Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 112/R/2008
Ședința publică din 12 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 390/A din 26 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. și ped. de art. 79 alin. 1 din OUG195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului depune la dosar o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală pronunțată în altă cauză, unde pentru o valoare mai mare a alcoolemiei decât cea cu care a fost depistat inculpatul s-a aplicat o amendă administrativă.
În temeiul art. 385/15 punctul 2 lit. a pr.pen. solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva soluțiilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 punctul 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b pr.pen. întrucât fapta săvârșită de acesta nu este o faptă prevăzută de legea penală.
Învederează instanței că inculpatul a fost trimis în judecată, cercetat și ulterior condamnat pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limitele legale. Solicită a se avea în vedere că instanța de fond și instanța de apel nu au ținut cont de ansamblul material de la dosar, ci a reținut concluziile expertizei medico-legale, respectiv că la momentul conducerii inculpatul avea o alcoolemie de peste 0,80 gr. %o. De asemenea, solicită a se avea în vedere întreg materialul probator administrat în cauză și în principal declarațiile date ulterior de inculpat, deoarece declarațiile inculpatului inițiale cu privire la cantitatea de alcool consumată nu justifică valorile alcoolemiei stabilite la analiză, inculpatul recunoscând că la momentul respectiv a considerat de cuviință să declare că a consumat o cantitate mai mică de alcool. Chiar dacă în prima instanță și ulterior în apel s-a reținut că declarațiile inculpatului nu se coroborează decât cu declarațiile soției sale și că justificarea consumului de alcool nu este reală, solicită a se avea în vedere filele 14, 16 și 17 dosar de urmărire penale, unde sunt depuse copii ale unui registru aparținând unui medic ginecolog, din care rezultă că la data de 25 iunie 2006, data comiterii infracțiunii, a avut loc un consult al soției inculpatului în urma căruia s-a stabilit sexul viitorului copil, iar bucuria inculpatului s-a manifestat prin acest consum de alcool, care însă nu a fost de așa natură atrage valori mai mari de 0,80 gr %o.
Consideră că în cauză nu există probe care să indice o altă stare de fapt, raportat la faptul că singurul martor audiat în cauză este conducătorul autovehiculului implicat în accident, care a auzit și ce a afirmat inculpatul cu ocazia primelor declarații.
Raportat la faptul că există variante de concluzii ale expertizei medico-legale consideră că se impune a se constata că există un dubiu, care trebuie să profite inculpatului și care să conducă la achitarea acestuia.
În subsidiar, dacă există posibilitatea ca o faptă de natură penală să se fi produs, solicită a se aprecia că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. b, proc.pen. raportat la 10 lit.1pr.pen. comb.cu art.181pen. și aplicarea unei amenzi administrative.
În subsidiarul subsidiarului, raportat la circumstanțele de fond și la faptul că finalitatea a fost un accident rutier, solicită aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută de lege, cu reținerea dispozițiilor art. 74 și 76.pen. menținându-se modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond și anume suspendarea condiționată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că la data de 25 iunie 2006 inculpatul a condus un autoturism, care în jurul orelor 23 fost implicat într-un eveniment rutier. Organele de poliție, constatând că inculpatul miroase a alcool, au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest, stabilindu-se o concentrație de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar urma recoltării probelor biologice s-a stabilit că alcoolemia inculpatului a fost de 2,10 gr %o, iar după o oră alcoolemia inculpatului era de 1,90 gr % Constată că inițial, la urmărire penală inculpatul nu vorbește despre un consum de alcool, ci doar de o mare cantitate de tărie, fără a menționa ceva despre consultul medica al soției sale, în urma căruia s-a stabilit sexul copilului. Ulterior cu ocazia audierii inculpatului acesta a formulat o nouă apărare, susținând că a primit o cantitate de Ť. de la martorul, care cu ocazia audierii confirmă că în acea zi i-ar fi dat inculpatului sticla de Ť. însă a arătat că inculpatul nu a băut de față cu el și alte probe în acest sens nu există. De asemenea, soția inculpatului, cu ocazia audierii inițiale a arătat că a vorbit cu inculpat dimineața, iar ulterior în instanță a revenit și a arătat că, convorbirea a avut loc seara.
Consideră că în mod corect instanța a înlăturat declarația soției inculpatului, deoarece aceasta nu se corobora cu restul probelor administrate în cauză.
Coroborându-se probele științifice administrate în cauză, apreciază că se ajunge cu ușurință la concluzia că inculpatul a condus autoturismul în stare de ebrietate, expertiza medico-legale efectuată în cauză confirmând cantitatea de alcool ce rezultă din buletinul de analize.
Apreciază că instanța în mod corect a înlăturat apărările formulate de inculpat, care se afla la momentul producerii evenimentului rutier la o mică distanță de locuința sa și chiar dacă s-ar accepta împrejurarea că ar fi aflat că va avea o, consideră că este imposibil ca o persoană să consume o cantitate atât de mare de alcool într-o perioadă atât de scurtă. Mai mult, dacă aceste aspecte erau reale inculpatul le-ar fi declarat cu ocazia primelor audieri.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că soluțiile atacate sunt temeinice și legale,
Referitor la individualizarea pedepsei, consideră că pedeapsa aplicată este corectă raportat la gradul de alcoolemie și la împrejurarea că drumul era intens circulat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Huedin prin sentința penală nr.50 din 16 februarie 2007, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 18.05.1974 în H, CNP -, fără antecedente penale, la 1 an și 6 luni închisoare pnetru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică superioară limitei legale.
