Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 122/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.122
Ședința publică din data de 08 februarie 2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și al lui, născut la 17 octombrie 1974 aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.223 din 9.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1810 din 12.10.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b pen. fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, fapta din data de 19.05.2009.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71, art.64 lit.a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a.
Cod PenalPotrivit disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la data de 19.05.2009 la zi, iar în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 800 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansata din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, inculpatul, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului P, în substituirea apărătorului din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin.7 Cod proc. penală, avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul - inculpat precizează că acesta nu mai are alte cereri de formulat si solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea precizează că nu mai are alte cereri de formulat din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.38513Cod procedură penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Avocat, pentru recurentul - inculpat învederează instanței că acesta a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel și a instanței de fond, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta săvârșită mai ales că în opinia sa, a fost forțat de împrejurări să se urce la volanul autoturismului.
Solicită instanței de recurs să dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, întrucât inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere, însă așa cum a arătat anterior a fost nevoit să se urce la volanul mașinii.
De asemenea învederează faptul că organele de politie cunoșteau faptul că nu posedă permis, aceștia intenționând să-l împiedice să ajungă la sediul poliției unde trebuia să meargă, conform programului stabilit.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate și pe fond reținând cauza spre rejudecare, redozarea pedepsei aplicate și orientarea acesteia către minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice.
Susținerile recurentului - inculpat în sensul că a fost determinat să conducă autoturismul de către organele de poliție care urmăreau să-l împiedice să ajungă la sediul poliției nu pot fi reținute, având în vedere că acesta se putea deplasa pe jos, fără ajutorul autoturismului la volanul căruia s-a urcat.
Din punctul său de vedere pedeapsa aplicată a fost corect individualizată,m față de fapta comisă și modalitatea de săvârșire a acesteia, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt precizează că a fost urmărit de organele de poliție, de aceleași persoane care anterior l-au reținut și arestat, apreciază că această faptă i-a fost înscenată de agenții de poliție care știau că trebuie să se prezinte la poliție, având un program stabilit și neavând un număr de telefon la care să anunțe că nu poate ajunge, a recurs la această soluție.
Totodată apreciază că a încercat și sub altă formă să ajungă la poliție, a rugat un vecin să-l ducă însă acesta a refuzat, are familie și 4 copii și nici un moment nu s-a gândit să săvârșească o altă faptă, vroia doar să respecte întocmai obligațiile impuse anterior de instanță.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față,
Prin sentința penală nr. 1810 din 12.10.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b pen. fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, fapta din data de 19.05.2009.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71, art.64 lit.a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a.
Cod PenalPotrivit disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la data de 19.05.2009 la zi, iar în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 800 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța sentința respectivă prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul nr. 5022/P/2009 din data de 17.06.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, faptă din data de 19.05.2009.
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că la data de 19.05.2009. în jurul orelor 08.15 a fost depistat de organele de politie conducand autoturismul marca Skoda cu nr. de inmatriculare - pe stada - din P, fara a poseda permis de conducere.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații de inculpat, procese-verbale de depistare si plansa foto, declarații de martori, adesa IPJ-Serviciul Politia Rutiera.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 19.05.2009a fost admisa propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria P, de arestare preventiva a inculpatului, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 58/U/2007.
Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu disp. art. 323 p Cod Penal, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, audierea martorilor din acte si, a martorului pe situatia de fapt propus de inculpat, numitul.
În apărare, inculpatul a solicitat proba cu acte, un martor pe situația de fapt si un martor în circumstanțiere,sens in care a fost audiat martorul.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că în data de 19.05.2009 în jurul orelor 08.15 inculpatul s-a deplasat pe str. - din P cu autoturismul marca Skoda cu nr. de inmatriculare -, a fost observat de catre organele de politie care l-au somat sa opresca autoturismul, insa acesta a incercat sa se sustraga abandonand autoturismul si fugind.
