Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.123
Ședința publică de la 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
- - JUDECĂTOR 3: Onița
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de avocat și inculpații, și, împotriva deciziei penale nr.294 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, toți asistați de avocat, apărător ales, lipsind recurentul avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpați a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea inculpaților în temeiul art 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit a Cpp, arătând că soluția de condamnare a inculpaților este rezultatul unei aprecieri incorecte a probelor administrate,starea de fapt nu a fost corect reținută, instanța înlăturând nejustificat depozițiile martorilor, și care au declarat în favoarea inculpaților. Solicită admiterea recursului declarat de numita.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefiind fondate, instanța de fond și apel având în vedere declarațiile martorilor oculari care au afirmat că inculpatul a condus autoturismul, soluțiile dispuse fiind rezultatul unei aprecieri corecte a probatoriului. În ce privește recursul numitei pentru neacordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat solicită admiterea acestuia.
Inculpații, și, având pe rând cuvântul au arătat că achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 91 din data de 08 mai 2009, Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 27.09.1976 în municipiul C, jud. D, CNP -, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
In baza art. 71 Cod penal, s- interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, respectiv pe durata unui termen de 3 ani si 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 960 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 510 lei reprezentând c/valoarea raportului de expertiza medico-legala efectuata in faza de urmărire penala.
In baza art. 264 alin.1 Cod Penal, a condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la data de 19.08.1975 in com. de, jud. D, CNP:- la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
In temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, respectiv pe durata unui termen de 3 ani si 6 luni.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cpp s- atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 460 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 300 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penala.
In baza art. 260 alin.1 Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la data de 15.06.1978 in com. de, jud. D, CNP -) la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
In temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, respectiv pe durata unui termen de 3 ani si 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 460 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 300 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. 1126/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80g/l alcool pur în sănge, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002;, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin.1 Cod penal și în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.1 Cod Penal.
În noaptea de 22-23.08.2007, in jurul orelor 200,pe DN 55A, în comuna, jud. D, în fața barului SC SRL a avut loc un accident de circulație, în care au fost implicate autoturismul 1307, proprietatea inculpatului, și autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare -, condus de numitul.
S-a reținut, de asemenea, faptul ca autoturismul a fost condus de către inculpatul, care, testat fiind cu aparatul alcooltest, in jurul orelor 0315, a prezentat o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur in aerul expirat.
Din buletinul de analiza toxicologică alcoolemie nr. 569/30.08.2007 a rezultat ca inculpatul a prezentat o alcoolemie de 1,60 %o alcool pur in sânge la prima proba (orele 0355) si respectiv, 1,50 gr%0, la cea de-a doua proba, recoltata la orele 0455.
In toate declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a negat ca ar fi condus autoturismul, susținând că acesta a fost condus de inculpatul.
Acesta din urma a susținut de asemenea ca ar fi condus autoturismul in momentul producerii accidentului, aceeași varianta fiind susținută si de un alt ocupant al autoturismului marca, respectiv de către inculpatul.
S-a mai arătat că, cel de-al doilea conducător auto implicat în accident, precum si restul ocupanților autoturismului marca Ford Mondeo, au declarat ca in momentul impactului, la volan se afla inculpatul, care a intrat in conflict cu martorul, inculpatul rămânând inițial in autoturism si neintervenind în conflict.
Din raportul de expertiza medico-legala nr. A 12/12188 din 04.06.2008, întocmit de INML Minovici rezulta ca inculpatul ar fi putut avea, in momentul producerii accidentului, o alcoolemie maxima de circa 1,80 gr %
de toate aceste aspecte, s-a apreciat ca fapta săvârșită de către inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Totodată, s-a apreciat ca fapta săvârșită de către inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin.1 Cod penal, iar faptele celui de-al treilea inculpat, întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii de mărturie mincinoasa, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod Penal.
În faza de urmărire penală, cei trei inculpați au negat săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși in judecata.
În cursul judecății s-a procedat la audierea inculpatilor, a martorilor, G, si, ale caror declaratii au fost consemnate si atasate dosarului cauzei.
Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
In data de 22.03.2007, cei 3 inculpați au mers împreună, cu autoturismul marca, proprietatea inculpatului, in comuna, jud. In aceasta localitate s-au întâlnit cu martorele si, însoțiți de care au mers la barul din incinta stației din localitate. Dupa un timp, martora a fost condusa acasă de inculpatul, care s-a reîntors la barul de la statia. Aici, inculpatul a consumat băuturi alcoolice (), ca si inculpatul.
