Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 198/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 198/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul revizuent. în O-. 5 jud. B și reședința în loc. nr. 134 com. jud. C, împotriva deciziei penale nr. 40/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței penale 682/2008 a Judecătoriei Oradea, cauza având ca obiect revizuire,
La apelul nominal făcut în ședința publică în reprezentarea revizuentului recurent avocat în baza delegației din 23.04.2009 emisă de Baroul Bihor, cabinet individual..
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul revizuentului recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat revizuentului recurent solicită admiterea recursului, desființarea încheierii primei instanțe și a instanței de apel, admiterea cererii de revizuire formulată și pe cale de consecință a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. e Cod procedură penală. Arată că este o speță mai rară și se pune întrebarea, dacă există sau nu cadru legal pentru o astfel de cerere și dacă instanța poate să refuze soluționarea unei astfel de cereri. În prezenta cauză sunt două hotărâri: una de condamnare a revizuentului la o pedeapsă cu suspendare iar cea de-a doua de condamnare la o pedeapsă cu executare, cu revocarea primeia cu reținerea primei hotărâri ca prim termen al recidivei. Ulterior prima hotărâre este apelată cu motivarea că inculpatul nu fusese prezent și nu i s-a comunicat hotărârea astfel că apelul este admis și se pronunță o hotărâre cu prescripția specială a răspunderii penale, prima hotărâre fiind desființată. În cea de-a doua hotărâre inculpatul figurează ca recidivist avându-se în vedere ca prim termen al recidivei acea pedeapsă cu suspendare din hotărârea care a fost desființată. S-a ajuns la un prejudiciu datorită acestei situații. În prezent inculpatul este liberat condiționat dar nu a fost liberat la timp și nu a beneficiat de un anumit regim al executării pedepsei datorită stării de recidivă, care nu se poate reține dint-o hotărâre desființată. Consideră că singura cale legală cea mai apropiată este revizuirea având ca temei juridic "când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia". Se pune problema că și în prezent inculpatul figurează ca recidivist deși legal nu poate fi recidivist. consideră că recursul ar trebui admis, casate cele două hotărâri, admiterea cererii de revizuire și înlăturarea stării de recidivă. Precizează că a exercitat toate căile de atac și singur text de lege aplicabil ar fi art. 394 lit. b Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor recurate ca fiind legale și temeinice. Consideră că există o inadvertență care trebuie înlăturată cumva dar nu pe calea revizuirii, aceasta fiind o cale prin care se înlătură erori judiciare. Dacă s-ar merge pe calea revizuirii consideră că s-ar extinde la alte motive decât acelea a ireconciliabilității pe fondul cauzei. În ipoteza admiterii revizuirii se impune anularea hotărârilor și pronunțarea unei hotărâri noi. Consideră că, contestația la executare este mai potrivită
În replică avocatul recurentului arată că în cazul desființării se va desființa o hotărâre executată deja urmând a se pronunța o hotărâre nouă prin care să se mențină pedeapsa de 4 ani închisoare fără a se menține starea de recidivă, inculpatul fiind deja liberat condiționat urmează să se emită un nou mandat prin care inculpatul să fie arestat în propria sa cale de atac.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sent.pen.nr.682/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 403 alin. 3 teza II s C.P.P.-a respins cererea formulată de revizuientul, cu privire la revizuirea sentințelor penale nr. 2469/1997 și 2186/2001, ambele ale Judecătoriei Oradea.
În baza art. 192 alin. 2 a C.P.P. fost obligat revizuientul să plătească statului 20 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin nr.2469/1997 a Judecătoriei Oradea, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru art.36 al.1 din Decretul nr.328/1966 și la 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 38 al.1 din Decretul nr.328/1966. În baza art.1 din Legea nr.137/1997, aceste pedepse au fost grațiate.
Apoi, prin nr.2186/2001, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru evaziune fiscală, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie. În baza art.10 din Legea nr.137/1997 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 2469/1997 dispunându-se executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 4 ani închisoare. Hotărârea a rămas definitivă prin. pen. nr.797/R/28.10.2002 a Curții de Apel Oradea. S-a emis mandatul de executare a pedepsei nr.3519/2001, iar la data de 11.05.2006, când condamnatul s-a prezentat la. pentru a intra în țară, mandatul a fost pus în executare, revizuientul fiind depus în Penitenciarul Oradea.
