Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 104/
Ședința publică din 8 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Angela Hărăstășanu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.357/A din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, personal și asistat de apărătorul ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul inculpat, apreciază că recursul declarat în cauză este întemeiat. Pe cale de consecință, solicită admiterea acestuia și casarea hotărârilor atacate, în principal cu trimitere spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar prin rejudecarea cauzei sub toate aspectele solicită achitarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ în ceea ce privește cealaltă infracțiune, respectiv conducerea pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Totodată, apreciază că în subsidiar se poate dispune și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a acesteia, pentru a se da o mai bună valorificare circumstanțelor atenuante în concurs cu circumstanțele agravante, adică încercând a coborî pedeapsa mai mult decât a făcut-o instanța de fond. Subliniază că deși instanțele inferioare au reținut că subzistă și infracțiunea de părăsire a locului accidentului, în cauză nu se poate vorbi de o asemenea infracțiune atâta timp cât nu s-a produs un accident propriu-zis, adică de așa manieră încât să fie reținută infracțiunea de vătămare corporală din culpă. Solicită instanței de recurs, în ipoteza în care aceasta va aprecia că subzistă elementele constitutive ale ambelor infracțiuni, să țină seama de condițiile concrete în care acestea au fost săvârșite. Din punctul său de vedere, pedeapsa aplicată este mult prea grea în raport de pericolul social concret efectiv al faptelor săvârșite de inculpat. Menționează că drumul dintre și, pe care inculpatul a condus autoturismul fără permis, e un drum foarte rar circulat, pe care nu s-a întâmplat nimic. Subliniază că fapta incriminată s-a desfășurat pe o străduță din comuna unde el a mers la prietena sa, acea deplasare reprezentând din punctul de vedere al inculpatului un caz de forță majoră. Mai mult decât atât, precizează că inculpatul știa să conducă, el urmând la momentul săvârșirii infracțiunilor, cursurile unei școli de șoferi. Menționează că pedeapsa anterioară, pentru care s-a reținut recidiva postcondamnatorie, a fost de o altă natură, deci nu se poate vorbi în cauză de o persistență în săvârșirea unui același tip de infracțiuni. Solicită instanței admiterea recursului cu reducerea pedepsei cât mai mult posibil și aplicarea eventual a unei suspendări sub supraveghere. Totodată, în subsidiar solicită reducerea pedepsei de așa manieră încât inculpatul să nu aibă prea mult de executat, apreciind pedeapsa prea severă în raport de consecințele faptelor săvârșite, acestea neputând fi caracterizate de un pericol social deosebit. Precizează că deși fata implicată în evenimentul rutier s-a dezechilibrat și a picat cumva pe mașinii inculpatului, zilele de îngrijiri medicale ale acesteia au fost nesemnificative. Învederează instanței că una din martorele acuzării a declarat eronat în cauză, motivat de faptul că nici măcar pretinsa victimă nu a spus că ar fi căzut, s-a lovit și i-a curs sânge, această martoră încercând să agraveze situația inculpatului. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că în sarcina inculpatului sunt reținute două infracțiuni, ambele la regimul circulației pe drumurile publice, respectiv OUG195/2002. Menționează că în data de 25 iunie 2005 inculpatul a condus fără a avea permis, producând un eveniment rutier, dovedit cu probe, în urma căruia persoana vătămată a suferit sub 10 zile îngrijiri medicale, respectiv 6-7 zile. Apreciază că nu acest lucru este important pentru existența elementelor constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului ci faptul că anterior săvârșise infracțiunea de conducere fără permis. În aceste condiții nici nu se poate pune în discuție o soluție de achitare a inculpatului în ceea ce privește a doua infracțiune. Raportat la individualizarea judiciară a pedepsei în cauză, precizează că încă de la instanța de fond s-au reținut circumstanțele atenuante, pedeapsa reducându-se sub minimul special avându-se în vedere și dispozițiile art.80 Cod penal dat fiind și starea de recidivă postexecutorie. Subliniază că respectivele pedepse corespund criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, raportat și la primul termen al recidivei constituit dintr-o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciază că modalitatea de executare este una singură, respectiv în regim privativ de libertate. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă faptele săvârșite și dorește acordarea unei noi șanse.
