Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1185/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1185
Ședința publică de la 30 2009
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu JUDECĂTOR 2: Membri Mirela Ciurezu
- - - - judecător
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 247 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului în sensul reindividualizării pedepsei și aplicării dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, cu aplic. art. 181cod penal, în condițiile art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Se arată că circumstanțele personale ale inculpatului, precum și condițiile concrete în care s-a săvârșit fapta penală, sunt elemente ce probează lipsa de pericol social a faptei săvârșite de către inculpat.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 82 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 87 alin.1 din OUG.195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. d Cod Penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 06.06.1951, în F, sat, județul D, domiciliat în aceeași localitate, fără antecedente panele, CNP: -, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.71 Cod Penal, s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute prin dispozițiile art. 64 al.1 lit.a teza a II a și art.64 al.1 lit.b
Cod PenalÎn baza art.81 Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82
In baza art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art.71 al.5 Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
In baza art. 191 al.1, a obligat inculpatul să plătească suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că rin p. rechizitoriul nr.3/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, a fost trimis în judecată în stare de libertate la data de 02.04.2009 inculpatul, pentru săvârșirea infr.prev. de art.87 alin.1 din OUG195/2002.
In fapt, s-a reținut că în ziua de 19.12.2008 inculpatul a condus pe drumurile publice, sub influența băuturilor alcoolice autoturismul marca Skoda cu nr.de înmatriculare DJ.-, circumstanță în care pe bulevardul, din orașul F, a intrat în coliziune față-spate cu autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare DJ.-, condus regulamentar de martorul iar ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul F, unde i-au fost recoltate probe biologice cu trusa standard nr -, stabilindu-se că avea o îmbibație alcoolică de 1,15 %o la prima recoltare și 1,00 %o la cea de-a doua probă, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie.
S-a mai reținut că inculpatul este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoriile B, C, D, și că acesta și-a motivat conducerea autoturismului cu datele de referință arătate sub influența băuturilor alcoolice, deoarece martorul, aflat la domiciliul său situat în F, trebuia să ajungă în localitatea de, întrucât mama acestuia era grav bolnavă, susținere pe care procurorul o apreciază ca fără relevanță juridică, sub aspectul angrenării răspunderii penale, deoarece atât inculpatul cât și martorul avea la îndemână alte posibilități care să-i asigure acestuia din urmă deplasarea, iar pe de altă parte prezența martorului la domiciliul inculpatului nu era de natură să înlăture starea de sănătate a mamei sale, membrii familiei putând apela oricând la ajutorul medical de specialitate, cu atât mai mult cu cât, conducând autoturismul sub o accentuată influență a băuturilor alcoolice, inculpatul nu mai era în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor, concluzie ce rezultă în mod indubitabil din evenimentul rutier produs.
Starea de fapt descrisă mai, a fost stabilită cu înscrisuri, declarații de martor, declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, precum și martorii, și Romînu și fișa de cazier a inculpatului, din care instanța constatat că inculpatul nu are antecedente penale.
Cum această faptă a fost săvârșită cu vinovăție și reprezintă infracțiune, în sarcina inculpatului a fost angajată răspunderea penală, iar instanța a avut în vedere, la pedeapsa pe care i- aplicat-o, circumstanțele reale și personale ale faptei și respectiv inculpatului, apreciind că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, ce înlătură aplicarea unei sancțiuni administrative, de vreme ce alcoolemia era una ridicată și, mai mult decât atât, în această situație s-a produs un accident de circulație.
