Infractiuni privind fondul cinegetic și protecția vânatului (legea nr.103/1996). Decizia 260/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.260/
Ședința publică din data de 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC
a fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat deinculpatul, împotriva Deciziei penale nr.12/17.01.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.151/20.06.2007 a Judecătoriei Făurei în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat prezintă un set de acte medicale în original, pentru a face dovada absenței sale de la termenul anterior, acte ce i se restituie. Solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul 1 Cod procedură penală se acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta în cauză, pentru ca în recurs, instanța să aprecieze în mod obiectiv, probele și situația de fapt reală.
Consideră că Tribunalul Brăila prin decizia pronunțată a comis o eroare, în sensul că a perpetuat o situație reținută în mod eronat de către instanța de fond și care a generat pronunțarea unei soluții nelegale.
Consideră că nu au fost analizate toate probele ce ar fi influențat soluția și care trebuiau să garanteze dreptul la apărare al inculpatului.
Referitor la cele două infracțiuni de braconaj și de uz de armă letală fără drept, având în vedere că probele de acuzare cât și de apărare sunt comune, urmează a pune concluzii în comun vis a vis de acestea.
Consideră că inculpatul nu a săvârșit fapta de uz de armă letală fără drept iar pentru fapta de braconaj că nu inculpatul se face vinovat de braconarea celor șapte la data respectivă.
Solicită a se constata că ambele instanțe au considerat ca o probă irefutabilă acel raport de constatare tehnico balistică, în care se arată de către expertul criminalist că arma deținută de inculpat la data respectivă, a fost folosită, întrucât prezenta urme de folosire. Expertul criminalist nu a putut stabili dacă la data respectivă arma a fost folosită.
În fața procurorului și în fața instanței de judecată inculpatul a arătat că la momentul la care a achiziționat arma a verificat-o, trăgând câteva focuri cu, fără aoc urăța după folosire și în mod evident arma inculpatului nefiind nouă, era folosită. În aceste condiții, consideră că raportul de constatare tehnico balistică nu poate să probeze vinovăția inculpatului.
Ambele instanțe au reținut că un argument în plus, față de acest raport de constatare tehnico balistică care ar trebui să reprezinte o probă în acuzare, ar fi și faptul că cei șapte care au fost vânați la data de 18.10.2006, s-au aflat în autoturismul inculpatului.
Consideră că aceste două probe, izolate, nu pot să conducă la concluzia vinovăției inculpatului, având în vedere că legalitatea unei soluții de condamnare trebuie să se bazeze pe probe indubitabile, certe și care să nu genereze suspiciuni.
Referitor la faptul că la data respectiv s-au găsit cei șapte în autoturismul inculpatului, solicită a se constata că toți martorii dar și inculpatul G au arătat că i au fost vânați de către G în timp ce autoturismul s-a aflat în partea opusă a din comuna, județul B, autoturismul s-a aflat în posesia martorului și inculpatul Gar ecunoscut că el a braconat S-a mai arătat că din sensul opus, unde se afla inculpatul, nu s-au executat focuri de armă și martorul a arătat că tot timpul cât s-a aflat în câmp. Inculpatul s-a aflat numai lângă acesta, a avut arma asupra sa, nu a folosit-o și o ținea asupra sa pentru eventualitatea în care persoanele care sustrăgeau din cocenii de porumb care au fost strânși de către acesta în timp ce se afla în concediu de odihnă pentru a-i ajuta pe părinți la munca, eventual să-i descurajeze.
Probele administrate în cauză generează ideea că inculpatul s-a aflat la data respectivă în acel loc, în care în apropierea sa, s-a braconat. Faptul că i s-au aflat în autoturismul inculpatului ar putea să genereze suspiciunea că inculpatul a vânat, în condițiile în care acesta avea și arma de vânătoare asupra sa, purtând și haine de camuflaj.
