Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.127/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 3 MARTIE 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul,domiciliat în com. sat, jud.G, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.86 din OUG nr.195/2002, împotriva Deciziei penale nr.502/A/27.11.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.270/14.05.2007 a Judecătoriei Tecuci pronunțată în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.19/3.03.2008, pentru inculpatul-recurent lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Apărătorul inculpatului, avocat, depune la dosar motivele de recurs și în dovedirea acestora solicită proba cu înscrisuri. Considerând măsura suspendării dreptului de a conduce ca fiind nelegală, pentru că nu i s-a comunicat inculpatului această măsură, așa cum prevăd dispozițiile legale din Regulament, solicită a se cere de la IPJ G borderoul de corespondență. La instanța de fond s-au cerut relații privind modalitatea de comunicare, însă relațiile comunicate, nu sunt suficiente. S-a revenit chiar cu adresă la IPJ G, însă ulterior, s-a renunțat la probă deși aceasta era admisă. Insistă în administrarea acestei probe.
Procurorulapreciază că este inutilă atașarea borderoului pentru că la dosar există relații de la IPJ G privind comunicarea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce.
Curtea, după deliberare, privitor la proba solicitată, constată că în conformitate cu disp.art.38514Cod procedură penală, în calea de atac a recursului, sunt acceptate numai înscrisuri noi prezentate de părți. De asemenea, la dosar există dovezi că s-au cerut în repetate rânduri, de la IPJ G, relații cu privire la modalitatea de comunicare a suspendării dreptului de a conduce, care a comunicat că cel în cauză a semnat actul de constatare luând astfel la cunoștință de abaterea comisă, precum și faptul că înștiințarea cu privire la măsura de suspendare a dreptului de a conduce nu se trimite cu document tip "confirmare de primire".
Apărătorul inculpatului susține că nu are cum să depună personal relații în sensul solicitat. Nu are alte cereri de formulat.
Procurorul nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat,susține că motivele de recurs sunt întemeiate pe disp.art.3859pct.17 Cod procedură penală, întrucât atât instanța de fond cât și instanța de apel au comis o gravă eroare de fapt pronunțând o hotărâre greșită. Conform disp.art.96 alin.4 din OUG nr.195/2002, suspendarea dreptului de a conduce se dispune de șeful postului poliției rutiere a județului pe raza căruia s-a săvârșit contravenția, iar măsura trebuie comunicată contravenientului în termen de 5 zile. S-au solicitat relații de la IPJ G cu privire la modalitatea de comunicare a măsurii către inculpat, însă relațiile comunicate nu fac dovada comunicării.
Susține, în continuare, că inculpatului nu i s-a comunicat, în scris, obligația de a preda permisul de conducere și că i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce.Art.98 din regulament definește exact ce înseamnă comunicarea unui act procedural. Sancțiunea pentru necomunicarea unui act, este nulitatea măsurii respective.
Față de aceste argumente, apreciază că nu se poate reține infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prev.de art.86 din OUG nr.195/2002, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală.
Sub un alt aspect, solicită a se constata că instanțele au aplicat pedepse greșit individualizate, motiv de recurs prev.de art.3e859pct.14 Cod procedură penală. Având în vedere persoana inculpatului și fapta comisă de acesta, să se constate că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La data de 13.08.2007, se grăbea să ajungă la B cu fetița sa care era programată pentru o operație. Acesta ar fi un motiv pentru care inculpatul ar fi depășit limita de viteză la un moment dat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.1Cod procedură penală.
Procurorulsusține că recursul este nefondat. Din probele dosarului rezultă că inculpatul a avut cunoștință de sancțiunea aplicată și a semnat procesul verbal de constatare. Nu i s-a putut ridica permisul de conducere pentru că nu l-a prezentat. Instanțele au pronunțat hotărâri corecte, au avut în vedere toate probele dosarului, precum și persoana inculpatului, făcând o justă individualizare a pedepsei. Nu s-a dovedit că fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni. Solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin Sentința penală 270/14.05.2007 a Judecătoriei Tecucia fost condamnat inculpatul, la 1 ( un ) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.78 alin 2 din OUG nr.195/2002.