Ulterior, in aceeași seara, cei trei inculpați, însoțiți de martora, au mers la discoteca din satul, unde au rămas aproximativ 2 ore.
S-a mai arătat că atât inculpații, cat si martorii, si au declarat ca inculpatul a consumat bauturi alcoolice, la plecarea de la discoteca aflându-se in stare de ebrietate.
Instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor (f 56), (f 58), (f 60) - singurii martori oculari - că inculpatul a condus autoturismul in momentul impactului, cu toate ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice. Declarațiile acestor martori sunt constante, coroborându-se si cu declarațiile date in faza de urmărire penala.
S-a mai arătat că ceilalți martori nu au cunoștința cine a condus efectiv autoturismul pana in comuna Carna, dat fiind faptul ca au ajuns la locului după producerea coliziunii.
Declarațiile martorei au fost înlăturate de către instanța, care a constatat că acestea nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori si au un grad ridicat de subiectivism, martora fiind cercetata, de aceste declarații, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa.
Referitor la susținerile celor trei inculpați, instanța a reținut ca, potrivit dispozitiilor art. 69 Cod Procedura Penala, declarațiile acestora, făcute in cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Prin urmare, având in vedere faptul ca declarațiile inculpaților nu se coroborează cu celelalte probatorii administrate in cauza, instanța nu a avut în vedere aceste declarații la stabilirea stării de fapt.
In urma testării inculpatului cu aparatul alcooltest, in seara producerii accidentului, in jurul orei 0315, s-a constatat ca acesta prezenta o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur in aerul expirat.
De asemenea, in urma recoltării probelor biologice, s-a stabilit ca inculpatul a prezentat o alcoolemie de 1,60 %0 alcool pur in sânge (valoare înregistrata la prima proba, la ora 0355) si, respectiv, o alcoolemie de 1,50 %0 la cea de-a doua proba, recoltata la ora 0455.
Având în vedere situația de fapt reținută, s-a reținut că în drept, fapta inculpatului constând în "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge" întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep.
Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite, instanța a dispus condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptei comise și periculozității făptuitorului.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art.72 Cod penal, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în OUG nr.195/2002 pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social concret al faptelor reținute in sarcina sa, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale precum și rezultatul socialmente periculos.
Astfel, instanța de fond a reținut că gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite este determinat de modul de producere al faptelor, inculpatul deplasându-se cu autoturismul în stare avansata de ebrietate, punând în grav pericol siguranța circulației si viata celorlalți participanți la trafic.
Instanța a avut in vedere, de asemenea, faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, toate demersurile făcute ulterior săvârșirii faptei având drept scop împiedicarea aflării adevărului.
Ca atare, instanța a dispus condamnarea inculpatului, in baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare și au fost interzise ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art 64 lit a teza a II- și b.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, s-a apreciat de instanță că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cp, în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea sub 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar în contextul celor deja menționate, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei, astfel că urmează a fi suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art.81 Cp, pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 6 luni, potrivit art. 82 Cp.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.5 Cp s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Având în vedere dispozițiile art.359 CPP, prima instanță a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.83 CP privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza dispozițiilor art.191 alin.1 Cpp, instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, in cuantum de 960 lei, din care 510 lei reprezintă c/valoarea raportului de expertiza medico-legala efectuata in faza de urmărire penala.
In intelesul art. 264 Cod penal, "ajutorul dat unui infractor făra o înțelegere stabilita înainte sau in timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sa zadarnici urmărirea penala, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii" reprezintă infracțiunea de favorizarea infractorului.
Declarațiile inculpatului, care a susținut ca a condus personal autoturismul in momentul producerii accidentului rutier, sunt de natura sa îngreuneze cercetarea penala. Aceste declarații ale inculpatului reprezintă un ajutor efectiv dat inculpatului, fiind făcute pentru a împiedica stabilirea vinovatei acestuia din urma.
Ca atare, instanța a reținut in sarcina inculpatului infracțiunea de favorizarea infractorului, săvârșita in prima modalitate normativa prevăzuta de art. 264 Cod Penal.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art.72 Cod penal, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate in Codul penal, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale precum și rezultatul socialmente periculos.
Potrivit alin.2 al art. 264 Cod penal, pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzuta de lege pentru autor.
Pedeapsa prevăzuta pentru săvârșirea faptei incriminata in art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 este închisoarea de la 1-5 ani.
Ca atare, pentru considerentele mai sus arătate, instanța a dispus condamnarea inculpatului, in baza art. 264 Cod penal, la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
In temeiul art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. "a" teza a II-a și "b" Cp, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81 Cp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cp, respectiv pe durata unui termen de 3 ani si 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cp, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cpp, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 Cpp, l-a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 460 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 300 lei cheltuieli judiciare in faza de urmarire penala.
