Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 22/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.22/
Ședința publică de la 17 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, impotriva deciziei penale nr. 11 din 11 ianuarie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, in dosarul penal nr. 1580/2005 și a sentinței penale nr. 932 din 20 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. 489/2005, privind pe inculpatul, trimis in judecată pentru săvârsirea infractiunii prev. și ped. de art. 129 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 357/2003, Legea nr. 482/2004 cu aplic. 37 lit.a cod penal.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2007, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Instanța, pune în vedere intimatului că se află în situația unui recurs declarat de către Parchet, fiind achitat la instanța de fond, soluție menținută de instanța de apel. . intimatul dacă dorește să dea o declarație la acest termen, dacă da, instanța aduce la cunoștință că declarația poate fi folosită atât în favoare cât și în defavoare.
Intimatul inculpat menționează că va pune concluzii în ultimul cuvânt, după ce va afla motivele parchetului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, înainte de a pune concluzii cu privire la motivele parchetului, aduce la cunoștința instanței că a făcut verificări în ce privește falsul privind identitatea, mai are un dosar pe rolul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA. Inițial a fost la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța care a fost înregistrat la nr.4355/P/2005 și a fost declinat din 13 iulie 2007 la Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 cod penal. Nu a reușit în cursul zilei de ieri să găsească acest dosar pentru a-l studia, întrucât se află la organul de poliție, dacă falsul privind identitatea se referă la certificatul de căsătorie depus în dosarul de față. Apreciază că se impunea a se emite o adresă la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, pentru a se comunica dacă privește falsul privind identitatea se referă la acest certificat de căsătorie.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de reprezentantul parchetului, din punct de vedere al apărării dosarul se află în stare de judecată.
Instanța, apreciază că, față de stadiul procesual al dosarului în care se solicită a se constata sau nu falsul, nu se impune ase acorda un nou termen de judecată și nici a se solicita relații de la postul de poliție.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, în susținerea motivelor de recurs, arată că acestea sunt cele prev. de disp.art. 3859alin.1 pct.18 cod pr.penală, privind greșita achitare a inculpatului în temeiul art.10 lit.d cod pr.penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.129 alin.1 din OUG nr.194/2002, modificată prin Legea nr.357/2003 cu aplic. art.37 lit.a cod penal și art.13 cod penal.
Cele două instanțe au apreciat fapta inculpatului că nu intră în sfera ilicitului penal, întrucât nu a fost îndeplinită una din condițiile esențiale pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii, adică intrarea pe teritoriul Românei prin trecere ilegală a frontierei de stat.
Apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii având în vedere și, pornind de la textul art.129 care, apreciază că este îndeplinită cerința esențială a textului. Art.129 din OUG 194/2002 precizează clar, ca modalitate, intrarea pe teritoriul Românei prin trecerea ilegală a frontierei de stat de către străinul declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau ședere în țară, constituie infracțiune. Prin modificarea legii nr.482/10.11.2002 la acest articol nu s-a făcut decât o adăugare - " sau sub o altă identitate " restul conținutului este același. Inculpatul deși, cunoștea că prin decizia penală nr.- din 2.04.2004 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru i-a fost interzis dreptul de a intra pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani, respectiv de la 9.04.2004, până la 6.04.2014, la data de 27.10.2004 a încălcat această interdicție, intrând ilegal pe teritoriul României. A intrat ilegal pe teritoriul României și ca urmare a faptului că la data de 5.04.2004, în localitatea Colibași din republica Maa vut loc căsătoria cu, certificat transcris în România la 17.09.2004. Cu toate acestea căsătoria nu este valabilă așa cum rezultă din răspunsul dat de comisarul de poliție din Raionul Cahul, din care rezultă că dosarul cu privire la situația juridică a certificatului de căsătorie, cercetările nu au fost definitivate, cu atât mai mult cu cât certificatul de căsătorie se socotește nevalabil pe motiv că a fost eliberat ilegal. Prin răspunsul primit de la Ministerul Afacerilor Externe a Mp rivind verificarea valabilității căsătoriei încheiate la 5.04.2004 a stabilit că această căsătorie nu este valabilă. Intenția de fraudare a legislației române este evidentă, cu atât mai mult, dacă inculpatul nu s-ar fi folosit de noul nume dobândit printr-o căsătorie viciată nu ar fi putut pătrunde pe teritoriul României, întrucât autoritățile române i-ar fi interzis accesul având in vedere decizia de interdicție pe o perioadă de 10 ani.
