Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 130/2008. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.130/

Ședința publică din data de 03 Martie 2008

PREȘEDINTE: Maria Tacea Judecător

JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru

JUDECĂTOR 3: Ion Avram

Grefier - - -

Ministerul Public

a fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și recurenții părți civile, I, -, jud. B, A, A, B - Sucursala B, COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " B și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ MILITAR CENTRAL "Dr. " B, împotriva deciziei penale nr.338/05.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- (sentința penală nr.3622/2006 a Judecătoriei Focșani ).

Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 25.02.2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.

Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie penală:

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 3622/20 decembrie 2006 a Judecătoriei Focșani, au fost condamnați inculpații:

pentru comiterea infracțiunilor de:

-nerespectarea masurilor prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii prev.de art.35 rap. La art.40 din Legea 90/1996 la 9 luni inchisoare;

-ucidere din culpa prev.de art.178, al.2 si 5 Cod penal la 4 ani inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev.de art.184, al.2 si 4 Cod penal la 2 ani si 4 luni inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev. de art.184, al.2 si 4 Cod penal la 2 ani si 4 luni inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev.de art.184, al.1 si 3 Cod penal la 1 an inchisoare;

-distrugere din culpa prev. de art.219, al.1 si 3 Cod penal la 3 ani si 6 luni inchisoare.

In baza art.33, lit.b Cod penal si art.34, lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.

S-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei drepturile prev.de art.64, lit.a,b,c Cod penal.

, pentru comiterea infractiunilor de:

-ucidere din culpa prev.de art.178, al.2 si 5 Cod penal la 4 ani inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev.de art.184,al.2 si 4 Cod penal la 2 ani si 4 luni inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev.de art.184, al.2 si 4 Cod penal la 2 ani si 4 luni inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev.de art.184, al.1 si 3 Cod penal la 1 an inchisoare;

-distrugere din culpa prev.de art.219, al.1 si 3 Cod penal la 3 ani si 6 luni inchisoare.

In baza art.33, lit.b Cod penal si art.34, lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.

S-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei drepturile prev.de art.64, lit.a,b,c Cod penal.

,pentru comiterea infractiunilor de:

-ucidere din culpa prev.de art.178, al.2 si 5 Cod penal la 4 ani inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev.de art.184,al.2 si 4 Cod penal la 2 ani si 4 luni inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev.de art.184, al.2 si 4 Cod penal la 2 ani si 4 luni inchisoare;

- vatamare corporala din culpa prev.de art.184, al.2 si 4 Cod penal la 2 ani si 4 luni inchisoare;

-vatamare corporala din culpa prev.de art.184, al.1 si 3 Cod penal la 1 an inchisoare;

- vatamare corporala din culpa prev.de art.184, al.1 si 3 Cod penal la 1 an inchisoare;

- distrugere din culpa prev.de art.219, al.1 si 3 Cod penal la 3 ani si 6 luni inchisoare.

In baza art.33, lit.b Cod penal si art.34, lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.

S-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei drepturile prev.de art.64, lit.a,b,c Cod penal.

Au fost obligați inculpatii in solidar si in solidar cu partile responsabile civilmente, SC. TRASPORT SRL C, SC. SRL, Jud.D, SC. SA,alaturi de asiguratorul SC. SA B (în limita plafonului stabilit prin Ordinul nr. 3113/2003 al Presedintelui Comisiei pentru Supravegherea Asigurarilor), cu titlu de despagubiri civile catre partile civile constituite in cauza astfel:

-la 57.320 lei RON daune materiale si la 40.000 Euro,ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale,catre;

-la 10.000 lei RON daune materiale si la 40.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre si la 20.000 Euro ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre;

-la 55.000 lei RON daune materiale, catre si -, la 40.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale catre,la 40.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre - si la 20.000 Euro ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre;

-la 100.000 lei RON daune morale catre partea civila Titita;

-la 15.000 lei RON daune materiale si la 40.000 lei RON daune morale catre partea civila G, la 30.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre partea civila;

-la 30.000 lei RON daune materiale si 20.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale catre partea civila, la 20.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre partea civila, la 20.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale,catre partea civila -;

-la 10.000 lei RON, daune materiale, catre partile civile i si, la 200.000 lei RON daune morale,catre i, la 200.000 lei RON daune morale, catre si la 100.000 lei RON daune morale, catre;

-la 20.000 lei RON daune materiale si la 80.000 lei RON daune morale,catre partea civila ;

-la 100.000 lei RON daune morale, catre partea civila -;

-la 100.000 lei RON daune morale, catre partea civila - si la 100.000 lei RON daune morale, catre partea civila;

-la 20.000 lei RON daune materiale, catre partea civila - si, la 100.000 lei RON daune morale catre - si la 100.000 lei RON daune morale, către ;

-la 10.000 lei RON daune materiale si la 60.000 lei RON daune morale,catre partea civila si la 50.000 lei RON daune morale, catre partea civilă;

- la 10.000 lei RON daune materiale si la 60.000 lei RON daune morale, catre;

-la 100.000 lei RON daune morale, catre partea civila a;

-la 100.000 lei RON daune morale,catre partea civila ;

-la 100.000 lei RON daune morale,catre partea civila si la 100.000 lei RON daune morale, catre;

-la 10.000 lei RON daune materiale si la 25.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, către partea civila;

-la 25.000 lei RON daune materiale, catre partile civile si;

-la 40.000 Euro, ori echivalentul în lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre partea civila;

- la 15.000 lei RON daune materiale si la 20.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre partea civila a;

-la 20.000 lei RON daune materiale si la 20.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre partea civila -;

-la 10.000 lei RON daune morale, catre partea civila ;

-la 35.000 Euro, ori echivalentul in lei la data achitarii despagubirilor, daune morale, catre partea civila;

-la 30.000 lei RON daune morale, catre partea civila A;

-la 10.000 lei RON daune materiale si la 30.000 lei RON daune morale catre partea civila G;

-la 14.000 lei RON catre partea civila ;

-la 572.754,9 lei RON catre SC. SA B - Sucursala B;

-la 13.936,94 lei RON catre Asigurari- Sucursala B;

-la 3.367 lei RON catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului B- pentru Rm. S;

-la 220 lei RON catre Directia Regionala de Posta P- pentru Oficiul Postal;

-la 144.684,26 lei RON catre Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta " " B;

-la 131,433,20 lei RON catre Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania-Directia regionala de Drumuri si Poduri

-la 20 lei RON daune materiale, catre partea civila, la 50 lei RON daune materiale, catre partea civila, la 1.000 lei RON daune materiale, catre partea civila, la 800 lei RON daune materiale,catre partea civila, la 200 lei RON daune materiale, catre partea civila, la 500 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 130 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 500 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 500 lei RON, daune materiale, catre partea civila -, la 120 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 400 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 300 lei RON daune materiale, catre partea civila, la 60 lei RON, daune materiale, catre partea civila - -, la 1.000 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 100 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 100 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 500 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 200 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 50 lei RON, daune materiale,catre partea civila, la 500 lei RON daune materiale, catre partea civila -, la 1.000 lei RON, daune materiale, in parte, catre partea civila, la 300 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 200 lei RON, daune materiale, catre partea civila, la 2.000 lei RON, daune materiale, catre partea civila -, la 1.000 lei RON, daune materiale, catre partea civila si la 100 lei RON, daune materiale,catre partea civila.

Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de părțile civile de mai sus.

Au fost obligați inculpatii in solidar si in solidar cu partile responsabile civilmente, SC. TRASPORT SRL C, SC. SRL, Jud.D, SC. SA,alaturi de asiguratorul SC. SA B, (in limita plafonului stabilit prin Ordinul 3113/2003 al Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor), cu titlul de prestatie lunara de intretinere,astfel:

-la cite 58 lei RON lunar pentru minorii si incepind cu luna iunie 2004 si la majoratul fiecarui copil;

-la cite 58 lei RON lunar pentru minorii si, incepind cu luna iunie 2004 si la majoratul fiecarui copil;

-la cite 80 lei RON lunar pentru minora, incepind cu luna iunie 2004 si la majoratul acesteia;

-la 350 lei RON catre partea civila a incepind cu luna iunie 2004 la incetarea starii de nevoie.

Au fost obligați inculpatii in solidar si in solidar si cu partile responsabile civilmente SC. TRASPORT SRL C, SC. SRL, Jud.D, SC. SA, alaturi de asiguratorul SC. SA B, (în limita plafonului stabilit prin Ordinul 3113/2003 al Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor), la despagubiri reprezentind cheltuieli de spitalizare astfel:

-la 110.200,86 lei RON catre Spitalul Clinic de Urgenta B;

-la 6.980,87 lei RON catre Spitalul Cliniv de Urgenta Militar Central "Dr. " B;

-la 2.621,20 lei RON catre Spitalul Universitar de Urgente B;

-la 6.970,42 lei RON catre Spitalul Judetean B;

-la 318,12 lei RON catre Spitalul Judetean P

S-au respins ca neintemeiate pretentiile civile formulate de partile civile -, SC. SRL B, AC. SRL.

S-au respinse ca neintemeiate pretentile civile formulate in prezenta cauza de SC. P

Au fost respinse ca tardiv formulate in prezenta cauza, pretentiile solicitate de Statul

S-a luat act ca nu si-a precizat pretentiile civile.

S-a constatat ca partile vatamate, Consiliul Local pentru Gradinita au renuntat la pretentiile civile formulate la urmarirea penala.

S-a constatat ca restul partilor vatamate nu s-au constituit parti civile, prejudiciul acestora fiind acoperit.

S-a constatat ca SC. LEASING B nu a formulat cerere de constituire de parte civila in prezenta cauza.

A fost mentinut sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor si partilor responsabile civilmente, pâna la achitarea despagubirilor admise, catre partile civile, la concurenta sumei totale de 3.246.862,61 lei RON si 430.000 Euro, admise ca despagubiri in prezenta cauza.

S-a dispus ca onorariile avocatilor desemnati din oficiu pentru partile civile, carora li s-au admis pretentiile civile, catre Focsani, in suma totala de 3.000 lei RON să fie avansate din fondul Ministerului Justitiei.

A fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare catre partile civile astfel:

-la cite 180 lei RON catre partea civila, la cite 330 lei RON catre partea civila, la cite 2000 lei RON catre partile civile - si, la cite 330 lei RON catre partea civila, la cite 180 lei RON catre partea civila G, la cite 180 lei RON catre partea civila, la cite 265 lei RON catre partea civila -, la cite 200 lei RON catre partea civila, la cite 135 lei RON catre partea civila, la cite 135 lei RON catre partea civila A, la cite 300 lei RON catre partile civile - si, la cite 180 lei RON catre partea civila, la cite 100 lei RON catre partea civila, la cite 100 lei RON catre partea civila, la cite 500 lei RON catre partea civila, la cite 500 lei RON catre partea civila, la cite 169,28 lei RON catre partea civila Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta " "

A fost obligat fiecare inculpat la cite 2.500 lei RON cheltuieli judiciare catre stat, (din care cite 1000 lei RON onorarii avocati oficiu).

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în principal următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie nr.291/P/2004 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpaților, si - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 al.2,5 Cod penal art. 184 al.2,4 Cod penal (câte cinci infracțiuni),art. 184 al.1,3 Cod penal (câte trei infracțiuni), art. 219 al.1,3 Cod penal si a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 din Legea 90/1996, constând în aceea ca nu au respectat masurile de siguranța generală și măsurile suplimentare privind transportul de mărfuri periculoase creând condițiile producerii unei explozii de tip detonație în care a fost implicat autovehiculul format din cap tractor și semiremorcă încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu, îngrășământ, explozie în urma căreia au decedat 18 persoane,au fost vătămate 8 persoane și s-au produs distrugeri de 2,9 miliarde lei vechi.

Rechizitoriul a făcut obiectul dosarului penal înregistrat la nr. 10188/2004 la Judecătoria Buzău.

Prin încheierea din 6.01.2005 Inalta C de Casatie si Justitie - secția penală, a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Focșani unde a fost înregistrată la nr. 743/2005.

In baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut că azotatul de amoniu a fost produs de Combinatul "" C care este un punct de lucru la SC "" SA

In perioada 1.09.2002 - iunie 2004 conducerea combinatului a fost asigurată de inculpatul - în calitate de director, perioadă în care acesta a reprezentat unitatea în relațiile cu terți și alte entitați cu sau fără personalitate juridică și și-a exercitat atribuțiile potrivit fișei postului, a încheiat acte juridice în numele și pe seama SC. în limita competențelor.

Potrivit fișei postului inculpatul avut atribuții care acopereau toate sectoarele și relațiile implicite de la nivelul combinatului.

de amoniu, îngrășământ produs de combinat se livrează depozit la producător, atât prin transport CFR cât și prin transport rutier. se ambalează la combinat.

pentru îngrășământ erau trimise la Serviciul desfacere, după care erau supuse aprobării conduceri combinatului.

Beneficiarii plăteau în avans cantitatea aprobată, după care se întocmeau facturi în care se indica mijlocul de transport.

Până la data de 22.05.2004 sacii în care se ambala îngrășământul erau imprimați cu următoarele înscrisuri: 50 % azot nitric, 50% azot amoniacal, 50 Kg._+ 0,5 %, SNP. Suc. - Combinatul.

