituite victimelor audiate în cauză sunt evidente.
Drept urmare, datele existente în dosar și care au rezultat în urma efectuării perchezițiilor domiciliare (un număr mare de acte încheiate într-o perioadă îndelungată de timp, până chiar cu puțin timp înainte de acțiunea organelor de urmărire penală), conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au continuat activitatea infracțională până în prezent.
Din probele administrate rezultă indicii că partea vătămată a fost constrânsă fizic și psihic de inculpații și -, pentru a fi deposedată de bani, bunuri și alte valori importante. De asemenea, există date că victima a suferit o traumă psihică, fiind marcată de violența dusă la până la extrem a membrilor grupării care au procedat la răpirea acestui minor pentru a-și realiza scopul ilicit.
Or, asemenea fapte, în contextul amplificării infracțiunilor de acest gen determină în mediul social sentimentul de nesiguranță, de dispreț și dezaprobare față de acțiunile inculpatului și persoana acestuia.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului și de necesitatea de a se asigura desfășurarea normală a procesului penal, tribunalul a apreciat că se impune ca acesta să fie judecat în stare de arest preventiv.
Față de considerente expuse, tribunalul a reținut că cererea de liberare provizorie pe cauțiune nu îndeplinește condițiile cerute de art.16022 Cod pr. penală, neexistând nici un fel de indiciu că temeiurile ce au stat la baza arestării inculpatului au încetat să existe, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată și s-a dispus ridicarea inscripției de garanție imobiliară la dispoziția Tribunalului Vâlcea, create de SC SRL, prin contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr.467 din data de 12 februarie 2008 la Biroul Notarului Public pentru inculpatul.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, recurs formulat în scris.
La primul termen de judecată, însă, la data de 5 martie 2008, inculpatul a declarat că își retrage recursul.
Așa fiind, potrivit art.385/4 2 raportat la art.369 1 Cod pr.penală, curtea va lua act de voința inculpatului
In baza art.189 și 192 2 Cod pr.penală, curtea va obliga pe recurentul-inculpat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei, onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, deținut în Spitalul penitenciar Colibași, împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la plata sumei de 140 lei din care 40 lei onorariu apărător din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
18 martie 2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Marius
