Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 199/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul inculpat fiul lui și ns. la 19 martie 1954. în O- jud. B, împotriva deciziei penale nr. 46/A/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 153 din 13.11.2008 pronunțată de Judecătoria Salonta, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii privind circulația pe drumurile publice - OUG 195/2002, art. 87 al. 1 și art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale din 14.04.2009, emise de Baroul Bihor, Cabinet Individual..
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent susține recursul formulat de inculpatul recurent, solicită desființarea hotărârii recurate și în urma rejudecării cauzei să se pronunțe o soluție de achitare cu aplicarea unei sancțiuni administrative. Arată că se pune problema de ce inculpatul recurent nu este mulțumit cu o soluție care a redus pedeapsa inițială. Nu contestă faptul că există fapta, există vinovăția inculpatului, circumstanțele săvârșirii faptei sunt corect reținute, ceea ce se pune în discuție este repercursiunea deosebit de gravă, pe care pedeapsa o are asupra inculpatului care lucrează ca șofer la o firmă, iar existența locului său de muncă este legată de existența permisului de conducere. Efectul hotărârii judecătoriei este anularea permisului de conducere și pierderea locului de muncă. Mai arată de asemenea că s-ar putea pune problema că nu este instanței întrucât inculpatul trebuia să-și asume această împrejurare respectiv pierderea posibilității de a avea permis de conducere, atunci când a comis fapta. Consideră că, instanța ar trebui să vadă în primul rând caracterul faptei și persoana care a comis-o, să nu producă consecinței mai grave decât cele firești. În condițiile crizei economice, în care zilnic 4000 de oameni își pierd locurile de muncă, inculpatul nu dorește să ajungă șomer sau în imposibilitatea de a-și întreține familia, de a realiza un venit. Se pune întrebarea, ce este mai important, respectarea legii sau luarea în considerare a unei situații care poate fi tratată în mod legal și temeinic de instanță. S-au mai pronunțat hotărâri cu 18 ind.1 în situația fapta nu a avut urmări ce nu se pot controla. Consideră de asemenea că aplicarea unei sancțiuni administrative este o rezolvare umană a cauzei.
Reprezentantul parchetului, apreciază ca nefondat recursul formulat, solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii modificată cu clementă de Tribunalul Bihor. Arată că, nu se contestă săvârșirea faptei și se acceptă acuza privind părăsirea locului accidentului și ca atare s-a solicitat achitarea întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Mai arată de asemenea că, legiuitorul a catalogat infracțiunea săvârșită de inculpatul recurent ca fiind infracțiune de pericol și s-a încercat pedepsirea acesteia mai. Luând în considerare strict criteriile de determinare a gradului de pericol social consideră că nici unul nu îndreptățește instanța de a aprecia că fapta nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni. S-a motivat că deși alcoolemia era de 1,30-1,15 nu s-a produs nici o urmare dar nu se arată ce urmări s-ar fi putut produce. De asemenea inculpatul recurent a părăsit locul faptei pentru a nu fi descoperit, prins și tras la răspundere. O astfel de faptă, mai gravă decât conducerea sub influența alcoolului determină o reacție promptă nu prin achitarea ci prin pedepsirea inculpatului. Consideră că pedeapsa aplicată este blândă. În ceea ce privește susținerile că în ultima perioadă și-au pierdut locul de muncă mii de oameni, s-au făcut și statistici din care a rezultat că 400 de oameni și-au pierdut viața în accidente de circulație în prima parte a anului astfel că, decât între a rămâne șomer cu toate riscurile de rigoare sau a-și pierde cineva viața consideră că prima variantă este mai bună.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că are deja 19 luni de când "stă pe dreapta". Solicită reducerea pedepsei, arată că nu a avut abateri până în prezent deși a fost 7 ani taximetrist.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr. 153/2008 a Judecătoriei Salontas -a dispus în baza art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002 condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 19.03.1954 în loc., domiciliat in loc. O,str. G -, nr. 4, jud. B, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, pensionar, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare;
In baza art.89 al.1 din nr.OUG 195/2002 condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 an închisoare;
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. pen. contopește pedepsele stabilite,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
In baza art. 81 al.2 pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 al.1 pen.
In baza art. 359.pr.pen atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen.
In baza art. 71 al.1 pen. dispune interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit.a teza a II-a si pen.
In baza art. 71 al.4 pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prev. in art. 64.lit. a teza a II- și pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 191 al.1 pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt
La data de 22.09.2007, după ce a consumat băuturi alcoolice ( și bere), inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea sa, Skoba cu nr. de înmatriculare -, avându-l ca pasager pe, cu intenția de a se deplasa de la pescăria din loc. spre domiciliul în loc.
Ajungând în loc., într-o curbă,a observat cu întârziere autoturismul de culoare albă cu nr. de înmatriculare - ce stationa pe a părții carosabile astfel că agățat cu oglinda partea dreaptă față a autoturismului mai sus menționat,însă și-a continuat drumul.