Inainte de nc rcare, remorcile autovehiculelor erau controlate nu fie murdare sau umede sau con in de euri toxice ori inflamabile, chiar la locul de nc rcare, fie controlate alte aspecte.

de amoniu, îngrășământ produs de combinatul "" este substanță chimică periculoasă pentru sănătate și mediu, atât în timpul producerii, importului, distribuirii, utilizării precum și în timpul transportului rutier. de amoniu este cuprins în European al substanțelor chimice comercializate, existente pe piață până la 18 septembrie 1981, la nr. 299-347-8 ceea ce însemnă că este inclus în inventarul substanțelor și preparatelor chimice și poate fi introdus pe piață fără notificare.

De asemenea, azotatul de amoniu apare în cataloagele de reactori, unde îi sunt atribuite faze de risc și faze de securitate: R8-favorizează aprinderea materialelor combustibile; R9-poate exploda în amestec cu materialele combustibile;

S 15-a se păstra departe de căldură.

Totodată azotatul de amoniu apare în Acordul European referitor la transportul rutier al mărfurilor periculoase, ADR, la care România a aderat prin Lg.31/1994, în tabelul A, la nr. 2067 și în tabelul B care conține lista mărfurilor periculoase admise la transportul rutier în ordinea alfabetică.

La data de 4.02.2004 martorul G, salariat al. SC " " SRL PNs -a deplasat la "" unde a solicitat prin comanda 51/4.02.2004 achiziționarea cantității de 150 tone azotat de amoniu ingrasamant.

Cum transportul pe calea ferată a îngrășamântului a fost refuzat de reprezentanții combinatului, martorul a aflat de la Serviciul de Desfacere al combinatului despre SC " Com" SRL că este operator de transport. S-a aprobat livrarea intr-o prima tranșă a 20 tone de îngrășământ, achitată prin ordin de plată la 5.02.2004.

Primul transport de 20 de tone îngrasamant, către SC" " SRL PNa avut loc la 06.02.2004, întocmindu-se factura fiscală -/4.02.2004 semnată de martorul G și avizul de însoțire al mărfii -/4.02.2004.

Transportul a fost efectuat cu autovehiculul înmatriculat sub nr. - proprietatea SC " Com" SRL.

A doua tranșă de 25 tone îngrășământ din totalul de 150 tone, a fost încărcat la 12.02.2004 în autovehiculul cu nr. -.

A treia cantitate de 20 de tone îngrășământ a fost livrată cu mare întârziere.

Din depozițiile martorilor și rezultă că nu au luat legătura cu SC " Com" SRL pentru efectuarea transportului din 24 mai 2004. Dispoziția de livrare și factura au fost întocmite de martorul și de o salariată de la Serviciul Comercializare, în baza delegației inițiale lăsată de martorul G la data de 4.02.2004.

a sunat la data de 21.05.2004 la SC " Com" SRL și a întrebat dacă societatea poate face transportul.

Comanda a fost înregistrată în caietul de comenzi de transport al SC " Com" SRL, dar această comandă nu a fost făcută de SC " " P

O altă salariată de la SC " Com" SRL a luat factura fiscală de la combinat, întocmită pentru 20 de tone îngrășământ, după care, martorul l-a sunat pe șoferul să-l întrebe dacă este liber și dacă poate efectua transportul până la P era angajat al SC " Transport" SRL și conducea ansamblul format din autotrenul cu nr. B-35- și semiremorca cu nr. B-81-. Aceste autovehicule erau utilizate conform contractului de leasing financiar de SC " Com" SRL, însă erau folosite efectiv de SC " Transport" SRL.

a luat legătura cu inculpatul care și- dat acordul la efectuarea transportului. După aceea salariatul SC " Com" SRL i-a remis factura fiscală -/15.03.2004 și dispoziția de livrare nr. 38003/15.03.2004.

La data de 22.05.2004, ora 17³⁰, a intrat cu vehiculul format din autotractor și semiremorcă pe poarta 7 Combinatului "" și după ce i-au fost verificate vehiculul și documentele, au fost încărcate cele 20 de tone îngrășământ pe bază de azotat de amoniu în 400 saci a câte 50 kg fiecare.

livrat a primit avizul compartimentului potrivit buletinului de analiză în care s-a reținut că marfa corespunde prevederilor STAS 4870/1-87. La ora 24,00 șoferul a părăsit incinta combinatului.

Măsurile de securitate în cazul transportului azotatului de amoniu îngrășământ prevăd ca la încărcare vehiculul utilizat să îndeplinească condițiile tehnice pentru vehiculele care transportă mărfuri generale, trebuie să fie dotat cu două toare așezate în locuri accesibile și cu echipament ADR minimal pentru șofer.

La bordul vehicolului trebuie să fie licența de transport și licența de execuție pentru mărfuri periculoase, atestatul șoferului pentru executarea transportului cu masa autorizată ce depășește 7,5 tone, certificate ADR, document de transport care trebuie să furnizeze informații referitoare la azotatul de amoniu, fișa de siguranță.

Încărcarea nu se poate efectua dacă se constată printr-un control al documentelor și un examen visual al autovehiculului, că vehiculul sau șoferul nu satisfac dispozițiile prescrise.

La încărcarea vehiculului nu a existat un asemenea control și inculpatul - în calitate de director, avea obligația respectării măsurilor de securitate.

La rândul său, șoferul avea obligația să admită la încărcat numai ambalaje cu marcaje prescrise, să identifice substanța din saci, să identifice etichetele de pericol, să verifice aliniamentul sacilor. Șoferul nu a efectuat aceste verificări.

Inculpații și aveau obligația, în calitate de administratori ai societăților de transport, ca transportul să fie efectuat cu vehicul care îndeplinea condițiile de securitate.

nu i s-au solicitat documentele, nu a fost întrebat despre transport, nu i s-a verificat vehiculul, nu i s-a înmânat fișa de siguranță.

SC " Com" SRL este operator de transport potrivit licenței de transport rutier public seria - nr. -/08.05.2001 valabilă până la 7.05.2005.

Până la data de 08.03.2004 societatea a avut desemnat consilier de siguranță pentru transport mărfuri auto.

SC " Transport" SRL are licență de transport public mărfuri generale și din mai 2004 deține licență de execuție pentru transporturi rutiere internaționale de mărfuri generale pentru autotractorul - și semiremorca B-81-.

Pentru cele două autovehicule încărcate cu îngrășământ, licență de execuție avea numai SC " Com" SRL, utilizatorul legal potrivit contractului de leasing.

Șoferul a plecat cu autovehiculul din C în seara zilei de 23.05.2004 - orele 22⁰⁰.

Acesta a ajuns pe raza județului B în jurul orei 4⁰⁰circulând pe DN 2 E 85 pe direcția U - B în condițiile unui carosabil umed datorită ploii, a unei temperaturi la sol de 10 și a unei vizibilități reduse.

Înainte să intre în comuna, județul B, între km 79+300 și km 79+600, datorită unor împrejurări care nu au putut fi determinate cu exactitate, a pierdut controlul direcției, fie datorită carosabilului umed, fie necunoașterii drumului, fie oboselii șoferului care ar fi putut adormi la volan.

Întrucât a pierdut controlul direcției, întreg ansamblul semiremorcă - autotractor a evoluat spre dreapta, a părăsit suprafața carosabilă și a intrat cu roțile pe partea dreaptă în șanțul ce mărginește drumul.

În aceste condiții șoferul a continuat să ruleze încă 146 metri, ansamblul înclinându-se lateral dreapta sub un unghi de 26.

La km 79+450 era un podeț dalat din tuburi de beton și este foarte probabil ca șoferul să fi sesizat existența acestuia și de aceea a manevrat stânga volanul încercând să rămână pe carosabil, manevră care a dus la răspurnarea pe partea laterală dreapta a ansamblului. autotrenului după răsturnarea pe partea dreaptă a dus la pierderea parțială încărcăturii datorită avarierii și dislocării de elemente ale oblonului dreapta al semiremorcii.

O parte din saci s-a răsturnat și s-a deteriorat, conținutul împrăștiindu-se pe câmp și pe carosabil.

Expertiza auto a reținut ca un posibil impact al autotractorului cu podețul după răsturnare. cu motorină era plasat pe partea laterală dreaptă, la o înălțime față de sol de 0,38.Răsturnarea pe partea dreaptă și târârea autovehicolului a determinat comprimarea rezervorului de motorină și dislocarea din suportul în care era fixat.

Expertiza auto a reținut ca fiind posibilă pierderea etanșeității rezervorului și scurgerea unei părți din conținut pe sol. Datorită înclinării segmentului de drum este foarte posibil ca motorina să se fi scurs pe șosea prin spate, către semiremorcă.

Momentul răsturnării vehicolului este situat în jurul orei 4²⁰.

După răsturnare s-a declanșat un incendiu. Cauza incendiului nu putut fi stabilită cu precizie, fiind posibilă avarierea sistemului electric, dar nu în impactul cu podețul.

Martorii și au observat incendiul la partea din față a semiremorcii, unde, din zona motorului au observat arzând stropi de lichid care cădeau pe interiorul roții din dreapta față.

de la anvelopa roții din dreapta s-a extins și la din față stânga care s-a depresurizat brusc și a fost proiectată pe șosea în apropierea axului drumului.

inițial s-a propagat în plan longitudinal, din zona motorului către spatele axei din față a autotrenului și a fost întreținut de arderea unor subansamble ale autovehicolului (anvelope), dar nu s-a putut stabili dacă incendiul putea fi prevenit prin fabricații, prin folosirea unor materiale necombustibile la fabricarea anumitor subansamble.

imediat după izbucnirea incendiului, la fața locului au oprit martorii și, care l-au ajutat pe să ia unele obiecte de îmbrăcăminte din cabină și o pătură.

Deși i-a cerut șoferului să sune imediat la poliție și la pompieri, nu a procedat astfel, martorul a sunat pe numărul de urgență 981 la pompieri și a oferit detalii: răsturnarea autovehicolului, incendiul de sub cabină, localitatea unde se aflau. Dispecerul de la pompieri a vorbit și cu care a oferit detalii despre încărcătura mașinii.

Apelul martorului a fost înregistrat la ora 4⁵⁷, iar apelul de confirmare la 4⁵⁸.

Între timp s-a încercat stingerea incendiului de alți participanți la trafic cu extintoarele acestora.

autotrenului se afla sub cabina incendiată și nu a putut avea acces la el. nu a avut nici o altă inițiativă în afară de aceea de a încerca să incendiul, atitudinea lui fiind aceea de nepăsare. a vorbit însă la telefon atât cu inculpatul cât și cu un alt salariat de la SC " Com" SRL.

Înainte de producerea exploziei, in faza inițială a incendiului, inculpații și au avut cunoștință despre această împrejurare, care reprezenta o stare de pericol și la rândul lor, aveau obligația să anunțe autoritățile competente (pompieri, poliție), să ofere informații despre natura încărcăturii și procedurile de limitare pericolului.

Inculpații nu au procedat astfel, deoarece datorită propriei culpe, nu au aceste obligații.

Șoferul nu a avut nici măcar inițiativa de a suna în primul rând la poliție sau pompieri, declarând că motorina nu arde și că nu există nici un pericol. Față de această atitudine, nu are nici o relevanță că nu a putut interveni asupra rezervorului de motorină sau la bateriile de acumulatori.

Este cert că s-a comportat ca o persoană care nu a știu că are anumite responsabilități. Martorul a anunțat pe numărul de urgență 055 și poliția în legătură cu răsturnarea autotrenului și a urmelor de fum pe care le-a observat. Dispecerul de serviciu - a sunat la pompieri și la Postul de Poliție al comunei, unde a vorbit cu ședul postului de poliție, căruia i-a cerut să se deplaseze la fața locului și să ia măsurile corespunzătoare.

Comisarul a declarat că a înștiințat pe comandantul Inspectoratului de Apărare Civilă și adjunctul comandantului

În jurul orei 5 șeful de post a ajuns cu mașina personală la locul unde se afla autovehiculul răsturnat și după ce a discutat cu, a confirmat la Inspectoratul de Poliție evenimentul rutier, precizând încărcătura, că a luat măsuri pentru îndepărtarea persoanelor aflate în apropierea cabinei și pentru fluidizarea traficului.

a declarat că a avut convingerea că stăpânește situația și că nu are nevoie de ajutor.

La un moment dat flăcările au ajuns în cabină pe partea unde s-a spart geamul de la cabină, situație care l-a determinat pe să revină cu un apel la Inspectoratul de Poliție și să le spună colegilor să revină la pompieri, dar i s-a răspuns că aceștia sunt deja pe drum.

Între timp traficul a început să se intensifice și mai mulți participanți la trafic au observat incendiul.

Sacii cu îngrășământ răsturnați pe șosea erau destul de mulți și reprezentau o cantitate prea mare pentru a putea fi descărcată.

Pompierii au sosit la locul accidentului la ora 5⁴², iar căpitanul a ordonat ca autospeciala în care se afla, condusă de scu, să se deplaseze în spatele autotrenului, la circa 45 metri, iar cealaltă autospecială condusă de, să se deplaseze în fața semiremorcii la 25 metri.

Căpitanul a procedat apoi la recunoașterea locului, iar ceilalți membri ai formației au trecut la amplasarea mijloacelor și realizarea dispozitivului.

În timpul efectuării acestor activități, la ora 05:47 de minute și 42 secunde a avut loc explozia autotrenului care a produs un crater cu diametrul de 21 metri la suprafață, la bază de 7 metri și cu adâncimea de 6,5 metri.

În explozie au decedat 18 persoane - trei localnici din comuna:, - și, doi reporteri ai televiziunii " 1" și, șapte militari de la Grupul de Pompieri " " B: căpitanul, sergentul, fruntașul, soldații,; cinci ocupanți ai autovehicolelor -, -, -:, și, precum și șoferul.

