Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.116
Ședința publică din data de 5 februarie 2010,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 30 iulie 1989, domiciliat în comuna, sat, cod poștal -, județul D,împotriva deciziei penale nr.152/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penaale nr.165/25 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Răcari, prin care în baza art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.71 rap. la art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și b penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.83 penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.216/01.11.2007 a Judecătoriei Răcari, rămasă definitivă prin decizia penală nr.41/04.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița și s-a dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
A fost obligat inculpatul la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariu apărător oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, asistat din oficiu de avocat care substituie pe avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.7566/2010 - fila 8 dosar recurs)
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.385/13 pr.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, critică atât decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cât și hotărârea instanței de fond, susținând că în mod greșit i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, ținându-se seama de faptul că are antecedente penale.
A solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond, dându-se o mai mare eficiență disp. art. 45 alin.1 și 2 penal, avându-se în vedere starea de necesitate, să se pronunțe o soluție de achitare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr.152/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.165/25 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Răcari, susținând că cele două hotărâri sunt legale și temeinice, instanțele reținând corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 27.10.2008 în jurul orelor 03,50 a fost depistat de polițiștii din cadrul Poliției R aflați în serviciul de patrulare și supraveghere a traficului rutier pe DJ 711 pe raza localității conducând autoturismul marca model, cu număr de înmatriculare B-21-, fără a poseda permis de conducere.
Fapta inculpatului a fost dovedită cu mijloacele de probă existente la dosar, fără a exista ale probe contrare, iar susținerile inculpatului că nu s-a ținut seama de toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, sunt lipsite de suport real probator.
Recurentul-inculpat personal având cuvântul, declară că regretă fapta.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 165/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria R în dosarul nr- în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit.a teza a-II-a și b cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.07.1989 în comuna R, județul D, CNP -, domiciliat în comuna, sat, nr. 173, județul D, la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 83 cod penala s-a dispus revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 216/1.11.2007 a Judecătoriei Răcari, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41/4.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița și s-a dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 27.10.2008 orele 03.50 polițiștii din cadrul Poliției R aflați în serviciul de patrulare și supraveghere a traficului rutier pe DJ 711 pe raza localității a observat un autoturism pe care l-au oprit pentru control. Au constatat că autoturismul este marca model cu număr de înmatriculare B-21- și că în interior se găsesc două persoane. Trecând la legitimarea ocupanților autoturismului s-a stabilit că acestea se numesc conducătorul autoturismului și pasagerul locului din dreapta de 33 de ani din comuna, județul
La solicitarea organelor de poliție de a prezenta documentele conducătorul autoturismului a declarat că nu posedă permis de conducere.
Din adresa nr. 20075/5.11.2008 a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Circulație și Înmatriculare a Vehiculelor s-a stabilit că numitul nu figurează cu permis de conducere pentru nici o categorie.
Concluzionează actul de sesizare că fapta inculpatului de a conduce un autoturism auto cu număr de înmatriculare B - 21- pe DJ 711 in data de 27.10.2008 fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Existența faptei și vinovăția inculpatului au fost reținute de instanța de fond în urma probelor administrate și anume: declarații învinuit, declarații martor, înscrisuri, proces verbal de constatare, fișă cazier judiciar, ce au fost coroborate cu cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești.
La individualizarea pedepsei aplicate instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cod penal și anume: limitele de pedeapsă ale infracțiuni săvârșite, gradul de pericol social concret al faptei, precum și persoana inculpatului care nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani.
Ca modalitate de executare instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 83 cod penal, astfel încât a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an, aplicată prin sentința penală nr. 216/1.11.2007 a Judecătoriei Răcari, dispunând ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Împotriva sentinței penale pronunțată de Judecătoria Răcaria declarat apel inculpatul care critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel invocate, apelantul inculpat critică sentința instanței de fond arătând că aceasta a încălcat principiile rolului activ și al garanției aflării adevărului, că s-a ignorat poziția subiectivă a inculpatului și nu s-a ținut seama de toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta și anume de existența cauzei care înlătură caracterul penal al faptei așa cum este prevăzută de prevederile art. 45 alin. 1 și 2 cod penal, respectiv starea de necesitate.
Prin decizia penală nr.152/09.11.2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat și l-a obligat să plătească suma de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de tribunal că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanța de fond în raport cu probele administrate, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, încadrându-se în limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, fiind proporțională cu pericolul concret al faptei,cu împrejurările faptei și cu circumstanțele personale ale inculpatului.
Și modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită de instanța de fond, care a reținut incidenta disp. art. 83 cod penal, întrucât în cursul termenului de încercare inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, astfel încât s-a impus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la celelalte susțineri ale apelantului inculpat în sensul că instanța de fond nu a apreciat în mod concret probatoriul administrat și nu a reținut existența stării de necesitate care se impunea întrucât inculpat a săvârșit fapta pentru a salva viața unui om, tribunalul le-a apreciat ca fiind lipsite de suport real probator, necoroborându-se cu probatoriul administrat la urmărirea penală și pe parcursul cercetării judecătorești.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le ca netemeinice în privința greșitei individualizări a sancțiunii sub aspectul cuantumului acesteia.