Consideră că în cauză se rețin niște circumstanțe care poate să creeze doar niște aparențe de vinovăție, de participare la faptă, pentru că martorii au declarat ca și inculpatul care a și demonstrat că hainele pe care le purta la data faptei, reprezenta ținuta obișnuită a acestuia, la muncile iar arma o avea asupra sa pentru a păzi cocenii de porumb din câmp.
Inculpatul a declarat că a vânat i fără să-i spună inculpatului, urmând să-l pună în fața faptului împlinit. Inculpatul a aflat de cei șapte din portbagajul autoturismului său abia la momentul la care au fost opriți pe drum de organele de poliție.
Mai arată că martorul l-a văzut pentru prima dată pe inculpatul și a declarat că acesta nu a braconat, numitul afirmă la fel.
Instanța de apel a reținut că declarația inculpatului este nesinceră și deci și declarațiile celor doi martori și ar fi nesincer. Martorul este chemat ulterior la poliție și este forțat să declare că și inculpatul a participat la vânat deși inițial a declarat că numai el a vânat, nu și inculpatul. În fața instanței, martorul reține și declară că inculpatul nu a braconat cei șapte.
Referitor la infracțiunea de ultraj, aceasta este o infracțiune care se judecă ca și competență specială, în urmărire proprie de către procuror, având în vedere caracterul unitar al urmăririi penale. Instanța de apel a reținut o declarație lovită de nulitate absolută, și anume declarația numitului, dată la Poliția Municipiului B, care, conform art. 197 al. 2 Cod procedură penală lovită de nulitate absolut.
Fiind nulă, aceea revenire asupra declarației date de ar fi trebuit să fie înlăturată de către instanță și să nu se țină cont de aceasta.
Totodată, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită motivația inculpatului că arma de vânătoare a fost folosită anterior datei la care a avut loc fapta, și anume cu prilejul achiziționării.
S-a reținut că, fiind militar d e carieră, inculpatul ar fi trebuit să știe că orice armă după folosire trebuie curățată. Faptul că inculpatul a încercat arma la data cumpărării pentru a constata dacă funcționează nu trebuie să ducă în mod automat la curățarea imediată a acesteia, pentru că nu se deteriorează imediat această armă și pentru că la acel moment, inculpatul a executat două focuri de armă cu, care nu puteau să ducă la degradarea armei. pe care trebuie să o manifeste un polițist, cu arma din dotare în timpul serviciului nu trebuie să fie asimilată în mod automat și conduita pe care trebuie să o aibă cu arma proprie de vânătoare care avea practic o destinație sportivă.
Consideră că aceasta este doar o speculație și o prezumție a instanței de apel, care nu poate să înlocuiască probe certe care să ducă la o soluție de condamnare.
Referitor la cea de a treia infracțiune, asupra căreia s-a încercat a se da o prezentare cât mai spectaculoasă pentru a fi veridică incriminarea și condamnarea inculpatului, acea de ultraj calificat.
Consideră că ar fi ilogic și absurd ca după 25 de ani de activitate ca polițist, inculpatul să de-a dovadă de infantilism și de iresponsabilitate și să-și agreseze un coleg, care era tot polițist, la data de 18.10.2006.
În mod constat în presa locală s-a discutat în mod repetat de faptul că a braconat la aceea dată și din punct de vedere subiectiv, instanțele au fost cumva influențate, pentru că se cerea cumva condamnarea inculpatului sub această presiune mediatică.
Solicită a se analiza în mod obiectiv acuzațiile aduse pentru infracțiunea de ultraj.
Susține că partea vătămată a prezentat un certificat medico legal cu privire la zilele de îngrijiri medicale pentru faptul că la degetul mic de la mâna a prezentat urme de escorațiuni care puteau data din 18.10.2006.
În mod surprinzător, deși partea vătămată este polițist și se prezintă la spital, acesta nu declară cauza acestei urme de lovire. Partea vătămată era direct interesat să se insereze în actul medical acest aspect, iar instanța a apreciat că este irelevant acest lucru.
Susține că la data la care au fost opriți pe drum de organele de poliție, iar inculpatul care era proprietarul autoturismului și fiind și polițist, a coborât din mașină deși nu conducea el, pentru a întreba ce s-a întâmplat.
