Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.123
Ședința publică din data de 08 februarie 2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul, domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133 județul D, împotriva sentinței penale nr. 499 din 06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de persoana vătămată, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul, domiciliat în G, str. -,.36,. A,.3,.13, jud. D, sub aspectul infracțiunilor prev. de disp. art.246 și 264 Cod penal, dată de către procuror la 12.05.2009 în dosarul nr.26/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, confirmată prin rezoluția nr.675/II/2/2009 dată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la 19 iunie 2009.
A fost menținută rezoluția atacată, iar în conformitate cu disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată persoana vătămată la 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul petent și intimatul făptuitor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de lipsa părților la această prima strigare apreciază necesară lăsarea cauzei la oad oua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la cea de-a doua strigare au lipsit atât recurentul petent cât și intimatul făptuitor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică urmând a fi menținută ca atare.
După strigarea cauzei, închiderea dezbaterilor și a ședinței de judecată, se depune la dosar prin serviciul registratură, o cerere de acordare în continuare, formulată de recurentul, deoarece se află în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 499 din 6.11.2009 a Tribunalului Dâmbovițas -a respins, ca nefondată, plângerea formulată de persoana vătămată, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul, domiciliat în G, str. -,.36,. A,.3,.13, jud. D, sub aspectul infracțiunilor prev. de disp. art.246 și 264 Cod penal, dată de către procuror la 12.05.2009 în dosarul nr.26/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, confirmată prin rezoluția nr.675/II/2/2009 dată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la 19 iunie 2009.
A fost menținută rezoluția atacată, iar în conformitate cu disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată persoana vătămată la 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința respectivă prima instanță a reținut următoarea situație:
Prin plângerea înregistrată la19 iunie 2009 sub nr-, persoana vătămată, a contestat rezoluția dată de către procuror la 12.05.2009 în dosarul nr.26/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, de neîncepere urmăririi penale față de făptuitorul, domiciliat în G, str. -,.nr.36,.13, jud. D, confirmată prin rezoluția din 19 iunie 2009 dată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei aceluiași parchet în vederea începerii urmăririi penale față de acesta.
În motivarea plângerii persoana vătămată a precizat că soluția de netrimitere în judecată a făptuitorului este nelegală și netemenică, producând o gravă vătămare a drepturilor sale, motiv pentru care solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de persoana pe care o acuză de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de disp. art. 246 și 264 cod penal.
A fost atașat dosarul nr.26/P/2009 al parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că plângerea formulată de către persoana vătămată se privește ca nefondată.
Prin rezoluția pronunțată de către procuror la 12.05.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, agent principal la Postul de Poliție M, în privința infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, prevăzute de disp. art.246 și 264 Cod penal.
S-a reținut în cuprinsul rezoluției că la 31.12.2008, persoana vătămată a sesizat organele de cercetare penale acuzându-l pe făptuitor că nu s-a implicat în rezolvarea unui conflict intervenit între SC SRL M (al cărei consilier juridic este) și o terță persoană și că actele de urmărire penală au pus în evidență faptul că între reprezentanții SC SRL M și alte persoane domiciliate în aceeași comună există o stare conflictuală care a făcut obiectul atât al unor cauze penale, cât și a unor litigii de natură civilă.
S-a mai menționat în considerentele soluției că în una dintre cauzele penale, instanța a dispus efectuarea unei expertize topometrice referitoare la limitele proprietății societății menționată mai sus, lucrare întocmită la 12 august 2008 și că, potrivit declarațiilor tuturor persoanelor audiate, între persoana vătămată și, a avut loc o discuție în contradictoriu, fiecare acuzând pe celălalt de acțiuni de lovire.
Procurorul a mai constatat că în momentul declanșării conflictului, a fost de față un lucrător al Poliției Orașului G care, în vederea împiedicării acutizării incidentului, a solicitat sprijinul lucrătorilor Postului de Poliție M - din cadrul căruia s-au prezentat în vederea aplanării altercației agentul de poliție, însoțit de un elev aflat în practică.
La 29.09.2008 a formulat plângere penală împotriva lui solicitând angajarea răspunderii sale penale pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de disp. art.180 alin.2 Cod penal, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești sub nr.1922/P/2008, trimisă spre instrumentare Postului de Poliție M, context în care șeful acestui post - agent principal a început cercetările, citând în vederea audierii pe cel reclamat.
Potrivit declarației lui, deși acesta a primit cele 2 citații emise pe numele său, nu le-a dat curs, considerând că întocmirea și expedierea lor reprezintă un abuz al lucrătorului de poliție.
Cu această motivație persoana vătămată a formulat plângere împotriva agentului de poliție.