Au suferit vătămări corporale 13 persoane, respectiv - 90-100 zile de îngrijiri medicale cu infirmitate fizică permanentă; - 25 zile de îngrijiri medicale; Ramon 17-18 zile de îngrijiri medicale; - 3-4 zile de îngrijiri medicale; scu - 30-35 zile de îngrijiri medicale; - 110-120 zile de îngrijiri medicale, leziunile punându-i viața în primejdie; 75-80 zile de îngrijiri medicale cu infirmitate fizică permanentă; - - 75-80 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie, pierderea globului ocular; - 80-90 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie, leziuni oculare grave determinând o infirmitate fizică permanentă; A - 25-30 zile de îngrijiri medicale; - 14-16 zile de îngrijiri medicale; - 14-16 zile de îngrijiri medicale; - 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Expertiza tehnică efectuată de Institutul Național pentru Securitate Minieră și Protecție - P, pentru stabilirea cauzelor exploziei, a concluzionat că sub acțiunea energiei termice transmisă de căldură, azotatul de amoniu se descompune în produse gazoase diferite în funcție de temperatură, viteza de încălzire, presiune, reacțiile secundare ce se pot produce între gazele formate prin descompunerea în intervale diferite de temperatură. Prin amestecul produșilor reacției de descompunere se constituie o sursă de oxigen pentru arderea amoniacului.

Principala reacție chimică violență și puternic exotermă este cea dintre amoniac și bioxidul de carbon.

termicăa azotatului de amoniu îngrășământ îmbracă două forme: descompunerea lentă și descompunerea explozivă.

azotatului de amoniu este influențată de păstrarea acestuia în spații închise (ambalaj), gradul de etanșare a ambalajului, rezistența la presiune a ambalajului, acumularea de energie termică în masa azotatului de amoniu.

explozivă este condiționată de temperatură, care trebuie să fie superioară temperaturii de aprindere ( de regulă sub 400 Celsius), presiune mai mare de 6 bar.

de la a fost de tip detonație, suportul exploziei constituindu- azotatul de amoniu îngrășământ, care, răsturnat, a constituit o formă alungită dispusă parțial pe sol în saci și vrac.

Cauzele indirecte care au determinat producerea exploziei au fost părăsirea carosabilului și răsturnarea vehiculului, declanșarea incendiului, scurgerea unei părți de motorină peste îngrășământ, dezvoltarea și desfășurarea incendiului timp de peste o oră.

Sursa de inițiere a exploziei a constituit-o probabil explozia chimică a amestecului de vapori de motorină și aer din rezervorul de combustibil prin unda de șoc generată.

Condițiile favorizante producerii detonării au fost existența îngrășământului închis etanș în ambalaj, dispunerea sacilor sub forma unei încărcături alungite, existența în saci îngrășământului în stare avansată a descompunerii termice în momentul exploziei rezervorului de motorină.

Concluziile expertizei efectuată de se coroborează că concluziile raportului constatator nr. -/01.06.2004 întocmit la IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize și cu constatarea efectuată de specialiști din cadrul Catedrei de, și a Academiei Tehnice Militare și de specialiști din cadrul.

Aceste constatări științifice au stabilit că una din condițiile detonării încărcăturii a fost îmbibarea parțială a azotatului de amoniu cu motorină, un amestec exploziv tip.

În urma exploziei s-au produs și numeroase pagube materiale.

Astfel, au fost distruse cinci autoturisme aflate la fața locului: autoturismul cu nr. - cu care s-au deplasat victimele - și, autoturism --up cu nr. - proprietatea părții vătămate G în care s-au aflat G, A, și ; autoturismul Opel cu nr. - proprietatea lui în care s-au aflat victima, părțile vătămate și; autoturism Dacea Break cu nr. - proprietatea lui condus de partea vătămată; autoturism 1310 cu nr. - proprietatea părții vătămate; autoizoterma B-23-; autotractor Volvo cu nr. AR-2182.

A fost distrusă în întregime autospeciala de pompieri - și avariată în mare parte autospeciala de pompieri -, precum și alte două autocamioane aparținând unei societăți comerciale care are sediul la.

A fost distrus DN 2 -85 pentru refacerea căruia au fost necesare materiale și manoperă de 1,3 miliarde lei vechi.

clădiri din zonă au suferit avarii într-o măsură mai mare sau mai mică, distrugerile fiind consemnate în procese verbale și fixate prin fotografii judiciare.

Instanța de fond a reținut că inculpatul în calitate de administrator al SC " Transport" SRL nu a respectat măsurile de prevedere și dispozițiile legale referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase și a măsurilor suplimentare ce trebuiau luate în caz de incendiu și a încredințat șoferului efectuarea transportului, deși acesta nu avea cunoștințele necesare despre măsurile de siguranță și cele suplimentare în caz de incendiu, nu a luat măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii.

În privința inculpatului s-a reținut că acesta, în calitate de administrator al SC " Com" SRL nu a respectat măsurile de prevedere și dispozițiile legale referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase și a măsurilor suplimentare ce trebuiau luate în caz de incendiu, a pus la dispoziție un vehicul al cărui utilizator legal era fără să se preocupe de caracteristicile mărfii transportate și a permis efectuarea transportului de către care nu avea cunoștințe necesare despre măsurile de siguranță și cele suplimentare în caz de incendiu.

Referitor la inculpatul -, instanța a reținut că acesta, în calitate de director general al Combinatului "", nu a respectat măsurile de prevedere și obligațiile legale referitoare la transportul de mărfuri periculoase.

Pe baza probelor administrate în cauză instanța de fond a stabilit cuantumul prejudiciilor ce a considerat că au fost cauzate părților civile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen părțile civile Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român, SC " " SRL P N, SC "" SA Săhăteni, G, -, ,; părțile responsabile civilmente SC " Transport" SRL C, SC " Com" SRL, județul D, SC "" SA B; asiguratorul Societatea de Asigurare-reasigurare "" SA B, precum și inculpații, - și.

Apelanții, și critică sentința cu privire la acordarea daunelor morale, susținând că nefondat acestea au fost stabilite în cuantum diferit. De asemenea, nu s-au acordat daune pentru autoturismul distrus și cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat în cuantumul în care au fost dovedite prin chitanțele depuse la dosar (fila 639 vol. I dosar apel).

Apelantul critică sentința susținând că greșit prima instanță a constatat că nu a precizat cuantumul despăgubirilor, deși s- constituit parte civilă. Solicită daune materiale în sumă de 130.000 lei și daune morale în sumă de 100.000 lei (vol. I fila 641; vol. II fila 1- dosar apel).

Partea civilă susține că instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea prejudiciului suma de 400.750.000 lei vechi pe care a probat-o cu acte, precum și suma de 30.000.000 lei vechi reprezentând onorariu avocat. Își majorează pretențiile la 200.000 Euro daune morale și solicită suma de 29.000.000 lei vechi reprezentând transportul avocaților la fiecare termen de judecată ( vol. III, fila 10 dosar apel).

Apelanții, - si critică sentința în sensul că nu s- avut în vedere că prejudiciul material a fost de 773.132.243 lei vechi și nici suma de 140.000.000 lei vechi reprezentând onorariu avocat. Au solicitat câte 100.000 Euro fiecare cu titlu de daune morale și 9.860.000 lei cheltuieli de transport (vol. III - fila 13 dosar apel).

Apelanții si, susțin că greșit instanța nu a acordat daune în cuantumul pe care l-au solicitat (vol. III - filele 19,20 dosar apel).

Apelanții, si critică sentința în sensul că instanța de fond trebuia să le acorde despăgubiri așa cum au solicitat (vol. III -filele 22,24 dosar apel).

Partea civilă SC " " SRL PNc ritică sentința susținând că greșit instanța nu a obligat societatea de asigurare la plata sumei de 11.960 lei reprezentând contravaloarea îngrășământului, având în vedere că vehiculul era asigurat (vol. I -fila 32 dosar apel).

Apelanta Societatea de Asigurare "" SA B a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata despăgubirilor alături de inculpați deoarece pagubele au fost produse ca urmare a exploziei produselor periculoase și a neglijenței șoferului, ceea ce nu constituie un risc asigurat (vol. I - fila 131 dosar apel).

Apelantul Gam otivat la termenul din 28.09.2007 că este mulțumit de soluția pronunțată de instanța de fond.

Apelantul a solicitat la termenul din 28.09.2007 suma de 100.000 lei daune morale si 20.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare precum și cheltuielile de transport.

Apelanta - parte responsabilă civilmente SC " Transport" SRL critică sentința în sensul că instanța nu a ținut seama de probele administrate în cauză și în mod greșit a condamnat pe inculpatul.

de amoniu este o marfă periculoasă la transport, fiind combustibilă numai dacă conține mai mult de 0,2 % substanță combustibilă, ceea ce nu a fost cazul în speță, îngrășământul având numai 0,02 % substanță organică. S-a făcut instructajul de protecția muncii și lui. "" trebuia să atragă atenția că marfa este periculoasă și să întocmească fișa tehnică de securitate. SC " Transport" SRL nu trebuia să aibă angajat consilier de siguranță, ci producătorul mărfii.

Lipsește legătura de cauzalitate între faptele inculpatului și rezultatul produs. Nu se cunoaște ora exactă când s-a răsturnat vehiculul. Șoferul nu a avut posibilitatea să intervină pentru stingerea incendiului.

are sarcina să clasifice marfa ca periculoasă și expeditorul să menționeze pe documentul de transport caracterul de marfă periculoasă.

Instanța a stabilit despăgubiri disproporționat.

Se solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor, în baza art. 11 pct.2 lit. a pr.pen. și art.10 lit. d pr.pen. și exonerarea de plata despăgubirilor a acestuia și a apelantei. (vol. II -pag.26 dosar apel).

Apelanta - parte responsabilă civilmente SC " Com" SRL critică sentința susținând prin apărător la termenul din 28.09.2007 că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor neexistând raport de cauzalitate între faptă și rezultatul produs. De asemenea, rezultatul a fost urmarea unui caz fortuit.

Apelanta-parte responsabilă civilmente SC "" SA Bap recizat prin apărător la termenul din 28.09.2007 că inculpatul - nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor solicitând înlăturarea obligării la despăgubiri.

Apelantul-inculpat - critică sentința susținând că expertiza efectuată în timpul urmăririi penale de P este lovită de nulitate absolută fiind încălcate dispozițiile art. 118 al.3 pr.pen. și art. 120.pr.pen. și pe cale de consecință este lovit de nulitate de asemenea și rechizitoriul care se bazează în mare măsură pe această expertiză.

Solicită rejudecarea cauzei de către prima instanță (fila 37 - vol. II dosar apel).

De asemenea, inculpatul a susținut prin apărător la termenul din 28.09.2007 că nu se face vinovat de savârșirea infracțiunilor.

Apelantul-inculpat susține în motivele de apel că sentința este nelegală și netemeinică deoarece nu avea ca obligație de serviciu atribuții legate de securitatea muncii pentru transport rutier.

Astfel, în mod nelegal SC " Com" SRL a apelat la conducătorul auto, fără să se fi interesat dacă acesta deținea certificat ADR. Combinatul "" nu avea consilier de siguranță și nu a transmis transportatorului fișa tehnică de siguranță.

De asemenea, inculpatul nu avea obligația de a desemna un consilier de siguranță, aceasta revenind SC " Com" SRL.

Se solicită achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct.2 lit. a pr.pen. si art. 10 lit. d pr.pen. (fila 7 -vol. II dosar apel).

La termenul din 28.09.2007 inculpatul a mai susținut prin apărător că nu există raport de cauzalitate între faptele inculpatului și rezultatul produs. A depus la dosar și concluzii scrise.

Apelantul-inculpat a susținut că utilizatorul efectiv al camionului care a efectuat cursa a fost SC " Transport" SRL, că nu există raport de cauzalitate între faptele inculpatului și rezultatul produs și că rezultatul este consecința unui caz fortuit.

Solicită achitarea, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei (fila 1-vol. III dosar apel).

La termenul din 28.09.2007, atât părțile responsabile civilmente cât și inculpații prin apărători, au solicitat restituirea cauzei la procuror.

au susținut că inculpatul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 16/P/2004 din 28.07.2004 a Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, care prin decizia penală nr. 7/11.05.2007 a Tribunalului Militar Teritorial Ba fost admisă și s-a dispus începerea urmăririi penale și față de cele doua echipaje de pompieri care au constituit grupa de intervenție.

Față de această situație, ambele cauze trebuie reunite existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a Cod procedură penală pentru a se stabili în mod unitar contribuția fiecărei persoane la producerea accidentului.

Apelantele - părți civile Ministerul Finanțelor Publice-pentru Statul Român si SC "" SA Săhăteni nu au precizat motivele de critică și, deși legal citați, nu au trimis reprezentanți în instanță.

La solicitarea apelantului au fost audiați martorii, și (filele 9-11 vol. V dosar apel).

De asemenea, au fost reaudiați apelanții-inculpați la termenul din 28.09.2007.

