Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 13
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 184/A din data de 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind inculpatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, cât și cu privire la faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură, motivele de recurs avute în vedere de inculpatul recurent.
Av. pentru inculpatul recurent arată că a luat cunoștință de motivele de recurs depuse la dosar și nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 al 2 raportat la art. 10 lit. b din Codul d e procedură penală.
Motivele de recurs ale inculpatului se referă la greșita condamnare a acestuia, la faptul că nu i s-a admis cererea de recalculare a alcoolemiei.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul apreciază că soluțiile pronunțate în cauză sunt corecte și legale, motiv pentru care concluziile pe care înțelege să le formuleze sunt de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 497 din 2 aprilie 2008 Judecătoriei Vaslui inculpatul fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. c, e și 76 lit. d Cod penal.
Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, b și c Cod penal în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 1 lună fixat conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 10.07.2006, în timp ce se deplasa pe 24 din direcția V -Bârlad, inculpatul a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere și a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 20,01, rezultând valoarea de 0,63 mg./ alcool pur în aerul expirat.
Pentru acest motiv, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgențe V, unde i-au fost recoltate două probe de sânge, cu valorile de 1,15. la prima probă (ora 20,40) și 0,95. la proba a doua (ora 21,40), conform buletinului de analiză toxicologică aflat la dosar.
Inculpatul, audiat fiind, a recunoscut că a consumat alcool și anume bere, înainte de a se urca la volan, însă nu a mâncat nimic.
La prima judecată pe fond a cauzei, inculpatul a depus acte în circumstanțiere și a renunțat la audierea martorului din lucrări.
În recurs și cu ocazia rejudecării prezentei cauze, inculpatul a solicitat proba cu calculul retroactiv al alcoolemiei, probă pe care instanța a respins-o ca nefiind utilă, cu atât mai mult cu cât prezenta cauză se află în rejudecare în urma casării cu trimitere de către Curtea de APEL IAȘI.
După cum rezultă din considerentele deciziei de casare nr. 795/2007 a Curții de APEL IAȘI, prezenta cauză urma a fi rejudecată din faza dezbaterilor, iar instanța de rejudecare să se pronunțe doar asupra aspectului privind verificarea rechizitoriului Parchetului de către prim-procuror.
Potrivit dispozițiilor art. 385, indice 18 Cod procedură penală, instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, pronunțându-se doar în limitele în care hotărârea a fost casată.
Raportat acestor considerente, precum și față de următoarele motive, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, această probă nefiind utilă cauzei.
Astfel, prelevarea probelor biologice de sânge s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de Ordinul nr. 367/2006 al Ministerului Sănătății. De asemenea, declarațiile inculpatului cu privire la ora consumului și cantitatea de alcool ingerată nu sunt constante.
Stabilirea în cursul urmăririi penale a valorii alcoolemiei s-a făcut prin analizarea probelor de sânge prelevate de la inculpat, prelevare care nu a fost contestată de acesta, valorile obținute fiind valori certe și obiective, obținute printr-o metodă științifică, care demonstrează caracterul lor probant, astfel încât nu pot fi ignorate sau înlăturate în favoarea unei alcoolemii ipotetice stabilite doar pe baza declarației de consum a inculpatului și eventual a unui martor.
De altfel, nici la prima judecată pe fondul cauzei, inculpatul nu a contestat valorile alcoolemiei stabilite.
Un alt aspect, asupra căruia instanța a trebuit să se pronunțe în această cauză, este acela invocat de inculpat în recurs, conform căruia rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procuror, fapt care ar atrage nulitatea absolută a sesizării instanței.
De altfel, această problemă a fost respinsă în cursul rejudecării, prin încheiere, însă inculpatul, prin apărător, a înțeles să reitereze această cerere, motiv pentru care instanța a prezentat din nou motivele respingerii cererii.
Instanța a apreciat că lipsa mențiunii exprese a prim-procurorului în sensul ″verificat sub aspectul legalității și temeiniciei″ este o neregularitate care atrage nulitatea relativă a actului de sesizare și care poate fi înlăturată prin acordarea unui termen în acest scop, potrivit dispozițiilor art. 300 al. 2 Cod procedură penală.
Astfel, conform dispozițiilor legale (art. 264 al. 4 Cod procedură penală), activitatea de verificare a prim-procurorului se poate finaliza, fie prin identificarea unor carențe de legalitate sau/și de temeinicie sau, dimpotrivă, cu concluzia deplinei conformități a rechizitoriului cu cerințele de temeinicie și legalitate.
Consecința firească a primei ipoteze se va materializa deci, prin infirmarea actului de trimitere în judecată, dosarul nemaifiind înaintat instanței, ci restituit procurorului.
A doua ipoteză are ca urmare logică înaintarea dosarului instanței, însoțit de adresa de înaintare, sub semnătura celui care a făcut verificarea.