A susținut recurentul că pedeapsa i-a fost aplicată prin prisma antecedentelor penale, fără a se avea în vedere conduita s-a în cursul procesului penal.
A solicitat casarea atât a sentinței penale, cât și a deciziei pronunțate de instanța de apel și pronunțarea unei hotărâri de achitare, dându-se eficiență prevederilor art.45 alin.1 și 2 pen. referitoare la starea de necesitate.
Curtea examinând hotărârile recurate in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu in limitele motivelor de casare prev. de art. 3859al.3 C.P.P. constată că recursul este fondat, după cum se va arăta in continuare:
Instanțele au reținut in mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare si apreciere a mijloacelor de probă administrate in cauză in cele două faze ale procesului penal din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăția cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere declarațiile învinuitului, declarațiile martorilor, înscrisurile, proces verbal de constatare, fișă cazier judiciar, ce au fost coroborate cu cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, declarațiile inculpatului, acesta din urmă recunoscând pe întreg parcursul procesului penal săvârșirea infracțiunii, însă invocând că a comis fapta în stare de necesitate, deoarece a trebuit să transporte o persoană la o unitate sanitară pentru a îi fi acordat tratament medical corespunzător.
Pe baza acestor mijloace de probă in mod corect s-a reținut că în data de 27.10.2008 orele 03.50 polițiștii din cadrul Poliției R, pe DJ 711, pe raza localității l-au surprins pe inculpat conducând autoturismul marca model cu număr de înmatriculare B-21-, în condițiile în care acesta nu poseda permis de conducere, aspect pe care l-a declarat în fața lucrătorilor de poliție.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta, astfel încât soluția de condamnare a inculpatului este legală.
În privința susținerilor inculpatului referitoare la comiterea infracțiunii în stare de necesitate, Curtea constată că instanțele fondului au înlăturat în mod legal această apărare, din actele și lucrările dosarului nerezultând existența unui suport probator adecvat de natură să formeze convingerea că acțiunile acestuia au fost comise în condițiile art. 45 pen. Astfel, este adevărat că din declarațiile celor doi martori audiați de către instanța de fond (filele 22,23) rezultă faptul că acesta a condus autoturismul în condițiile în care nu poseda permis de conducere pentru a îl transporta pe martorul la o bază din, însă nu se poate reține întrunirea celorlalte condiții legale pentru reținerea stării de necesitate. Nu rezultă din probele administrate nici pericolul iminent pentru viața martorului și nici faptul că acțiunea inculpatului era singura modalitate de înlăturare a acestui pericol. În consecință nu se poate reține existența stării de necesitate ca o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.
In privința individualizării sancțiunii, curtea observă că deși prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, cu toate acestea, in concret, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, cuantumul pedepsei apare ca fiind excesiv, deoarece în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile legale ce reglementează circumstanțele atenuante facultative judiciare.
Astfel, trebuie observat că pe întreg parcursul procesului penal, inculpatul a manifestat o atitudine procesuală sinceră de recunoaștere si regret a faptei comise, declarațiile pe care acesta le-a dat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanțelor de judecată fiind pe deplin coroborabile cu celelalte probe aflate la dosar.
Toate aceste elemente constituie circumstanțe in raport de care se poate aprecia că scopul preventiv educativ si sancționator prevăzut de lege poate fi in mod eficient atins in privința inculpatului prin coborârea pedepsei sub limita minimă specială, existând in acest sens garanțiile sus menționate din care rezultă că aplicarea pedepsei constituie un avertisment pentru inculpat, in sensul nerepetării conduitei infracționale.
In consecință, curtea va admite recursul și în baza art. 38515pct.2 lit. d pr.pen. va casa ambele hotărâri, in parte, în sensul că va reține in favoarea inculpatului circumstanța atenuantă facultativă judiciară prev. de art. 74 lit. c pen. și sub efectele prevăzute de art. 76 lit. d se va reduce pedeapsa aplicată sub limita minimă specială, curtea apreciind ca fiind îndestulător cuantumul de 6 luni închisoare
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate, urmând ca prin aplicarea prevederilor art. 83.pen. inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
Văzând si disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 30 iulie 1989, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței penale nr. 165/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Răcari și a deciziei penale nr. 152/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care le casează în parte, și în consecință:
Face aplicarea prev. art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. d pen. în sensul că reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG195/2002, de la 1 an închisoare, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate, urmând ca prin aplicarea prevederilor art. 83.pen. inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariul apărător din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.02.2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
2 ex./22.02.2010
f-
Judecătoria Răcari
,
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caraccter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
