Infracțiuni privind regimul de deținere al câinilor agresivi și periculoși (oug nr. 55/2002). Decizia 628/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr.55/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.628
Ședința publică de la 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursurilor declarate partea civilă, partea civilă, prin reprezentantul legal, inculpata, împotriva deciziei penale nr.60 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată, asistată de avocat, apărător ales și avocat, pentru părțile civile și, lipsă.
A lipsit și partea civilă Spitalul de Urgență Clinica de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei și întrucât nu se formulează alte cereri, iar reprezentantul parchetului nu are obiecțiuni, în baza dispoz.art.38513Cod pr.penală, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru părțile civile, solicită admiterea recursului, conform motivelor scrise de apel, în raport de care să fie casate ambele hotărâri și obligarea inculpatei la despăgubirile solicitate.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată, solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile, admiterea recursului declarat de inculpată și achitarea acesteia, întrucât nu s-au făcut probe certe cu privire la infracțiunea pentru care a fost condamnată, iar dubiul profită acesteia.
Avocat având cuvântul pentru recurentele părți civile solicită respingerea recursului declarat de inculpată, ca fiind nefondat.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere a recursurilor declarate de părțile civile, în ceea ce privește latura civilă și respingerea recursului declarat de către inculpată, ca fiind nefondat.
Inculpata având cuvântul, declară că regretă săvârșirea faptei și își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 905 din 14.11.2008, Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 334 Cod pr.penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.11 alin.1 și 2 din OUG nr.55/2002 rap. la art. 184 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, s-a reținut în sarcina inculpatei prin rechizitoriul nr. 3462/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina în:
- infracțiunea de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin prev. de art. 11 alin. 1 din OUG nr.55/2002;
- infracțiunea de vătămare corporală din culpă a părții vătămate, prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal;
- infracțiunea de vătămare corporală din culpă a părții vătămate, prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal;
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În baza art. 11 alin. 1 din OUG nr.55/2002 a fost condamnată inculpata - fiica lui și, născută la data de 27.09.1946 în municipiul S, domiciliată în aceeași localitate,-, județul O, cetățean român, studii medii, pensionară, văduvă, fără antecedente penale, CNP --, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin.
În baza art. 184 alin.1 Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă a părții vătămate, la data de 29.06.2007.
În baza art. 184 alin.1 Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă a părții vătămate, la data de 29.06.2007.
În baza art.33 lit.b și art. 34 alin.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata prevăzută de art.71 Cod penal, respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, respectiv pe durata unui termen de 2 ani și 6 luni.
În baza art.359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile cu domiciliul în Municipiul S,-, județul O și cu domiciliul în Municipiul S,-, județul O, prin reprezentant legal.
În baza art.14 alin.3 lit.b Cod pr.penală, coroborat cu art.346 alin.1 Cod pr.pennală și art. 998 și urm. Cod civil, a fost obligată inculpata la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă și la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă .
S-a respins cererea părții civile formulată prin reprezentant legal privind obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale ca nedovedită.
S-a luat act că Spitalul de Urgență Clinica de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică cu sediul în B, B-dul -, 20, sector 4, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.15 alin.1 din OUG nr. 55/30.04.2002 s- dispus confiscarea de către poliție, cu sprijinul personalului instruit în acest sens, a câinelui din rasa Rottweiller, aparținând inculpatei în termen de cel mult două zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
S-a luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
În baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 29.06.2007, în jurul orei 22,30 partea vătămată se îndrepta spre domiciliu împreuna cu fiica sa, minora, în vârstă de 7 ani. Pe str. - - din municipiul S, in dreptul imobilului cu nr. 5 au fost atacați din spate de către un câine rasa "Rottweiller". a muscat-o pe fetita de fese, iar apoi pe ambii de mâini.
a încercat să-și salveze fetita de atacul animalului și s-a refugiat în curtea imobilului de mai sus, fiind însă urmăriți de câine care a continuat sa-i agreseze, mușcând-o pe de torace. Din imobil a ieșit care a reușit să îndepărteze câinele și apoi inculpata, proprietara câinelui.