Conform disp. art 81, 82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ( trei ) ani.
Conform disp. art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării disp. art. 83.
Cod PenalConform disp. art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare, în cuantum de 200 RON din care 100 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu avansat Biroului de Avocați T din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut printre altele că în 15.09.2006 inculpatul fost găsit la volanul autoturismului BMW nr.-, conducând pe strada - - din
După verificările efectuate de agenții de poliție s- stabilit că inculpatul avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce, începând cu 28.08.2006.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, iar vinovăția sa a fost dovedită cu procesul verbal de constatare, declarațiile inculpatului, adresa nr.- din 26.09.2006 Serviciului Public Comunitar G, procesul verbal de prezentare materialului de urmărire penală.
Fapta inculpatului de conduce pe drumurile publice un autoturism deși avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce, constituie infracțiunea prev. de art.78 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel inculpatul.
În concluziile scrise, inculpatul a arătat, printre altele, că nu i s-a comunicat în scris obligația de a preda permisul de conducere și nici faptul că față de el s-a dispus de către șeful poliției rutiere luarea sancțiunii contravenționale a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
S-a cerut achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a în ref.,art.10 lit.a
C.P.P.În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului pe considerentul că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin Decizia penală nr. 502/27.11.2007 a Tribunalului Galați a fost admis apelul declarat de inculpatul, s-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 78 al. 2 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 78 al. 2 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată și în această încadrare s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Astfel, în mod corect prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul deși avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce, pe baza probelor adminJ. în cauză.
Se pot aminti în acest sens: proces-verbal de depistare în trafic din 15.09.2006, planșă foto, copii după procese-verbale de contravenție, adresă nr. -/26.09.2006 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, declarațiile martorilor și A, adresa nr. -/21.02.2007 emisă de Serviciul Poliției Rutiere.
Apărarea inculpatului în sensul că nu a cunoscut că avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce autovehicule, întrucât nu i s-a comunicat acest lucru nu poate fi luată în considerare de Tribunal.
Inculpatul a fost sancționat contravențional la data de 13.08.2006 pentru depășirea cu peste 50 km/ha vitezei legale, acesta semnând procesul -verbal de contravenție. Abaterea contravențională are drept consecințe și luarea sancțiunii complementare a suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule.
Inculpatul are obligația de a cunoaște dispozițiile legale în materia circulației rutiere, inclusiv situația de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce autovehicule.
Pe de altă parte reținerea permisului de conducere nu s-a putut realiza de către poliția rutieră din culpa inculpatului întrucât acesta nu a prezentat acest permis.De asemenea, faptul că inculpatul a fost surprins conducând autoturismul la abia 1 lună de la data când a fost sancționat contravențional, interval scurt de timp, înlătură orice dubiu privind vinovăția acestuia. Comunicarea asupra măsurii complementare a fost înaintată inculpatului cu adresa nr. 48043/24.08.2006 ( filele 23,29 ds.fond).
Prin urmare nu au putut fi primite concluziile de achitare conform art.10 lit.a
C.P.P.Fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina lui având în vedere perseverența acestuia în încălcarea normelor rutiere, amploarea acestor fapte și urmările grave care pot avea loc datorită acestui gen de infracțiuni. Sancțiunea penală este necesară pentru a asigura o anumită disciplină în traficul rutier.
În consecință, Tribunalul nu a putut primi concluziile de achitare conform art. 10 lit.1
C.P.P.Cu toate acestea, hotărârea primei instanțe este nelegală și temeinică pentru anumite considerente.
La data pronunțării hotărârii, 14.05.2007,OUG nr.195/2002 fusese republicată, cuprinzând și modificările aferente, iar încadrarea juridică corectă, conform noii numerotări, este cea prevăzută de art. 86 al.2, prima instanță având obligația de a schimba încadrarea juridică potrivit art. 334.