Examinând sentința în raport de criticile formulate de apelanți cât și din oficiu în condițiile art. 371 al.2 Cod procedură penală s-a constatat că prima instanță, deși reținut corect situația de fapt, a dat o interpretare greșită probelor atunci când a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, din probele administrate în cauză și anume proces verbal de cercetare la fața locului (filele 1-8 - vol. I dosar urmărire penala), schița locului faptei (fila 199 -vol. I dosar urmărire penală) referate medico-legale de necropsie (vol. II dosar urmărire penală), rapoarte de constatare medico-legala (vol. XII dosar urmărire penală), raport de expertiză tehnică și fizico-chimică efectuat de P nr. S/48/17.06.2004, raport de constatare tehnico-științifică nr. A/3960/22.07.2004 ( fila 50-vol.V dosar urmărire penală), raport de constatare tehnico-științifică nr.- din 1.06.2004 (fila 93 vol. V dosar urmărire penală), raport de expertiză criminalistică nr.187/10.10.2006 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice (fila 26 vol. VIII dosar cercetare judecătorească), declarațiile martorilor audiați în timpul urmăririi penale și în instanță, coroborate cu declarațiile inculpaților, apare ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:

SC " " SRL PNa solicitat "" SA -Combinatul "" C prin comanda nr. 51/04.02.2004 achiziționarea cantității de 150 tone azotat de amoniu îngrășământ, din care a primit 20 tone la data de 9.02.2004 și 25 tone la data de 12.02.2004.

Primul transport a fost efectuat cu autovehiculul - proprietatea parții responsabile civilmente SC " Com" SRL, iar al doilea transport cu autovehiculul - proprietatea SC "" SRL.

Un al treilea transport de îngrășământ urma să se efectueze la data de 24.05.2004 cu autotrenul marca cu nr. B-35- și semiremorca "" cu nr. B-81- proprietatea SC " Com " SRL.

In realitate acest ansamblu auto era folosit efectiv de partea responsabilă civilmente SC " Transport" SRL în urma înțelegerii verbale existentă între inculpații și, administratorii celor două societăți.

In vederea efectuării transportului, la data de 22.05.2004, a comunicat telefonic inculpatului -administrator al SC " Transport" SRL că de la dispeceratul SC " Com" SRL a fost înștiințat că există o comandă de a transporta 20 tone de îngrășământ de la Combinatul "".

, care era salariatul SC " Transport" SRL unde lucra ca șofer, a primit acordul inculpatului și în cursul zilei de 22.05.2004 -ora 17³⁰intrat cu autotractorul și semiremorca în incinta combinatului și a fost încărcat cu 20 tone azotat de amoniu.

In jurul orei 24, s-a deplasat cu autovehiculul încărcat cu îngrășământ la stația de benzină aparținând SC " " SRL unde a fost alimentat cu 487,68 litri motorină după care a parcat mașina în incinta garajului SC " Transport" SRL.

In noaptea de 23/24.05.2004 plecat din C spre P.

Șoferul nu avea instructajul de protecția muncii pe luna aprilie și mai 2004.

Ajuns, în jurul orei 4⁵⁰pe raza localității, pe drumul DN 2 -85, la km 79, a pierdut controlul asupra direcției de mers, iar autovehiculul a evoluat către dreapta părăsind carosabilul și intrând cu roțile de pe partea dreaptă în șanțul ce mărginește drumul. După o rulare de aproximativ 146 metri în aceste condiții autovehiculul s-a răsturnat și a luat foc inițial în partea din față - motor-cabină.

O parte din încărcătura de azotat de amoniu s-a răsturnat împrăștiindu-se pe câmp.

imediat după răsturnarea mașinii a sosit la fața locului martorul, care l-a văzut pe ieșind din cabină.

Martorul a sunat la pompieri de pe telefonul său mobil, apelul fiind recepționat de grupul de pompieri " " din B in jurul orei 4⁵⁷. La solicitarea dispecerului grupului de pompieri, a vorbit și el la telefon cu acesta informându-l că transportă azotat de amoniu îngrășământ. De asemenea, un participant la trafic a sunat și la poliție, apelul fiind recepționat în jurul orei 4⁵⁶de martorul din cadrul B, căruia i s-a adus la cunoștință despre accident. a anunțat telefonic pompierii și a luat legătura și cu martorul șeful Postului de Poliție.

s-a deplasat la fața locului în jurul orei 5¹⁰, anunțat telefonic B despre cele constatate informând totodată că mașina răsturnată transporta azotat de amoniu (fila 182 -vol. VI dosar cercetare judecătorească).

Mai mulți participanți la trafic, între care martorul, au încercat să incendiul cu toarele din dotarea propriilor mașini, dar nu au reușit.

In jurul orei 5⁴³sosit la fața locului grupa de intervenție a pompierilor în două autospeciale, grupă condusă de căpitanul. Acesta s-a deplasat în spatele semiremorcii răsturnate în vederea recunoașterii locului, dar imediat a urmat o explozie de mare intensitate.

Urmare a exploziei au murit optsprezece persoane între care și șoferul.

De asemenea, s-au produs leziuni traumatice a opt persoane care au depus plângere și au fost distruse șapte autovehicule aparținând unor participanți la trafic și grupului de pompieri.

De asemenea, s-au produs deteriorări ale drumului, precum și la mai multe imobile din zonă.

Instanța de fond a reținut că vinovați de producerea exploziei se fac cei trei inculpați care nu au respectat măsurile de prevedere și dispozițiile legale referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase și a măsurilor suplimentare în caz de incendiu.

Dând o nouă apreciere probelor administrate la instanța de fond, potrivit art. 378 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că nu se poate reține vinovăția inculpaților pentru următoarele motive:

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că neîndeplinirea de către fiecare inculpat a obligațiilor legale privind transportul și comercializarea mărfurilor periculoase nu putea conduce la decesul, respectiv vătămarea corporală a persoanelor și la distrugerea bunurilor, acest rezultat nefiind conceput și nici urmărit de inculpați.

Acest rezultat s-a datorat intervenției neașteptate și imposibile de prevăzut a unor împrejurări străine de voința inculpaților.

Este indubitabil că dacă nu s-ar fi produs accidentul rutier, nu s-ar fi produs nici incendiul autovehiculului și nici explozia încărcăturii acestuia care a avut ca rezultat decesul și vătămarea corporală a persoanelor precum și distrugerea unor bunuri.

Cele două expertize criminalistice efectuate în timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești de Institutul Național de Expertize Criminalistice B nu au putut stabili cauza pentru care ansamblul de autovehicule format din autotren și semiremorcă condus de a depășit carosabilul și s-a răsturnat (fila 26 vol. III dosar cercetare judecătorească).

In această situație, împrejurarea că transportul a fost încredințat unui șofer care nu avea atestat pentru a transporta mărfuri periculoase nu are nici o legătură cu producerea exploziei.

De asemenea, cele două expertize criminalistice nu au putut stabili cauza izbucnirii incendiului la motorul mașinii datorită faptului că acesta a fost distrus in întregime de explozie.

Raportul de expertiză criminalistică nr.187/10.10.2006 întocmit de B mai concluzionează că șoferul nu a avut posibilitatea să intervină asupra rezervorului mașinii pentru a limita scurgerea de combustibil, deoarece în urma răsturnării rezervorul a fost prins între șasiul autovehiculului și sol.

Același raport de expertiză a stabilit că șoferul nu a avut acces nici la bateriile de acumulatori pentru a decupla bornele acestora și nici nu a putut acționa asupra incendiului deoarece mijloacele de stingere se aflau în cabina cuprinsă de foc.

De altfel, din declarațiile martorilor și, rezultă că unii participanți la trafic au încercat să incendiul produs la mașină dar nu au reușit (filele 1,3 vol. XIII dosar urmărire penala; filele 236,238 - vol. II dosar apel).

De asemenea, din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că șoferul a că motorina se scurge din rezervor.

Din rapoartele de expertiză tehnică efectuate de Institutul de Criminalistica - Serviciul expertiza fizico-chimică nr. -/2.06.2004 (filele 30-36-vol.V dosar urmărire penală), raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialiști din cadrul Catedrei de, si ai Academiei Tehnice Militare și din cadrul (fila 52 - vol. V dosar urmărire penală) și raportul de expertiză tehnică și fizico-chimică întocmit de Institutul Național pentru Securitate Chimica și Protecție - P, rezultă că azotatul de amoniu îngrășământ este o substanță periculoasă menționată în ADR (Acordul European privind Transportul rutier de mărfuri periculoase) la numărul UN 2067, clasa mărfurilor periculoase 5.1-substanțe oxidante, cod de clasificare 0,2-substanțe oxidante solide, grupa de ambalare III. Această substanță favorizează aprinderea materialelor combustibile și poate exploda în amestec cu acestea.

Raportul de expertiză întocmit de stabilește drept cauză directă a evenimentului produs explozia de tip detonație, care a fost favorizată indirect de părăsirea carosabilului de către autovehicul, răsturnarea acestuia,glisarea mașinii care a determinat avarierea și dislocarea de elemente ale oblonului din dreapta al semiremorcii, facilitând pierderea parțială a încărcăturii, declanșarea incendiului la capul de tractor datorită scânteilor electrice produse ca urmare deteriorării instalației electrice în timpul răsturnării, scurgerea unei părți din motorină peste azotatul de amoniu, dezvoltarea incendiului care a durat aproximativ o ora (fila 88 raport expertiza ).

De asemenea, între condițiile care au determinat detonația, raportul de expertiză,menționează existența azotatului de amoniu în saci închiși etanș în ambalaj (saci de polietilena + polipropilena), descompunerea termică a azotatului de amoniu din saci determinată de temperatura și presiune, formarea probabilă a unui amestec de motorină și azotat de amoniu care constituie un exploziv propriu-zis (fila 90 raport expertiza ).

Raportul de expertiză explică si mecanismul detonației care a cuprins trei etape: comprimarea mecanică a fiecărei molecule de azotat de amoniu realizata de impulsul dinamic, descompunerea termică accelerată fiecărui din structura azotatului de amoniu până la temperaturi foarte ridicate, descompunerea substanței explozive prin reacții externe.

S-a motivat că nu se poate susține că inculpații au putut să prevadă apariția cauzelor și condițiilor care au favorizat explozia cu atât mai mult cu cât azotatul de amoniu îngrășământ este o substanță stabilă la temperatură și presiune normale putându-se păstra nealterat timp îndelungat, așa cum rezultă din raportul de expertiză (fila 85).

Neluarea de către inculpați a unor măsuri legale pentru transportul și comercializarea produselor periculoase cum ar fi neangajarea unei persoane cu atribuții de consilier de siguranță, neetichetarea corespunzătoare a azotatului de amoniu, încredințarea transportului unui șofer care nu deținea atestat pentru transport de mărfuri periculoase și nu avea efectuat instructajul de protecția muncii, nu puteau împiedica producerea exploziei care a produs rezultatul periculos.

De asemenea, nici împrejurarea că inculpații nu au informat despre caracterul periculos al mărfii, iar inculpatul - nu a dat fișa de siguranță transportatorului, nu au constituit condiții favorizante pentru producerea rezultatului de vreme ce organele de poliție și pompieri au fost încunoștiințate imediat după producerea accidentului rutier despre natura mărfii transportate și despre incendiu, încercându-se chiar stingerea incendiului, așa cum rezultă din declarațiile martorilor si (fila 1- vol. XIII dosar urmărire penală; fila 182 vol.VI dosar cercetare judecătorească; fila 236 - vol. II dosar apel).

Concluzionând, instanța de apel a constatat că inculpații s-au găsit într-o imposibilitate obiectivă de a prevedea producerea accidentului rutier, declanșarea incendiului la mașină, crearea unui amestec de motorină și azotat de amoniu,precum și crearea condițiilor de temperatură și presiune care au declanșat explozia și în consecință, faptele săvârșite de inculpați nu constituie infracțiune existând caz fortuit care înlătura caracterul penal al faptelor potrivit art. 47.pen.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că va admite apelurile declarate de inculpați, de părțile responsabile civilmente și de asiguratorul SC SA B, în baza art. 379 al.2 lit. a Cod procedură penală, va desființa sentința și în rejudecare va achita inculpații -, și potrivit art. 11 pct.2 lit. a si art. 10 lit. e Cod procedură penală pentru infracțiunile de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și distrugere.

Având în vedere aceleași considerente și anume că accidentul s-a produs datorită unui caz fortuit, inculpatul s-a arătat că va fi achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 raportat la art. 40 din Legea 90/1996, potrivit art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. e Cod procedură penală. iar pentru această infracțiune se va aplica și art. 13 Cod penal având în vedere că Legea 90/1996 a fost abrogată prin Legea nr. 319/1996 care prevede aceeași infracțiune dar cu limite de pedeapsă a închisorii mai mare pentru minimul special.

Cum inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor, aceștia, părțile responsabile civilmente și SC SA B nu pot fi obligați la despăgubiri și, pe cale de consecință, se vor respinge cererile pentru despăgubiri civile formulate de părțile vătămate care s-au constituit părți civile, se va lua act că părțile vătămate, Consiliul Local au renunțat la pretențiile civile, că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile și se va ridica sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și ale părților responsabile civilmente dispus prin încheierea din 20.12.2004 Judecătoriei Buzău.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpați și părțile responsabile civilmente care au solicitat restituirea cauzei la procuror având în vedere decizia penală nr. 7/11.04.2007 a Tribunalului Militar Teritorial B prin care s-a dispus începerea urmăririi penale și față de pompieri, s-a constatat că acesta este nefondat, deoarece nu se identifică nici una din cauzele prevăzute de art. 332 procedură penală pentru care s-ar putea impune restituirea.

De asemenea, instanța a constatat că nu poate fi primit nici motivul de apel invocat de inculpatul - care a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Focșani pentru motivul că expertiza s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor legale.

După ce, la data de 10.08.2004 s-a adus la cunoștința inculpatului conținutul raportului de expertiză, acesta a declarat ca se va pronunța asupra conținutului raportului de expertiză cu ocazia unei noi audieri (fila 280-vol.I dosar urmărire penală).

