Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1550/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 112
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.384/A din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărător ales al recurentului inculpat, avocat, cu împuternicirea avocațială la fila 14 dosar, lipsind recurentul inculpat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat declară că acesta nu și-a revenit în urma accidentului de muncă suferit și solicită a se acorda un termen pentru a depune acte medicale.
Reprezentantul parchetului susține că s-a mai acordat un termen din acest motiv și nu se opune cererii formulate.
Curtea, după deliberare, respinge cererea întrucât nu s-a depus nici un înscris medical în susținerea acesteia, iar conform împuternicirii avocațiale, apărătorul îl poate reprezenta pe inculpat.
Din oficiu, Curtea pune în discuție cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17 pr. pen. referitor la încadrarea juridică pentru una din fapte, respectiv părăsirea locului accidentului, având în vedere că în actul de inculpare se reține incidența art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, iar prin sentință este condamnat pentru art. 89 alin.2 din OUG nr.195/2002, fără a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor, conform art.334 pr. pen. fără ca motivarea sentinței să vizeze acest aspect, iar în decizia de apel nu au intervenit modificări.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită, în temeiul art. 3859pct.17 pr. pen. admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond care a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o faptă pentru care nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice.
În subsidiar, solicită admiterea recursului în temeiul art.3859pct.14 pr. pen. desființarea în parte a hotărârilor și pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei, înlăturarea sporului, având în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor. Solicită aplicarea unei pedepse sub limita de 3 ani, pentru a se face aplicarea art.861pen. prin reținerea circumstanțelor prevăzute de art.74 lit.c rap. la art.76 lit.d pen. Precizează că anterior inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune de furt.
Reprezentantul parchetului, în temeiul art.3859pct.17 pr. pen. pune concluzii de admitere a recursului, desființarea hotărârilor și pe fond, în temeiul art.334 pr. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor din art.89 alin.2 din OUG nr.195/2002 în art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 și aplicarea unei pedepse corespunzătoare. Apreciază că instanța de apel, în mod corect, a reținut sporul de 6 luni, având în vedere concursul de infracțiuni.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 384/A din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 279/27.03.2009 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Sector 4
A fost desființată în parte sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
A fost redus sporul aplicat pedepsei rezultante de către prima instanța de la 1 an și 6 luni închisoare la 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b pen.
S-a dedus perioada executată de la 28.07.2005 la 06.01.2006.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr.279 din 27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, conform art.86 alin.1 OUG 195/2002 republicată inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără să posede permis de conducere. S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b pen.
Conform art.89 alin.2 OUG 195/2002 republicată, același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului. S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b pen.
Conform art.865, art. 85. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere, respectiv, suspendarea condiționată a executării următoarelor pedepse:
- 1 an închisoare cu suspendare sub supraveghere conf. art.861pen. aplicată prin sentința penală nr.1101/20.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B;
- 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată conf. art.81 pen. aplicată prin sentința penală nr.5/05.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr.284/22.03.2006 a Tribunalului București.
Conform art.36 alin.1 pen. s-a constatat că cele două infracțiuni pentru care inculpatul este condamnat în prezenta sunt concurente cu cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1101/20.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B și sentința penală nr. 5/05.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 4
Conform art.33 lit.a, 34 lit.b pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru cele 4 infracțiuni concurente și s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani, sporită cu 1 an și 6 luni, rezultând în final 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b pen.
Conform art.36 alin.3 pen. s-a dedus perioada executată de la 28.07.2005 la 06.01.2006.
În baza art.191 pr. pen. a fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că la data de 21.06.2004, în jurul orei 17:20, inculpatul a condus auto marca cu nr.B-01- pe str. -, dinspre cartierul spre. În fața UM 0251, susnumitul a intrat în coliziune cu autoturismul marca cu nr.B-05-, condus de către martorul. În urma impactului a rezultat avarierea celor două autovehicule și rănirea conducătorului auto.
După producerea accidentului, inculpatul a abandonat autoturismul avariat și a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție, prezentându-se în fața acestora de abia după 3 zile, fiind citat în acest sens.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.A- din data de 09.10.2006 rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale (fila 18 dup). Fiind audiat, a declarat că nu formulează plângere penală împotriva conducătorului auto și că nu are nicio pretenție de natură civilă (fila 20 dup).
Din verificările efectuate, organele de poliție au constatat că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. De asemenea, s-a stabilit că autoturismul marca cu nr.B-01- aparține numitei (verișoara inculpatului), care susține că autoturismul i-a fost luat din posesie fără consimțământul său, însă nu formulează plângere penală împotriva susnumitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt de folosință (filele 26-27 dup).
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul a declarat că la data de 21.06.2004 a luat autoturismul cu nr.B-01- fără consimțământul verișoarei sale și l-a condus pe drumurile publice fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. În timp ce se deplasa pe str. - a fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia a abandonat autovehiculul, părăsind locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție.