Inculpatul a oprit autoturismul după circa 300,s-a dat jos pentru a constata avariile,dar apoi și-a continuat drumul,fiind oprit de către organele de politie la intrarea în loc.
Instanța a mai reținut că inculpatul a fost testat cu aparatul alcoltest la orele 16,24,rezultând o cantitate de 0,78 mg /l alcool pur în aerul expirat și apoi a fost condus la Spitalul mun. S,unde i-au fost recoltate două probe de sânge la orele 16,40 și respectiv 17,40, rezultând o alcoolemie de 1,30%o și 1,15%o,iar în urma interpretării retroactive a alcoolemiei s-a stabilit că între orele 15,20și 16,20 învinuitul ar fi putut avea o alcoolemie de aproximativ 1,05%o conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în faza urmării penale.
Această stare de fapt instanța a reținut-o din declarația inculpatului, coroborată cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, martorul ( 12),care se afla împreună cu inculpatul în masină, declară că au văzut parcată pe a drumului un autoturism pe care inculpatul "a sesizat că l-a acrosat,însă a oprit doar la circa 1 km de acea masină ".Mai arată că inculpatul și-a manifestat intenția de a se întoarce la locul producerii accidentului, însă au fost ajunsi din urmă de către organele de politie,precum și faptul că acesta a consumat alcool ( bere).
Prin urmare, având în vedere declarația acestui martor,instanța va înlătura apărarea inculpatului,constând în faptul că nu a sesizat că a acrosat autoturismul care se afla parcat pe partea dreaptă a drumului,și că acest aspect i-a fost relatat de martorul ,ce se afla în autoturismul său,martor care nu sustine această versiune,așa cum rezultă din declarația sa.
De altfel,inculpatul,în faza urmăririi penale,în declarația pe care o face în prezenta apărătorului ales ( 17 din dosarul de urmărire penală ), recunoaste că a atins oglinda autoturismului ce se afla parcată pe drumului, dar, maginându-i că "nu este mare lucru" faptul că a atins oglinda, și-a continuat drumul, oprindu-se la circa 300 pentru a vedea avariile masinii sale,iar apoi si-au continuat drumul către loc. S,și nu spre locul comiterii accidentului.
În prezenta martorilor ( 23) și ( 24) inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest,stabilindu-i-se astfel o alcoolemie initială, și i s- cerut să meargă în vederea recoltării probelor biologice.
Având în vedere starea de fapt conturată pe baza probelor administrate, mai sus expuse, în drept, instanța constată că fapta inculpatului de a conduce în ziua de 22.09.2007 pe drumurile publice din loc. un autoturism prezentând în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 grame la mie întruneste elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din nr.OUG 195/2002, iar fapta aceluiași inculpat de a părăsi locul accidentului produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea politiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 89 al.1 din nr.OUG 195/2002.
La stabilirea și individualizarea pedepsei,instanța a tinut cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen. respectiv atât de gradul de pericol social al faptei săvârșite,care este unul relativ ridicat, având în vedere că a condus un autoturism pe drumurile publice sub influenta băuturilor alcoolice și că, în urma producerii accidentului, a părăsit locul producerii acestuia, dar și de persoana inculpatului, respectiv de faptul că nu are antecedente penale și a avut un comportament sincer pe perioada desfăsurării cercetărilor penale.
Prin urmare,în baza art.87 al.1 din nr.OUG 195/2002 a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an inchisoare.
In baza art.89 al.1 din nr.OUG 195/2002 a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 an închisoare;
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. pen. a contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța, în baza art. 81 al.2 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 al.1 pen.
In baza art. 359.pr.pen a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen.
In baza art. 71 al.1 pen. a dispus interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit.a teza a II-a si b pen.
In baza art. 71 al.4 pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. in art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 191 al.1 pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul.
Prin decizia penală nr. 46/2009 a Tribunalului Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței nr. 153 din 13.11.2008 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a modificat-o, în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele individuale de 1 an închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, respectiv 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002.
A făcut aplicarea art. 74 lit.a, și art. 76 lit.d și C.P.P. a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare de asemenea s-a făcut aplicarea art. 74 lit.a, c și art. 76 lit.d și C.P.P. s-a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002, de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 cod penal s-au contopit pedepsele individuale de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și s-a edus termenul de încercare stabilit de instanța de fond de la 4 ani la 3 ani menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comisă de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultând fără dubii că în data de 22.09.2007,după ce a consumat băuturi alcoolice,respectiv Ť. și bere, s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea sa, Skoba cu nr. de înmatriculare -, avându-l ca pasager pe,cu intenția de a se deplasa de la pescăria din loc. spre domiciliul în loc. O, dar ajungând în loc., într-u curbă, a observat cu întârziere autoturismul de culoare albă cu nr. de înmatriculare - ce staționa pe a părții carosabile astfel încât, ajungând în poziție paralelă cu acesta a agățat cu oglinda partea dreaptă față a autoturismului mai sus menționat, însă și-a continuat drumul. Inculpatul a oprit autoturismul după circa 300,s-a dat jos pentru a constata avariile, dar apoi și-a continuat drumul, fiind oprit de către organele de politie la intrarea în loc.