La aceea dată inculpatul a aflat de cei șapte din portbagajul mașinii sale și partea vătămată a declarat că după ce a constatat de existența lor și a încercat să sune la IPJ B pentru a anunța acest lucru, inculpatul ar fi dorit să-i smulgă telefonul și că l-a îmbrâncit pentru a împiedica acest lucru.
Consideră că acest lucru este necredibil, pentru că partea vătămată făcea echipă și era la aceea dată cu martorul polițist și dacă inculpatul îl îmbrâncea și vroia să-i smulgă telefonul pentru a evita sesizarea, acest lucru era fără finalitate, pentru că polițiștii se aflau în acel loc cu o mașină de poliție care era dotată cu o stație prin care aveau posibilitatea de a comunica orice faptă, sau pentru a atrage eventual intervenția unui echipaj de poliție.
Partea vătămată a declarat că inițial inculpatul s-a înfuriat și l-a amenințat, spunând că "dacă tu anunți infracțiunea de braconaj, eu am luat arma din mașină și o să iasă un adevărat război și o să ți se întâmple ceva rău". Aceasta este amenințarea.
Solicită a se avea în vedere că însăși partea vătămată a declarat că amenințarea nu i-a generat nici un fel de teamă, deci nici vorba de ultraj prin amenințare.
Susține că singurele două probe sunt declarațiile părții vătămate și a martorului care fiind coleg de echipă cu partea vătămată era cumva firesc să fie părtinitor cu poziția acestuia.
Invocă celelalte patru declarații din care rezultă că mașina era oprită și se afla într-un loc iluminat, geamul era deschis și s-a aflat tot timpul în raza vizuală a martorilor și nu a fost nici o urmă de altercație și violență din partea inculpatului care a vorbit doar de faptul că nu avea actele autoturismului asupra sa.
Consideră că instanța în mod subiectiv și fără nici un suport legal, a înlăturat cele două declarații ale martorilor audiați în cauză, și care au arătat în mod constant că inculpatul nu a ultragiat sub nici o formă partea vătămată. O probă pe care o invocă instanța de apel în acuzare, sunt depozițiile celor doi martori asistenți, ( filele 86 și 87 din dosarul de urmărire penală) cărora le dă citire și din care rezultă că se fac afirmații care sunt în contradicție cu cele afirmate de partea vătămată.
Solicită a se constata că nu sunt probe suficiente care să ducă la concluzia indubitabilă a săvârșirii faptei de către inculpatul în ce privește infracțiunea de ultraj, motiv pentru care solicită achitarea în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există.
Solicită admiterea recursului, casarea soluției de apel și desființarea sentinței de fond și în rejudecare achitarea inculpatului pentru ele trei infracțiuni.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, ca nefondat, întrucât întreaga apărare formulată are la bază o serie de speculații și aprecieri personale atât ale inculpatului cât și ale apărătorului acestuia care nu au suport în materialul probator administrat în cauză.
Urmează să fie avut în vedere faptul că operațiunea de coroborare a probelor are la bază o serie întreagă de principii, în sensul că probele administrate trebuie să se coroboreze între ele într-un mod logic și firesc, și mijloacele de probă care sunt invocate de o parte pentru răsturnarea unei situații de fapt astfel dovedită trebuie să aibă același caracter, logic și firesc. Nu poate face asemenea aprecieri în legătură cu probele administrate în apărare de către inculpat.
Invocă ca mijloace de probă ce dovedesc vinovăția inculpatului, declarațiile lucrătorilor de poliție care au depistat activitatea desfășurată de braconieri, respectiv și care au indicat în concret care a fost comportamentul inculpatului la acel moment, relevantă fiind împrejurarea că a fost necesară urmărirea acestuia în vederea determinării sale de a opri autoturismul, pentru a se efectua constatările de rigoare. Această conduită a inculpatului nu poate fi explicată în mod logic sub nici o formă, indiferent care sunt apărările care sunt formulate în cauză, iar în ceea ce privește aspectele legate de comiterea infracțiunii de ultraj, în aceste împrejurări și care au fost explicate de către cei doi lucrători de poliție a căror susțineri sunt contestate, urmează să constatai că și martorii care au fost audiați, chiar dacă nu au perceput în mod direct aceste aspecte, au putut observa felul în care arăta partea vătămată, respectiv faptul că avea uniforma murdară de și că îi curgea sânge de la o mână.