La data de 24.09.2004 inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală ocazie cu care acesta declarat că nu are cereri noi sau probe de solicitat (fila 288-vol.I dosar urmărire penală).

In ceea ce privește apelurile declarate de părțile civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, SC " " SRL P N, SC "" SA Săhăteni, G, -, acestea vor fi respinse ca nefondate potrivit art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală pentru aceleași considerente arătate mai sus.

Față de aceste considerente, TRIBUNALUL VRANCEA, prin Decizia penală nr. 328/2007 a admis apelurile declarate de inculpații G, și, a părților responsabile civilmente SC. " Transport" SRL, SC. " Com" SRL cu sediul în comuna, județul D, SC "" SA B și asiguratorul SC "" SA B împotriva sentinței penale nr. 3622 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 743/2005.

S-a desființat sentința penală nr. 3622/2006 a Judecătoriei Focșani si în rejudecare:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat Cu art. 10 lit. e Cod procedură penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 35 raportat la art. 40 din Legea 90/1996, cu aplic. art. 13 Cod penal.

- ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 2-5 Cod penal

- vătămare corporală din culpă prev. și ped. De art. 184 alin. 2-4. pen.

- vătămare corporală din culpă prev. și ped. De art. 184 alin. 1-3. pen.

- distrugere din culpă prev. și ped. De art. 219 alin. 1-3. pen, toate cu aplic. art. 33 lit. b pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat Cu art. 10 lit. e Cod procedură penală a achitat pe inculpații - și pentru săvârșirea infracțiunilor:

- ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 2-5.pen.

- vătămare corporală din culpă prev. și ped. De art. 184 alin. 2-4. pen.

- vătămare corporală din culpă prev. și ped. De art. 184 alin. 1-3. pen.

- distrugere din culpă prev. și ped. De art. 219 alin. 1-3. pen, toate cu aplic. Art. 33 lit. b pen.

S-au respins ca nefondate cererile pentru despăgubiri civile formulate de părțile civile:, -, Titita, G, -, i, -, -, -, a, a, -, A, G, SC SA B - Sucursala B,BCR Asigurări - Sucursala B, Directia Generală de Asistență Socială și Protectia Copilului B pentru - Rm. S, Directia Regională de Postă P, Inspectoratul pentru situații de Urgență " " B, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Nationale - Directia Regională de Drumuri și Poduri, -, - -, -, -, a, Spitalul Clinic de Urgență B, Spitalul Clinic de Urgență Militar B, Spitalul Universitar de urgentă B, Spitalul Judetean B, Spitalul Judetean P-N, -, SC SRL B, AC SRL -, SC SRL P N, Statul Român - prin Ministerul d e Finanțe,.

S-a constatat că părțile vătămate, Consiliul Local au renunțat la pretențiile civile solicitate în cursul urmăririi penale.

S-a constatat că celelalte părți vătămate din prezenta cauză nu s-au constituit părți civile.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părților responsabile civilmente.

Au fost respinse apelurile declarate de părțile civile - Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, SC SRL P N, SC SA, -, G, -, ca nefondate și îi obligă la plata sumei de 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și părțile civile, i, -, -, A, a, -, Titita, a, Societatea de Asigurare Reasigurare - SA -Sucursala V, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA B, Ministerul internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " B, SRL P N, Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția de Administrare Fiscală -direcția Generală a Finanțelor Publice V, Spitalul Clinic de Urgență Militar Central Dr. B și Victimelor Accidentelor B, care apreciază decizia Tribunalului Vrancea ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, în baza dispozițiilor art. 385 pct.18 Cod procedură penală, apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit s-a reținut cazul fortuit și s-a dispus achitarea inculpaților G -, și, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. ref. la art. 10 lit. e Cod procedură penală pentru infracțiunile deduse judecății.

Solicită casarea hotărârii și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.

Reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat instanței să se ia act că recursul se bazează și pe prev. disp.art. 385 pct. 16 Cod pr. penală și de asemenea că în baza dispozițiilor art. 385⁷alin. 2 Cod pr. penală solicită extinderea recursului declarat de Parchet și cu privire la persoanele care nu sunt menționate în recurs și solicită obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile așa cum au fost menționate la instanța de fond, în cazul condamnării inculpaților.

Recurenții părți civile și, apreciază hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală, solicitând daune materiale și morale de 200.000 Euro pentru fiecare și 20.000 lei daune materiale.

Recurenții - părți civile i, -, a, A, -, Titita, a, au declarat recurs, în termen legal, dar nu și l-au motivat.

Prezenți în instanță sau reprezentați de apărători aleși recurenții-părți civile, A, Titita, a, și apreciază hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală prin greșita achitare a inculpaților prin reținerea cazului fortuit, solicitând condamnarea inculpaților iar pe latură civilă, admiterea în totalitate a pretențiilor civile așa cum au fost solicitate de recurenți la judecata în fond a cauzei.

Recurenții - părți civile, -, solicită menținerea hotărârii instanței de fond, pe latură penală, iar pe latură civilă sunt nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate, solicitând obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la următoarele sume cu titlu de despăgubiri: 77.313 lei despăgubiri materiale, 22.300 lei onorarii de avocat, 986 lei cheltuieli de transport și a sumei de 300.000 Euro daune morale, câte 100.000 Euro pentru fiecare.

Recurenții părți civile, și, solicită condamnarea inculpaților pentru faptele deduse judecății iar pe latură civilă obligarea acestora la plata de daune morale și materiale așa cum s-au constituit la judecata în fond a cauzei.

Recurenta parte civilă Spitalul clinic de Urgență Militar Central "Dr. " B, apreciază hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală și solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 6980,87 lei, așa cum s-a dispus de către instanța de fond.

Ministerul internelor și Reformei Administrative solicită casarea deciziei pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond și să se dispună obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 144.684,26 lei reprezentând plata despăgubirilor datorate acestei unități.

Recurenta Societatea de Asigurare - Reasigurare SA B, a declarat recurs în termen legal, recurs pe care nu și l-a motivat.

De asemenea, au declarat recurs, fără a și-l motiva SRL P N și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice V.

Recurs a mai declarat și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B, care au solicitat casarea hotărârii Tribunalului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, respectiv obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 131.433,24 lei reprezentând c/val. lucrărilor de remediere a infrastructurii Național DN 2- km. 79, pe raza localității.

Inculpații, prin apărători, față de recursurile declarate, au solicitat instanței să se constate următoarele:

Referitor la recursul Parchetului, că acesta ar fi inadmisibil, deoarece motivul de casare referitor la o gravă eroare de fapt nu se poate încadra în prevederile legale, respectiv în motivele prevăzute de legiuitor în care se poate declara recurs, motivat de faptul că atât la fond cât și în apel s-a reținut aceeași situație de fapt care a fost avută în vedere de instanțe la pronunțarea celor două hotărâri.

Pe cale de consecință, nu se poate reține că s-a produs o gravă eroare de fapt pentru a putea fi admis recursul declarat de Parchet, în condițiile în care situația de fapt a rămas aceeași.

Referitor la recursurile părților civile, solicită ca acestea să fie respinse întrucât nu au fost motivate în termenul prevăzut de lege.

Pe fond, solicită a se menține ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:

MOTIVE REFERITOARE LA ASPECTE DE PROCEDURĂ PENALĂ:

Parchetul și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 385 pct. 18 Cod procedură penală - când s-a produs o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

Legea nu precizează ce se înțelege prin eroare gravă de fapt, dar apreciem că legiuitorul nu a putut avea în vedere, în această ipostază, decât cazurile în care au fost constatate fapte neconforme cu realitatea, deci contrare legii.

O hotărâre întemeiată pe o apreciere a probelor, pe constatări de fapt denaturate și neconforme cu realitatea, este în mod vădit lipsită de bază legală. Eroarea gravă de fapt,pentru a constitui motiv de casare, trebuie să rezulte din situația dosarului, respectiv să existe o deosebire, o contradicție între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui și ceea ce spune instanța prin hotărârea ei.

Pentru a fi o gravă eroare ea trebuie să fie esențială, să determine o soluție fundamentală diferită de ceea ce ar trebui pronunțat în absența erorii ( ex. de achitare sau de condamnare sau invers).

În acest sens practica judiciară a decis că reprezintă o eroare gravă de fapt evaluarea greșită a probelor, ceea ce a avut ca urmare o greșită hotărâre de achitare sau de condamnare. Deci eroare de fapt nu trebuie înțeleasă în sensul reținerii unor situații de fapt diferite între instanța de fond și instanța de apel, ci ea poate reprezenta și situația în care reținându-se aceeași situație de fapt în materialitatea sa, pe baza analizei probelor ce au dus la stabilirea situației de fapt, se pronunță hotărâri fie de condamnare fie de achitare, prin evaluarea greșită a probatoriului.

Sunt incidente, de asemenea, și dispozițiile art. 385 pct. 16 Cod procedură penală, respectiv - când în mod greșit inculpatul a fost achitat pe motiv că fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală sau în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că nu există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost grațiată.

În acest caz, casarea poate să aibă în vedere încălcarea greșită a legii penale, prin pronunțarea unei soluții greșite de achitare pe temei că fapta nu este prevăzută de legea penală, în realitate existând o prevedere legală care pedepsește fapta reținută.

Apreciem, în acest context, având în vedere aceleași rațiuni, că este caz de casare și atunci când în mod greșit a fost achitat inculpatul pe temeiul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sau că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei printr-o interpretare greșită a legii penale.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat de Parchet se încadrează în dispozițiile legale prevăzute de art. 385⁹Cod procedură penală.

Referitor la cererea Parchetului de extinderea efectelor recursului Parchetului și asupra părților civile care nu au declarat recurs în cauză, Curtea reține următoarele:

Conform art. 385⁷pct. 2 Cod procedură penală, procurorul,chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen și față de alte persoane decât acelea la care s-a referit, fără a se putea crea acestora o situație mai grea.

Față de această prevedere legală, Curtea apreciază că procurorul putea cere extinderea recursului chiar după expirarea termenului de recurs, care este de 10 zile, dar această extindere nu putea fi făcută cu ocazia dezbaterilor, ea putea fi făcută între intervalul de timp între termenul de declarare a recursului de către procuror și prima zi de judecată a recursului, pentru că în acest fel, dacă ar fi intenționat să extindă efectele recursului declarat de Parchet și asupra părților vătămate care nu au declarat recurs, intimații inculpați să aibă posibilitatea să-și pregătească o apărare eficientă. În această situație, Curtea nu poate primi favorabil cererea procurorului de extindere a recursului Parchetului și asupra părților vătămate care nu au declarat recurs, urmând însă a avea în vedere dispozițiile art. 385⁷alin.1Cod procedură penală, referitoare la efectele extinctiv al recursului.

PE FONDUL:

1. Latura penală a cauzei:

Analizând cauza pe fond, Curtea apreciază că în mod judicios instanțele, au reținut în mod corect situația de fapt, în materialitatea sa, respectiv modul în care s-a produs explozia,consecințele acesteia precum și activitatea premergătoare declanșării ei, dar, analizând probele administrate în cauză, s-a ajuns la pronunțarea unor hotărâri contrare, respectiv hotărârea de condamnare a Judecătoriei Focșani și hotărârea de achitare, pe motivul existenței cazului fortuit, a Tribunalului Vrancea.

Reanalizând probele administrate în cauză, pe timpul procesului penal, Curtea apreciază că hotărârea Tribunalului Vrancea, prin care se dispune achitarea inculpaților pe motivul existenței cazului fortuit, este netemeinică din următoarele considerente:

a) În mod greșit, TRIBUNALUL VRANCEAa apreciat că în cauză inculpații nu au putut să prevadă apariția condițiilor și cauzelor ce au favorizat explozia, precum și faptul că neluarea de către inculpați a unor măsuri legale pentru transportul și comercializarea produselor periculoase cum ar fi: neangajarea unei persoane cu atribuții de consilier de siguranță, încredințarea transportului unui șofer ce nu deținea atestat pentru transporturi de mărfuri periculoase, nu putea împiedica producerea exploziei și au constatat existența unui caz fortuit.

b) Curtea apreciază că nu producerea exploziei a dus la rezultatul periculos, respectiv la moartea unor persoane, vătămarea gravă a altora, precum și distrugerea de diferite bunuri, ci faptul că șoferul care nu deținea atestatul pentru transport mărfuri periculoase a dus la producerea rezultatului menționat mai sus, deoarece:

- Conduita pasivă a șoferului după producerea accidentului de circulație, respectiv după răsturnarea autotractorului încărcat cu azotat de amoniu a dus la producerea pagubelor materiale, la suprimarea vieții unor persoane, și vătămarea altora.

Din probele administrate în cauză rezultă că șoferul imediat după răsturnarea mașinii, conform declarației martorului a avut o atitudine pasivă, în loc să de-a telefon la pompieri, el a dat în primul rând telefon la șeful său, inculpatul, anunțându-l că s-a răsturnat cu mașina și că aceasta a început să ardă, i-a împiedicat pe ceilalți participanți la trafic să continue acțiunea de stingere a incendiului susținând că motorina nu arde, iar societatea are asigurare CASCO pentru autovehicul.

Singura preocupare a conducătorului auto, care după răsturnarea autotrenului a ieșit din cabină fără greutate și fără leziuni vizibile, a fost de a-și recupera bunurile personale din cabină și de a vorbi la telefonul mobil cu inculpatul, precum și cu o persoană de la SC SRL.