În temeiul disp.art.38515pct.2 lit.d cod pr.penală în referire la art.3859pct.18 cod pr.penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și pronunțarea unei noi hotărâri având in vedere motivele susținute oral.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluțiilor anterioare ca legale și temeinice. Inculpatul nu a trecut in mod fraudulos granița, a trecut printr-un loc permis.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Concluziile procurorului de ședință sunt concluziile depuse pe fond la instanța anterioară, A venit în România pentru că a fost citat de 2 instanțe judecătorești, ÎCCJ și Judecătoria Sector 3, condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani în acest dosar. A fost expulzat de un ordin al pașapoartelor și nu printr-o hotărâre judecătorească. Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluțiilor anterioare ca legale și temeinice.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.932/20.04.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr.489/2005, în baza art. 334 cod pr. penală s-a schimbat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 129 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 357/2003 și prin Legea nr. 482/2004 cu aplic. art. 37 lit. a cod penal, în infracțiunea prev. de art.129 al.l din OUG nr. 194/2002 modificată prin Legea nr. 357/2003, cu aplic. art. 7 lit. a cod penal, și art. 13 cod penal.
In baza art. 11 pct.2 lit. a cod pr. penală, rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală, a fost achitat inculpatul - fost () fiul lui și născut la data de 27.03.1971 în Republica M, cetățean, studii Academia Militară, administrator al & G SRL, căsătorit, recidivist, domiciliat în Republica M, localitatea Noi - oraș, pentru comiterea infracțiunii de "intrare frauduloasă a străinului declarat indezirabil sau împotriva căruia s-a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, prev. de art. 129 al.l din OUG 194/2002, modificată prin Legea 357/2003 cu aplic, art. 37 lit. a cod penal, și art. 13 cod penal.
In baza art. 350 al.2 cod penal, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului - (fost ) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/14.02.2005 a Tribunalului Constanța, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
In baza art. 192 al. 3 cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probele administrate instanța de fond, a reținut următoarele:
Inculpatul este cetățean și a fost condamnat în mai multe rânduri la pedepse cu închisoarea, ultima fiind de 8 ani închisoare, pentru comiterea inflațiunii de furt calificat, dispusă prin sentința penală nr. 268/14.06.2001 a Tribunalului Constanța, pedeapsă ce a fost executată până la data de 24.12.2003 când a fost liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 755 de zile.
La data liberării sale, inculpatul a fost preluat de Autoritatea pentru, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că întrucât a comis infracțiuni pe teritoriul României, s-a dispus măsura interdicției de intrare în România pentru o perioadă de 10 ani, sens în care s-a încheiat un proces verbal semnat de inculpat, urmând ca acesta să părăsească teritoriul României în termen de 5 zile.
In același sens, a fost informată P - Autoritatea pentru, s-a înaintat un referat cu propunerea de returnare a străinului conform prevederilor art. 86 al.l lit. b din OUG 194/2002, și de luare a măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani conform dispozițiilor art. 102 din aceeași ordonanță.
In aceste condiții a fost aprobată returnarea cetățeanului.
Inculpatul nu a părăsit teritoriul României, pe motiv că a exercitat căile de atac împotriva deciziei sus amintite, iar la data de 1.04.2004, lucrătorii de poliție l-au depistat într-un autoturism marca "RENAULT" cu nr.B 32398 împreunăm cu concubina sa,.
In urma verificărilor întreprinse s-a constatat că, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 86 al.l lit. e din OUG 194/2002, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal.
Inculpatul ( la acea dată ) a fost condus la Autoritatea Pentru - Biroul Pentru și Probleme de C, iar pe baza unui referat, această autoritate a emis Decizia nr. - pe motiv că nu a respectat dispozițiile de părăsire a teritoriului omâniei, având dreptul de ședere expirat de la data de 24.04.2003 și interdicție de intrare în România pentru o perioadă de 10 ani.
In același timp, pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA se judeca acțiunea promovată în contencios administrativ de către inculpat în contradictoriu cu Biroul pentru al Județului C, iar prin încheierea din data de 16.05.2004, pronunțată în dosarul nr. - s-a dispus suspendarea judecății acțiunii față de lipsa părților. Prin decizia nr. 604/3.02.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal s-a respins recursul declarat de, împotriva încheierii sus amintite, ca nefondat.
La data de 5.07.2004, inculpatul s-a căsătorit cu numita, la Primăria Colibași - din Republica M, așa cum a reieșit din certificatul le căsătorie nr. CS V - - care la data de 17.09.2004 a fost transcris la Oficiul de Stare civilă a municipiului C sub nr.CD -.
Prin căsătorie, inculpatul a luat numele soției sale, din acest moment numindu-se, iar pe acest nume a fost eliberat și pașaportul cu nr. A- - de către autoritățile orașului Chișinău, și permisul de conducere Nr.01 -.
Folosindu-se de pașaportul emis pe noul nume dobândit prin căsătorie, inculpatul a intrat pe teritoriul României la data de 27.10.2004, prin punctul de frontieră - I așa cum a rezultat din vizele aplicate pe pașaport și a locuit împreună cu soția sa.
La data de 13.02.2005, aceasta s-a internat în spital, iar inculpatul a însoțit-o, ocazie cu care a fost depistat de lucrătorii de poliție, așa cum a reieșit din procesul verbal.