Procurorul a apreciat că activitățile desfășurate de către agentul șef -, nu pot fi caracterizate ca fiind abuzive, citarea părților reprezentând un act procedural necesar în instrumentarea unei cauze care oferă persoanei vizate posibilitatea de a-și preciza poziția procesuală și de a administra probe în apărare.
Indicarea în cuprinsul citațiilor a calității de autor a fost determinată de plângerea penală formulată împotriva sa, nefiind de natură să producă consecințe juridice, atâta timp cât nu s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Întocmirea potrivit dispozițiilor legale care le reglementează a acestor acte procedurale, reclamă indicarea în conținutul lor a calității în care o persoană este citată, în momentul în care au fost realizate - singura calitate procesuală (urmare a plângerii penale formulată împotriva sa) fiind aceea de autor.
Definiția infracțiunii de favorizare a infractorului reclamă ca favorizatorul să acorde un ajutor circumscris unor scopuri bine determinate - îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, a judecații sau a executării pedepsei, asigurarea folosului sau produsului infracțiunii.
Din această perspectivă, procurorul a constatat că nu se cunoaște persoana infractorului (afirmațiile lui fiind făcute în termeni generali) și că, mai mult decât atât, nu există nici o dovadă unui eventual ajutor chiar și sub forma unuia intelectual, care să fi fost acordat de către lucrătorul de poliție vreuneia dintre persoanele ale căror interese vin în contradicție cu cele ale SC SRL M sau ale reprezentanților acesteia.
Concluzionând că infracțiunilor reclamate le lipsesc elementele constitutive, procurorul a stabilit că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, dispunând neînceperea urmăririi penale față de, agent principal de poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizare a infractorului prevăzute de disp. art. 246 și 264 Cod penal.
Prin rezoluția dată, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa respins plângerea formulată de către persoana vătămată împotriva soluției de netrimetere în judecată a făptuitorului, pe care a apreciat-o ca fiind legală și temeinică, precizând că din actele de urmărire penală efectuate a rezultat că citațiile emise pe numele acesteia nu reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor unui organ de poliție judiciară, întocmirea actelor procedurale în discuție fiind determinată de faptul că formulase o plângere penală împotriva persoanei vătămate, solicitând cercetarea sa sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În argumentația soluției pronunțate, s-a precizat că nu se poate imputa organului de urmărire penală că nu a manifestat rol activ în condițiile în care nici când a fost ascultat de către procuror, nu a făcut trimiteri la fapte concrete, acțiuni sau inacțiuni ale șefului Postului de Poliție M care să poată fi interpretate ca echivalând cu o favorizare a infractorului.
Procurorul n-a identificat nici în cuprinsul plângerii care i-a fost adresată, împrejurări care ar putea constitui ajutor sau favorizare a numitului în scopul zădărnicirii sau îngreunării urmăririi penale, astfel încât a considerat că rezoluția din 12.05.2009 este corectă, reflectând declarațiile persoanelor ascultate în cauză și faptul că situația la care se face referire (cea din 12.08.2008) nu necesita intervenția din oficiu a organului de poliție, pentru infracțiunile pretins comise împotriva sa de către o altă persoană, fiind necesară promovarea de către persoana vătămată a unei plângeri prealabile.
În finalul rezoluției prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa mai arătat că au fost anexate dosarului copii ale referatelor întocmite de către Poliția Orașului G, în dosarul nr.2012/P/2007, 465/P/2007 și 1687/P/2008, care fac dovada instrumentării sesizărilor SC
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma disp. art. 2781alin.7 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că plângerea promovată de către persoana vătămată, potrivit disp. art.2781alin.1 Cod procedură penală, se privește ca nefondată.
Întrucât persoana vătămată nu și-a motivat plângerea adresată tribunalului, rezumându-se să califice soluția de netrimitere în judecată a făptuitorului ca fiind nelegală și netemeinică, evaluarea acesteia a fost realizată pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, în limitele plângerilor anterioare dar și din oficiu, sub toate aspectele.
Prin plângerea înregistrată la.D la 31.12.2008, persoana vătămată reclama neimplicarea lucrătorilor Postului de Poliție M în conflictul declanșat în incinta SC M SRL al cărui consilier juridic este, la 26.08.2008, de către care a pătruns în interior forțând porțile, fără a avea consimțământul conducătorului unității și l-a agresat.
În loc să ia măsuri în vederea aplanării conflictului pentru care fuseseră mobilizați, lucrătorii Postului de Poliție M ar fi trecut la anchetarea sa, ceea ce l-a condus la concluzia unui parteneriat nefiresc între făptuitor și un organ obligat să asigure ordinea publică a cărui cercetare o solicită.