A fost retinut de catre organele de politie, iar in urma verificarilor s-a satbilit ca acesta nu poseda permis de conducere, conform adresei nr. -/19.05.2009 IPJ-Serviciul Politia Rutiera.
Inculpatul a recunoscut faptul ca a condus autoturismul fara a poseda permis de conducere, insa a aratat ca a fost determinat de catre organele de politie, care cunosteau faptul ca nu poseda permis si intentionau sa-l impiedice sa ajunga la sediul politiei unde trebuia sa mearga-conform programului stabilit.A mai aratat faptul ca inainte de a lua decizia sa conduca autoturismul a rugat un vecin sa-l, fiind refuzat de acesta.
Fiind audiati martorii din acte si au aratat ca l-au vazut pe inculpat conducand autoturismul, ca era urmarit de echipaje ale politiei care foloseau semnale acustice, ca acesta a fost somat sa opresca, iar inculpatul a abandonat autoturismul, a incercat sa fuga, fiind insa retinut.
Au fost efectuate fotografii reprezentand autoturismul condus si ulterior abandonat de catre inculpat.
Apararea inculpatului, in care arata ca a fost determinat sa conduca autoturismul de catre organele de politie care urmareau retinerea sa, fiind speriat de un echipaj care se deplasa cu un autoturism neinscriptionat nu poate fi retinuta.
Existenta unui echiaj al politiei in zona unde locuieste nu inseamna ca acesta era supravegheat, ca acestia incercau sa-l determine a comite o fapta de natura penala.
Faptul ca acesta a solicitat unui vecin a se deplasa cu el la sediul politiei, nu inseamna ca inculpatul nu avea alta posibilitate de a se deplasa.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism fara a poseda ermisde conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, text de lege în baza căruia instanța urmează să dispună condamnarea inculpatului.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material a constat în acțiunea de conducere a autoturismului pe drumurile publice în condițiile în care inculpatul nu poseda permis de conducere.
Urmarea imediată a constat în punerea în pericol a siguranței pe drumurile publice.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, el neurmărind punerea în pericol a circulației rutiere, dar a acceptat-o prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere potrivit disp. art.72 pen dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, gradul de pericol social al faptei.
Aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Marea Britanie și și România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța a interzis inculpatului doar acele drepturi de la art. 64.pen. față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.
Astfel, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța a apreciat că inculpatul nu este demn de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit. a și b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În consecință, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a,b pen. cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei stabilite.
S-a constatat că infracțiunea a fost comisă de același inculpat în stare de recidivă postexecutorie, astfel prin sent.pen.nr. 2283/17.09.2003 a Judecatoriei P acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de de 5 ani si 6 luni închisoare, pedeapsa executata in perioada 28.05.2003-16.01.2007, data la care a fst liberat conditionat cu un rest de 680 de zile, executat la data de 02.08.2008.
S-a retinut ca acesta a fost arestat reventiv la data de 24.02.2009 pentru savarsirea unei alte infractiuni, iar la data de 20.- acesta masura preventiva a fost inlocuita cu masusra preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea.
Instanța a considerat că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită în cauză, iar la individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat, s-a avut în vedere, potrivit disp. art. 72.pen. limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, prin punerea în pericol a circulației rutiere,ceea ce denotă o mare periculozitate a inculpatului, dovedind îndrăzneala, circumstanțele personale ale acestuia, respectiv faptul că a săvârșit fapta în perioda cand fata de acesta se luase o masura preventiva, aceea de a nu parasi localitatea.
Inculpatul a fost arestat preventiv, astfel că instanța de fond, în temeiul disp. art. 350 alin. 1.C.P.P. a menținut starea de arest, iar în temeiul art. 88.pen. și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 19.05.2009 la zi.