Prin urmare, înaintarea dosarului însoțit de adresa de înaintare este consubstanțială verificării prealabile a temeiniciei și legalității, nefiind impusă nici o condiție de formă care să indice o asemenea verificare.
Și, chiar dacă s-a apreciat că trebuia menționat expres acest lucru, aceasta se putea face prin acordarea unui termen în acest scop și nu prin restituirea cauzei la Parchet. Această motivație a fost susținută și de formularea art. 264 al. 4 Cod procedură penală, care, în condițiile neinfirmării rechizitoriului, precizează expres că etapa următoare o constituie înaintarea dosarului la instanța competentă.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 9/18.02.2008, dată în urma soluționării recursului în interesul legii cu privire la acest aspect.
Situația de fapt reținută este deplin dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosar, și anume: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză toxicologie-alcoolemie, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Fapta inculpatului, de a conduce autoturismul pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie de 1,15. la prima probă și, respectiv, 0,95. la proba a doua, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din OUG195/2002 - republicată (art. 79 al. 1 - OUG195/2002 - vechea reglementare) prin modificările aduse acestui articol din OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prin Legea nr. 49/2006 și OUG63/2006, în urma republicării acesteia, producându-se doar o nouă renumerotare a articolelor.
Nu s-a putut reține că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Într-adevăr, inculpatul este cunoscut cu o bună conduită în societate, fiind primar al comunei, fără antecedente penale, alcoolemia nefiind foarte mare - 1,15., respectiv 0,95., însă, raportat orei la care acesta a condus, categoria de drum pe care acesta a condus - drum național, distanța mare care urma a fi parcursă, împrejurările în care a fost comisă fapta - inculpatul consumând alcool în condițiile în care știa că trebuie să se întoarcă cu mașina acasă în aceeași zi.
Instanța a considerat că aspectele invocate de inculpat pot servi doar ca și circumstanțe în favoarea sa.
Alcoolemia constatată că a fost avută de inculpat este peste limita de 0,8. prevăzută de lege, aceasta ducând la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut-o ca infracțiune de pericol.
Chiar dacă inculpatul nu prezenta semne clinice vizibile ale stării de ebrietate, alcoolemia constatată peste limita legală admisă este suficientă pentru ca fapta să constituie infracțiune și să prezinte pericolul social prevăzut de lege.
Este adevărat că pe pagina buletinului de examinare clinică nu este trecut numele inculpatului, dar este evident că este vorba de acesta, fiind anexat procesului-verbal de prelevare și cererea de analiză, care au consemnate clar numele inculpatului și datele acestuia.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii mai sus menționate, instanța l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea pedepsei, conform art. 72 Cod penal, s-au avut în vedere: pericolul social concret al faptei săvârșite, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și împrejurările în care aceasta a fost comisă, dispozițiile părții generale a Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în legea specială.
Raportat conduitei sincere, de recunoaștere și regret manifestate de inculpat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, conduitei bune a acestuia anterior comiterii faptei, rezultate și din lipsa antecedentelor penale, instanța a reținut în favoarea acestuia, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, lit. a,c Cod penal și a dat astfel eficiență dispozițiilor art. 76, lit. d Cod penal, coborând pedeapsa ce se va aplica în limitele permise de acest text de lege.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 lună închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Față de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, care este infractor primar, a avut o conduită bună atât în societate cât și pe parcursul procesului penal, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a apreciat că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va îndrepta și fără executarea pedepsei în regim de detenție
Prin urmare, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s- fixat termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal. S-a atras atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b, c Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale de condamnare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că în mod greșit instanța a respins efectuarea expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei în condițiile în care de la dosar lipsește buletinul de examinare clinică, în mod greșit s-a apreciat că rechizitoriul, deși poartă viza prim-procurorului pentru verificarea legalității și temeiniciei, nu este lovit de nulitate absolută și în mod greșit a fost condamnat inculpatul în condițiile în care fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 189 A/9 octombrie 2008 fost respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentința penale nr. 497/2 aprilie 2008 Judecătoriei Vaslui care a fost menținută.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Prima instanță a motivat amplu și în concordanță cu dispozițiile legale și cu practica de ce a apreciat că este legală sesizarea instanței și că rechizitoriul nu este lovit de nulitate absolută în condițiile în care nu poartă viza prim-procurorului precum că ar fi fost verificat sub aspectul temeiniciei și al legalității.
În mod corect s-a apreciat că, în condițiile în care prim-procurorul a semnat adresa de înaintare a dosarului către instanță, înseamnă că acesta l-a confirmat implicit și în condițiile art. 264 alin.4 Cod procedură penală, l-a înaintat la instanță.