C.P.P.De asemenea, ținând cont de înscrisurile favorabile inculpatului depuse la dosar, Tribunalul apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanța este prea mare, o sancțiune de 6 luni închisoare fiind suficientă pentru atingerea scopului educativ - preventiv al pedepsei( 25,26 dup;22-32 de apel).
Față de cele arătate și de art. 371,372,378,379 pct. 2 lit. a Tribunalul C.P.P. a admis apelul declarat de inculpatul și a desființa Sentința penală nr.270/2007 a Judecătoriei Tecuci.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul susținând că măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule nu a fost luată cu respectarea prevederilor legale, că nu i s-a comunicat durata pentru care permisul i-a fost suspendat situație în care condamnarea sa este greșită. Pe de altă parte inculpatul a invocat că în concret fapta sa nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că aceasta este temeinică și legală și că nu se impune reformarea ei sub nici un aspect.
În acest sens se constată că situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor adminJ. în cauză, iar fapta comisă de inculpatul a fost încadrată corespunzător din punct de vedere juridic.
Cât privește susținerea inculpatului recurent referitoare la faptul că suspendarea dreptului de a conduce autovehicule s-a realizat în afara cadrului legal Curtea constată că aceasta este nefondată.
Astfel din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a fost depistat la data de 13.08.2008 conducând în localitatea un autovehicul cu viteza de 137 km/ situație în care i s-a aplicat o amendă de 250 lei și s-a luat măsura reținerii permisului de conducere al inculpatului( proces-verbal de constatare a contravenției, fila 11 dosar urmărire penală). De menționat că inculpatul nu avea permisul la el astfel că acesta nu a putut fi ridicat efectiv dar a fost de acord cu sancțiunea aplicată recunoscând și regretând fapta comisă.
Fapta comisă de inculpat constituie contravenția prevăzută de art. 102 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 republicată care se sancționează cu aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Pe de altă parte, potrivit art. 111 al. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, în cazul în care permisul de conducere se reține pentru săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 102 al. 3 titularului permisului i se eliberează o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație.
Este adevărat că inculpatul nu a avut permisul la el în momentul constatării săvârșirii contravenției și nici nu l-a prezentat ulterior la organele de poliție însă, chiar în această situație, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 209 al. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată, care prevăd că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule operează din ziua următoare celei în care a fost predat permisul de conducere sau când a expirat termenul de predare al acestuia, întrucât aceste dispoziții se referă la situația în care conducătorul auto acumulează 15 puncte de penalizare iar serviciul poliției rutiere îl înștiințează în scris să predea permisul.
Dimpotrivă, în cauză devin aplicabile prevederile art. 210 al. 2 din Regulament, care dispun că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare a reținerii permisului în vederea suspendării atunci când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație.
Așa fiind Curtea reține că prin săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 republicată de la data de 13.08.2008 inculpatului i s-a suspendat de drept, începând cu acea dată, exercițiul dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, astfel că împrejurarea că nu a predat efectiv permisul de conducere sau organele de poliție i-au comunicat ori nu această sancțiune nu poate avea relevanță în cauză câtă vreme inculpatul a condus din nou un autovehicul pe drumurile publice la data de 15.09.2008, în interiorul termenului mai sus arătat.
Cât privește solicitarea inculpatului de achitare pe motiv că fapta săvârșită nu prezintă în concret gradul de pericol social specific unei infracțiuni Curtea constată că aceasta nu poate fi primită.
Inculpatul a dat dovadă de lipsă de respect față de normele ce guvernează siguranța circulației pe drumurile publice, nu a prezentat permisul la organele de poliție astfel cum i s-a pus în vedere și a condus din nou un autovehicul pe drumurile publice fiind oprit în trafic tot pentru săvârșirea unor abateri rutiere ( depășirea vitezei legale și nepurtarea centurii de siguranță) situație în care nu se poate afirma că în concret fapta sa este lipsită de gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la 1.01.1972 în com. jud.C, domiciliat în com. sat, jud.G, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.502/A/27.11.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.270/14.05.2007 a Judecătoriei Tecuci pronunțată în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 24.03.2008
Tehnored. - 24.03.2008
2 ex
Fond.
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