S-a descoperit în mașina inculpatului arma de vânătoare care era funcțională, potrivit raportului de expertiză, precum și cartușele, ora la acre s-a realizat acest lucru, îmbrăcămintea inculpatului la acel moment, conduita sa la încercarea de fi a oprit autoturismul de lucrătorii de poliție și că în portbagaj au fost găsiți i împușcați și declarația dată de G care a declarat inițial că inculpatul a desfășurat activitatea de braconaj, constituie probe suficiente pentru a se demonstra vinovăția inculpatului în raport cu cele două infracțiuni cu privire la care s-au pus inițial concluzii.
Consideră că a fost dovedită vinovăția inculpatului și solicită respingerea recursului declarat ca nefondat.
Conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care nu se consideră nevinovat și solicită admiterea recursului. Nu a condus autoturismul și nu este vinovat de faptele care se rețin, solicitând înlăturarea unui rău care i s-a pricinuit în plan profesional, familial. Susține că lucra la Inspectoratul Poliției de frontieră are o vechime de 25 de ani și nu înțelege cine i-a dorit răul.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.151/20.06.2007 a Judecătoriei Făurei, județul B s-a pronunțat următoarea hotărâre:
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților G și din infracțiunea de braconaj prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a,j,k și alin. 2 lit. a,d din Legea nr. 407/2006 în infracțiunea de braconaj la vânătoare prevăzută de art. 35, alin. 1 lit. a,b,d, alin. 2 din Legea nr. 103/1996 republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 35, alin. 1 lit. a,b,d, alin. 2 lit. b din Legea nr. 103/1996 republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal, raportat la art. 74 alin. 1, lit. a și c, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj la vânătoare.
În baza art. 136 din Legea nr. 295/2004, raportat la art. 74 alin. 1, lit. a și c, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul G la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de ar,mă letală fără drept.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului G pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus pentru inculpatul G suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 35 alin. 1, lit. a,b,d, alin. 2, lit. b din Legea nr. 103/1996 republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal, raportat la art. 74 alin. 1, lit. a, art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj la vânătoare.
În baza art. 136 din Legea nr. 295/2004, raportat la art. 74 alin. 1, lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept.
În baza art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34, lit. b Cod penal, cu fost contopite cele trei pedepse aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 luni închisoare, pe care o sporește cu 3 luni închisoare, rezultând în final o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus pentru inculpatul suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii,pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
S-a luat act că prejudiciul de 700 RON cauzat AJVPS Baf ost recuperat integral prin plata de la inculpatul G.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de AJVPS B împotriva celor doi inculpați.
În baza art. 37 din Legea nr. 103/1996 republicată s-a dispus confiscarea în folosul statului de la cei doi inculpați a următoarelor bunuri: o armă de vânătoare de vânătoare marca IJ 58. 12x2, seria A - 07397 aparținând inculpatului, o armă de vânătoare marca,. 12x2, nr. --6736 aparținând inculpatului G, două cartușiere, 12 cartușe netrase, de calibru 12mm, precum și a autoturismului break, cu nr. de înmatriculare - aparținând inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.10.2006, după orele 21:00 lucrătorii din cadrul Postului de poliție - și se găseau în serviciul de patrulare pe raza comunei, județul B cu autoturismul " " din dotare. În timp ce se deplasau între localitățile și au auzit focuri de armă. Au oprit autoturismul și au stat la până aproximativ 30 de minute, timp în care au mai auzit și alte focuri de armă și au văzut luminile unui autoturism care se deplasa spre 203.