Totodată, atunci a înțeles motivul pentru care SC M SRL a suportat ani de zile o agresiune infracțională la adresa patrimoniului prin falsuri, uz de fals, furturi, distrugere, tulburare de posesie, toate mușamalizate de către lucrătorii Postului de Poliție
În opinia tribunalului, concluzia la care a ajuns procurorul, dispunând neînceperea urmăririi penale față de făptuitor în privința infracțiunilor prevăzute de disp.art.246 și 264 Cod penal este justă iar argumentele aduse în motivarea ei sunt convingătoare.
Așa după cum rezultă în mod neechivoc din declarația dată chiar de persoana vătămată la 2 aprilie 2009, aceasta a reclamat că a fost nemulțumită că pe cele 2 citații care i-au fost comunicate în dosarul nr.1922/P/2008 la 24.11. și 9.12.2008 a apărut mențiunea că este chemat la postul de poliție în calitate de autor, în urma formulării de către numitul a unei plângeri penale împotriva sa.
În conformitate cu disp. art. 176 alin.1 lit. b cod procedură penală, printre altele, citația trebuie să cuprindă și "calitatea în care o persoană este chemată în fața organului de urmărire penală".
Trebuie subliniat că, simpla încunoștințare și chemare a persoanei vătămate în fața organelor de poliție, în calitate de autor, în condițiile în care împotriva acesteia se formulase de către o altă persoană o acuzație penală (loviri sau alte violențe) nu înseamnă altceva decât exercitarea atribuțiilor de serviciu de către polițistul care efectua cercetările în limite legale, o plângere prealabilă, care constituie în același timp un act de procedibilitate și de pedepsibilitate care declanșează o procedură specială în cadrul căreia, la cererea celui care se consideră vătămat în drepturile sale legitime, se efectuează acte de cercetare și se administrează probe care să confirme sau să infirme acuzațiile formulate.
Abuzul în serviciu în contra intereselor persoanelor, presupune, potrivit disp. art. 246 cod penal, " o faptă a unui funcționar public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane", elemente constitutive care în cauza dedusă judecății nu au fost probate.
Din relatările persoanelor care au fost de față la sediul SC SRL la 12.08.2008 ( iar nu la 26.08.2008, cum din eroare a precizat persoana vătămată în plângerea formulată la 31.12.2008) a rezultat că a pătruns în incinta societății atunci când un expert efectua faza de teren a unui raport de expertiză dispus într-o altă cauză penală, în prezența unui reprezentant al poliției, a acționarului majoritar al societății și în prezența persoanei vătămate și existența unor discuții contradictorii între persoană vătămată și, care nu au depășit însă limitele unor cuvinte și expresii jignitoare - situație în care nu era necesară intervenția polițiștilor chemați la fața locului de către ofițerul de poliție, din cadrul Postului de Poliție
a declarat că a fost injuriat și lovit de către, în prezența ofițerului din cadrul Poliției Orașului Gaesti care a și intervenit pentru a determina încetarea agresiunilor la care era supus.
, acționar majoritar și administrator al SC SRL nu susține afirmațiile persoanei vătămate, arătând în depoziția sa că a adresat cuvinte jignitoare lui și lui amenințându-i, în final atât el ( ) cât și fiul său fiind scoși din curtea societății.
Prin urmare, nu au fost decelate date care să confirme o stare de tensiune de o anumită intensitate în incinta SC la 12.08.2008, astfel încât nu se poate acuza o lipsă de implicare a polițiștilor prezenți la fața locului ( la solicitarea ofițerului ) care nu aveau nici o obligație să întocmească un proces-verbal, având însă abilitarea să sancționeze, eventual, contravențional pe cei care ar fi venit în conflict cu legea, în situația în care erau îndeplinite condițiile pentru a putea interveni.
Prin rapoartele din 19 și, respectiv, 20 ianuarie 2009 subcomisarul și agentul au confirmat că la 12.08.2008 nu a avut loc nicio altercație fizică între și.
Nu există, pe de altă parte, nici o dovadă că făptuitorul l-ar fi îndemnat pe să formuleze vreo plângere penală împotriva persoanei vătămate.
Revenind asupra unora dintre acuzații, persoana vătămată a precizat în plângerea din 28.05.2009 că nu a considerat un abuz emiterea celor 2 citații pe numele său, ci refuzul lucrătorilor de poliție prezenți la fața locului de a încheia un proces-verbal prin care să se constate că incidentul din 12.08.2008 a avut loc în incinta SC SRL, ceea ce a echivalat cu lipsirea sa de apărare și cu o favorizare a infractorului.