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcoltest la orele 16,24, rezultând o cantitate de 0,78 mg /l alcool pur în aerul expirat și apoi a fost condus la Spitalul mun. S, unde i-au fost recoltate două probe de sânge la orele 16,40 și respectiv 17,40, rezultând o alcoolemie de 1,30%o și 1,15%o, iar în urma interpretării retroactive a alcoolemiei s-a stabilit că între orele 15,20și 16,20 învinuitul ar fi putut avea o alcoolemie de aproximativ 1,05%o conform raportului de expertiză medico-legală.
Starea de fapt mai sus reținută a fost probată prin declarațiile de recunoaștere a inculpatului coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză - ) fila 12) care se afla împreună cu inculpatul în mașină, ( fila 23) și ( 24).
Critica inculpatului formulată în apel în sensul că în speță s-a dispus în mod nelegal condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor poliței este nefondată pentru următoa- rele considerente: textul art. 89 al. 1 din OUG. 195/2002 incriminează fapta de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulație de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unuia sau a mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni. De necontestat că în speță evenimentul rutier nu s-a soldat cu uciderea sau vătămarea integrității corporale sau sănătății unei persoane, fiind îndeplinită în schimb cealaltă modalitate alternativă și anume aceea că accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, în concret aceea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, prezentând în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 gr/mie. Evident că în aceste condiții inculpatul avea obligația de a rămâne la locul accidentului chiar dacă acesta s-a soldat doar cu avarierea minoră a unui alt autovehicul.
Față de cele ce preced s-a apreciat neîntemeiată critica inculpatului, în speță fiind întrunite elementele constitutive ale ambelor infracțiuni pentru care fost condamnat.
Tot pentru considerentele mai sus enunțate s-a apreciat neîntemeiată solicitarea inculpatului care a solicitat achitarea sa pe considerent că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea s-a apreciat că disp. art. 18 ind.1 nu sunt aplicabile raportat la natura relațiilor sociale ce constituie obiectul juridic al infracțiunilor, și față de împrejurarea că faptele comise, pot avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a unei alte persoane.
Sub aspectul individualizării pedepsei însă, instanța de control judiciar a constatat că prima instanță nu a valorificat în mod judicios disp. art. 72 cod penal.
Funcția de reeducare și îndreptare depind de persoana celui condamnat, iar din punct de vedere al eficienței pedeapsa trebuie să fie adaptabilă în sensul proporționalizării ei în raport de pericolul social concret atât al faptei cât și al infractorului, dar în același timp aflictivă.
Inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere și regret a faptei comise, se află la primul contact cu legea penală, context în care instanța de apel consideră că nu au fost suficient valorificate în sistemul pugnitiv unele elemente de esență, definitorii pentru tipul de comportament uman, ajuns în balanța justiției.
Prin urmare instanța de control judiciar a apreciat fondat apelul inculpatului în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a,c cod penal, cu consecința prev. de art. 76 lit.d cod penal.
Ca urmare Tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței nr. 153 din 13.11.2008 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a modificat-o, în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele individuale de 1 an închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, respectiv 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002.
A făcut aplicarea art. 74 lit.a, și art. 76 lit.d și C.P.P. a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare, de asemenea s-a făcut aplicarea art. 74 lit.a, c și art. 76 lit.d și C.P.P. s-a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002, de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 cod penal s-au contopit pedepsele individuale de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și s-a edus termenul de încercare stabilit de instanța de fond de la 4 ani la 3 ani menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
În baza art. 192 al.3 pr.penală cheltuieli judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând instanței casarea lor ca fiind netemeinice.
În motivarea recursului inculpatul, arată că, se impune aplicarea unei sancțiuni administrative cu caracter administrativ în ceea ce-l privește. Asta și în contextul crizei economice și pentru a nu-și pierde locul de muncă.
Curtea examinând hotărârile atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute se art. 72 cod penal.
Astfel inculpatul era la data săvârșirii faptei cu trecut nepedepsit iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.
Infracțiunea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică între 1,30 la mie și 1/05 la mie are în componența ei un grad ridicat de pericol social iar fapta aceluiași inculpat de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organului de poliție întărește convingerea instanței că reeducarea lui se va realiza mult mai eficient prin aplicarea unei pedepse.
Pentru aceste motive Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultantul acestora.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 385 indice 15 punctul 1 litera b cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 46/A/ din, 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23.04.2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept 08.05.2009
Red. sent.
Red. sent. Fond.
Tehnored. Gref. M/ 11.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