La un moment dat, luminile vehiculului respectiv au pus în evidență inscripționarea reflectorizantă "Poliție rurală" de pe autoturismul de serviciu în care se aflau cei doi lucrători de poliție. În același moment, vehiculul respectiv a efectuat viraj la dreapta și a continuat deplasarea paralel cu DJ 203 iar după scurt timp a oprit, stingând în același timp sistemul de lumini.
În aceste condiții, pentru a localiza respectivul vehicul, lucrătorii de poliție s-au deplasat de urgență pe DJ 203 și s-au înscris pe un alt drum de pământ de pe câmpul respectiv, în încercarea de a ieși în fața acelui vehicul. La un moment dat, luminile de la autoturismul de serviciu au pus în evidență un autoturism, ce părea a fi tip "Breack", care staționa cu luminile stinse. Imediat autoturismul în cauză s-a pus în mișcare, a întors, deplasându-se către DJ 203, oblic peste câmp, fără a urma drumul de pământ existent. Acesta s-a înscris pe DJ 203, îndreptându-se către localitatea la circa 1 km.
Lucrătorii de poliție au pus în funcțiune semnalele acustice și luminoase și au plecat în urmărirea acelui autoturism, care nu a oprit, ci și-a continuat deplasarea ajungând în localitatea. Aici, au efectuat două viraje consecutive la dreapta, până pe strada din spatele Grădiniței din localitate, după care, autoturismul respectiv a oprit.
De la volanul autoturismului a coborât inculpatul, îmbrăcat în ținută de vânătoare. Acesta a spus cum se numește și a precizat că este comisar șef la Poliția de Frontieră.
Cei doi lucrători apropriindu-se de autoturismul oprit au constatat că în interior se mai aflau: G pe scaunul din dreapta față, și pe bancheta din spate. Aceste persoane erau îmbrăcate cu obiecte de vestimentație specifică vânătorilor, respectiv de camuflaj. De asemenea, pe luneta din spate a autoturismului au văzut mai mulți, motiv pentru care cei doi agenți au apreciat că era vorba de un braconaj. .-l pe inculpatul ce este cu i din portbagaj, acesta a replicat că nu este lor, că el nu le dă raportul.
Partea vătămată a vrut să informeze dispeceratul IPJ B, însă inculpatul i-a spus că din incident poate ieși un război, deoarece are și el armă în autoturism. Agentul a încercat să sune de pe telefonul mobil la IPJ B, însă inculpatul l-a apucat de mâna și l-a îmbrâncit, partea vătămată căzând la pământ. În momentul respectiv, partea vătămată a scăpat din mână și pistolul din dotare, pe care îl scosese datorită amenințării inculpatului. Ceilalți inculpați ai autoturismului nu au coborât din autoturism, până la sosirea șefului de post.
Urmare agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ale degetelor IV și V de la mâna, ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, faptă atestat de către certificatul medico-legal nr. 1229/19.10.2006 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală
Ulterior, la fața locului au sosit și martorii, și. Aceștia au constatat că partea vătămată era murdar de pe uniformă iar de la mâna îi curgea sânge.
Din autoturismul inculpatului au fost scoși șapte, două arme de vânătoare și cartușe.
Instanța de fond a reținut că i respectivi erau împușcați de către cei doi inculpați.
Instanța a înlăturat declarațiile inculpaților și ale martorilor și, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, potrivit raportului de expertiză balistică efectuat în cauză rezultă cu certitudine că ambele arme de vânătoare funcționează și că s-au tras focuri de armă cu amândouă armele. Ori, potrivit declarațiilor celor doi inculpați și a martorilor și, arma lui G era defectă. De asemenea, într-una din declarații (la care ulterior a revenit) inculpatul G recunoaște că au fost la vânătoare, că și a împușcat și i-a solicitat să declare că doar el a împușcat
Instanța de fond a constatat că faptele de braconaj au fost săvârșite după lăsarea întunericului și la lumina farurilor.