CURTEA
Asupra recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.357/2007 a Tribunalului Brașov constată că prin aceasta s-a dispus respingerea apelului inculpatului împotriva sentinței penale nr.1734 /2007 a Judecătoriei Brașov.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut în esență următoarele:
- În ceea ce privește motivul de apel prin care se critică condamnarea pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, cu nerespectarea art.13 pen. și neaplicarea legii mai favorabile, a fost respins ca nefondat, față de împrejurarea că și în prezenta reglementare mai favorabilă, fapta se încadrează în prevederile art.89 alin.1 OUG nr.195/2002, producerea unui eveniment rutier urmare a comiterii altei infracțiuni, respectiv, în speță, urmare a conducerii unui autovehicul pe drumuri publice, fără a poseda permis de conducere ( art. 86 alin.1 OUG nr.195/2002 cu modificările ulterioare).
- În ceea ce privește critica referitoare la individualizarea pedepselor, s-a constatat că este nefondată, reținându-se că acestea reflectă pericolul social concret al faptei, observând că inculpatul urma cursurile unei școli de șoferi, precum și pericolului prezentat de inculpat, care a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mari de 1 an ceea ce impune aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie solicitând achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. art.89 alin.1 OUG nr.195/2002 precum și stabilirea modalității de executare pedepsei cu suspendare. În dezvoltarea motivului de recurs se menționează că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, persoana vătămată suferind vătămări vindecabile în mai puțin de 10 zile de îngrijiri medicale și că deși inculpatul a mai fost condamnat, faptele comise anterior sunt de altă natură, ceea ce ar putea determina suspendarea condiționată a pedepsei.
Judecând recursul în temeiul art.38514pr.pen. pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei se constată că acesta este fondat referitor la individualizarea pedepsei, respectiv întinderea acesteia, pentru următoarele considerente:
- Așa cum s-a reținut prin hotărârile pronunțate în cauză, condamnarea anterioară la o pedeapsă mai mare de un an, împiedică potrivit art. 81 alin.1 lit.b și art.861.1 lit.b pen. o altă modalitate de executare a pedepsei decât cu detenție. Din motivarea instanței de apel se poate constata că în lipsa acestui impediment legal, ar fi fost suficientă o pedeapsă cu suspendare a executării acesteia. Față de acestea, văzând că inculpatul a mai fost condamnat, dar pentru infracțiuni de altă natură, modul concret de comitere a infracțiunilor, deținerea unor cunoștințe privind conducerea autovehiculelor, precum și atitudinea acestuia după comiterea faptelor, se impunea aplicarea unor pedepse cu o durată mai redusă, în condițiile în care executarea în detenție este singura modalitate legală.
- Critica privind greșita condamnare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului este nefondată. Corect a reținut instanța de apel, că fapta inculpatului este infracțiune, se încadrează în prevederile actuale ale art.81 alin.1 din OUG nr.195/2002, părăsirea locului accidentului survenind producerii unui accident ca urare a comiterii altei infracțiuni, respectiv conducerea pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. În această situație, împrejurarea invocată de recurent, referitor la leziunile cauzate persoanei vătămate nu au relevanță privind încadrarea juridică a faptei.
Față de acestea, constatând existența cazului de recurs prevăzut de art.3859pct.14 pr.pen. și lipsa cazului prevăzut de art.3859pct.13 sau a unui alt caz de casare ce ar trebui analizat din oficiu, în baza art. 38515pct.2 lit.c pr.pen. se va dispune admiterea recursului, casarea deciziei din apel, desființarea sentinței primei instanțe, ambele cu privire la întinderea pedepselor.
Rejudecând cauza în aceste limite, pentru considerentele susmenționate, în temeiul art.72 pen. raportat la art.52 pen. considerând că se realizează o corectă reflectare a pericolului social concret al faptelor și al inculpatului, că se asigură atingerea scopului pedepsei, punitiv, educativ, preventiv, se vor reduce pedepsele stabilite de la 10 luni la 4 luni închisoare și respectiv de la 1 an la 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a raportat la art. 34 lit.b pen se va executa pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 357/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o casează cu privire la pedepse, desființând și sentința penală nr. 1734/2007 a Judecătoriei Brașov în aceleași limite.
Rejudecând cauza în aceste limite se reduce pedeapsa de 10 luni, la 4 luni închisoare iar cea de 1 an, la 6 luni închisoare. În temeiul art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
Menține celelalte prevederi ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
pt.- -,
aflată la seminar, semnează,
grefier șef-secție
Red. - 18.02.2008
Dact.-19.02.2008-3 ex.
Jud.fond.:
Jud.apel:;
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Nicoleta Hădărean, Angela Hărăstășanu