Menționăm că - - conducătorul auto al autotrenului a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat, așa cum reține și instanța de judecată, în jurul orelor 04:57, deci abia după 37 minute, timp în care șoferul nu a luat nici o măsură.

Tot din probele administrate în cauză rezultă faptul că grupul de pompieri a sosit din B în jurul orelor 05:45 iar explozia, a avut loc la orele 5:47.

Deci, de la momentul răsturnării, 04:57 până la momentul producerii exploziei, orele 05:47 a trecut o oră, timp în care la fața locului s-au adunat mai multe persoane, unele încercând că de-a un ajutor, altele pur și simplu din curiozitate, iar pe drumul național circulația se desfășura în condiții normale, nefiind întreruptă, deși la fața locului venise un echipaj de poliție.

Atitudinea pasivă a conducătorului auto manifestată după sesizarea pompierilor militari, aspect relatat constant de către martorii audiați, printre care martorul demonstrează necunoașterea dispozițiilor legale privind transportul substanțelor periculoase pe drumurile publice, în concret a măsurilor de intervenție, de ordin general și măsurilor suplimentare.

Potrivit normelor în cadrul măsurilor de ordin general ce trebuie luate de către conducătorul auto pe lângă anunțarea cât mai curând posibil a pompierilor și poliției trebuie să procedeze lasemnalareape drum șiavertizareacelorlalți participanți la trafic și a trecătorilor de pericolul producerii unei explozii.

Măsurile suplimentare prevăd obligația conducătorului auto de a încerca limitarea scurgerilor sau demersurilor minore pentru a împiedica agravarea acestora.

De asemenea, trebuiau luate măsuri suplimentare pentru limitarea incendiului produs în scopul de a nu afecta încărcătura.

În pofida stăruințelor martorilor și ca și al altor participanți la trafic rămași neidentificați, ce au încercat să focarul de incendiu sau să limiteze aria de cuprindere, numitul în intervalul de circa o oră de la anunțarea incendiului până la producerea exploziei, nu a luat nici una din măsurile de intervenție la care era obligat.

Această atitudine pasivă a demobilizat acțiunea celorlalți și a favorizat în timp crearea unor condiții de temperatură ridicate (circa 285⁰) ce a condus la detonația amestecului exploziv (motorină în amestec cu azotatul de amoniu).

Neefectuarea în timp util a acțiunilor de intervenție și alarmare indispensabile securității muncii în transportul rutier de mărfuri periculoase ce datorează necunoașterii și pe cale de consecință a nerespectării normelor specifice de securitate a muncii pentru transporturi rutiere, precum și a prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice ( art. 19 lit. b din Legea nr. 90/1996, art. 219 alineatul 4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobată prin HG nr. 85/2003.

Lipsa de instruire a conducătorului auto este la rândul ei consecința unui șir de încălcări pe filiera producător.

Dacă șoferul ar fi fost instruit și ar fi caracterul periculos al azotatului de amoniu, și implicit al faptului că acesta putea să facă explozie, ar fi luat măsurile ce se impun, fie pentru stingerea incendiului, fie pentru a nu permite motorinei să se scurgă din rezervor pe marfa transportată și ar fi luat măsuri pentru a îndepărta din zona periculoasă persoanele sosite în acel loc, și ar fi luat de asemenea, măsuri pentru a anunța echipajul de poliție venit la fața locului despre caracterul periculos al mărfii transportate, și despre posibilitatea producerii unei explozii ce ar fi determinat implicit ca organele de poliție să oprească circulația în zona periculoasă, să întrerupă traficul.

Din probele administrate rezultă că în intervalul de timp până la sosirea pompierilor traficul nu a fost întrerupt, iar explozia produsă a avut ca rezultat distrugerea unei porțiuni din șoseaua națională și aruncarea în aer a unor autovehicule care circulau în acel moment pe șosea, în zona producerii exploziei.

Față de cele menționate mai sus, Curtea apreciază că există o legătură directă de cauzalitate între atitudinea pasivă a șoferului și rezultatele exploziei, respectiv pierderea de vieți omenești, producerea de vătămări corporale și distrugerea de bunuri.

Constatând această legătură directă de cauzalitate, Curtea urmează a analiza în continuare în ce măsură inculpații, și G -, au avut o contribuție la producerea evenimentului datorat atitudinii pasive a șoferului, șofer nepregătit și nespecializat în transporturi de mărfuri periculoase.

Mai precis, Curtea va analiza dacă activitatea și nerespectarea atribuțiunilor funcționale de către fiecare dintre acești inculpați a dus la producerea rezultatului menționat mai sus.

c) În acest sens, Curtea urmează a analiza diferențierea dintre culpă și caz fortuit.

O faptă se consideră săvârșită în caz fortuit când sunt îndeplinite condițiile:

- Rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului.

Între împrejurarea neprevăzută și rezultatul produs trebuie să existe legătură de cauzalitate.

Dacă nu există legătură de cauzalitate în sensul că rezultatul s-ar fi produs ca urmare a acțiunii sau inacțiunii făptuitorului și fără intervenția neprevăzută a energiei străine, nu există caz fortuit.

- Făptuitorul să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării ( forței străine) care a produs rezultatul.

se referă la intervenția împrejurării, a momentului de apariție al acestei împrejurări și nu la rezultatul care poate fi în genere previzibil.

Prin imposibilitatea de prevedere a intervenției împrejurării străine care produce rezultatul, cazul fortuit se deosebește de lipsa de vinovăție generată de situația subiectivă a făptuitorului unde neprevederea poartă asupra rezultatului acțiunii sau inacțiunii lui, se datorează limitelor sale, de cunoaștere ( subiective).

În acest context, pe cazul în speță, Curtea reține următoarele:

- de vieți omenești, de vătămări corporale și distrugerea de bunuri s-a datorat nepregătirii conducătorului auto și neinstruirii acestuia pentru a fi în măsură să acționeze în diferite situații pe timpul transportului mărfurilor periculoase, deci inacțiunii conducătorului auto.

- Dacă ar fi fost instruit și ar fi caracterul periculos al mărfii transportate, respectiv că în anumite condiții azotatul de amoniu, care este o substanță predispusă la explozii, poate exploda, conducătorul auto putea prevede consecințele răsturnării autotrenului încărcat cu azotat de amoniu, autotren care începuse să ardă, fiind incendiată cabina, ulterior focul propagându-se.

Deci, pe cazul în speță, nu sunt întrunite condițiile de existență ale cazului fortuit mai sus menționat.

d) Referitor la culpă, Curtea reține că în cauză, față de inculpați se poate reține CULPA SIMPLĂ sau CULPA FĂRĂ PREVEDERE, ori neglijența sau greșeala cum mai este denumită în doctrina penală, se caracterizează prin aceea că făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Culpa simplă nu este singura formă a vinovăției în care făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, iar pentru a fi vinovat de producerea rezultatului faptei sale s-a prevăzut obligația de a prevederea acest lucru și posibilitatea prevederii acestuia.

Aprecierea vinovăției sub forma culpei urmează a se stabili după observarea criteriilor prevăzute de lege, și anume: dacă făptuitorul trebuia să prevadă rezultatul și dacă putea să-l prevadă.

Obligația de prevedere a rezultatului se deduce de cele mai multe ori, din actele normative care reglementează exercitarea anumitor activități (conducător auto, electrician, medic, farmacist).

Criteriul obiectiv care se propune în doctrina penală, în stabilirea obligației de prevedere este cel al împrejurărilor în care se săvârșește fapta, pentru a observa dacă orice om normal și atent din categoria făptuitorului ( pregătire, experiență de viață) avea în momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.

În continuare, față de aceste considerente teoretice mai sus enunțate, după ce a stabilit legătura de cauzalitate dintre producerea rezultatului exploziei autotrenului încărcat cu azotat de amoniu datorată culpei conducătorului auto, mai precis nepregătirii sale profesionale pentru a transporta asemenea substanță periculoasă, Curtea va analiza contribuția care a avut-o fiecare dintre inculpați prin nerespectarea dispozițiilor legale la producerea acestui rezultat.

În acest context, Curtea apreciază că la momentul producerii exploziei și a consecințelor acesteia, existau mai multe dispoziții legale, legate de obligațiile ce revin producătorului, respectiv expeditorului și transportatorului de substanțe periculoase. Aceste dispoziții aveau ca scop tocmai prevenirea și pe cât posibil, înlăturarea condițiilor ce ar fi putut favoriza producerea unui rezultat periculos pe timpul depozitării, încărcării și transportului substanțelor periculoase, Curtea urmând a analiza pentru fiecare dintre inculpați dispozițiile legale pe care le-au încălcat și care au avut drept consecință producerea rezultatului socialmente periculos.

INCULPATUL

- director general al SA -

Din probele administrate în cauză rezultă că SC SA produce, ambalează și încarcă în vederea transportului azotat de amoniu.

Față de această situație de fapt, având în vedere dispozițiile art. 5 din HG nr. 258/2004 anexa A de la. SC SA este un factor ce intervine în transportul substanțelor periculoase, deoarece dispozițiile mai sus menționate se referă inclusiv la încărcarea și descărcarea mărfurilor periculoase prevăzute în anexa A de la ADR.

Absența consilierului de siguranță ce are ca principală obligație verificarea legalității transportului efectuat a condus la încărcarea autotrenului marca în condițiile în care transportatorul nu deține licență de execuție pentru transportul mărfurilor periculoase conducătorul auto (angajat al altei societăți) nu deținea certificat de atestare profesională pentru astfel de transport și totodată nu i s-au adus la cunoștință sub forma unui document scris obligațiile legale ce-i revin în caz de izbucnirea unui incendiu ce poate să afecteze încărcătura.

Susținerile inculpatului - director general al SC SA în sensul că nu avea obligația legală de a desfășura demersuri în vederea angajării unui consilier de siguranță care să verifice, cu ocazia încărcării, documentele legate de transportul rutier de mărfuri periculoase sunt contrazise și de faptul că, așa cum s-a stabilit din verificările efectuate, combinatul are angajat un consilier de siguranță în ceea ce privește transportul de mărfuri periculoase pe calea ferată (unde SC SA are și calitatea de expeditor).

Tot din probele administrate în cauză rezultă și faptul că deși nu aveau consilieri de siguranță, pentru verificarea legalității transportului rutier, în fapt, se cunoștea atât de către conducerea combinatului cât și de către muncitorii care încărcau efectiv azotatul de amoniu în autovehicul, faptul cp azotatul de amoniu este o substanță periculoasă în anumite condiții și din această cauză, înainte de încărcarea autovehiculului, muncitorii de la SC SA verificau ca în caroseria autovehiculului să nu existe corpuri străine, respectiv caroseria să fie măturată, și să nu existe recipiente cu substanțe inflamabile.

Din aceste operațiuni, Curtea își formează convingerea că se știa foarte bine că azotatul de amoniu poate deveni instabil și periculos dacă intră în contact cu substanțe inflamabile și dacă intră în amestec cu corpuri străine, lucru care s-a și întâmplat, de altfel, fiind și factorul care a generat producerea exploziei.

Dacă inculpatul în virtutea atribuțiilor funcționale ar fi desemnat sau ar fi delegat o persoană cu atribuțiuni de consilier de securitate și pentru transportul rutier, acesta în virtutea atribuțiunilor ce i-ar fi revenit, ar fi constatat imediat că autotractorul condus de șoferul era destinat transportului de mărfuri generale, nefiind echipat corespunzător pentru transportul de mărfuri periculoase și ar fi observat de asemenea, faptul că șoferul nu avea certificatul de pregătire profesională pentru a transporta substanțe periculoase, în speță azotatul de amoniu.

În aceste condiții, consilierul de siguranță constatând aceste deficiențe nu ar fi permis încărcarea azotatului de amoniu și transportul acestuia cu un autovehicul care nu era pregătit pentru a face asemenea transporturi, având ca șofer tot o persoană nepregătită și fără a avea atestat pentru a efectua astfel de transporturi de substanțe periculoase.

Pe cale de consecință, nu ar fi avut loc rezultatul socialmente periculos care a dus la pierderea de vieți omenești și importante pagube materiale.

Deci, între activitatea inculpatului G - care, în virtutea atribuțiunilor funcționale nu a numit conform dispozițiilor legale sau delegat o persoană pentru a fi consilier de siguranță pentru transportul de substanțe periculoase pe autovehicule, există legătură de cauzalitate, cu rezultatul produs datorită modului defectuos în care a acționat șoferul autotrenului implicat în explozie.

Inculpatul - se face vinovat de următoarele nerespectări ale dispozițiilor legale cu consecința producerii rezultatului periculos:

- nu a luat măsurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare referitoare la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit;

- nu a desemnat una sau mai multe persoane în calitate de consilieri de siguranță;

- nu a eliberat conducătorului auto fișa de siguranță;

- nu a verificat dacă conducătorul auto este deținătorul certificatului de pregătire profesională pentru transportul azotatului de amoniu;

- nu avea în stoc, pentru a pune la dispoziție beneficiarilor mijloacele de semnalizare și intervenție în caz de accident pentru autovehiculele care efectuau transporturi de azotat de amoniu la beneficiari prevăzute în fișa tehnică de securitate.

Au fost încălcate prevederile:

- art. 18 alin. 1 lit. c și art. 36 din Legea Protecției nr. 90/1996.

- art. 462 din Normele Generale de Protecția;

- art. 5 (1) și (2), art. 6 lit. e,f,g și k din Normele 0 din 20.12.2000 privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase ( ).