Conform certificatelor medico-legale si au suferit leziuni ce au necesitat 13-14, respectiv 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Ulterior, in urma scrisorii medicale emise de Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Curie, prin raportul de expertiza medico-legala nr. 1721/E/31.10.2008 s-a opinat ca in urma extragerii tijei elastice de la nivelul radiusului drept, minora a mai necesitat cca. 7 zile de îngrijiri medicale, totalizând astfel 52-57 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Situația de fapt rezulta din plângerea formulată de părtile vătămate și declarația parții vătămate care se coroborează cu declarația martorului ocular, a actelor medicale și a planșelor fotografice aflate la dosar.
Aceasta martora a arătat ca in seara de 29.06.2007 auzind pe str. - - a observat tot incidentul de la balconul locuinței sale. A declarat ca părțile vătămate au fost agresate atât în stradă, cât și în curtea inculpatei, susținând, de asemenea, ca proprietara animalului obișnuiește să lase să umble neînsoțit și fără botniță pe stradă în timpul serii.
Cu ocazia audierii martorului A, acesta a declarat ca aflându-se in locuința sa de pe- a auzit pe strada strigate disperate in apropierea locuinței inculpatei. din casa, acesta a văzut în curtea vecinei pe, marcat de un eveniment ce se întâmplase și a auzit o persoana solicitându-i sa-i repede copilul la spital întrucât avea răni grave. Martorul a arătat ca ulterior a aflat ca si fiica sa au fost atacați de câinele vecinei sale.
Martorul a arătat de asemenea, ca atunci când a ieșit din casa partale vătămate se aflau în curte, iar i-a spus ca au fost muscați de câine. Deși a declarat ca afara era întuneric si lumina de la era slaba a putut observa ca fetita era vătămata la mana și se afla într-o stare de agitație.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit ca animalul nu figurează în evidentele sanitar - veterinare. Astfel, potrivit adresei nr. - emisa de SC C SRL câinele rasa "Rottweiller" deținut de inculpata nu a figurat in evidentele sanitar veterinare, nu a fost vaccinat antirabic si nu a fost supus altui tratament; inculpata nu a prezentat carnetul de sănătate al câinelui si nici un alt document de înregistrare la politie sau la asociații cinologice.
Având în vedere situația de fapt reținută, în drept, fapta inculpatei de a nu lua in mod corespunzător măsurile de prevenție în legătura cu câinele proprietate personala rasa "Rottweiller" care i-a agresat in loc public și ulterior în interiorul curții sale pe pârtile vătămate si, provocându-le leziuni ce au necesitat 13-14, respectiv 52-57 zile de îngrijiri medicale pentru întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin prevăzute de art. 11 alin. 1 din OUG 55/2002 si a doua infracțiuni de vătămare corporală din culpă a părților vătămate si, prevăzute de art. 184 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal.
Instanța a dispus schimbarea încadrării juridice reținuta in sarcina inculpatei in rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina in infracțiunile mai sus menționate, considerând, pe de o parte, ca pluralitatea parților vătămate determina pluralitatea infracțiunilor de vătămare corporala din culpa, iar pe de alta parte, faptul ca in speța nu este incident aliniatul 2 al articolului 11 din nr.OUG 55/2002.
Potrivit art. 11 alin. 1 din OUG nr. 55/2002 neluarea masurilor de prevenire a atacului canin de către proprietarul câinelui sau de deținătorul temporar al acestuia asupra unei persoane constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
In aliniatul 2 se prevede ca "daca fapta prevăzuta la aliniatul 1 avut ca urmare vătămarea corporala, pedeapsa este cea prevăzuta la art. 181 - 184 Cod penal".
Având in vedere ca in speța, numărul necesar îngrijirilor medicale acordate parții vătămate a fost de 13-14 zile si respectiv 52-57 zile pentru partea vătămată, nu se poate retine vătămarea corporala așa cum este prevăzuta in art. 182 Cod penal, pe cale de consecința se impune înlăturarea din încadrarea juridica reținuta in rechizitoriu a aliniatului 2 din nr.OUG 55/2002.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție sub forma culpei cu prevedere, întrucât deși ar fi putut sa prevadă un eventual canin al câinelui sau din rasa "Rottweiller", considerat prin OUG nr. 55/2002 ca fiind un câine "periculos" (art. 1 lit. "b"), nu a acceptat, socotind fără temei ca el nu se va produce.
Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatei au fost dovedite, instanța urmează să dispună condamnarea acesteia proporțional gradului de pericol social al faptelor comise și periculozității făptuitoarei.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art.72 Cod penal, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în OUG nr.55/2002 și în partea specială a codului penal pentru infracțiunea de vătămare corporala din culpă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale precum și rezultatul socialmente periculos.
Fapta săvârșită este prin natura ei, generatoare de suferințe intense fizice și psihice iar actele medicale de la dosar dovedesc pe deplin acest aspect. Partea vătămată a suferit leziuni traumatice (plăgi si excoriații pe fata posterioara a antebrațului stâng, pe fata anterioara gamba ștanga si dreapta si zona fesier interior ștanga, absenta unghiei de la degetul doi a piciorului stâng), fiind examinat la camera de gardă a Spitalului Județean de Urgenta S si stabilindu-se diagnosticul: "plăgi muscate (câine)" din ziua de 30.06.2007 atât el cât și partea vătămată minora au fost luați în evidență la Centrul de la Institutul de Boli Infecțioase B pentru profilaxie antirabică. Minora a prezentat leziuni traumatice pentru care au fost necesare 52-57 zile îngrijiri medicale, respectiv fiind internata in perioada 30.06-12.07.2007 in Secția Chirurgie si Ortopedie Pediatrica a Spitalului de Urgenta Curie B cu diagnosticul: "fractura deschisa radius dr. 1/3 medie prin mușcătura de câine. Plaga hemitorace dr. pe linia axilara, traumatism facial, echimoza fesier ștânga".
S-au avut în vedere însă și datele personale ale inculpatei, faptul că aceasta are 62 de ani, este pensionara, văduva, se afla la primul conflict cu legea penala si nu a săvârșit infracțiunile deduse judecații cu intenție.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că prin aplicarea unor pedepse aplicate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv prin aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a masurilor de prevenire a atacului canin prevăzuta de art. 11 alin. 1 din OUG nr. 55/2002, respectiv o luna închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă a părții vătămate, prevăzuta de art. 184 alin. 1 Cod penal și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă a părții vătămate, prevăzuta de art. 184 alin. 1 Cod penal, se ating scopurile prevăzute de art.52 Cod penal și anume reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Întrucât infracțiunile se află în concurs ideal, în baza art.33 lit.b și art.34 alin.1 lit.b Cod penal, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi aleasa în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 71 Cod penal, instanța a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, considerând că, în raport cu tipul de infracțiuni săvârșite de inculpata, limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei este o măsură necesară pentru protejarea societății și, ca atare, urmărește un scop legitim.
Deși în art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, se prevede că drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a-c Cod penal, se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, este de observat că potrivit Deciziei nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii s-a stabilit că aplicarea pedepsei accesorii nu are loc prin efectul legii, ca urmare a condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, ci urmează a fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal.
La interzicerea în parte a drepturilor electorale, instanța va avea în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6.10.2005 care a statuat că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art.3 al Protocolului nr.1. Deși aceste drepturi pot face obiectul unor limitări implicite, fiind supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor, instanța va avea în vedere că orice restricție trebuie să vizeze un scop legitim și mijloacele restrictive utilizate să fie proporționale, astfel încât în raport de datele cauzei și persoana inculpatei, consideră că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Așadar, atâta timp cât săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 11 alin. 1 din OUG nr.55/2002 și art. 184 alin.1 Cod penal nu are legătură cu ocupația inculpatei, instanța a considerat că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunilor care a atras-o nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin.1 lit.c Cod penal.
Rămân neinterzise drepturile prevăzute de art.64 lit.d și e Cod penal, în condițiile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la asigurarea respectului față de viața de familie.