In concluzie, nu doar pericolul social general pe care legiuitorul l-a apreciat ca atare, prin incriminarea unei asemenea conduite în activitatea de conducere a unui autovehicul - fiind cunoscut că infracțiunea în speță este una de pericol - dar și pericolul social concret (producerea unui accident de circulație pe un drum european) fac ca în speța de față ipotezele pe care instanța le-a avut în vedere la aplicarea pedepsei, să fie altele decât acelea în care instanțele de judecată au aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Pentru a aplica sancțiuni similare, se impune ca și condițiile sau ipotezele să fie similare, ceea ce nu a fost cazul în speța de față, cu atât mai mult cu cât nici împrejurările pe care inculpatul le-a dovedit că l-ar fi determinat să aibă o asemenea atitudine, adică să se urce băut la volan, nu au putut fi încadrate într-o stare de necesitate care să justifice o asemenea atitudine.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiile art.81 deoarece inculpatul nu are antecedente penale, are familie, este o persoană serioasă, fiind integrat în societate, nu este un cunoscut consumator de băuturi alcoolice, astfel că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, pe o perioadă ce va reprezenta termen de încercare și s- stabilit conform art. 82
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat desființarea sentinței penale și pe fond, să se dispună achitarea sa în condițiile prevăzute de art. 181cod pr. penală, apreciind că aplicarea unei amenzi administrative este suficientă pentru sancționarea faptei comise.
Prin decizia penală nr. 247 din 56 octombrie 2009, Tribunalul Dolja respins apelul și l-a obligat apelantul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut situația de fapt reală, conformă cu probele administrate în cauză, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită cu recunoașterea acestuia coroborată cu declarațiile martorilor și concluziile buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie.
De asemenea la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere prevederile art. 72 cod penal precum și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa fiind just individualizată și în raport de reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74,76 cod penal.
Susținerea inculpatului, în sensul că fapta comisă poate fi exonerată de răspundere penală și se poate aplica o amendă administrativă nu a putut fi primită de către instanța de apel d e vreme ce alcoolemia era una ridicată și, mai mult decât atât, în această situație s-a produs un accident de circulație.
In concluzie, nu doar pericolul social general pe care legiuitorul l-a apreciat ca atare, prin incriminarea unei asemenea conduite în activitatea de conducere a unui autovehicul - fiind cunoscut că infracțiunea în speță este una de pericol - dar și pericolul social concret (producerea unui accident de circulație pe un drum european) au făcut ca în speța de față în mod corect prima instanță să aibă în vedere la aplicarea pedepsei aceste împrejurări care sunt altele decât acelea în care instanțele de judecată au aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, așa cum s-a făcut dovada prin practica judiciară depusă la dosar de către apărătorul inculpatului.
Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, are familie, este o persoană serioasă, fiind integrat în societate, nu este un cunoscut consumator de băuturi alcoolice, în mod corect a dispus instanța de fond suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea recursului în sensul reindividualizării pedepsei.
Analizând motivele de recurs invocate, se constată că recursul este nefondat astfel încât în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, va fi respins.
Se constată că pedeapsa aplicată inculpatului se află în cadrul limitelor stabilite în textul incriminatoriu, iar cuantumul peepsei, este în mod judicios ales de instanță, conform dispoz. art. 72 cod penal.
Constatând astfel că modalitatea de individualizare a pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt atribute exclusive ale instanței de prim grad și ale instanței de apel, instanța de recurs neputând cenzura modul de individualizare a pedepsei, atâta timp cât se apreciază că nu se regăsesc în cauză și alte temeiuri decât cele care privesc individualizarea pedepsei.
Ori, motivul invocat de către recurent privind lipsa pericolului social al faptei săvârșite de către inculpat, ca element constituiv al infracțiunii, nu poate fi reținut în cauza de față atâta timp cât ne regăsim în fața unei infracțiuni de pericol, legea fiind cea care prezumă gradul de pericol social al faptelor de această natura și, nici unul din elementele prezentate de către recurent în individualizare, neputând înlătura prezumția stabilită prin lege.
Conduita personală a inculpatului cât și elementele circumstanțiale ale faptei, au fost avute toate în vedere atunci când instanța a stabilit cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 247 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 30 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/ 16.12.2009
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Membri Mirela Ciurezu