La 30.10.2006, revizuientul declară apel împotriva nr.2469/1997 a Judecătoriei Oradea, apel admis prin nr.470/A/8.12.2006 a Tribunalului Bihor, care a apreciat că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la faptele pentru care a fost condamnat prin nr.2469/1997 și a înlăturat dispozițiile de condamnare la pedepsele de 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
Ulterior, condamnatul formulează și o contestație la executare prin care solicită reducerea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr.2186/2001 în sensul menținerii doar a pedepsei de 4 ani închisoare, înlăturarea dispozițiilor privind starea de recidivă cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Prin nr.440/2007 a Judecătoriei Oradeas -a admis contestația la executare și s-a înlăturat din nr.2186/2001 dispoziția privind executare pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, rămânând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Instanța a apreciat că prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe cazul de revizuire prev. de art.394 al.1 lit.e C.P.P. nu este admisibilă. Pe calea revizuirii, indiferent de temeiul pe care se bazează cererea, nu poate fi înlăturată starea de recidivă reținută prin hotărârea judecătorească definitivă. În acest sens, împrejurarea că prin nr.2186/2001 a Judecătoriei Oradeaa fost reținută starea de recidivă, iar apoi, prin admiterea apelului împotriva nr.2469/1997, s-a încetat procesul penal cu privire la condamnarea ce a constituit primul termen al recidivei, nu poate constitui un motiv de revizuire, nefiind vorba de hotărâri care nu se pot concilia. trebuie să se refere la situații de fapt și nu de drept, cum este reținerea stării de recidivă.
Cu privire la precizările făcute de apărătorul revizuientului în ședința publică din 23.05.2008, privind calificarea cererii, în subsidiar, ca o contestație în anulare, instanța a constatat că nu se poate pronunța în prezenta cauză cu privire la contestația în anulare, nefiind legal investită în acest sens. Astfel, cauza de față a fost inițiată ca urmare a unei cereri de revizuire, a urmat procedura în față procurorului, care a sesizat apoi instanța cu concluziile sale asupra cererii de revizuire. Prin urmare nu poate fi calificată cererea de revizuire ca o contestație în anulare, o astfel de contestație putând eventual forma obiectul unui alt dosar. În plus, instanța nu se poate pronunța în aceeași cauză și asupra unei cereri de revizuire și asupra unei contestații în anulare vizând aceleași hotărâri judecătorești
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța, în baza art. 403 alin. 3 teza II a C.P.P. respins cererea formulată de revizuientul cu privire la revizuirea sentințelor penale nr. 2469/1997 și 2186/2001, ambele ale Judecătoriei Oradea.
În baza art. 192 alin. 2 instanța C.P.P. a obligat revizuientul să plătească statului 20 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel revizuientul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate iar în rejudecarea cauzei admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivând că sunt incidente dispozițiile art. 394 al 1 litera e potrivit C.P.P. cărora revizuirea poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia. Menționează că în speța de față este vorba despre sentința penală nr. 2469/1997 a Judecătoriei Oradea și sentința penală 2186/2001a Judecătoriei Oradea. Precizează că,deși prin decizia penală 470/2006b a Tribunalului Bihor pronunțată în apelul declarat împotriva 2469/1997 a Judecătoriei Oradeas -a înlăturat condamnarea la pedepsele de 1 an respectiv 1 an 6 luni închisoare, prin 2186/2001 se reține starea de recidivă prin raportare la aceste două pedepse.
Examinând p apelată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.371 C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că apelul declarat de revizuientul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art.379 pct.1 lit.b
C.P.P.Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta pronunțând o soluție de respingere a cererii formulată de revizuient, din actele dosarului rezultând că, această soluție a fost pronunțată în faza verificării admisibilității în principiu a cererii, iar prin considerentele hotărârii atacate instanța de apel reține că, instanța de fond a menționat expresis verbis că această cerere întemeiată pe dispozițiile art. 394 al.1 lit.e nu C.P.P. este admisibilă, fiind evident că soluția din hotărârea atacată nu vizează fondul cererii de revizuire.