Prin rechizitoriul nr. 1126/P/2007 al Parchetului de pe langa Jud. S s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului, pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 alin.1 Cod penal.
S-a retinut ca acest inculpat a dat declaratii mincinoase in scopul confirmarii sustinerilor inculpatilor si.
Astfel, s-a reținut că inculpatul, atat in faza urmaririi penale, cat si in faza cercetarii judecatoresti, a declarat ca autoturismul marca, proprietatea inculpatului, in noaptea de 22-23 08.2007, cand a avut loc accidentul de circulatie dintre acest autoturism si autoturismul condus de martorul, a fost condus de catre inculpatul.
S-a prevazut de catre art. 260 Cod Penal ca "fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ceea ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat" constituie infractiunea de marturie mincinoasa.
Cum din probele administrate in cauza a rezultat o alta stare de fapt decat cea relatata de inculpat cu ocazia depunerii declaratiei in organelor de cercetare penala, iar acesta nu si-a retras declaratia, instanta a retinut in sarcina inculpatului savarsirea faptei pentru care a fost trimis in judecata.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art.72 Cp, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate in Codul penal, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale precum și rezultatul socialmente periculos.
In consecința, in baza art. 260 alin.1 Cod Penal, instanța a dispuse condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
In temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. "a" teza a II-a și "b" Cp, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81 Cp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cp, respectiv pe durata unui termen de 3 ani si 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cp, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 Cpp, a dispus obligarea inculpatul la plata către stat a sumei de 460 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 300 lei cheltuieli judiciare in faza de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații, și, susținându-se că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de natura faptei și persoana inculpaților și nu s-a dat eficiență juridică mărită circumstanțelor atenuante și să fie aplicate pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.294 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați și i-a obligat la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel a reținut că susținerile inculpaților că declarațiile celor trei martori sunt nesincere deoarece între tatăl martorei și inculpatul ar exista un conflict nu sunt confirmate de alte probe nerezultând existența unui astfel de conflict.
De asemenea, s-a reținut că împrejurarea că cei trei martori au dorit ca să nu fie declarat vinovat de producerea accidentului nu constituia un motiv pentru a da declarații nesincere în privința persoanei care a condus autoturismul marca deoarece vinovăția în producerea accidentului a unuia sau altuia dintre șoferi depindea de dinamica accidentului și nu de persoana care a condus una sau alta dintre mașini.
S-a mai arătat că nici faptul că ar fi fost prietenă cu ajutorul șefului de post care a venit la fața locului (aspect nedovedit de altfel prin nici un alt mijloc de probă decât depozițiile inculpaților) nu constituie un element care să pună la îndoială sinceritatea declarațiilor celor trei martori.
De asemenea, inculpatul a relatat inițial că autoturismul marca a fost condus de martorul pentru ca apoi să afirme că a fost condus de, instanța de apel reținând că acest fapt denotă intenția sa de a nu recunoaște săvârșirea faptei și nesinceritatea susținerilor sale.
În consecință s-a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor celor trei inculpați.
De asemenea, instanța de fond realizat o justă individualizare a pedepselor aplicată fiecăruia dintre cei trei inculpați și a modalității de executare dând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate in Codul penal, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale precum și rezultatul socialmente periculos.
În cauză, față de atitudinea inculpaților care au negat săvârșirea faptelor încercând ascunderea adevărului instanța de apel a constatat că nu se poate reține existența vreunei circumstanțe atenuante chiar dacă aceștia nu au antecedente penale.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs avocat și inculpații, și.
În motivarea recursului, avocat a arătat că instanța de apel a omis să acorde cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat, deși a acordat asistență juridică din oficiu inculpatului.
În motivarea recursului, inculpații, și au invocat criterii de nelegalitate, sub aspectul greșitei rețineri a vinovăției lor pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel, s-a arătat că soluția de condamnare a inculpaților este rezultatul unei aprecieri greșite a probelor administrate, iar instanța de apel nu a motivat prin argumente juridice care a fost motivul pentru care a înlăturat ca nesinceră declarația martorei. Totodată s-a arătat că nu s-au avut în vedere depozițiile martorilor și, declarații care au fost înlăturate nejustificat din contextul probator.
În consecință, s-a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, pentru inexistența faptelor reținute în sarcina lor.