- pct. 2 paragraful 7 din Anexa 2, B 2 din"Normele metodologice din 4.12.2001 de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora" aprobate din Ordinul nr. 1842/2001 al

INCULPAȚII și

- administratori ai formelor de transport -

Se fac vinovați de nerespectarea următoarelor dispoziții legale referitoare la transportul de substanțe periculoase.

Transportul materialelor periculoase se efectuează conform prevederilor "Acordului European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase ( Acord - ADR ) încheiat la Geneva, în 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/18.05.1004)".

Normele privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase au fost aprobate prin mai multe hotărâri succesive de guvern.

- Ordonanța nr. 48 din 19.08.1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase;

- Normele 0 din 20.12.2000 privind aplicarea etapizată în trafic intern a prevederilor;

- Hotărârea Guvernului nr. 1374/20.12.2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor;

- Hotărârea Guvernului nr. 258/26.02.2004 pentru modificarea și completarea Normelor privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor;

Normele trebuie respectate conform prevederilor art. 19 din Normele specifice de securitate a pentru transporturi rutiere nr. 23/1999 ( COD 23) respectiv "Transportul materialelor periculoase se efectuează conform prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase ()". Obligațiile legale ale operatorilor de transport rutier decurg din Normele Metodologice din 4.12.2001 de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

ce intervin în transportul substanțelor periculoase trebuie să ia măsuri adecvate, conform naturii și importanței pericolelor previzibile, pentru a se evita producerea de daune și, dacă este cazul, a reduce la minim efectele acestora.

Ei trebuie, în orice caz,să respecte prescripțiile în ceea ce îi privește( Norme 1.4.1.1. - capitolul Măsuri Generale de Securitate). Textul tradus al anexelor A și B la. reactualizat cu amendamentele adoptate ulterior, se asigurăla cererea celor interesațide către Ministerul Transporturilor prin Regia Autonomă "Registrul Auto Român" ( art. 21 din nr.HG 1374 din 20.12.2000).

Prin transport de mărfuri periculoase se înțelege "orice operațiune de transport rutier efectuată cu un vehicul, integral sau parțial pe drumurile publice din România,inclusiv încărcarea și descărcareamărfurilor prevăzute în anexa A la Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase ( art. 5 din HG nr. 258 din 26.02.2004 pentru modificarea și completarea Normelor privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor ).

Societățile ce desfășoară ca activitate principală sau auxiliară transporturi de mărfuri sunt obligate să solicite expeditorului pentru orice comandă de transport susceptibilă de a fi produs periculos sau toxic,precizarea naturii mărfii ce se urmează a fi transportată și dacă are sau nu clasificare conform acordului internațional

Totodată, acestea sunt obligate să verifice dacă substanțele periculoase ce urmează să fie transportate sunt autorizate pentru transport conform și să se asigure că documentația se află la sediul unității de transport ( capitolul 1.4.2.2.1 pct. a și b din Obligațiile principalilor factori implicați - Norme ADR).

este obligat să pretindăînaintede începerea transportului respectiv ca expeditorul să predea la prezentarea pentru încărcare, fișa de siguranță a produsului ce urmează a fi transportat, pentru ca șoferul să cunoască caracteristicile mărfii ce urmează a fi transportată și să poată verifica îndeplinirea condițiilor de prezentare pentru transport.

Produsele susceptibile de a fi produse periculoase ale căror caracteristici și condiții de transport nu au fost comunicate în scris de către expeditorsau nu sunt e nu trebuie să fie transportatede către operatorul rutier ( pct. 2 din Anexa 2, B 2 din Normele metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul 1842/2001 al ).

Din probele administrate în cauză rezultă următoarele:

Inculpatul, administrator al firmei de transport SC Com SRL a încheiat cu Societate agricolă SC P N un contract pentru transportul mai multor cantități de azotat de amoniu.

Societatea de transport a efectuat două transporturi de azotat de amoniu iar la al treilea transport, dispecerul societății SC n Com SRL a trimis comanda către firma Transport SRL.

Între aceste două societăți de transport exista următoarea relație:

- Proprietara autotrenului care a transportat cele 20 tone de azotat de amoniu era SC Com SRL, dar, în fapt, autovehiculul era folosit de SC Transport SRL;

- Această situație se datorează faptului că neavând posibilitatea economică să achiziționeze în leasing autotractorul respectiv, inculpatul a convenit cu inculpatul ca acesta să încheie contractul de leasing pe firma sa, dar în fapt, autotractorul să fie folosit de către firma Transport SRL care, a și încadrat pe acest autotractor un șofer de la această firmă, respectiv pe numitul;

- Din declarațiile inculpatului rezultă că acesta îi dădea comenzi de transport inculpatului, dispeceratul de preluare a comenzilor fiind comun pentru cele două firme, urmând ca pentru aceste servicii, inculpatul să îi dea un comision din contravaloarea plății transportului efectuat.

În acest mod, s-a ajuns la situația în care autotrenul implicat în accident proprietatea SC Com SRL a ajuns să transporte 20 tone de azotat de amoniu, conform contractului încheiat între SC COM SRL și SC P N cu un autovehicul proprietatea SC Com SRL dar având ca șofer un angajat al firmei SC Transport SRL.

- Tot din probele administrate în cauză rezultă faptul că înainte de a pleca în cursă, inculpatul trecând pe la sediul societății, unde își parca autovehiculele și firma SC Transport SRL a faptul că autotrenul proprietatea formei sale, dar folosit de inculpatul, era încărcat cu 20 tole de azotat de amoniu și urma să plece în cursă cu șoferul, angajat al SC Transport SRL.

- În raport de această situație de fapt și de dispozițiile legale în materie care trebuiau e de cei doi inculpați, în calitate de administratori ai firmelor de transport, Curtea reține următoarele:

INCULPATUL

Inculpatul avea obligația de a desfășura demersurile necesare obținerii licenței de execuție pentru transport mărfuri periculoase ( art. 5 din nr.HG 1374/2000).

efectuate ca și actele aflate la dosarul cauzei, au stabilit că transportul a fost comandat de SC SRL (beneficiar) la dispeceratul firmei SC SRL ce a luat legătura cu în vederea realizării acestei comenzi.

În calitate de operator de transport SC prin reprezentantul său legal, inculpatul nu ar fi trebuit să încredințeze această comandă unui conducător auto care nu deține certificatul de pregătire profesională pentru transportul de substanțe periculoase.

Deci, inculpatul cunoștea înainte de plecarea autotrenului în cursă, proprietatea firmei sale, că acesta nu era pregătit și destinat pentru a transporta mărfuri periculoase, cunoștea faptul că era deja încărcat cu o substanță periculoasă, respectiv cu 20 tone de azotat de amoniu, și că șoferul nu era instruit conform Normelor ADR pentru a efectua un asemenea transport.

În aceste condiții, dacă ar fi aplicat dispozițiile legale în materie, nu ar fi permis în momentul în care a aflat de conținutul mărfii ce urma să fie transportată, ca acest transport să fie efectuat.

Inculpatul avea pe deplin această posibilitate, deoarece era proprietarul acestui mijloc de transport, chiar dacă era în fapt, folosit de o altă firmă de transport, de la care primea un comision pentru transporturile efectuate.

De asemenea, firma inculpatului nu avea angajat un consilier de securitate iar în condițiile în care comanda de transport a azotatului de amoniu era pentru firma sa, pe cale de consecință, avea și obligația, dacă ar fi respectat dispozițiile legale, ca personal sau prin consilierul de securitate, să efectueze instructajul șoferului care urma să transporte marfa periculoasă.

Neluând nici o măsură pentru respectarea dispozițiilor legale, privind transportul de substanțe periculoase, dispoziții stabilite tocmai pentru evitarea pe cât posibil a unui eveniment cu consecințe grave sau deosebit de grave, inculpatul prin pasivitatea sa, a contribuit la producerea rezultatului periculos.

Mai precis dacă inculpatul și-ar fi îndeplinit atribuțiunile funcționale, nu ar fi permis plecarea în cursă a numitului, care nu avea atestatul pentru transportul mărfurilor periculoase cu un autovehicul care nu era pregătit pentru a transporta asemenea substanțe și, pe cale de consecințe nici rezultatul socialmente periculos nu s-ar fi produs.

Deci, între atitudinea pasivă a inculpatului și evenimentul socialmente periculos produs datorită nepregătirii șoferului există o legătură directă de cauzalitate.

INCULPATUL

În calitate de administrator al SC Transport SRL care a efectuat transportul celor 20 tone de azotat de amoniu, cu autotrenul proprietatea firmei SC COM SRL, dar având ca șofer un angajat al firmei sale:

- nu a desemnat una sau mai multe persoane în calitate de consilieri de siguranță;

- a încredințat autotrenul șoferului fără ca acesta să obțină certificatul de pregătire profesională pentru a transporta azotatul de amoniu;

individual periodic din punct de vedere al Protecției al conducătorului auto a fost incomplet;

- nu au fost elaborate proceduri pentru cazuri de urgență;

- nu a solicitat SC SA C precizări cu privire la azotatul de amoniu, în sensul dacă acesta este susceptibil de a fi produs periculos la transport;

- nu a pretins expeditorului înaintea efectuării transportului fișa de siguranță a azotatului de amoniu;

- a transportat un produs periculos, fără să-i fie comunicat în scris (pe documentul de transport de către SC, caracteristicile și condițiile de transport ale acestuia;

- nu a pretins SC C echipamentele auxiliare prevăzute în specificația produsului - azotat de amoniu - fișa tehnică de securitate a produsului;

- după crearea situației concrete de pericol iminent prin producerea accidentului și deplasarea incendiului nu a anunțat autoritățile competente.

Au fost încălcate prevederile:

- art. 18 (1) lit. c,e,j și art. 35 din Legea nr. 90/1996;

- art. 106, art. 446 (1) și (2) din Normele de Protecție a;

- art.91 din Normele specifice de Securitate a pentru transporturi rutiere nr. 23/1999;

- art. 5 (1) și (2) art. 7 lit. e,f din Normele 0 din 20.12.2000 privind aplicarea etapizată a normelor

- pct. 2 paragrafele 1,2,3,5 și 7 din Anexa 2, B 2 din Normele metodologice din 4.12.2001 de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și activităților conexe acestora, aprobate din Ordinul nr. 1842/2001 al

Deci, inculpatul cunoștea faptul că urma să efectueze un transport cu 20 tone de azotat de amoniu, substanță periculoasă, desemnând în acest scop ca șofer pe, angajat al firmei sale, în condițiile în care cunoștea că acesta nu are pregătirea necesară pentru a efectua asemenea transport.

Fiind transportatorul de fapt și având și desemnând șoferul pentru transport, avea și el de asemenea, obligația legală de a avea la firmă un consilier de securitate a transporturilor.

Ca și inculpatul, inculpatul avea obligația de a cunoaște dispozițiile legale în materie, referitoare la transportul mărfurilor periculoase și să le respecte. Dacă ar fi respectat nu ar fi permis plecarea în cursă a autotrenului încărcat cu azotat de amoniu, în condițiile în care știa care este caracterul periculos al mărfii transportate și faptul că șoferul nu era instruit și nici atestat conform Normelor ADR să efectueze asemenea transport.

Deci, între atitudinea sa pasivă, în calitate de administrator al firmei de transport care efectua transportul în fapt, și rezultatul social,mente periculos produsă datorită nepregătirii profesionale a șoferului, există legătură directă de cauzalitate.

Pentru ambii inculpați, este semnificativ următorul aspect:

Condițiile favorizante producerii detonației au fost determinate de existența azotatului de amoniu închis etanș în saci, dispuși compact sub forma unei încărcături explozive alungite (circa 15) care sub influența temperaturii crescânde au intrat în stare avansată de descompunere, fenomen facilitat de prelata care a prevenit pierderile de călduță din mediul înconjurător și izolare de ploaie.

Acest aspect rezultă din expertiza efectuată în cauză.

Dacă șoferul ar fi fost instruit și pe lângă măsurile care trebuiau luate, respectiv diminuarea pierderilor motorinei din rezervor, ar fi înlăturat prelata autotrenului, rezultatul socialmente periculos nu s-ar fi produs sau nu s-ar fi produs la asemenea scară, având în vedere faptul că unul din elementele ce au favorizat explozia a fost și mediul închis, datorită prelatei ce acoperea încărcătura.

În concluzie, constatând că pierderea de vieți omenești, vătămările corporale și producerea pagubelor materiale s-au datorat atitudinii pasive a conducătorului, (care timp de o oră de la momentul răsturnării autotrenului și până la sosirea pompierilor nu a avut nici o inițiativă, de prevenire sau minimalizare sau reducere a unui eventual eveniment ce se putea produce - explozia - conducătorul auto fiind ferm convins că nu se poate întâmpla nimic periculos în condițiile în care cabina autotrenului era incendiată iar el spunând că nu este nimic grav, deoarece "motorina nu arde") și atitudinea pasivă a celor trei inculpați care aveau obligația privind expedierea și transportarea substanțelor periculoase există raport direct de cauzalitate și pe cale de consecință, inculpații se fac pe deplin vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

Față de aceste considerente, pe latura penală a cauzei, Curtea urmează a casa hotărârea Tribunalului Vrancea și va menține ca fiind legală și temeinică hotărârea Judecătoriei Focșani.

În raport de numărul de consecințele exploziei (pierderea de vieți omenești, vătămări corporale, distrugeri de bunuri care cumulate au o valoare foarte mare ( dar având în vedere și persoana inculpaților care sunt la primul impact cu legea penală, Curtea apreciază că pedepsele aplicate acestora, precum și modalitatea de executare asigură pe deplin scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal urmând a fi menținute.