Se impun aceste precizări în speța de față, întrucât și în opinia instanței de apel inadmisibilitatea cererii de revizuire decurge din lipsa de ireconciliabilitate a hotărârilor invocate de revizuient, argument pe care instanța de fond își argumentează soluția.
S-a menționat că, instanța de fond a reținut corect, de altfel conform și literaturii de specialitate că ireconciliabilitatea trebuie să se refere la situații de fapt și nu la situații de drept,la împrejurări esențiale asupra aceleiași cauze care să facă ireconciliabile hotărârile atacate.
Instanța de fond a mai reținut corect că, cauza de față a fost inițiată ca urmare a unei cereri de revizuire și a urmat procedura în față procurorului, care a sesizat apoi instanța cu concluziile sale asupra cererii de revizuire. S-a reținut astfel corect că în aceste condiții nu poate fi calificată cererea de revizuire ca o contestație în anulare, o astfel de contestație putând eventual forma obiectul unui alt dosar și totodată că instanța nu se poate pronunța în aceeași cauză și asupra unei cereri de revizuire și asupra unei contestații în anulare vizând aceleași hotărâri judecătorești.
A obligat pe apelant să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs revizuentul recurent, solicitând instanței prin intermediul apărătorului său admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, admiterea cererii de revizuire formulată și pe cale de consecință a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. e Cod procedură penală. Astfel, arată că în opinia sa în cauză există două hotărâri care nu se pot concilia respectiv o hotărâre de condamnare a revizuentului la o pedeapsă cu suspendare iar o altă hotărâre în care revizuentul este condamnat la o pedeapsă cu executare, hotărâre în care s-a dispus revocarea pedepsei a cărei executare a fost suspendată prin prima hotărâre, totodată s-a constata că primul termen al recidivei îl constituie acea hotărâre cu suspendare. Ulterior cu privire la acea primă hotărâre este admis un apel peste termen și se constată prescripția specială a răspunderii penale astfel că prima hotarâre, cea referitor la pedeapsa suspendată, este desființată. În prezent deși constatându-se prescripția răspunderii penale, practic revizuentul nu mai este recidivist, totuși acesta în cea de-a doua hotărâre apare ca fiind recidivist postcondamnatoriu aducându-i-se astfel un prejudiciu datorită acestei situații. Ca urmare cum și în prezent revizuentul apare ca și recidivist, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, admiterea cererii de revizuire și înlăturarea stării de recidivă.
Curtea examinând hotărârile atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că recursul revizuentului nu este fondat urmând a-l respinge în consecință:
În mod corect și judicios prima instanță (soluție menținută și de instanța de apel) a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva sentințelor penale nr. 2469/1997 și 2186/2001, ambele ale Judecătoriei Oradea.
Astfel corect s-a constatat că în speța dată cererea de revizuire întemeiată pe cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. e Cod procedură penală, nu este admisibilă, câtă vreme, pe calea revizuirii, indiferent de temeiul pe care se bazează cererea, nu poate fi înlăturată starea de recidivă reținută prin hotărârea judecătorească definitivă. În acest sens, împrejurarea că prin nr.2186/2001 a Judecătoriei Oradeaa fost reținută starea de recidivă, iar apoi, prin admiterea apelului împotriva nr.2469/1997, s-a încetat procesul penal cu privire la condamnarea ce a constituit primul termen al recidivei, nu poate constitui un motiv de revizuire, nefiind vorba de hotărâri care nu se pot concilia. Mai mult, în mod judicios s-a reținut că, ireconciliabilitatea trebuie să se refere la situații de fapt și nu de drept, cum este reținerea stării de recidivă.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 385 indice 15 punctul 1 litera b cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de recurentul, împotriva deciziei penale nr. 40/A/ din, 23.02.2003 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23.04.2009
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept 11.05.2009
Red. sent.
Red. sent. Fond.
Tehnored. Gref. M/ 11.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