Inculpatul a fost amprentat iar impresiunile digitale au fost comparate cu cele de la fișa dactiloscopică aflată în evidența organelor de poliție, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 17778/13.02.2005 a concluzionat că impresiunile digitale aparținând persoanei cu numele de sunt identice cu urmele prelevate pe fișa dactiloscopică tip pe numele.
Prin decizia penală nr.11 din 11 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul penal nr.1580/2006, TRIBUNALUL CONSTANȚAa respins ca nefondat apelul declarat de parchet.
În baza art.192 alin.3 cod pr.penal, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
În baza art.189 cod pr.penală, onorariul avocat oficiu către Baroul C în sumă de 100 RON pentru av., s-a avansat din fondurile
In termen legal, s-a declarat in cauză recurs de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin care invocă, ca temei de casare disp.art.3859pct.18 cod pr.penală, respectiv greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 129 alin.1 din OUG nr.194/2002, modificată prin Legea nr.357/2003 cu aplic. art.37 lit.a cod penal și art.13 cod penal.
S-a susținut de reprezentantul parchetului că " sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, având în vedere că modalitatea de intrare pe teritoriul României i-a fost interzisă in orice mod."
Prin modificarea Legii nr.482/10.11.2002, la art.129 nu s-a făcut decât o adăugare - " s-au sub o altă identitate", restul conținutului este același.
Inculpatul avea cunoștință că i s-a interzis dreptul de a intra pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani, respectiv de la 9.04.2004 până la 6.04.2014.
Inculpatul a încălcat această interdicție și a pătruns ilegal pe teritoriul României la data de 27.10.2004, astfel că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.129 alin.1 din OUG 194/2002, modificată prin Legea nr.357/2003 și Legea nr.482/2004.
Recursul declarat de către parchet este nefondat.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit în mod corespunzător, situația de fapt, încadrarea juridică și lipsa de vinovăție a inculpatului.
Prin actul de sesizare s-a stabilit că intimatul inculpat a trecut frontiera de stat a României sub o altă identitate la data de 27.10.2004 deși, avea interdicția de a intra in țară pe o perioadă de 10 ani.
Ordonanța de urgență nr.194/2002 a fost aprobată prin Legea nr.357 din 11 iulie 2003 fără a aduce modificări infracțiunii prev. de art.129 alin.1.
Prin legea nr.482/10.11.2004 publicată în Monitorul Oficial sub nr.1116 din 27.11.2004 a fost modificată și completată OUG 194/2002, iar art.129 alin.1 are următorul conținut: " intrarea pe teritoriul României prin trecerea ilegală a frontierei sau sub o altă identitatea de către străinul declarat indezirabil, oricăruia i-a fost interzis in orice mod dreptul de intrare sau ședere în țară constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 6 ani ".
Așadar, comiterea infracțiunii reținută în rechizitoriu a fost comisă la 27.10.2004, dată la care aceasta nu era încriminată.
Incriminarea a avut loc mai târziu prin Legea nr.482/2004 din 27.10.2004.
Așadar, fapta comisă de către inculpat se încadrează în dispozițiile OUG 194/2002, potrivit cu care, comite infracțiune " persoana care i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau ședere in țară".
Elementul material al acestei infracțiuni constă în intrarea pe teritoriul României prin trecerea ilegală a frontierei de stat, ceea ce înseamnă trecerea în alte condiții decât cele prevăzute de lege, ori inculpatul a trecut frontiera de stat a României prin locurile autorizate in baza unui nou pașaport, datorită faptului că a dobândit în prezent un alt nume, prin căsătorie.
În aceste condiții, nu interesează instanța că, inculpatul a intrat pe teritoriul României cu numele de și nu, în condițiile in care noul nume a fost dobândit prin căsătorie.
Întrucât nu este întrunit conținutul inacțiunii de intrare frauduloasă a străinului declarat indezirabil, s-au împotriva căruia s-a dispus măsura interzicerii intrării in România prev. de art.129 alin.1 din OUG 202 republicată prin Legea nr.357/2003, legea aplicabilă la momentul comiterii faptei, lipsind latura obiectivă, in mod corect cele două instanțe au dispus achitarea inculpatului in temeiul art.11 pct.2 cu referire la art.10 lit.d cod pr.penală.
Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA este nefondat și urmează a fi respins in temeiul art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală.
Onorariul pentru avocat oficiu al intimatului inculpat în sumă de 100 lei va fi avansat din fondul în contul C pentru av..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, impotriva deciziei penale nr. 11 din 11 ianuarie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, in dosarul penal nr. 1580/2005 și a sentinței penale nr. 932 din 20 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. 489/2005, ca nefondat.
Onorariul pentru avocat oficiu al intimatului inculpat în sumă de 100 lei se avansează din fondul în contul C pentru av..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./23.01.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună, Marius Cristian Epure