Din procesele verbal din data de 24.06.2004 și 20.06.2007 rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile enumerate de art.72 pen. și anume: pedepsele fixate de partea specială a codului penal, circumstanțele reale, gradul de pericol social, urmarea produsă și circumstanțele personale, sub acest ultim aspect, urmând a se reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră, dar manifestă perseverență infracțională.
Pentru fiecare infracțiune, punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre prima Jai ntervalului prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În raport de elementele expuse în analiza antecedentelor penale ale inculpatului, instanța constată că acesta se află în situația prev. de art.85, 865. pen. cu referire la pedepsele de 1 an închisoare cu suspendare sub supraveghere conf. art. 861. pen. aplicată prin sentința penală nr. 1101/20.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B și, respectiv 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată conform art.81 pen. aplicată prin sentința penală nr. 5/05.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 284/22.03.2006 a Tribunalului București.
Totodată, instanța a constatat că inculpatul se află în situația prev. de art.36 al.1 pen. cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1101/20.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, respectiv sentința penală nr.5/05.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, fiind concurente cu cele două infracțiuni pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta.
Astfel, cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre sunt săvârșite în iunie 2004, așadar înainte ca inculpatul să fi fost condamnat prin cele două sentințe penal.
În consecință, a făcut aplicarea art.33 lit.a, 34 lit.b pen.
Referitor la sporul de pedeapsă, a considerat că aplicarea este necesară față de circumstanțele reale și personale, constând în aceea că, în mod repetat, folosind același mod de operare, a săvârșit același tip de infracțiune, denotând astfel o mare periculozitate, o poziție mai accentuat potrivnică față de atitudinea normală care e caracterizată prin respectarea legii penale. Evident că, săvârșind în acest mod o pluralitate de infracțiuni, inculpatul are nevoie de un tratament penal mai, o soluție în sensul neaplicării unui spor ducând practic la acordarea unei impunități pentru o parte din infracțiunile săvârșite, ceea ce, în cazul de față, ar aduce atingere demersului de reeducare cu privire la săvârșirea de noi infracțiuni în sensul art.52 pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșită, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit. din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepselor.
Examinând hotărârea atacată conform art.371 pr. pen. tribunalul a constatat că apelul este fondat.
Astfel, prin rechizitoriul nr.12822/P/2004 din 02.07.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 și art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplic.art.13 pen. și art.33 lit.a pen. reținându-se în esență că în ziua de 21.06.2004, inculpatul a condus un autovehicul fără a poseda permis de conducere, a provocat un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Pentru dovedirea situației de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, procese verbale întocmite de organele de poliție, raport de expertiză medico-legală, declarații martor, declarații inculpat.
Prima instanță, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat, a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Totodată, instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, dând eficiență juridică tuturor criteriilor prevăzute de art.72 pen. Stabilind o pedeapsă puțin peste minimul special prevăzut de lege, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă circumstanțele personale ale inculpatului, dar a ținut seama și de pericolul social concret al faptei comise, pus în evidență de gradul de pericol social al faptei coroborat cu circumstanțele reale ale comiterii faptei.
De asemenea, a apreciat că în mod corect prima instanță a avut în vedere și antecedența bogată a inculpatului și a aplicat un spor, însă Tribunalul a considerat că se impune reducerea acestuia tocmai pentru a nu aduce atingere demersului de reeducare a inculpatului și de reintegrare a acestuia în societate după executarea pedepsei.
S-a apreciat că privarea de libertate pentru o perioadă îndelungată face dificilă sau chiar imposibilă reintegrarea în societate a inculpatului și obținerea unui loc de muncă în condițiile economice actuale, iar prin aplicarea unui spor de 6 luni, inculpatul va înțelege că perseverența infracțională de care a dat dovadă până acum este sancționată mai, iar cuantumul mai redus al sporului îi va da posibilitatea reală să revină în societate și să se angajeze în muncă.
Împotriva hotărârilor penale a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, Curtea a pus în discuție din oficiu cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17 pr. pen. iar apărătorul ales al inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 pr. pen. ambele făcând parte din categoria celor care pot fi avute în vedere din oficiu și au fost invocate în favoarea inculpatului.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, referitor la individualizarea pedepsei, solicitând reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c pen. cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special și a suspendării sub supraveghere a acesteia, solicitând, de asemenea, înlăturarea sporului de pedeapsă.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 și prev. de art.89 alin.1 din OUG195/2002, ambele cu aplicarea art.13 pen.
Cu toate acestea, fără a pune în discuție sau a dispune schimbarea încadrării juridice, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.89 alin.2 din nr.OUG195/2002, mențiuni referitoare la încadrarea juridică a faptei neexistând nici în cuprinsul sentinței recurate.
În mod evident, reținerea acestei încadrări juridice pentru fapta inculpatului de părăsire a locului accidentului este contrară legii, căci o asemenea faptă se încadrează în dispozițiile art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, pe când alin.2 al aceluiași articol reținut de instanța de fond, incriminează "fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului" care este sancționată u aceeași pedeapsă ca cea prevăzută la art.89 alin. (1).