Pe cale de consecință, se va admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și recursurile părților vătămate constituite părți civile, i, -, -, A, a, --, -, a, SC SA B - Sucursala B, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " și Spitalul Clinic de Urgență Militar Central "Dr. "

LATURA CIVILĂ A

Decizia penală nr. 338/05.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEAa fost recurată de mai multe părți vătămate, constituite părți civile care au invocat nelegalitatea acestei hotărâri prin reținerea cazului fortuit, solicitând condamnarea inculpaților și admiterea pretențiilor civile așa cum au fost solicitate pe de o parte și stabilite ulterior la judecata în fond a cauzei.

Pe cale de consecință, constatând că hotărârea Tribunalului Vrancea este nelegală sub greșita achitare a inculpaților, prin reținerea cazului fortuit, Curtea va extinde efectele recursului părților vătămate constituite părți civile, și asupra celorlalte părți vătămate, constituite părți civile care nu au folosit calea de atac a apelului sau a recursului.

Analizând latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că aceasta a fost în mod just soluționată de instanța de fond, care pe baza probelor administrate pe latura civilă în cauză a stabilit în mod corect cuantumul daunelor materiale ce se datorează fiecărei părți civile.

De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod just și asupra daunelor morale, acordate părților vătămate și părților civile constituite în cauză, cuantumul acestora, în raport de consecințele rezultatului socialmente periculos (pierderea de vieți omenești sau vătămări corporale) asigurând pe deplin reparația morală pentru suferința cauzată, neconstituind o îmbogățire fără just temei.

În continuare, Curtea va analiza pe categorii recursurile declarate de părțile vătămate și de părțile civile în această cauză, astfel:

Recurenții părți civile și:

Au solicitat obligarea inculpaților la daune materiale în valoare de 20.000 lei și 200.000 euro daune morale pentru fiecare dintre aceștia.

Instanța apreciază că despăgubirile care au fost stabilite celor doi recurenți atât sub aspectul daunelor materiale cât și a daunelor morale au fost în mod just individualizate, în raport de materialul probator administrat în cauză, neimpunându-se majorarea acestora.

Aceeași situație este și în cazul recurentelor părți civile, -, care au solicitat majorarea despăgubirilor materiale.și morale acordate, respectiv, 100.000 euro daune morale și 77.313 lei despăgubiri materiale pentru fiecare dintre aceștia.

Curtea apreciază că aceste pretenții nu sunt justificate, hotărârea instanței de fond stabilind în mod just și corect cuantumul acestor despăgubiri pentru recurenții menționați mai sus.

Recurenții părți civile, Spitalul Clinic de Urgență "Dr. ", precum și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au solicitat în motivele de recurs, casarea deciziei Tribunalului Vrancea și menținerea ca legală și temeinică atât sub latură penală și sub latură civilă a hotărârii instanței de fond.

Curtea urmează a admite aceste recursuri, constatând, așa cum rezultă din motivare, că hotărârea Judecătoriei Vrancea este legală și temeinică sub aspectul laturii penale, cât și aspectul laturii civile în ceea ce-i privește pe acești recurenți.

Va respinge, motivat de faptul că recursurile promovate nu au fost depus în scris în termen de 5 zile, față de primul termen de judecată, ca nefondate, având în vedere sancțiunea nemotivării în scris a recursului, recursurile declarate de părțile civile i, -, a, -, Titita-, a,., și, pe latura civilă a cauzei.

De asemenea, va fi respins ca fiind nemotivat în scris în termen legal și recursul declarat de Societatea de Asigurare - reasigurare SA B pe latura civilă a cauzei.

Curtea, urmează a admite recursul declarat de asiguratorul SC SA B care a fost obligată prin sentința penală recurată ( în limita plafonului stabilit prin Ordinul nr. 3113/2003 a Președintelui Comisiei pentru Supravegherea Asigurărilor) la plata despăgubirilor civile / daune materiale, daune morale, prestații periodice și cheltuieli de spitalizare) către părțile civile constituite în cauză, din următoarele considerente:

Autotractorul implicat în accidentul de circulație era asigurat la asiguratorul SC SA B în virtutea unui contract de asigurare, deci, între părți, operează clauzele acestui contract de asigurare.

NU se poate dispune în cazul în speță obligarea societății de asigurare în baza contractului de asigurare încheiat între părți la plata în solidar a despăgubirilor cauzate de explozie, deoarece:

- Autotractorul a fost asigurat prin contract de asigurare pentru producerea de daune, atât la autovehicul cât și terților implicați într-un accident de circulație.

- Acest contract de asigurare și-ar produce efectele dacă autotractorul era implicat într-un accident de circulație cu consecințe asupra autovehiculelor cât și asupra terților în condițiile în care ar fi fost folosit conform destinației sale, respectiv transportul de mărfuri generale.

- În condițiile în care autotractorul asigurat nu a fost folosit conform destinației sale, ci pentru a se transporta substanțe periculoase, clauzele contractuale de asigurare nu mai operează, culpa revenind administratorilor societăților de transport, care nu au folosit autovehiculul conform destinației sale.

- Este o concluzie logică, având în vedere și faptul că dacă autovehiculul ar fi fost destinat transportului de substanțe periculoase, având în vedere coeficientul de risc mărit de asigurare și prima de asigurare ar fi fost mult mai mare, riscurile societății de asigurare fiind mult mai mari.

- Tot în sprijinul acestei concluzii sunt și Normele de aplicare, respectiv Ordinul CSA 3113/2003 unde conform art. 23 paragraful 12 societatea de asigurare nu răspunde pentru pagubele produse ca urmare a transporturilor de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive) care au determinat sau generat producerea pagubei.

- Or, în speță, ceea ce a determinat producerea pagubelor, a fost tocmai transportul cu un autovehicul neautorizat a unei substanțe periculoase, respectiv exploziv.

Față de aceste considerente, în recurs urmează a se înlătura din conținutul Sentinței penale nr. 3622/2006 a Judecătoriei Focșani dispoziția prin care a fost obligat asigurătorul SA B în limita plafonului stabilit prin Ordinul nr. 3113/2003 a Președintelor Comisiei pentru Supravegherea Asigurărilor) la plata despăgubirilor civile (daune materiale, daune morale, prestații periodice și cheltuieli de spitalizare) către părțile civile constituite în cauză.

Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin Ministerul Economisi și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice, pe latura civilă a cauzei, motivat de faptul că din dosarul de fond, re6zultă că aceasta deși a fost citată în mai multe rânduri, de către instanța de judecată, pentru a-și preciza pretențiile civile, recurenta nu a depus la judecata în fond a cauzei, în termenul prevăzut de lege, pretențiile sale civile, în vederea constituirii ca parte civilă în cauză și pe cale de consecință, în mod judicios instanța de fond a respins ca nefondată constituirea de parte civilă a acestei părți.

Conform Codului d e procedură penală părțile care se consideră prejudiciate, se pot constitui părți civile până la citirea actului de sesizare al instanței, lucru pe care recurenta nu l-a făcut.

Ulterior, pe timpul procesului penal se poate constitui parte civilă dar cu condiția ca inculpații să fie de acord cu această cerere.

Referitor la recursul declarat de partea civilă P N, acesta urmează a fi respins ca nefondat din următoarele considerente:

Din probele administrate în cauză rezultă că între SC SRL a solicitat SNP - Combinatul C prin comanda nr. 51 din 4.02.2004 achiziționarea cantității de 150 tone de azotat de amoniu - îngrășământ.

Din această cantitate comandată firma a primit 45 tone în două transporturi.

îngrășământului a fost realizată astfel:

Cu ordinul de plată nr. 12 din 5.02.2004 a fost plătit către SC SA C suma de 104.000.000 lei, cu ordinul de plată nr. 21 din 09.02.2004 a fost plătită suma de 130.000.000 lei și cu ordinul de plată nr. 29 din 11.02.2004 suma de 104.000.000 lei.

Cele 20 de tone de azotat de amoniu transportate de către SC Com SRL cu autotrenul condus de numitul făceau parte din derularea contractului menționat mai sus.

Ca urmare a exploziei, cele 20 tone de azotat de amoniu nu au mai ajuns la destinatar, dar nu se poate dispune obligarea transportatorului la plata cantității de 20 tone de azotat de amoniu care a explodat, deoarece Societatea nu a fost în nici un mod prejudiciată.

Cele 20 de tone de azotat de amoniu făceau parte din derularea unui contract de 200 tone de azotat de amoniu, contract care se află în derulare. Din această cantitate Societatea a primit până al momentul exploziei 45 tone în două transporturi, urmând ca ulterior, Combinatul SC să livreze întreaga cantitate către beneficiar conform contractului încheiat între părți.

Cele 20 de tone de azotat de amoniu care au explodat, nu pot constitui o pagubă pentru societatea agricolă - beneficiar - deoarece:

- Societatea agricolă beneficiară a plătit un avans de 234.000.000 lei pentru recepționarea a 200 tone de azotat de amoniu, contract care se afla în derulare la data producerii exploziei;

- Deci, cele 20 de tone de azotat de amoniu nu au fost plătite de către Societatea agricolă în mod special, ele făceau parte dintr-o cantitate de 200 tone ce urma să fie achiziționată.

- S-ar fi putut cere contravaloarea celor 20 tone de azotat de amoniu care au explodat dacă unitatea beneficiară ar fi plătit doar pentru această cantitate de azotat de amoniu.

- La momentul exploziei, deoarece cele 20 tone de azotat de amoniu nu ajunsese la destinatar, cei care se pot considera păgubiri ca urmare a activității transportatorului, ar fi Combinatul chimic și nu beneficiarul transportului.

- Deoarece Combinatul chimic nu s-a constituit parte civilă cu această cantitate de 20 tone de azotat de amoniu nu poate fi obligat transportatorul la plata acestei cantități.

În concluzie, fiind în derularea unui contract de 200 tone de azotat de amoniu pentru care a plătit o parte din preț, Societatea Agricolă SC SRL nu a fost în nici un mod prejudiciată la data producerii exploziei, urmând ca SC să-și onoreze obligațiile contractuale și să livreze întreaga cantitate de azotat de amoniu contractată, paguba suferită fiind în patrimoniul combinatului chimic și nu a societății beneficiare.

De asemenea, partea civilă nu a făcut nici o dovadă că a plătit în avans unitatea de transport pentru serviciul prestat, respectiv transportarea cantității de 20 tone de azotat de amoniu, pentru ca, pe cale de consecință să se poate dispună obligarea societății de transport la plata cheltuielilor de transport pentru o marfă care nu a ajuns la destinație din motive imputabile transportatorului.

Deoarece recurenta Victimelor Accidentelor B nu a fost și nu este parte în această cauză, și nu are nici un mandat special prin care ar fi îndreptățiți să reprezinte interesele părților vătămate din această cauză, urmează a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de aceasta, neavând nici o calitate procesuală în cauză.

Având în vedere că părțile civile, și au solicitat și obligare ala plata cheltuielilor judiciare efectuate de acestea în recurs ( cheltuieli de transport și onorariul apărătorului ales) având în vedere faptul că recursul declarat de aceștia a fost admis, urmează a se dispune obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceste părți în recurs.

Se vor menține ca fiind legali și temeinice celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 3622/2006 a Judecătoriei Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și recurenții părți civile, liați în comuna, județul B, liat în comuna, județul B, I liat în comuna, sat, jud. B, liată în comuna, județul B, -, liați în comuna P, sat Viei nr. 53, județul B, liați în comuna, județul B, liate în comuna, sat, județul B, liată în B, str.1 - 1918m. 6,. 9, județul B, A liați în B,-, județul B, liate în B,-, județul B, liată în comuna, județul B, liat în comuna, județul N, liat în R, - -, bloc 8,. Cm. 56, județul N, liat în comuna, județul B, liată în comuna, județul B, A liată în comuna, sat, județul B, liate în comuna, sat, județul B, B - Sucursala B, COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - Inspectoratul pentru Situații de Urgență " "B și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ MILITAR CENTRAL "Dr. "

Casează decizia penală nr.338/05.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- și, în parte, doar pe latură civilă, sentința penală nr. 3622/2006 a Judecătoriei Focșani și, în rejudecare:

Înlătură din sentința penală nr.3622/2006 a Judecătoriei Focșani dispoziția prin care a fost obligat asigurătorul B (în limita plafonului stabilit prin Ordinul nr.3113/2003 al Președintelui Comisiei pentru Supravegherea Asigurărilor) la plata despăgubirilor civile (daune materiale, daune morale, prestații periodice și cheltuieli de spitalizare) către părțile civile constituite în cauză.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.3622/2006 a Judecătoriei Focșani.

RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile SC P N și STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

RESPINGE, ca inadmisibil, recursul declarat de Victimelor Accidentelor

Obligă, în solidar, pe inculpații -, - și și, fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente " Transport" SRL C, B și SC " COM" SRL județul D la plata sumei de 159,95 lei către recurentul parte civilă cu titlu de cheltuieli de transport efectuate de acesta în recurs și la câte 1000 lei către recurentele-părți civile și cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea în recurs (onorariu apărător).

In baza disp.art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentele părți civile Asociația Victimelor Accidentelor B și SC P N la plata a câte 5o lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 03.03.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. / 21.03.2008

Tehn. /24.03.2008

Apel: L: -

Fond:

Președinte:Maria Tacea
Judecători:Maria Tacea, Petruș Dumitru, Ion Avram

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 130/2008. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 130/2008. Curtea de Apel Galati