În drept, s-a reținut că faptele inculpaților și G, cu toate că nu începuse sezonul legal de vânătoare, au vânat un număr de 7 de câmp, fără a poseda autorizație de vânătoare, pe timp de noapte, prin utilizarea autoturismului proprietate și la lumina farurilor, cauzând în acest mod un prejudiciu în sumă de 700 lei RON părții civile AJVPS B, constituie infracțiunea prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004 și art. 35, alin. 1 lit. a,b,d alin. 2 lit. b din Legea nr. 103/1996 republicată cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Fapta inculpatului care, la data de 18.10.2006, fiind depistat de către lucrătorii de poliție de la Postul de Poliție al comunei, județul B, după ce participase la un braconaj, a adresat amenințări și a exercitat violențe asupra părții vătămate, agentul de poliție, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2 - 3 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. 1 și 2 Cod penal.
Avându-se în vedere că prin rechizitoriu o parte din fapte aveau altă încadrare juridică decât cea reținută de instanță, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 Cod procedură penală și condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunile sus-menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală, pentru următoarele motive:
- apelantul consideră că în mod greșit prima instanță a consemnat în considerentele sentinței atacate că ar fi solicitat schimbarea încadrării juridice, dar arată că este de acord cu tehnica legislativă folosită, chiar dacă nu a solicitat aplicarea ai;
- referitor la infracțiunea de uz de arme letale fără drept prevăzută de Legea nr.295/2004, inculpatul consideră că s-a dispus condamnarea sa, fără a exista vreun suport probatoriu, cu ignorarea principiilor fundamentale care garantează o condamnare fondată doar pe dovezi și nu pe supoziții;
- referitor al săvârșirea infracțiunii de braconaj, inculpatul nu recunoaște că ar fi vânat i care au fost găsiți în portbagajul autoturismului și că inclusiv declarația dată de inculpatul Gaf ost obținută altfel decât prin propria voință a acestuia;
- referitor la infracțiunea de ultraj prin amenințare și lovire, inculpatul nu își poate explica rana suferită de partea vătămată, considerând că trimiterea sa în judecată pentru această infracțiune nu a fost probată, ținând cont de declarațiile martorilor prezenți.
Prin Decizia penală nr. 12/17.01.2008, Tribunalul Brăilaa respins ca nefondat apelul, reținând, în esență, că vinovăția celor doi inculpați a fost dovedită cu probele administrate în cauză și că încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală, pentru următoarele motive:
- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de uz de armă letală fără drept, prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004, deoarece singura probă pe care se întemeiază soluția de condamnare este constatarea tehnico științifică - probă care confirmă doar împrejurarea că s-au efectuat trageri cu arma sa de vânătoare, fără însă a se putea stabili momentul executării acestora;
- în mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, deoarece i găsiți în portbagajul mașinii sale au fost vânați numai de inculpatul G, fără știrea sa;
- referitor la infracțiunea de ultraj, în mod greșit a fost considerat vinovat, deoarece nu a exercitat acte de violență sau de amenințare împotriva părții vătămate.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Privitor la primele două motive ale recursului, care se referă la infracțiunea de uz de armă letală fără drept și la infracțiunea de braconaj, se reține că în cauză a fost efectuată o expertiză de constatare tehnico - științifică balistică, prin care s-a stabilit că arma de vânătoare aparținând inculpatului este în stare de funcționare și că s-au efectuat trageri cu aceasta, fără a se putea stabili momentul executării tragerilor.
Inculpatul nu a recunoscut participarea sa la săvârșirea infracțiunii de braconaj, fără însă a oferi o explicație plauzibilă și consecventă cu privire la împrejurările în care arma sa a fost folosită. Sub acest aspect, se reține că, inițial, inculpatul a susținut că a folosit arma în aceeași zi, trăgând câteva focuri de armă în curtea locuinței părinților săi, pentru a alunga vulpile, afirmație pe care ulterior a retractat-o, susținând că a tras cu arma pentru aop roba, atunci când a cumpărat-o, în urmă cu aproximativ doi ani ( filele 49, 50 urmărire penală).