Nu există nici o probă care să acrediteze ideea unui așa-zis ajutor dat de către făptuitor, care să fi condus la îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, în sensul disp. art. 264 alin. 1 cod penal, în cadrul plângerilor pe care persoana vătămată le-a formulat în numele SC M SRL, pentru constatarea săvârșirii de către alte persoane a unor infracțiuni prin care ar fi fost lezat patrimoniul societății, multe dintre ele fiind instrumentate de către subcomisarul din cadrul Poliției Orașului G (așa după cum rezultă din conținutul raportului întocmit de către acesta la 19.01.2009, aflat la pag. 26-27 în dosarul de urmărire penală), și nici al vreunui refuz al polițiștilor din cadrul Postului de Poliție M care s-au deplasat la sediul SC SRL la 12.08.2009, de aoa păra pe persoana vătămată, care nu s- aflat nici un moment în pericol.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs persoana vătămată, fără însă a învedera în vreun fel care ar fi criticile aduse hotărârii atacate.
Mai mult decât atât, persoana vătămată nu s-a prezentat decât la un singur termen de judecată din cele patru acordate de instanță (al treilea) tergiversând chiar la soluționarea cauzei, care potrivit prevederilor Codului d e procedură penală trebuie soluționată cu celeritate.
Curtea a dat dovadă de grijă în respectarea dreptului la apărare al petentului - persoană vătămată în condițiile în care, la primul termen de judecată din data de 9.12.2009 a dispus amânarea soluționării cauzei; la solicitarea petentului, în condițiile în care acesta a depus la dosar doar o împuternicire de reprezentare juridică în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un dosar -1027/2009 (fila 12), care însă nu face credință și asupra prezenței petentului în zonă și la locul indicat.
Se observă că la cel de-al doilea termen de judecată din 27.01.2010 petentul a invocat de data aceasta necunoașterea integrală a dosarului, motiv pentru care Curtea a amânat din nou cauza pentru ca la termenul următor să invoce condițiile atmosferice pentru lipsa sa la termen, printr-o cerere care a parvenit însă după strigarea de două ori a cauzei și care oricum se privește ca nefondată vis - - vis de împrejurarea că este nedovedită și este situată în contextul mai sus menționat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al.3 Cod procedură penală constată că recursul este nefondat.
În acest sens se reține că toate concluziile la care a ajuns Tribunalul Dâmbovița în ceea ce privește justețea situației față de făptuitorul, pronunțată de Pachetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, sunt pe deplin exacte și corespunzătoare datelor furnizate de dosarul de urmărire penală.
- - vis de imputările cu caracter generalizat formulate de petentul la adresa șefului de post al Poliției comunei M, în speță nu se identifică sub nici o formă elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau de art. 264 - favorizarea infractorului, de care s-ar face vinovat acesta din urmă.
Nu se observă în cauză existența pretinsei superficialități de care ar fi dat dovadă organul de urmărire penală în instrumentarea plângerii petentului față de, ba chiar din contră, în speță efectuându-se numeroase acte premergătoare, audiindu-se martori și atașându-se înscrisuri (filele 8-37), din care însă nu s-a putut concluziona că făptuitorul s-ar face vinovat de vreo faptă penală. Nu există vreo obligație pentru organul de urmărire penală să procedeze la audierea persoanei reclamate în faza de acte premergătoare, acest lucru întâmplându-se numai dacă acest organ apreciază absolut necesar acest lucru și dacă datele și informațiile strânse pe parcursul acestor acte îl îndreptățesc să procedeze în acest sens, ceea ce nu a fost cazul.
Folosind un limbaj pretins doct (" armonia îngrijorătoare, periculoasă" dintre făptuitori și instituțiile statului abilitate cu ordinea publică", "soluția pe care o consider o splendidă încălcare a drepturilor omului, dreptul la apărare și la un proces echitabil") persoana vătămată este nemulțumită că făptuitorul nu ar fi dispus efectuarea unor acte de cercetare ( spre exemplu întocmirea unui proces verbal de cercetare la fața locului) pe care ea consideră necesar a fi fost efectuate și în condițiile în care în plângerea inițială ( fila 7 dosar urmărire penală) nici măcar nu l-a identificat ca nume și ca prezență pe făptuitor la pretinsul incident reclamat.
Raportat la cele astfel învederate și în lipsa oricăror elemente care să conducă la o posibilă altă soluție față de făptuitorul, după cum s-a reținut și de instanța de fond, Curtea în baza art. 38515al.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul, domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133 județul D, împotriva sentinței penale nr. 499 din 06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 februarie 2010.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red./DC
2 ex.10.02.2010
f- - Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