La pronunțarea unei astfel de soluții instanța a avut în vedere Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza și Pârcălab contra României, publicată în Of. nr. 484/08.06.2005, prin care statul român a fost condamnat la plata de despăgubiri către reclamantul pentru încălcarea dreptului său la respectarea vieții de familie reglementat de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin interzicerea automată, cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor sale părintești.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea sub 3 ani, inculpata nu a mai fost condamnata anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar în contextul celor deja menționate, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei, astfel că urmează a fi suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni potrivit art. 82 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.5 Cod penal, va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Având în vedere dispozițiile art. 359 Cpp, instanța va atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de partale civile, având in vedere următoarele considerente:
Partea civilă este titular de drepturi și obligații în ce privește latura civilă a cauzei, între drepturile sale fundamentale înscriindu-se și constituirea de parte civilă, respectiv exprimarea manifestării de voință de a fi despăgubit de către inculpat în cadrul procesului penal, pentru prejudiciul suferit în urma activității infracționale a inculpatului.
Potrivit art. 998 Cod Civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Potrivit art. 1001 cod civil proprietarul unui animal sau acela care se servește cu dansul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scăpat.
În speță, sunt îndeplinite aceste condiții, întrucât s-a săvârșit o faptă ilicită, s-a cauzat un prejudiciu, între fapta ilicită săvârșită și prejudiciul cauzat există legătură de cauzalitate iar autoarea faptei a fost în culpă.
Despăgubirile acordate victimelor trebuie să constituie o justă și integrală reparație a pagubei cauzate.
Sarcina probei, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului încercat de părțile civile revine acestora, potrivit principiului statornicit în art.1169 Cod Civil: "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". (actori incumbit onus probandi).
În speță, deși partea civila a formulat prin reprezentantul legal pretenții împotriva inculpatei cu titlu de daune materiale in cuantum de 10.000 lei, nu a făcut dovada acestor cheltuieli.
În ceea ce privește acordarea sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, solicitată de si 140.000 lei solicitata de, in baza art. 14 alin. 3 lit.b coroborat cu art.346 alin.1 Cod penal si art. 998 si urm. Cod Civil, s-au admis în parte acțiunile civile in sensul ca va obliga inculpata la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă și la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, având în vedere următoarele aspecte:
Obligația de a repara prejudiciul, instituită prin art.998 - 999 Cod Civil se referă atât la prejudiciile materiale, cât și la cele morale, nepatrimoniale, regulile răspunderii civile delictuale fiind guvernate de aceleași norme, atât în ceea ce privește daunele materiale, cât și cele morale.
Acordarea despăgubirilor bănești pentru daune morale se stabilește în raport cu efectele infracțiunii, concretizate în stări de fapt rezultate din probe și care se referă la modificările prejudiciabile morale intervenite în viața persoanei vătămate. Aceste daune trebuie, însă, concretizate de partea care le solicită și trebuie dovedite, nefiind suficientă doar o simplă cerere, fără argumentație, care să justifice prejudiciul moral, pentru a fi acordate.
Făcând însă, o apreciere pe considerente de echitate, față de probele administrate în cauză și ținând cont de practica constantă a jurisprudenței române și a țărilor europene, instanța consideră că în mod evident părțile civile au suferit un prejudiciu moral decurgând din suferința pe care le-a provocat-o atacul canin, in special minora, aflata la o vârsta frageda.
In cauza aceasta a fost afectata nu numai fizic, dar si psihic întrucât atacul unui câine periculos asupra oricărei persoane chiar adulta este de natura sa provoace o mare temere si chiar tulburări psihice.
Ambele parți vătămate dar cu precădere au resimțit și resimt și în prezent nu numai suferințe pe plan psihic, dar si fizic ce constituie temei pentru acordarea unor daune morale, care au menirea de a constitui o reprobațiune morală a faptului prejudiciabil, cât și o încercare de compensare a suferințelor produse. Instanța a avut în vedere în acest sens că pentru vindecarea completa a minorei au fost necesare operații chirurgicale de implantare a unei tije metalice pentru refacerea liniarității oaselor fracturate și apoi efectuarea celei de a doua intervenții chirurgicale pentru înlăturarea tijei.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor, instanța de fond, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, a avut în vedere caracterul evenimentului, profilul moral al inculpatei, forma de vinovatei a acesteia, șocul nervos precum și toate consecințele de ordin fizic si psihic încercate de părtile vătămate.