Instanța de fond a apreciat că scopul educativ, preventiv și sanctionator al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei aplicate în regim privativ de libertate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care, prin decizia penală nr. 223/2009 a Tribunalului a fost respins ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reținut că în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat rezultând că la data de 19.05.2009, în jurul orelor 08.15 inculpatul s-a deplasat pe str. - din P cu autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare -, a fost observat de către organele de politie care l-au somat să oprească autoturismul, însa acesta a încercat sa se sustragă abandonând autoturismul si fugind. A fost reținut de către organele de politie, iar in urma verificărilor s-a stabilit ca acesta nu poseda permis de conducere, conform adresei nr. -/19.05.2009 IPJ - Serviciul Politia Rutiera.
Inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere, însă a arătat că a fost determinat de către organele de politie, care cunoșteau faptul că nu poseda permis și intenționau să-l împiedice să ajungă la sediul poliției unde trebuia să meargă, conform programului stabilit.
Fapta reținută în sarcina apelantului-inculpat a fost corect încadrată juridic, aceasta întrunind elementele constitutive a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72, la stabilirea și aplicarea pedepsei ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Instanța a reținut că infracțiunea a fost comisă de același inculpat în stare de recidivă postexecutorie. Astfel prin sentința penală nr. 2283/17.09.2003 a Judecătoriei P acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani si 6 luni închisoare, pedeapsa executată in perioada 28.05.2003-16.01.2007, data la care a fost liberat condiționat cu un rest de 680 de zile, executat la data de 02.08.2008.
S-a reținut, de asemenea ca acesta a fost arestat preventiv la data de 24.02.2009 pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, iar la data de 20.- aceasta măsura preventiva a fost înlocuită cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi localitatea, iar inculpatul a săvârșit fapta în perioada când față de acesta se luase o măsura preventivă, aceea de a nu părăsi localitatea.
Adaptarea pedepsei concrete s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea criteriilor de individualizare legală, pedeapsa cu închisoarea, aplicată inculpatului asigurând, totodată, realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev. de art.52 cod penal.
Astfel, eventuala critică privind cuantumul pedepsei este neîntemeiată, o pedeapsă într-un cuantum mai mic nefiind justificată, având în vedere faptele și modalitatea de săvârșire a acestora.
Tribunalul a constatat că sentința apelată este legală și temeinică și în consecință, în baza art. 379 al.1. pct.1 lit. Cod procedură penală a respins apelul inculpatului, ca nefondat, și a dispus în consecință menținerea stării de arest a inculpatului din care a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 19.05.2009 la zi.
Împotriva ambelor hotărâri inculpatul a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea lor și reducerea pedepsei aplicate. Mai arată inculpatul că agenții de poliție i-au înscenat fapta comisă, de fapt l-au determinat să urce la volanul autoturismului.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de recurent, Curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că, pe lângă aspectul că aceasta a fost corect reținută de instanțele fondului ea nici nu a fost contestată de către inculpat. Acesta recunoaște faptul că a condus autoturismul, dar nuanțează acest lucru în sensul că ar fi fost determinat de organul de poliție.
Susținerea inculpatului în acest sens nu poate fi primită întrucât, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, el a fost văzut de martorii din acte dar și de organele de poliție care l-au urmărit. Nici nu poate fi de conceput cum anume să-l determine organele de poliție să conducă un autoturism fără a poseda permis de conducere a autoturismului.
Totodată din actele dosarului rezultă că inculpatul nu este la prima abatere de acest gen, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, iar acest lucru coroborat și cu datele speței (mod de săvârșire, în încercarea de a se sustrage) conduce la concluzia că pedeapsa aplicată este corect individualizată.
În fine Curtea mai observă că inculpatul nu a susținut alte motive ale recursului și nu a indicat vreun caz de casare, dar nici nu există vreunul care ar putea fi luat în considerare din oficiu, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 38517Cod procedură penală va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul fiul lui și al lui, născut la 17 octombrie 1974 aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva împotriva deciziei penale nr.223/09.12.2009 a Tribunalului Prahova și a sentinței penale nr.1810/12.10.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 19.05.2009 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 februarie 2010.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red. /DC
4.ex.24.02.2010
f-- Judecătoria Ploiești
a- - Tribunalul Prahova
a /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