Cele două instanțe au înlăturat în mod corect ca nesincere aceste susțineri ale inculpatului, reținând că ele sunt în contradicție cu declarația dată de coinculpatul G în fața organelor de poliție la data de 19.10.2006 ( filele 63 - 64), prin care a confirmat că inculpatul a participat la săvârșirea faptelor de braconaj, împușcând mai mulți cu arma sa de vânătoare, precum și cu împrejurările de fapt și mijloacele materiale de probă menționate în procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de cercetare la fața locului.
Din cele două procese - verbale întocmite de organele de poliție rezultă că, la sosirea echipajului poliției, inculpații au pus autoturismul în mișcare și au încercat să dispară, ignorând semnalele luminoase și acustice ale mașinii poliției.
Atunci când echipajul de poliție a reușit să oprească mașina în care se aflau inculpații, care erau echipați în ținute de camuflaj, specifică vânătorilor, în habitaclul autoturismului au fost găsite armele de vânătoare ale inculpaților și G, precum și muniția aferentă, iar în portbagaj au fost găsiți cei șapte, care constituie obiectul material al infracțiunii de braconaj. În condițiile în care portbagajul autoturismului tip break era neacoperit (așa cum se observă în planșele fotografice - filele 18 - 19 urmărire penală) conținutul său era cu ușurință vizibil atât din exterior, prin lunetă, cât și din interiorul autoturismului, astfel că nu poate fi primită apărarea inculpatului, în sensul că i ar fi fost puși în portbagaj de către inculpatul G și că nu a știut de existența lor până în momentul controlului efectuat de către organele de poliție.
Analiza și coroborarea mijloacelor de probă mai sus menționate conduc la convingerea certă că inculpatul a participat, împreună cu inculpatul G la săvârșirea infracțiunii de braconaj și că ambii inculpați au săvârșit infracțiunile de uz de armă letală fără drept, astfel că sunt neîntemeiate criticile formulate prin motivele de recurs, privitoare la cele două infracțiuni.
Privitor la declarația luată de către organele de poliție inculpatului G în ziua de 19 octombrie 2007 - imediat după prinderea inculpaților - prin care acesta confirmă participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de braconaj, s-a susținut în motivele de recurs că ar fi lovită de nulitate absolută, deoarece, în condițiile în care inculpatul a fost cercetat și pentru infracțiunea de ultraj, competența urmăririi penale revine procurorului pentru toate infracțiunile conexe.
Această susținere nu poate fi primită, deoarece sunt aplicabile dispozițiile art. 213 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lor.
Potrivit dispozițiilor art. 45 cu referire la art. 42 din Codul d e procedură penală, după declinarea competenței, actele îndeplinite de organul de urmărire penală care s-a depistat pot fi menținute - astfel cum s-a procedat în speța de față în cazul actelor îndeplinite de organele de poliție până la declinarea competenței către procuror.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi vorba de o nulitate, aceasta ar viza numai actele de urmărire penală privitoare la infracțiunea de ultraj, pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, conform dispozițiilor art. 209 alin. 3 Cod procedură penală nu și actele efectuate cu privire la infracțiunile conexe de braconaj și de uz de armă letală fără drept, care sunt de competența organelor de cercetare ale poliției.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs care vizează infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 și 2 din Codul penal.
Așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe, săvârșirea acestei infracțiuni a fost dovedită prin coroborarea declarațiilor părții vătămate, cu declarațiile martorilor, și - probe din care rezultă că, fiind prins de către un echipaj al poliției după ce a săvârșit infracțiunile de braconaj și de uz de armă letală fără drept, inculpatul a exercitat acte de violență și amenințări împotriva părții vătămate, agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În consecință, criticile formulate de inculpatul prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 1 Cod procedură penală nu se constată motive care să atragă casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 12.10.1059 în com., jud.B, domiciliat în B, Calea, nr.246,.3,.47, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.12/17.01.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.151/20.06.2007 a Judecătoriei Făurei în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul - recurent la 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. / 28.05.2008
Tehnored. /29 Mai 2008
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram, Constantin Cârcotă