În temeiul art.71 pen. pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a, c pen.
În temeiul art.81, 82 pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pentru un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 pen.
În temeiul art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul să suporte cheltuieli judiciare avansate de stat, în sumă de 159 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 26.06.2006, inculpatul se deplasa pe DN 1 E 60 la volanul autoturismului cu nr.de înmatriculare - din localitatea, unde deține un chioșc, către domiciliul său din comuna Izvorul. Ajungând pe str.- din orașul H, inculpatul a efectuat depășirea autovehiculului cu nr.de înmatriculare -, condus de martorul. Deoarece nu a păstrat o distanță regulamentară față de autovehiculul depășit, la reintrarea pe de mers, inculpatul l-a acroșat, dar nu a oprit decât în urma semnalizărilor luminoase făcute de martorul.
Deoarece ambele autovehicule prezentau avarii, cei doi conductăroi auto s-au deplasat la sediul Poliției orașului H pentru a anunța evenimentul rutier.
Cu ocazia testării concentrației de alcool în aerul expirat, care potrivit tichetului etilotest a avut loc la ora 23,40, s-a stabilit că inculpatul avea o concentrație de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc H pentru a i se recolta probe biologice. În urma recoltării a reieșit că la ora 0,19 alcoolemia inculpatului a fost de 2,10 gr%, iar la ora 1,10 alcoolemia inculpatului a fost de 1,90 gr.%
Potrivit expertizei medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei, în situația în care inculpatul nu ar fi consumat 450 ml de Ť. în jurul orelor 23,00, alcoolemia sa la momentul producerii evenimentului rutier ar fi fost cu valoarea teoretică de 2,30 gr.%o, superioară limitei legale, iar în cazul în care susținerea sa este reală, valoarea teoretică a alcoolemiei ar fi fost la orele 23,00 de 0,40 gr.%o, mai mică decât limita legală.
Instanța de fond a considerat că afirmația inculpatului, potrivit căreia acesta ar fi consumat o mare cantitate de tărie pe traseu ca fiind neadevărată, pentru următoarele considerente:
În prima declarație dată în fața organelor de poliție la data de 27.07.2007, inculpatul a susținut că nu a oprit nicăieri pe traseul pe care s-a deplasat, faptul că ar fi oprit să consume alcool în urma telefonului primit de la soție fiind relatat abia în declarația de învinuit din data de 30.08.2007.
Declarația martorei, soția inculpatului, nu a fost de natură să confirme varianta susținută de inculpat. Astfel, inițial martora a declarat că a vorbit cu inculpatul în cursul dimineții și abia după ce i s-a spus că accidentul a avut loc în cursul serii a susținut că a încercat să vorbească cu soțul ei dimineața, dar nu a reușit să comunice decât după lăsarea întunericului. De asemena, a arătat că atunci când a vorbit cu inculpatul, acesta se afla la chioșcul din, iar când i s-a adus la cunoștință că potrivit variantei expuse de inculpat, acesta s-ar fi aflat la volan când a vorbit cu ea, martora a afirmat că nu a putut să își dea seama dacă soțul său se afla într-un autovehicul.
Instanța de fond a apreciat atitudinea martorei ca fiind vădit subiectivă, dat fiind faptul că aceasta și-a schimbat declarația în ceea ce privește aspecte esențiale, după ce conștientizat faptul că ceea ce declarase inițial nu este de natură să profite inculpatului, ci dimpotrivă, să înrăutățească situația acestuia.
Din declarația martorului, a rezultat că acesta a dat inculpatului sticla de Ť. în cursul dimineții, iar inculpatul nu a băut de față cu el, dar acest ultim aspect nu a fost apreciat ca fiind relevant, deoarece inculpatul putea să consume băutura singur sau în prezența altor persoane.
Prin urmare, având în vedere probele administrate, în cauză nu există un dubiu care să profite inculpatului, astfel că instanța de fond a reținut concluzia raportului de expertiză medico-legală conform căreia alcoolemia inculpatului a fost superioară limitei legale la momentul producerii evenimentului rutier.
În drept, fapta inculpatului, care având în sânge o alcoolemie superioară limitei legale a condus pe drumul public un autovehicul, întrunea la momentul sesizării instanței, elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002. Având în vedere renumerotarea articolelor din actul normativ menționat, în prezent fapta inculpatului este incriminată de art.87 alin.1, neexistând modificări în conținutul textului legal. Cuantumul pedepsei care este orientat spre minimul special, a fost stabilit luîndu-se în considerare criteriile prev.de art.72 pen. respectiv instanța de fond a ținut seama de valoarea alcoolemiei, lipsa de antecedente penale a inculpatului, de împrejurarea că infracțiunea a fost comisă în timpul nopții și pe un drum intens circulat, precum și de periculozitatea ridicată a urmărilor care s-ar fi putut produce.
Considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, inculpatul aflându-se la prima confruntare cu legea penală, instanța de fond în temeiul art.81 pen.a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare stabilit conform art.82 pen.
În temeiul art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 150 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul care a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.10 lit.b proc.pen. cu motivarea că la momentul producerii evenimentului rutier alcoolemia din sânge stabilită ar fi fost sub 0,80 gr.%o și că nu s-a ținut cont de cel de al doilea consum declarat, respectiv de faptul că ar fi consumat seara, cu puțin timp înainte de evenimentul rutier, 450 gr.de Ť. de prune. La solicitarea sa, inculpatul a fost reaudiat și de către instanța de apel.
Tribunalul Cluj prin decizia penală nr.390 din 26 noiembrie 2007 în temeiul art.379 pct.1 lit.b proc.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Împotriva deciziei tribunalului și implicit a sentinței judecătoriei a declarat recurs inculpatul solicitând casarea lor și rejudecând cauza, a se dispune în principal achitarea sa în baza art.10 lit.b proc.pen.în sensul că fapta sa nu este prevăzută de legea penală respectiv, la momentul evenimentului rutier alcoolemia ar fi fost sub 0,80 gr.%o, iar în subsidiar, solicită a se dispune achitarea pe lipsa pericolului social al faptei conform art.181pen.și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu potrivit dispoz.alin.3 al art.3859proc.pen. constată că acesta este nefondat:
Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.exclud ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține, sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum potrivit art.64 proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarația inculpatului dată în faza judecății poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, ceea ce însă, nu este cazul în speță.
În cauză a fost administrat un vast material probator pe baza căruia instanțele de fond au reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică și pedeapsa aplicată.
Este adevărat că în prima declarație dată în fața organelor de poliție (15) inculpatul a recunoscut că în cursul zilei de 25 iulie 2006 a consumat 2-3 beri fără să ingereze mâncare. Ulterior, în declarația dată la 30 august 2006 (16) a arătat că "fiind bucuros de vestea pe care i-a dat-o telefonic soția sa în sensul că va naște o, a consumat cantitatea de 450 gr.Ť. în timp ce se afla singur în autoturism și rula pe DN 1, incidentul având loc în H pe str.-. Ulterior, în fața instanței de judecată, la 26 ianuarie 2007 a arătat că în timp ce se afla în autoturismul personal și în timp ce rula cu acesta în ziua evenimentului rutier a consumat în urma telefonului primit de la soția sa cantitatea de 50 ml.Ť. fiind bucuros de vestea aflată, în sensul că soția sa va naște o.
În fața Judecătoriei Huedin, a susținut că de fapt prima declarație dată în fața organelor de poliție nu este reală în sensul că nu a consumat bere și a omis să comunice polițiștilor că ar fi băut Ť.
În legătură cu proveniența tăriei, a afirmat că ar proveni de la martorul.
Pe lângă faptul că, inculpatul nu a putut să justifice revenirea asupra primelor declarații date în faza de cercetare penală, susținerile sale nu au fost confirmate de martorul și nici de martorul, probele științifice infirmând apărările formulate.
Raportul de expertiză medico-legală de interpretare a alcoolemiei de la 20 arată că valoarea acesteia pentru ora evenimentului rutier este apropiată de 2,30 gr.% Aceeași probă științifică indică, ca fiind reală pentru ora 23,20 o alcoolemie de aproximativ 1,40 gr.%
Cu privire la critica privind greșita condamnare prin care inculpatul susține în esență că probele administrate în cauză, nu conduc cu certitudine la vinovăția sa, ci mai degrabă profită acestuia potrivit principiului "in dubio pro reo", cu alte cuvinte susținând că rezultatul la care au ajuns instanțele nu concordă cu probele administrate în cauză, critică examinată prin prisma disp.pct.18 al art.385/9 proc.pen.se constată următoarele:
. auză, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarații ale inculpatului, declarații ale martorilor, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, raport de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei.
Concluzia la care au ajuns instanțele a fost aceea că urmare administrării acestor probe s-a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aceea prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002. (fost art.79 alin.1). Dând sens dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele au reținut numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză și excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea acestora în raport de faza în care au fost administrate.
Verificând probele existente în cauză și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârea dată, că s-a acordat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.
Așa fiind, primul motiv de recurs se va respinge, fapta inculpatului constituind infracțiune și fiind prevăzută de legea penală.
Referitor la aplicarea art.18/1 pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul personal în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală provocând și un eveniment rutier.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate încercând să-și atenueze răspunderea penală prin declarații neveridice și care nu se coroborează între ele.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu toate acestea, față de împrejurarea că inculpatul prin atitudinea sa a creat o stare de pericol pentru traficul rutier soldată și cu un accident, justifică concluzia că fapta sa prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel că nici al doilea motiv de recurs nu poate fi primit.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va plăti statului 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în localitatea Izvoru nr.20, jud.C, împotriva deciziei penale nr.390/A din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
22.02.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