Instanța a luat act că Spitalul de Urgență Curie Clinica de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.15 alin.1 din OUG nr. 55/30.04.2002 s-a dispus confiscarea de către poliție, cu sprijinul personalului instruit în acest sens, a câinelui din rasa Rottweiller, aparținând inculpatei în termen de cel mult două zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
S- lua act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței au formulat apel atât apelanții părți vătămate și, cât și apelanta inculpată.
Apelanții părți vătămate și au criticat sentința ca netemeinică și nelegală sub aspectul laturii civile, în sensul că daunele morale acordate sunt mult prea mici în raport de gravitatea faptei săvârșite din neglijența apelantei inculpate solicitând majorarea acestor daune morale.
Apelanta inculpată a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a pronunțat condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 al.1 Cod penal și pentru infracțiunea de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin prevăzută de art. 1 al. 1 din OUG nr. 55/2002.
Apelanta inculpată arată că părțile vătămate au intrat în curtea domiciliului său și că în acest context câinele ce-l avea în proprietate a reacționat vătămând pe cele două părți vătămate.
Prin decizia penală nr.60 din 4 martie 2009, Tribunalul O l t, a respins ca nefondate apelurile părților vătămate și civile și a admis apelul declarat de inculpată, în sensul că a desființat în parte sentința sub aspect penal, în sensul că în baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost obligate părțile vătămate la câte 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
A reținut instanța că apelurile părților vătămate și sunt nefondate, sentința pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Împotriva acestei decizii și a sentinței au declarat recurs în termen părțile civile și, precum și inculpata.
În recursurile declarate de părțile civile sunt criticate hotărârile motivat de faptul că în mod greșit le-a fost respinsă cererea de despăgubiri materiale, iar sumele acordate cu titlu de daune morale sunt prea mici.
În recursul declarat de inculpată este criticată sentința ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit a fost condamnată inculpata, deși probatoriile administrate nu relevă fără dubiu vinovăția acesteia, mai ales dacă se are în vedere că în domiciliul inculpatei se aflau și chiriașii, precum și faptul că în mod greșit a fost obligată la plata daunelor morale.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârile pronunțate, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține că instanța de fond a încadrat corect faptele și a aplicat inculpatei pedepse ce sunt în concordanță cu aceste probatorii și cu criteriile de individualizare avute în vedere.
Vinovăția inculpatei pentru faptele comise este stabilită în mod indubitabil cu probatoriile administrate, care se coroborează de altfel, cu declarațiile acesteia date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, precum și astăzi în fața instanței de recurs, astfel că apare ca fiind neîntemeiat motivul de recurs ce vizează latura penală invocat de partea vătămată.
Nu poate fi reținut motivul de recurs invocat de părțile civile privind respingerea cererii de acordare a despăgubirilor materiale, având în vedere că nu au făcut dovada cheltuielilor la care fac referire, iar potrivit dispozițiilor legale în materie, acestea nu se prezumă.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către inculpată, în sensul că în mod greșit a fost obligată la despăgubiri cu titlu de daune morale, Curtea reține că în speță s-a făcut dovada prejudiciului suferit de către părțile civile, iar instanța de fond le-a acordat în cuantumul arătat mai sus, apreciind că există corespondență între prejudiciu și suma acordată.
Pedepsele aplicate inculpatei în apropierea minimului special prevăzut de lege, pentru faptele comise, cu reținerea incidenței dispozițiilor prev.de art.81 și urm. Cod penal și sunt în măsură să realizeze finalitatea dispozițiilor prev.de art.52 Cod penal.
Față de aceste considerente, cum susținerile recurenților nu dau conținut cazurilor de casare invocate, iar la examinarea din oficiu în limitele prev.de art.3859Cod pr.penală, nu se constată alte cazuri, în baza dispoz.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse recursurile declarate de părțile civile și inculpată, iar în baza dispoz.art.192 Cod pr.penală, vor fi obligați recurenții la plata sumei de câte 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate partea civilă, partea civilă, prin reprezentantul legal și inculpata, împotriva deciziei penale nr.60 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 15 iunie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.MM
Gh.
PS/19.06.2009
15 iunie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice S, județul O, a încasa de la rec.inc. suma de 630 lei, cheltuieli judiciare statului, iar de la rec.parte civilă suma de 60 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