Recursul declarat de avocat este fondat și recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
În ce privește recursul declarat de avocat, Curtea constată că într-adevăr, la instanța de apel, a acordat asistență juridică din oficiu pentru inculpatul, însă, instanța de apel, deși a respins apelul inculpatului, a omis să facă aplicarea dispoz.art.192 alin.2 Cod pr.penală, conform căruia, în cazul declarării apelului, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, apelul formulat de avocat sub acest aspect fiind fondat.
În ce privește apelurile formulate de către inculpați, examinând actele și lucrările, dar în raport de criticile invocate, care se circumscriu cazului de casare prev.de art.3859pct.18 Cod pr.penală, Curtea constată că instanțele de fond și apel, printr-o analiză judicioasă a probelor administrate au stabilit o situație de fapt corectă, încadrarea juridică a faptelor fiind de asemenea justă, iar vinovăția inculpaților este corect stabilită.
Criticile formulate de inculpați referitoare la greșita reținere a vinovăției lor sunt nefondate, Curtea constatând că soluția de condamnare a inculpaților este rezultatul întregului ansamblu probator administrat, respectiv proces-verbal de sesizare, proces-verbal de constatare și planșe foto, buletin de examinare clinică, raport de expertiză medico-legală, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.569/30 august 2007, declarații de martori.
Sigura martoră care confirmă apărarea inculpaților în sensul că autoturismul implicat în accident rutier a fost condus de inculpatul și nu de inculpatul este marora, însă în mod justificat instanțele de fond și apel au înlăturat depozițiile acestei martore, având în vedere că această depoziție este izolată, în contradicție cu toate celelalte probe administrate și nu se angrenează în materialul probator administrat.
Mai mult, din raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat (fila 84-86 dosar instanța de fond) a rezultat că martora a manifestat un comportament simulat.
Celelalte critici formulate de inculpați, în sensul că în mod nejustificat nu s-au avut în vedere depozițiile martorilor și care confirmă nevinovăția lor sunt nefondate.
Astfel, Curtea constată că depozițiile acestor martori nu sunt elocvente pentru a se stabili identitatea persoanei care a condus autoturismul implicat în accidentul rutier, martorii ajungând la locul faptei ulterior producerii accidentului rutier.
Nici faptul că acești martori au observat că inculpatul a ocupat inițial un loc pe bancheta din spate a autoturismului, nu exclude vinovăția inculpatului, întrucât accidentul s-a produs la o distanță de 5 km, martorii neavând cunoștință cine a condus autoturismul pe tot acest traseu.
Curtea are în vedere că singurii martori oculari, și - au declarat în mod constant pe tot parcursul procesului penal că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul implicat în accident și nu inculpatul.
Totodată, Curtea are în vedere și atitudinea inculpatului care, imediat după impact a reproșat conducătorului celuilalt autoturism implicat în accidentul rutier faptul că nu s-a asigurat înainte de schimbarea direcției de mers - atitudine care nu ar avea justificare în condițiile în care nu el, ci o altă persoană ar fi condus autoturismul implicat în accidentul rutier.
În plus, se observă că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe tot parcursul procesului penal, declarând inițial că el s-a așezat pe bancheta din spate, însă nu cunoaște cine a condus autoturismul său (fila 92-93 dosar ) pentru ca în declarațiile date ulterior să arate că autoturismul a fost condus de către inculpatul, după ce anterior a încercat să îl convingă pe martorul (filele 54-55 dosar ), să declare că el ar fi condus autoturismul, aspecte care dovedesc odată în plus, încercarea inculpatului de a-și construi o apărare pentru a fi exclusă răspunderea sa penală pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în condițiile în care a condus autoturismul după ce consumase băuturi alcoolice, având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În consecință, având în vedere cele mai sus reținute, constatând recursul formulat de avocat ca fiind fondat și constatând criticile formulate de inculpați ca nefiind fondate și având în vedere că nu se constată alte motive care să fie analizate din oficiu, conform art.3859alin.3 Cod pr.penală, urmează ca în baza art.38515pct. 1 lit.b și 2 lit d Cod pr.penală, să fie admis recursul numitei și să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Se va desființa sentința penală în parte, în ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat și va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare statului, la instanța de recurs, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
A fost obligat fiecare dintre recurenții inculpați și la plata sumei de câte 20 lei cheltuieli judiciare statului la instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de avocat.
Respinge recursurile declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr.294 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondate.
Desființează decizia penală în parte, în ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă pe inculpatul și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, la instanța de apel, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare statului, la instanța de recurs, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați și la plata sumei de câte 20 lei cheltuieli judiciare statului la instanța de recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 4 februarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
PS/9.02.2010
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Claudia Lăutaru, Onița