Nu se impunea efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei atât timp cât inculpatului i s-au recoltat probe biologice în condițiile prevăzute de lege și s-a stabilit că la prima recoltare acesta prezenta o alcoolemie de 1,15 gr %o, iar la cea de-a doua alcoolemia era de 0,95 gr. % Aceasta înseamnă că alcoolemia era în scădere și că la data când a fost oprit în trafic inculpatul prezenta o alcoolemie mai mare decât cea constată la prima recoltare. Buletinul de examinare clinică poate oferi doar indicii cu privire la starea pacientului însă nu constituie o dovadă în sensul legii referitoare la concentrația de alcool în sânge pe care acesta o prezintă.
Având în vedere concentrația alcoolului în sânge pe care a prezentat-o inculpatul, cu mult peste limita prevăzută de lege, ca fapta să fie infracțiune, în mod corect instanța l-a condamnat pe inculpat apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se motivează că în mod greșit instanțele au respins proba cu o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei deși față de cantitatea de alcool consumată este imposibilă o valoare a alcoolemiei atât de ridicată.
Trebuia să aibă loc și o examinare clinică a cărei rezultate să fie consemnate în buletine de examinare clinică. Din dosar nu rezultă că s-ar fi îndeplinit această cerință, pe buletinul aflat la dosarul cauzei nu este indicat numele său.
Nu s-a făcut dovada folosirii trusei de unică folosință pentru recoltarea probelor așa cum cer dispozițiile legale.
Rechizitoriul este nul absolut întrucât lipsește verificarea făcută de prim procuror.
Față de împrejurările de săvârșire și persoana inculpatului, de posibilitatea de reeducare și atingerea minimă adusă relațiilor sociale se impune aplicarea dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal și achitarea sa pe temeiul că fapta nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Din procesul verbal de prelevare a probelor biologice și buletinul de examinare clinică cu care acesta se continuă rezultă că recoltarea probelor biologice de la inculpat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și cu mijloacele legal admise și prevăzute de Ordinul nr. 367/2006 al Ministerului Sănătății.
Deși buletinul de examinare clinică aflat la dosarul cauzei (fila 7 verso) nu cuprinde numele inculpatului, rezultă că examinarea clinică a acestuia a avut loc, concluzionându-se că pare sub influența alcoolului și nu există dubii că acesta a fost examinat rubrica cuprinsă în buletin la punctul C fiind semnată de însuși inculpatul, în calitate de persoană examinată.
Calculul retroactiv al alcoolemiei presupune analizarea alcoolemiei inculpatului cu privire la cantitatea de alcool consumată, împrejurări și condiții în care a fost consemnată și declarația eventual a unui martor, implicând elemente subiective și aleatorii împotriva unor probe certe pe care le furnizează analiza probelor de sânge, prelevate de la inculpat, prin analiza toxicologică, probă obiectivă și certă.
Dinamica remisiei alcoolului din sânge dovedește exactitatea determinărilor efectuate și că inculpatul la momentul opririi în trafic avea o alcoolemie mai mare decât cea constatată la ultima recoltare, alcoolemia fiind în scădere.
De altfel, însuși testul cu aparatul alcooltest a cărui valoare s-a stabilit a fi de 0,63 mg/ alcool pur în aerul expirat, peste limita de 0,40 mg/ indică faptul că alcoolemia corespondentă era peste limita legală.
Respingerea probei privind calculul retroactiv al alcoolemiei este legală întrucât nu a fost utilă cauzei față de probele certe de stabilire a valorii alcoolemiei.
În ce privește critica adusă actului de sesizare, instanțele au stabilit, în conformitate cu dispozițiile legale și practica, că rechizitoriul nu este lovit de nulitate absolută, prim procurorul semnând adrese de înaintare a dosarului către instanță a confirmat actul de sesizare implicit verificând legalitatea și temeinicia acestuia și l-a înaintat instanței competente, rechizitoriul nefiind infirmat, conform art. 264 alin. 3 și 4 Cod procedură penală.
Textul de lege menționat nu impune o anumită formă de materializare sau act prin care procurorul competent să verifice rechizitoriul sub aspectul legalității și temeiniciei.
Numai infirmarea rechizitoriului conform art. 264 alin. 4 Cod procedură penală este rezultatul material al unor carențe de legalitate ale acestuia însă înaintarea acestuia instanței competente împreună cu dosarul cauzei, sub semnătura celui care a făcut verificarea, echivalează cu verificarea acestuia.
În mod corect s-a apreciat că fapta inculpatului are gradul de pericol social al infracțiunii reținute față de valoarea alcoolemiei și starea de pericol creată în împrejurările în care s-a comis fapta. În mod legal s-a stabilit că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod procedură penală.
Așa fiind, soluția dată cauzei este legală și temeinică iar recursul inculpatului este nefondat.
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul de față și va fi menținută decizia penală atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 184 din 09 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei onorariu de avocat oficiu care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.01.2009
Tribunalul Vaslui
jud.
jud.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