Se constată, astfel, că hotărârile sunt criticabile sub aspectul greșitei rețineri a normei de incriminare, această nelegalitate nefiind înlăturată de către instanța de apel, care a menținut condamnarea inculpatului în temeiul acestei dispoziții legale, procedând numai la reducerea sporului de pedeapsă.
Nu se poate considera că este vorba despre o eroare materială, dat fiind importanța erorii și faptul că dispozițiile art.89 alin.2 din OUG 195/2002 sunt menționate și în minută, care concordă cu dispozitivul sentinței.
Pe cale de consecință, constatând că inculpatul a fost condamnat în mod greșit în temeiul art.89 alin.2 din nr.OUG195/2002, sunt incidente dispozițiile art.3859pct.17 pr. pen.
Drept urmare, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr. pen. se impune casarea sub acest aspect a ambelor hotărâri și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, dispozițiile legale de mai sus neprevăzând trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului.
Cât privește individualizarea pedepsei, se constată că este nefondată critica formulată de inculpat.
Chiar dacă referitor la una dintre infracțiuni s-a reținut un alt alineat al art.89 din nr.OUG195/2002, chiar și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului este just individualizată.
Instanța de fond, ca și instanța de apel, au dat relevanță circumstanțelor personale favorabile ale inculpatului, reținând în acest sens vârsta acestuia și statutul său social, stabilind pedepse orientate către minimul special.
Nu se impune însă aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c raportat la art.76 pen. și stabilirea unei pedepse sub acest minim căci, în ciuda atitudinii de recunoaștere manifestată de inculpat în cursul procesului penal, reținerea circumstanțelor atenuante judecătorești nu este obligatorie ci facultativă, fiind subordonată evaluării tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 pen. prin raportare la scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art.52 pen.
Din această perspectivă, evaluând în mod coroborat pericolul social concret al faptelor, reținând sub acest aspect că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, că a provocat în acest fel un incident rutier și vătămare corporală a unei persoane după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, având în vedere pe de altă parte, și datele ce-l caracterizează pe inculpat, mai precis împrejurarea că deși la momentul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză nu era cunoscut cu antecedente penale, acesta a fost condamnat ulterior prin alte două sentințe penale rămase definitive pentru infracțiunile de conducere a unui autovehicul fără permis și furt calificat, Curtea apreciază că reeducarea inculpatului nu se poate realiza prin aplicarea unor pedepse sub minimul special.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art.861pen. se constată că și în situația în care pentru infracțiunile din prezenta cauză s-ar stabili pedepse mai mici de 3 ani, nu s-ar putea dispune suspendarea sub supraveghere (așa cum a solicitat apărătorul recurentului inculpat), căci datorită aplicării dispozițiilor art.865, respectiv art. 85. pen. referitor la anularea suspendării sub supraveghere și a suspendării condiționate a pedepselor aplicate prin sentințele anterioare de condamnare și a regulilor concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă nu ar fi mai mică de 3 ani, fiind determinată de una din condamnările anterioare.
Cât privește sporul de pedeapsă de 6 luni, astfel cum a fost redus de către instanța de apel, se constată că aplicarea sa se impune pentru a sancționa perseverența infracțională a recurentului inculpat care, nu doar că a mai fost condamnat prin alte două sentințe penale rămase definitive, ci a stăruit în săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis.
Pe cale de consecință, rejudecând cauza, Curtea va dispune condamnarea inculpatului la aceleași pedepse ca cele stabilite de către instanța de fond și menținute de către instanța de apel, urmând a aplica un spor de pedeapsă în cuantumul stabilit de instanța de apel.
Drept urmare, în baza art.86 alin.1 din nr.OUG95/2002 republicată, va condamna pe inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, va condamna pe inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art.865pen. va anula suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1101 din 20.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B iar conform art.85 pen. va anula suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.5 din 5.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 4
Conform dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b și 36. pen. va contopi aceste pedepse cu cele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.
Se va face aplicarea art.71 alin.1-64 lit.a teza a II-a și lit.b pen.
Se va deduce din pedeapsă perioada executată de la 28.07.2005 la 6.01.2006.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.192 alin.2 pr. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.279 din 27.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr.384/A din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Casează în totalitate decizia penală și în parte sentința penală și pe fond, rejudecând:
În baza art.86 alin.1 din nr.OUG95/2002 republicată, condamnă pe inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art.865pen. anulează suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1101 din 20.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 1
Conform art.85 pen. anulează suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.5 din 5.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr.284 din 22.03.2006 a Tribunalului București.
Conform dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b și 36. pen. contopește aceste pedepse cu cele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la3 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicarea art.71 alin.1-64 lit.a teza a II-a și lit.b pen.
Deduce din pedeapsă perioada executată de la 28.07.2005 la 6.01.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.02.2010
- - jud.:.;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
